vineri, iulie 30, 2010

dependenta de grup

Vorbesc in numele meu.

Eu fac parte dintr-o comunitate in care dau si primesc gratis(timp,sinceritate,bunavointa,... tot in afara de bani si de interesle existentiale concrete precum: hrana,adapost,sex, si tot eu mai fac parte si dintr-o lume in care totul se plateste cu bani sau cf. principiului:"servici contra servici". Ce ma fac? Cine sunt eu de fapt(?),pentru mine insumi,pentru altii,pentru Dumnezeu.

Ieri am fost la grup,azi merg la grup si probabil ca si maine voi merge la grup. Asa m-am obisnuit si ma simt bine intre “ai mei”,atata timp cat nici nu ma obliga nimeni si nici n-as putea probabil sa stau mai mult de o ora-doua pe zi intre “ai mei”: cand zic “ai mei” la ”alcoolici abstinenti” ma refer,dintre care unii chiar sunt “sobri”,adica chiar nu se gandesc de loc nici la bautura si nici sa bea. Dar fiindca “la grup”-in mod uzual-mai mult de baut si de bautura se vorbeste,eu n-am de unde sa stiu cat de sobri sunt unii sau altii,mai ales ca eu insumi,din punct de vedere al bauturii(alcoolului) sunt sobru,adica numai la baut nu m-as gandi daca nu m-ar pune cineva( ca la grup),din punct de vedere emotional sunt destul de nesimtit ( indiferent),dar,…dar…mai sunt si altele/personale,despre care nu am sa vorbesc acum-aici,negandindu-ma neaprat nici la adictii,si nici la slabiciuni,defecte de caracter,etc. Desi,…intr-un fel tocmai de astea ar putea fi vorba. Mai exact:

La grupurile la care particip "eu" ( alcoolic abstinent),se pune “mare accent” pe “boala”. Atentie !

Daca atunci cand ma aflu in “rooms” (salile de grup),"eu" sunt intre “oameni bolnavi”,(desi admit ca nu toti sunt “la fel de bolnavi”/desi posibil “bolnavi in acelasi fel”/posibil din cauze diferite), am nevoie sa admit ca atunci cand ies din “sala” ori : "acelasi eu" ajung intre oameni sanatosi,"eu" fiind bolnavul care tocmai am iesit de la tratamentul (auto)psiho-analitic, ori ca si in afara salilor sunt destui bolnavi,dintre care poate ca multi nu-si dau seama ca sunt “bolnavi”(psihic,emotional,sau si altfel). Asta n-am de unde sa stiu eu atata timp cat pe mine n-ar trebui sa ma priveasca cine este sau nu este bolnav,cum este el/ea bolnava, cat de bolnav/a este,si “de ce (boala) sufera “,sau “de ce” sufera(?). In viata mea personala,s-ar putea ridica insa problema:atunci cand ma deranjeaza “ceva” la cineva,sau in relatia mea cu cineva,ceea ce ma deranjeaza pe mine de fapt,are mai mare legatura cu “boala mea”,sau cu “boala celuilalt”(?). Ma refer la lucruri concrete precum : neseriozitate,minciuna,si altele de genul asta venite din partea celuilalt(altora),si mai putin sau de loc la “barfa”(defaimare),”jignire”,”fraierire”,”batjocura”,etc.,atata timp cat acestea,venite din din partea cuiva “din afara” nu mi-ar afecta in vreun fel interesele existentiale concrete. Despre suferinta am tot scris si probabil ca voi mai scrie,- http://omarian14.blogspot.com/ -dat fiind faptul ca asta si urmaresc,sa gasesc modalitati de depasire a suferintelor omenesti,la modul general,si de eliberare psihica din constrangerile vietii de zi cu zi. Acum insa,problema pe care o ridic este un pic diferita. Cu ce ochi ma privesc eu pe mine insumi dupa ce ies de la un grup AA (?), grup in cadrul caruia eu-personal ma simt cum spuneam de la inceput :”o.k.”/bine,”intre ai mei”,si tot eu spuneam ca n-am de unde sa stiu daca i-as putea suporta “ pe aceeasi oameni/”ai mei”,mai mult timp,cum sunt nevoit “sa-i suport/accept pe altii/altele,in alte parti ( la servici,etc.). Sincer vorbind,mie nu-mi place de loc si cred ca nici nu-mi face bine sa ma privesc ca pe un "om bolnav" ajuns la mila "te miri cui"(?) intr-o lume de oameni sanatosi,mai ales cand stiu ca acest fel de a ma privi si de a ma vedea (bolnav) vine prin ochii unui om bolnav,ai mei adica. Teoretic,tot ce invat si “ma invat” pe mine insumi in cadrul unui grup AA,ar trebui sa experimentez in afara grupului, in viata mea de zi cu zi, ci nu sa consider grupul ca “un laborator de experimentare” a psihicului propriu,in care sa ma manifest oarecum fals (constrans de imprejurari/eventual ca sa si las o impresie buna),precum unul care imeidiat ce a iesit din biserica / sau din spital,se opreste la primul birt si-o da pe mistourile si injuraturile pe care le stie cel mai bine. Nu mi-a placut niciodata sa injur,dar in rest n-as zice ca nu mi s-ar potrivi si mie ceea ce am exprimat anterior. Atata doar ca nu prea mai am prieteni si prietene de pahar,din lipsa de timp si de bani in primul rand,dar poate ca nu numai de asta. Posibil sa ma fi saturat si sa mi se facut lehamite. Cel putin asta simt acum. Maine,nu stiu. De fapt,ca sa revin la punctul nevralgic al acestei scrisori,gandindu-ma f. sincer,ca desi scriu acum-aici adresandu-ma mai degraba “alor mei”/ (celor “ca mine”,vreau sa zic,nu ca am avea altceva de impartit in afara de abstinenta), zic: Sunt eu "eu" intre "ai mei", numai la grup, iar in afara grupului sunt un insingurat (in ciuda meseriilor pe care le-am avut ?/ si a celei actuale). Altfel zis : sunt/ma simt “sanatos”(o.k.) la grup si ma simt bolnav in afara grupului ?.Raspunsul meu sincer la aceasta intrebare este urmatorul : nu la toate grupurile ma simt bine,dar asta depinde mai mult de “in ce ape ma scald eu”,decat de cine mai participa la grupul respectiv,....daca "eu" sunt sau nu sunt in apele mele,vreau sa zic, in viata mea privata. Dar de obicei ma simt bine la grup. In afara “salilor” (rooms) ma simt mai bine singur,desi nu ma deranjeaza sa lucrez si sa circul intre oameni. Uneori,destul de rar /in afara serviciului, mai fac “si altele” cu persoane obisnuite care se numesc “sanatoase”, ne-bolnave si,mai ales:nesuferinde. Dar si cand sunt acasa la mine,noroc ca nu prea mult timp,ma simt mai bine singur decat cu cineva. Asta este si unul din motivele pentru care imi fac timp sa mai scriu,si imi place sa mai trimit si la altii sa citeasca. In incheiere,as vrea totusi sa zic ca nu cred ca faptul ca ma simt mai bine singur decat cu cineva,chiar daca acel/acea cineva “imi place”, ar fi o manifestare prea bolnaviciasa. Spun asta,fiindca cei care au cunoscut cat de cat viata mea,ar numi-o mai degraba o viata agitata,uneori chiar “desfranata”/(in general,ci nu neaparat din p.d.v.sx),in ciuda faptului ca serviciile mele au fost in general stabile. N-as zice ca nu mi-a placut,…viata mea vreau sa zic,…pana n-am mai putut,n-a mai mers. N-a mai tinut.

Asta e adevarul. Numai bine

Astazi imi voi aminti ca orice incercare de-a mea de a trai numai intre oameni perfect sanatosi ar fi sortita esecului,dat fiind faptul ca nimeni din lumea asta n-ar avea cum sa fie un om perfect sanatos atata timp cat in lume mai exista si bolnavi. Dumnezeu este milostiv.
adict.om