duminică, iunie 22, 2008

DEPENDENTA

Conform definitiei de dictionar notiunea de dependenta reprezinta o stare de subordonare, atarnare, supunere, caracrerizata prin pierderea anumitor libertati.Majoritatea oamenilor considera ca merita sa urmareasca telul de a avea o viata placuta, usoara, fara monotonie, un statut demn in proprii ochi si in ai celorlalti si pastrarea controlului asupra propriei vieti si dispozitii. O impletire a acestor motive se afla insa aproape de fiecare data la originea instalarii unei dependente. Aceasta afirmatie este sustinuta de o regula generala care spune ca daca un comportament are ca urmare imediata ceva placut, atunci acest comportament se va repeta. Iar daca pe viitor placerea nu apare decat uneori, comportamentul mai degraba se intensifica decat se rareste.
La ora acutala prin notiunea de dependenta din punct de vedere psihologic se intelege manifestarea excesiva a unui mod de comportament anormal si daunator.
Poate parea surprinzator, dar aproape toate activitatile umane - ca de exemplu munca, alimentatia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor recorduri, consumul unor medicamente, consumul de alcool si alte droguri pot lua trasaturile unei dependente.De obicei, insa, folosim notiunea de dependenta doar pentru manifestarile care duc la o pierdere a libertatii pentru persoana in cauza prin afectarea capacitatii de decizie in anumite privinte. Comportamentul respectiv este constientizat la un moment dat, ca o problema tot mai serioasa pentru propria persoana sau pentru cei din jur, dar totusi nu se renunta la el. In aceasta privinta, apare o asemanare cu alte comportamente obsesive, respectiv maniacale, care pot merge pina la lezarea demnitatii umane.Din cauza pierderii libertatii personale se modifica si unele trasaturi de personalitate, dar aceasta se produce intr-un mod insidios si poate trece neobservata multa vreme. De exemplu, comportamentul dependent impinge omul catre autoamagire si minciuna, deoarece cel in cauza are nevoie de un sistem sucit de explicatii pentru a nu-si pierde respectul de sine, precum si respectul celorlalti.O alta caracteristica a notiunii de dependenta o constituie si conotatia negativa cu care este perceputa, motiv pentru care in general oamenii nu doresc sa fie etichetati ca atare.Libertatea, autodeterminarea si autocontrolul, indeplinirea functiilor sociale si sanatatea sunt valori deosebit de apreciate ale societatii, dar atata vreme cat cineva se dedica anumitor pasiuni sau chiar placeri neinfranate, fara sa-i fie afectate sanatatea, pozitia sociala sau capacitatea de munca, probabil ca nimeni nu-l va considera dependent sau maniac.Acesti termeni se folosesc de regula doar daca aceste valori au fost lezate, daca intreaga sfera de interese a omului se ingusteaza si cand comportamentul dependent apare tot mai frecvent, oferind insa tot mai putina satisfactie. In cele din urma un alcoolic va constata ca bautura nu i-a adus nici o satisfactie, asa cum un workoholic (dependent de munca) nu se va mai interesa de rezultatele muncii sale, astfel incat comportamemtul sau nu mai este influentat de succes sau de rezultatul muncii. Aceasta autodinamica a dependentei duce in cele din urma la incapacitatea progresiva de a percepe placerea si la pierderea poftei de viata.Se disting doua feluri de dependenta: cea fizica si cea psihica.Dependenta fizica este o consecinta unui consum frecvent si abuziv de substante nocive si a adaptarii organismumui prin modificari metabolice la acesta, obtinindu-se o crestere a tolerantei. Drept urmare organismul are nevoie de respectiva substanta ca sa functioneze.Dependenta fizica se manifenta intotdeauna la intreruperea consumului cind apar o serie de fenomene neplacute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj. Senzatia trupeasca de normalitate se reinstaleaza la reluarea administrarii.Despre dependenta psihica se vorbeste atunci cand exista dorinta interioara, iar apoi cerinta obsesiva de a consuma in continuare substanta nociva, fie pentru a-si procura din nou placere, fie pentru a evita neplacerile.Depedentul psihic foloseste acea substanta pentru a obtine starea de confort psihic si pentru a rezolva starile de stres sau indispozitiile. Atunci cand substanta nu este la indemana, apare disconfortul psihic sau chiar frica.Este foarte posibil ca dependenta psihica si cea fizica sa apara independent una fata de alta.O atitudine gresita tipica exista la viitorul dependent cu mult inaintea instalarii bolii. Pentru producerea dependentei, nu substanta este atunci decisiva, stand practic la dispozitia tuturor oamenilor. Decisiva este impulsionarea hotarata a unei persoane de a se folosi de acesta substanta in vederea obtinerii anumitor efecte, de-abia asta face din om o persoana dependenta.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

CONSUMUL DE ALCOOL

Noi oamenii incercam sa ne influentam mediul in care traim, conditia fizica, gandirea si comportamentul, astfel incat sa ne simtim bine si sa putem duce o viata cat mai placuta, chiar daca conceptiile asupra unor detalii in acest sens difera.
Cum se poate remarca din schema de mai sus consumul unor substante apare ca una din posibilitatile care ne stau la indemana pentru a ne modifica dispozitia si emotiile. Acele substantele care afecteaza comportamentul, constiinta si dispozitia psihica sunt denumite substante psihotrope. Acestea includ nu numai drogurile cum sunt heroina si matihuana, ci si tranchilizantele, stimulantele si alte substante binecunoscute precum alcoolul, tutunul si cafeaua.
In acest context consumul unor astfel de substante apare ca o actiune tintita, cu scop, care se gaseste intr-o permanenta corelatie cu celelalte posibilitati comportamentale de care dispunem si cu conditiile noastre de viata.
Trebuie insa mentionat ca practic oricare dintre posibilitatile de influentare a dispozitiei poate devia in sensul unei dependente.
Unii oameni fac cunostinta cu astfel de substante inca din copilarie sub forma de medicamente psihoactive, dar cei mai multi le descopera in perioada pubertatii sau imediat in anii urmatori. Aceasta perioada pentru multi tineri este plina de crize interne si externe. Daca starea emotionala este influentata imprevizibil si neplacut prin gandire,anturaj si anumite procese fizice, este de dorit ca echilibrul balantei interioare sa se restabileasca nu numai prin aportul de astfel de substante.
Alcoolul este folosit concomitent ca aliment si ca substanta psihioactiva. Alcoolul este consumat in cantitati mici si de catre oameni care savureaza in primul rand gustul respectivelor bauturi sau care beau numai pentru ca asa este obiceiul. Aceasta se datoreaza faptului ca bauturile alcoolice sunt usor accesibile, cine le consuma in rand cu prietenii se simte in general apreciat si nu in ultimul rand, efectul alcoolului este resimtit intr-o prima etapa ca fiind placut. Dar atentie: trecerea de la acest consum aparent inofensiv la folosirea alcoolului pentru efectul sau asupra psihicului se poarte realiza pe nesimtite.
Ca aliment, 1 g de alcool are o putere calorica de 29 kJ, avand astfel o valoare nutritiva apreciabila, fara a contine insa anumite substante necesare unei alimntatii sanatoase, echilibrate, din acesta cauza bautorul poate primi mai multa energie decat are nevoie. De exemplu, un litru de bere are o putere calorica de aproximativ 2000 kJ, acopera 20% din necesarul zilnic de energie al unui barbat ce presteaza o activitate cu eforturi fizice medii. Cam tot atata putere calorica este continuta in 0,7 l de vin sau 0,25 l de spirtoase.
Ca substanta psihoactiva, alcoolul alaturi de barbiturice (Nembutal, Secobarbital) si tranchilizante usoare (Meprobamat, Diazepam) este un sedativ, adica este o substanta care scade activitatea sistemului nervos central, alterand comportamentul, constiinta si dispozitia psihica.
Alcoolul isi exercita efectul calmant asupra sistemului nervos central indiferent daca este consumat in mod constient in acest scop sau este consumat doar pentru gustul bauturii sau din obisnuinta. De aceea alcoolul vandut sub forma unor medicamente ca de exemplu diferite calmante pentru dureri, tranchilizante, poate deveni un fel de fals panaceu pentru tot felul de acuze si indispozitii. O rezolvare adevarata a problemelor insa nu se poate obtine prin consumul de alcool.
Cea mai mare particularitate a acloolului este faptul ca el nu este perceput ca fiind un drog ci ca o parte integranta din viata, cultura si economia noastra.
Multi oameni reusesc sa pastreze in privinta consumului de alcool masura si sa se fereasca de efectele lui daunatoare, dar nu putini sunt cei care aluneca pe nesimtite pe panta abuzului in dependenta, platind acest consum cu sanatatea si chiar cu viata lor. Efecte daunatoare ale alcooolului asupra organismului uman sunt de asteptat in timp cu mare probabilitate daca doza medie zilnica depaseste aproximativ 40 de grame de alcool pur.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

sâmbătă, iunie 21, 2008

BETIA

Starea de ebrietate denumita in limbajul cotidian betie reprezinta o tulburare pasagera a spiritului, cauzata de factori externi si avand un substrat organic. Cum se exprima ea in comportamentul si in trairea unei persoane depinde de mai multi factori cum ar fi starea fizica si psihica de moment, stimulii din mediul extern si toleranta fata de alcool.In stare de ebrietate apar modificari in mai multe domenii:» dispozitia psihica: de la buna dispozitie la deprimare, suparare si agresiune;» initiativa: de la stimulare la inhibare;» comportamentul social: de la facilitarea unor contacte la manifestari badarane si agresive;» starea de cunostiinta: de la senzatia de a fi mai treaz si constient la obnubilare (stare patologica manifestata prin ameteli, prin pierderea temporara a constiintei) si coma» rationamentul: incetinire, idei obsesive, scade capacitatea critica, ceea ce uneori este confundat cu o gandire creativa» motricitatea: vorbire mai greoaie sau cu alte modificari, perturbari in coordonarea miscarilor si gesticulatie necontrolata cu miscari ample;» modificari neuro-vegetative: vasodilatatie, modificarea pulsului, greturi si varsaturi, tulburari ale termoreglarii, uneori pierderea controlului asupra sfincterelor.Aceaste modificari devin tot mai evidente cu accentuarea stari de ebrietate. Exista, in functie de alcoolemie, stari de ebrietate usoare (0,5 - 1,5‰), medii (1,5 - 2,5‰) si avansate, dar modificarile pot fi foarte diferite de la o persoana la alta aflata in aceeasi stare, tinand cont mai ales de obisnuinta de a consuma bauturi alcoolice.O categorie aparte o constiutie betia patologica care se manifesta prin intensitatea deosebita a modificarilor comportamentale si ale constientei si apare de regula la bolnavi cu boli cerebrale organice precum si la psihopati.Vechii romani spuneau in "vino veritas" adica in vin e adevar, in sensul ca la betie omul isi arata adevaratul caracter. Acest lucru este valabil doar in sensul ca in fazele mai usoare ale starii de ebrietate sunt inhibate unele functii psihice precum rationamentul, evaluarea si logica. In aceasta stare se poate intampla ca un om sa se cotroleze mai putin, sa spuna si sa faca lucruri care in alte situatii nu ar trece de autocenzura. La un grad si mai avansat al alcoolizarii, cand sunt afectate arii mai largi ale mezencefalului, centrul starilor emotive, pot sa se manifeste importante modificari de personalitate care nu mai au nimic in comun cu adevarul din vin. Adevaratul caracter al unui om nu poate fi nicidecum cel obtinut pe cale artificiala, chimica. Dar este foarte periculoasa posibilitatea ca omul sa aiba senzatia ca fara alcool nu poate trai din plin viata spre satisfactia adevaratului sau caracter. In asemenea cazuri trebuie cautate alte remedii decat alcoolul sau alte droguri, cum ar fi psihoterapia.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

Alcoolul

Cuvantul alcool isi are originea in limba araba - al.articol si cohol "lucru subtil" - o traducere cu care multi vor fi desigur de acord cu incantare.In cazul de fata, cand vorbim despre alcool, ne referim la alcoolul etilic al carui formula chimica este C2H5OH.
Din punct de vedere fizic alcoolul etilic in stare pura este un lichid incolor, inflamabil, cu punctul de fierbere la 78,3° C, cu gust amar, care arde cu flacara albastra. Se amesteca in orice protortii cu apa, cu alcoolul metilic, cu eterul si cu alte substante organice.Alcolul se obtine pe cale naturala prin fermentarea zaharului si a amidonului din fructe, cereale, cartofi, in prezenta unei enzime (ferment) numita cozimaza, un produs de metabolism al ciupercii drojdiei de bere. In timpul fermentarii are loc un proces chimic de catabolizare (descompunere) a zaharului. E interesant sa analizam functia alcoolului din punct de vedere al ciupercii drojdiei de bere. Aceasta ciuperca are si ea diferiti dusmani, cum ar fi ciuperca de mucegai si alte microorganisme glucofage. Impotriva acestor dusmani ea foloseste alcoolul ca pe o arma, ucigindu-i. Din aceasta cauza se explica faptul ca in produsele alcoolice obtinute prin fermentare concentratia alcoolica nu depepaseste 15%, deoarece la o concentratie mai mare insasi microorganismele care il produc mor. Bauturi alcoolice cu o concentratie mai mare se obtin prin distilarea produsilor de fermentatie.Alcoolul se obtine si pe cale sintetica prin hidrogenarea catalitica a aldehidei acetice sau prin hidratarea etilenei, avand o larga utilizare in industria chimica, farmaceutica si alimentara.Alcoolul poate lua nastere in natura fara nici o interventie din partea omului. Intr-un film documentar realizat in Africa este prezentat un exemplu in acest sens. Anumite fructe exotice cazute pe pamant si intrate in fermentatie sunt consumate de diferite animale care prezinta apoi semne clare ale starii de ebrietate. Poate asa a cunoscut si omul alcoolul. Dar de la acest moment pana cand omul a produs intentionat si consumat regulat bauturi alcoolice a trecut o lunga perioada de timp.Exista anumite indicii ca omul de Cro-Magnon (incepand cu anul 40.000 i.Hr) cunostea prepararea unor bauturi fermentate. Cu siguranta asemenea bauturi au fost produse intentionat in perioada de inceput a agriculturii, in mezolitic (intre anii 10.000 si 5.000 i.Hr), folosindu-se apa cu miere de albine (hidromel), orz sau lapte de iapa. Aceste bauturi serveau preponderent drept aliment sau drept ofrande. Insa alcoolul a fost intotdeauna si un drog fiind folosit adesea si in ritualuri magice.Cele mai vechi documente istorice in care sunt mentionate bauturile alcoolice dateaza de aproximativ 6.000 de ani. In toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China, Grecia precum si in Biblie gasim marturii despre folosirea bauturilor alcoolice, dar si despre abuzul in consumul lor.Ca substanta aparte, alcoolul a fost produs mult mai tarziu, in jurul anului 1.000 prin inventia unei tehnici performante de distilare. Aceasta inseamna ca bauturile spirtoase exista numai incepand din evul mediu. De atunci, el este folosit si ca solvent pentru extractia principiilor active din plante.Putem concluziona ca alcoolul a fost folosit de la inceput pentru a reduce temerile in fata fortelor naturii si a incertitudinilor vietii si pentru a trece mai usor peste bariere in contactele interumane. Se pare insa ca alcolismul pe scara larga nu s-a manifestat in antichitate, asa cum a existat in utimele secole si se manifeata in special in prezent.
Poate merita totusi sa ne intrebam ce conditii treduie sa fie indeplinite intr-o societate ca sa se ajunga la un consum ridicat si larg raspandit de alcool.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

vineri, iunie 20, 2008

Co-dependenta

Mult timp alcoolismul a fost considerat o problema a celui dependent, care era privit ca o persoana rea si lipsita de vointa, a carei vindecare se putea realiza prin izolarea de familie si cu ajutorul altor dependenti.
La ora actuala alcoolismul este considerat o boala a familiei, in care nu numai dependentul este afectat ci si intreaga familie, fiecare membru al acesteia avand un rol in instalarea boli, pentru ca unui purtaror al sindromului ii corespunde un intretinator al sindromului, asa cum unui neajutorat ii corespunde un ajutator sau unui suferind ii corespunde un ingrijitor al suferintei.
Un bolnav si un ingrijitor se gasesc si se completeaza reciproc, pentru ca necesitatile ambilor parteneri se imbina perfect, unul simtind nevoia sa ofere protectie, iar celalat sa fie ocrotit.
Termenul folosit pentru a desemna membrii familiei unui dependent de alcool este cel de co-dependent. Dar termenul nu se rezuma doar la membrii familiei alcoolicului: partener de viata, copii, patrinti, frati, ci si la colegii de serviciu, prietenii, vecinii, etc. alcoolicului. Prin extensie un co-dependent este o persoana din preajma alcoolicului, un aliat al acestuia si un dublu participant la boala.
Daca initial, la inceputul anilor 70, termenul de co-dependenta a fost introdus in domeniul tratamentului dependentei de alcool, referindu-se in mod special la sotiile alcoolicilor, recent termenul a inceput sa fie folosit generic pentru a descrie un stil disfunctional de a relationa cu cei din jur.
Initial simptomele co-dependentei au fost considerate ca o reactie la stresul vietii alaturi de alcoolic, iar teama, rusinea, suferinta si mania exagerata a membrilor familiei erau vazute ca raspuns la comportamentul unei persoane foarte bolnave, care si-a perdut controlul datorita dependentei de care sufera.
Dar s-a constatat ca aceste compotramente au continuat sa fie manifestate de membrii familiei si cand alcoolicul a devenit abstinent.
Acest lucru a atras atentia specialistilor, care si-au dat seama ca este vorba de o alta boala care afecteaza familia, iar cauzele ascunse ale acestui comportament disfunctional au contribuit de fapt la agravarea consumului de alcool al dependentului.
Termenul de co-dependent a fost folosit pentru a ajuta familiile si partenerii de viata ai unui alcoolic sa inteleaga reactiile si comportamentele pe care le dezvolta prin traiul alaturi de un alcoolic.
O persoana co-dependenta este descrisa ca fiind o persoana deosebita, politicoasa, altruista pentru ca in aparenta este ingrijorata de soarta celor din jur, fiind mereu dispusa sa ajute si sa poarte grija acestora. Dorinta si incercarile ei de a avea grija de o persoana aflata in dificultate, au la baza intentii bune, dar grija devine compulsiva si daunatoare si il prinde pe co-dependent intr-un cerc vicios in care nu mai obtine satisfactii si din care nu poate iesi. Co-dependentii adesea preiau rolul unui martir si devin binefacatorii unei persoane care are nevoie de ei.
Aceste incercari repetate de a salva, determina persoana care primeste ajutor sa dezvolte un comportament distructiv prin care devine tot mai dependent de actiunile de salvare ale binefacatorului, iar co-dependentul cu cat ofera mai mult ajutor cu atat se simte mai satisfacut, placandu-i ipostaza de binefacator.
Comportamentul co-dependent rezulta din tendinta de a exercita prea mult control asupra sentimentelor, gandurilor si actiunilor altor persoane, prin care se obtin mici avantaje in oportunitatile de a-si satisface propriile dorinte.

Co-dependentii adesea confunda ceea ce sunt ei si ce sunt altii considerand ca sunt centrul lumii din jurul lor si ca fericirea sau nevericirea celorlalti depinde de ei. Ajung sa isi organizeze viata pentru a primi aprobarea celor din jur, lucru ce da sens si valoarea vietii lor. Nu de putine ori co-dependentii continua sa ramana intr-o relatie indiferent cat de distructiva este penru propria lor persoana.
Formele de comportament co-dependent in familie sunt:
» Preluarea responsabilitatilor in locul persoanei dependente.
» Scuzarea comportamentului persoanei dependente in fata persoanelor apropiate, rudelor, prietenilor, colegilor de munca sau superiorilor.
» Ajutarea alcoolicului prin scutirea de diferite activitati dificile.
» Controlarea compotramentului si vietii alcoolicului prin evitarea participarii la diferite evenimente si situatii in care stie ca se consuma bauturi alcoolice, trasarea de sarcini in vederea evitarii unui posibil consum de alcool, cautarea rezervelor de bautura si aruncarea acestora, dovedirea prin argumente a afirmatiilor mincinoase ale alcoolicului.
» Nesinceritatea fata de persoana dependenta, fata de alte persoane si fata de sine insasi in ceea ce priveste realitatea si sentimentele produse de dependenta.
» Tendinta de a fi perfect in tot ceea ce face, crede, gandeste din dorinta de a fi admirat si apreciat de cei din jur.
La fel ca si dependenta de alcool co-dependenta cunoaste propria sa evolutie stans legata de evolutia dependentei urmand mai multe faze caracterizate prin anumite atitudini.
In primele faze ale dependentei de alcool cand inca alcoolicul consuma ocazional, co-dependentul adopta o atitudine protectoare. Cauta sa scuze comportamentul partenerului gasind o paleta variata de motive pe care le expune celor din jur.
Cu cat creste cantitatea de alcool a partenerului, cu atat mai tare creste si nevoia de a gasi vinovatul situatiei in care s-a ajuns, dar pentru ca nu de putine ori el este tinta reprosurilor, acuzatiilor, invinuirilor consumului de alcool, co-dependentul ajunge sa creada ca el este cauza. Ajunge sa se indoiasca de calitatea lui ca om, ca sot/sotie, parinte. Pentru ca acesta situatie determina o presiune prea mare pentru co-dependent, acesta cauta sa isi dovedeasca siesi si celor din jur ca este o persoana perfecta. Incearca sa-i multumeasca pe toti, preia tot mai multe responsabilitai in casa, rezolva situatii dificile, considerand ca numai asa il poate determina pe partener sa se lase de baut.
Dar contrar asteptarilor alcoolicul nu reduce consumul de alcool, ci chiar il mareste, situatie care determina din partea co-dependentului o noua reactie devenind controlator. Aceasta reactie apare din nevoia disperata de a tine sub control o situatie care si-a pierdut controlul, in vederea reducerii starii de tensiune si restabilirii securitatii. Co-dependentul ajunge sa controleze tot ceea ce face alcoolicul , ii monitorizeaza tote aspectele vietii si chiar cauta sa ii organizeze viata din dorinta de a-l tine cat mai departe de sursele de procurare a bauturii.
Pentru ca stima de sine a co-dependentului se deterioreaza treptat, acesta paseste intr-o noua etapa, etapa de blamator. Co-dependentul incepe sa proiecteze asupra alcoolicului sentimente de manie, furie, teama, esec, acesta fiind vazut ca unicul motiv al problemelor existente.
Treptat co-dependentul isi pierde orice capacitate de a-si imbunatatii stima de sine si cauta sa se protejeze prin insingurare. Este momentul cand ajunge sa se victimizeze, sa isi planga de mila si sa nu isi mai doreasca sa ajute, sa sprijine pe nimeni. Rupe relatiile cu prietenii sau persoanele apropiate, rude, ajungand sa se izoleze intr-o lume a sa, plina de amaraciune.
Insa prin asumarea tot mai multor responsabilitai in locul dependentului alcoolic, initial jucand rolul de protector, ulterior de controlator si mai apoi de blamator, co-dependentul paseste in ultima faza a evolutiei sale si anume ingaduinta. Acest comportament ii permite alcoolicului sa evite consecintele comportamentului sau, pentru ca incercarile disperate ale co-dependentului de a-i manipula si controla comportamentul, de fapt, i-au oferit suport si incurajare.
Necesitatea acordarii de ajutor co-dependentilor este vitala, daca se doreste restabilirea armoniei si functionalitatii cuplului si familiei, mai ales in situatia in care insusi alcoolicul isi trateaza dependenta.
Recuperarea co-dependentilor presupune folosirea unor metode variate cu scopul de a procesa si accepta durerea provocata de trecut si prezent, in vederea dobandirii unui nou stil de viata. Insa aceasta recuperare nu se poate realiza intr-un timp foarte scurt, pentru ca insasi instalarea co-dependentei s-a realizat in timp. De multe ori recuperarea se extinde pe tot restul vietii. Ajutorul de specialitate ofera oportunitatea identificarii factorilor care au contribuit la instalarea comportamentului co-dependent si sunt furnizate efectiv strategii utile de folosit in situatii in care poate reaparea comprtamentul.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

joi, iunie 19, 2008

CAUZALITATEA ALCOOLISMULUI

Inainte de toate, trebuie spus ca diagnosticul de alcoolism nu spune nimic despre felul, cauza si gradul afectiunii de baza. Cercetari recente au evidentiat faptul ca in cazul dependentei de alcool nu este vorba de o boala uniforma ci de o maladie fizico-psihica complexa.Oameni din toate paturile sociale si cu diferite meserii sunt dependenti de alcool.Exista probleme de natura psiho-somatica, sociala si ideologica, adica trebuie sa existe anumite trasaturi psihice si fizice intr-o anumita situatie data de anturaj in corelatie cu o anumita atitudine fata de viata, ca toxicomania alcoolica sa se poata produce.Se poate produce, dar nu si trebuie. Alunecarea unei persoane dintr-o situatie conflictuala intr-o boala, in sinucidere, in dependenta sau in fapte culpabile, presupune niste trairi si un anume comportament, o tulburare a prelucrari trairilor necorespunzatoare normei, un dezacord intre fortele vointei si dorinta arzatoare de rezolvare a unor relatii tensionate insuportabile si/sau o lipsa a capacitatii de adaptare la situatia respectiva. Dar de aici nu trebuie trasa concluzia gresita ca la baza producerii dependentei ar sta factori determinanti, care l-ar impinge in mod fatal pe cel afectat la un consum excesiv de alcool. Evolutia dependentei de alcool este strans legata de structura caracterului sau, adica de trairile si comportamentul sau in societate.Responsibilitatea pentru ceea ce a devenit in mod caracteristic trebuie sa o aiba el insusi, chiar daca anturajul a contribuit considerabil la aparitia boli sale. Daca va continua sa nu preia raspunderea pentru ceea ce a ajuns si pentru producerea dependentei sale si insista asupra faptului ca este victima oamenilor si a imprejurarilor, atunci ajunge intr-o situatie fara scapare. Doar daca isi va asuma sarcina de a-si schimba comportamentul si atitudinea fata de viata, stradaniile sale, ale apartinatorilor, ale prietenilor si ale altor ajutoare specializate pot fi incununate cu succes. Doar atunci se poate curma raul din radacina si se pot lua masurile necesare, plecand de la cauzele producerii dependentei.Cauze ereditatareIn sens direct alcoolismul nu este ereditar, dar toti care stiu ca a existat o problema de alcoolism in familia lor, ar trebui sa abordeze alcoolul cu aceeasi vigilenta pe care o are un diabetic ereditar fata de zahar.In mod sigur alcoolismul nu se mosteneste atat de evident ca si culoarea albastra a ochilor sau anumite boli ereditare. Este insa cunoscut faptul ca in unele familii cazurile de alcoolism sunt mai dese. Conform unui studiu american, copiii din familiile de alcoolici au un risc de patru ori mai mare de a devenii dependenti de alcool. Se pare ca unii oameni reactioneaza diferit fata de alcool in comparatie cu altii si ca aceasta sensibilitate poate fi transmisa ereditar asa cum au aratat unele studii facute pe gemeni, studii extinse asupra mai multor rase umane.De asemenea putem vorbi si de asa numita mostenire sociala, adica de anumite procese de invatare care probabil nu sunt constientizate vreodata. Copiii din familiile de alcoolici sunt expusi unor conditii pe care ei le considera a fi normale, iar o persoana din afara poate avea impresia ca nu il afecteaza. Aparentele insala.Unele cercetari arata ca fiii alcoolicilor pot suporta in general mai mult alcool decat alte persoane, inainte de a simti un efect clar sau de a manifesta modificari de comportament.Deasemenea, se pare ca in familiile din care au provenit alcoolici mamele suferisera de depresii intr-o masura mai mare.Conform unor studii, cercetatorii americani sustin ca adultii care au parinti alcoolici se deosebesc de ceilati prin urmatoarele caracteristici:» Nu stiu ce inseamna comportament normal si se orienteaza dupa altii.» Au dificultati in a urmarii un plan de la inceput pana la sfarsit.» Mint si in situatii in care ar fi la fel de simplu sa spuna adevarul.» Se judeca pe ei insisi fara menajamente.» Au dificultati in a se deconecta.(cand toate merg bine o vreme ma cuprinde nelinistea)» Se iau foarte in serios.» Au dificultati in relatii intime.(frica de a fi parasit)» Manifesta surexcitare fata de modificari ale mediului, atunci cand nu le pot controla.» Cauta meru apreciere si confirmare.» Se considera deosebiti fata de alti oameni.» Sunt fie extrem de constiinciosi, fie lipsiti de responsabilitate.» Sunt deosebit de credinciosi si loiali, chiar si atunci cand este evident ca loialitatea lor nu este meritata.» Sunt impulsivi. Au tendinta de a se incurca in actiuni fara a fi analizate in prealabil alternativele si consecintele.Aceasta nu inseamna insa ca toti copiii de alcoolici vor deveni la randul lor dependenti. Cauze organiceNu exista o anumita cauza organica responsabila de instalarea alcoolismului si mai ales nu exista o alergie la alcool care sa declanseze dependenta deja de la cea mai mica doza.Mai periclitate sunt persoanele care reactioneaza pozitiv fata de efectele alcoolului fara a resimti urmari neplacute. Rezultatele unor studii arata ca persoanele care au din nastere o cantitate mai redusa de endorfina, substanta de tipul morfinei sintetizata de organism si care influenteaza dispozitia, reactioneaza pozitiv fata de alcool si de aceea il apreciaza mai mult.Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea in functiune la nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului si anume sistemul microzonal de oxidare a etanolului (SOME) care va prelua pana la doua treimi din catabolizarea cantitatii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza si suporta cantitati mai mari de alcool. Dar SOME este declansat, chiar si dupa perioade lungi de intrerupere a consumului, de cantitati mici de alcool, declansindu-se o dorinta puternica de a ingera mai multa bautura. Aceasta impiedica revenirea la consumul controlat.O alta explicatie relevata de cercetari recente ar fi faptul ca in anumite etape ale metabolizarii alcoolului, rezulta asa numitii produsi de condensare dintre acetaldehida si adrenalina sau dopamina, care actioneaza la nivel cerebral asupra acelorasi receptori ca si opiaceele. Partile cerebrale asupra carora acestea actioneaza infuenteaza dispozitia si starea de confort psihic - inca un indiciu important pentru semnificatia sentimentelor in procesul de instalare al dependentei de alcool.Abuzul cronic de alcool poate reduce cu pana la 50% concentratia endorfinelor, care sunt atat de necesare pentru instalarea unei stari generale tonice. Acest lucru poate fi o explicatie pentru dorinta puternica de a consuma inlocuitorul alcool, intrandu-se de fapt intr-un cerc vicios.Cauze psihiceNu exista trasaturi universal valabile, dar din acest punct de vedere anumite caracteristici sunt mai des intalnite la persoanele dependente de alcool: » Tendinta de a evita problemele indiferent de capacitatea reala de a le rezolva. » Nesiguranta de sine si inhibitie.» Dependenta de ceilalti.» Capacitate redusa de a se stapani, de a suporta neplaceri sau de a astepta o recompensa (toleranta redusa la frustrare). » Autostapanire exagerata si refulare a sentimentelor.» Dificultati in satisfacerea nevoii de atasament si de apropiere.» Adesea o proasta dispozitie si o stare de confort psihic redus. Dar aceste trasaturi pot fi la fel de bine si consecinte ale consumului abuziv de alcool.In multe cazuri, dependenta are la baza automedicatia nereusita a golurilor sufletesti. La femei se intalnesc des rani psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni. Frecventa dependentilor este mai mare printre cei care provin din orfelinate sau din familii dezorganizate. Dar ranile sufletesti nu sunt o conditie necesara sau suficienta pentru instalarea dependentei.Se pare insa ca, in multe cazuri, nu insusirile de persoalitate il fac pe om mai vulnerabil la consumul de alcool, ci intreaga atitudine fata de viata a fiecaruia dintre noi. O trasatura deosebit de pregnanta la aceste persoane este faptul ca stau in asteptarea a ceva mai bun. Fie ca speranta lor este reala sau nu, ei cred ca viata lor trebuie sa fie o continua ascensiune. Dar in realitate viata decurge dupa o sinusoida mai mult sau mai putin pronuntata, iar dispozitia este o suita de urcusuri si coborasuri intr-o alternanta continua. Alcoolicul incearca sa niveleze aceasta sinuozitate a vietii pe cale chimica sau pe cat posibil chiar sa-i riduce nivelul. Pe termenlung, efectul este exact invers.Cauze profesionaleExista diferente considerabile intre frecventa cu care alcoolismul apare in cadrul diferitelor grupe profesionale. Cei care au asa numitele meserii alcoolice adica producatorii si distribuirorii de bauturi alcoolice sunt deosebit de periclitati. De asemenea sunt periclitati angajatii in constructii, angajatii in transporturi in special in transporturi maritime, dar si liberii profesionisti fara program de lucru clar definit, precum si meseriile cu multa rutina si fara program de lucru clar definit si meseriile cu multa rutina si fara supervizare tehnica.S-a constatat ca solicitatea si suprasolicitarea la locul de munca este adesea biruita cu ajutorul alcoolului.Este foarte important sa ai o pregatire de specialitate si sa dispui de un loc de munca ce-ti corespunde si este sigur. Somajul este un factor de stres cu risc foarte mare.La femei un grup de risc este cel al sotiilor fara servici, mai ales cand conditia lor economica si sociala este buna.Cauze educativeParintii care nu au avut nici un rol sau doar unul neinsemnat in evolutia dependentei de alcool a copilului lor sunt chinuiti de indoieli si de sentimente de vinovatie. Unii cred ca l-au rasfatat prea mult, ca au sufocat copilul cu prea multa dragoste si caldura sufleteasca, altii cred ca au fost prea severi, prea reci, ca i-au ingaduit prea putina libertate si l-au respins prea tare. Daunatoare este si educatia in care copilul este supraingrijit si nu este lasat sa devina independent.Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea constitui un element in construirea zidului numit dependenta. De regula nu se va gasi un raspuns simplu de genul cauza-efect. De aceea aceste indoieli si temeri isi au rostul lor atata vreme cat ajuta la intelegerea si rezolvarea problemei. Mai simplu este raspunsul in acele cazuri in care unul dintre parinti este alcoolic, cand cea mai importanta influenta este probabil aceea ca fiul sau fiica nu a invatat de la parinti cum sa biruie o problema in mod corect. Desi tanarul a trait experienta negativa a alcoolismului parintelui sau poate prelua el insusi exemplul acestuia pentru a-si rezolva propriile probleme, o invatare dupa model.Cauze conflictualeFiecare conflict in familie sau la locul de munca poate fi declansant pentru abuzul de alcool. Dar si consumul ridicat de alcool este la randul sau cauza pentru dificultati familiale si probleme profesionale, astfel incat conflictele cresc si se complica. Devine din ce in ce mai puternica dorinta de a evita aceste conflicte si astfel putem constata cum se inchide acest cerc vicios, care dupa un timp nu mai poate fi rupt decat cu foarte mult efort.Analizand mai indeaproape situatia, de fapt nu conflictul este cel care determina dependenta, ci modul cum este el abordat, cel in cauza putand sa-l rezolve sau sa-l evite. In acest sens nu conflictul este problema, ci modul de abordare. Un lucru e cert alcoolul nu ajuta la evitarea conflictelor.Cauze socialeAtitudinea publicului larg fata de alcool si implicit fata de alcoolic este echivoca. In timp ce alcoolicul este dispretuit ca fiind betiv, sunt admirati toti cei care la un chef reusesc sa bea cat mai mult. Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sarbatri, este considerat un semn al barbatiei. Un barbat adevarat este cel care suporta cat mai mult alcool si, dimpotriva, cel ce nu bea de loc sau putin este considerat slab sau spargator de chef.Prin aceasta larga acceptanta fata de alcool, opinia publica sprijina consumul de alcool si promoveaza involuntar pericolul instalarii alcoolismului. Societatea minimalizand consumul crescut de alccol il ajuta de fapt pe cel amenintat de a deveni alcoolic sa se amageasca multa vreme ca pericolul in care se afla nu este atat de mare.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

marți, iunie 17, 2008

Alcoolismul (dependenta de alcool)

Conform directivelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care au la baza cercetarile profesorului E.M. Jellinek pe baza studieri istoricului bolii a peste 2000 de pacienti, comportamentul diferitelor grupuri sociale fata de alcool se poate clasifica dupa cum urmeaza:
La acesta schema observatorului neinitiat i se va parea curioasa categoria marcata cu sageata, care reprezinta categoria consumatorilor care beau excesiv din obisnuinta fara a-si pierde insa autocontrolul asupra cantitatii consumate, ale caror leziuni fizice pot corespunde cu cele ale alcoolicilor dependenti sau pot fi chiar mai grave.
Aici trebuie sa facem o distinctie clara intre consumatorul din obisnuinta, care inca mai are capacitatea sa-si controleze prin vointa cantitatea de alcool consumat sau chiar sa se intoarca la un consum moderat si alcoolicul dependent care nu este in stare sa se reintoarca la un consum controlat adica si-a pierdut autocontrolul.
Dependent de alcool este cel care nu se poate opri din consum fara a suferi de stari fizice sau psihice neplacute (alcolismul de tip delta, dependentul de doze mici)
sau cel care ingereaza in mod repetat atat de mult alcool incat isi dauneaza siesi si celor din jur (alcoolicul de tip gama si epsilon).
Caracteristica pentru dependenta este dorinta nestavilita, continua sau temporara, de procurare si ingerare a alcoolului, precum si tendinta de crestere a dozei.
Faptul ca dependentul de alcool este bolnav este evident pentru cei din jur insa nu si pentru el. El crede multa vreme ca nu se comporta altfel decat semenii sai sau cauta vina ca bea in alta parte. Face parte din tabloul bolii faptul ca cel in cauza nu accepta sa fie ajutat nici atunci cand apar complicatii organice grave.
Putini alcoolici corespund imaginii stereotipe si plina de prejudecati a betivului jerpelit si decazut. De fapt in majoritatea cazurilor alcoolicul de rand este un barbat sau o femeie cu familie, servici si raspundere.
Sunt oameni pe care consumul de alcool i-a adus in dependenta psihica si/sau fizica, care nu mai pot sa controleze cat beau, nici sa judece felul cum se comporta atunci cand beau. Cel putin temporar, daca nu permanent, ei simt o dorinta de nestapanit de a consuma alcool. Aceasta dorinta dobandeste o importanta cerscuta in viata lor, pana cand devine dominanta. Sunt oameni care la un moment dat in viata lor au inceput sa bea la fel cum o face fiecare dintre cei care beau in societate. Cu timpul, pentru ei, a bea nu mai este o chestiune de autodeterminare, ci o obsesie.
Nu exisata un model comportamental care sa fie considerat tipic pentru un alcoolic. Manifestarile acestora fiind diferit de la persoana la persoana, la fel si consecintele. Unii alcoolici beau zilnic, altii dupa anumite intervale, unii beau cantitati impresionante de alcool, altii foarte putin. Unii alcoolici beau numai bere altii numai vin sau tarie. In timp ce alcoolismul apare la unii in anii tineretii, el se dezvolta la altii pe parcursul mai multor ani. De aceea putem spune pe buna dreptate ca avem de a face cu mai multe tipuri de alcoolism.
Dependenta de alcool se inscrie in linia generala a dependentei de substante nocive insa are si unele particularitati.
In general se vorbeste de dependenta fizica abia atunci cand apar fenomenele de sevraj, dar modificarile metabolice si procesele biochimice cerebrale au loc mult mai devreme. Din aceasta cauza delimitarea dependentei fizice de cea psihica este destul de arbitrara.
Dependenta fizica este o consecinta a unui consum frecvent de alcool si a adaptarii treptate a organismului cu acesta - cresterea tolerantei.
Dependentul fizic este cel al carui organism are nevoie de alcool pentru a-si indeplini functiile.
Senzatia trupeasca de normalitate se instaleaza abia atunci cand alcoolul este prezent. In schimb cel in cauza simte ca-i lipseste ceva atunci cand trebuie sa se descurce fara alcool.
Daca alcolemia - concentratia de alcool in sange - nu este restabilita dupa ce alcoolul a fost metabolizat, organismul nu se poate readapta rapid la lipsa acestuia. Drept urmare apar fenomenele de sevraj: tremuraturi, senzatie de voma, sudoratie abundenta, tulburari de somn, neliniste. Intensitatea acestor fenomene se extinde de la o simpla stare de slabiciune cu tulburari digestive pana la manifestari grave, uneori letale, asa numitul Delirum.
Dar convulsiile epileptiforme apar tocmai in timpul pauzelor de baut sau in faza de dezintoxicare. Intre 5÷10% dintre cei dependenti au cunoscut o astfel de criza in timpul primelor 48 de ore, mai frecvent intre 13 si 24 de ore, de la atingerea starii de luciditate.
Dependenta psihica este initial dorinta, iar apoi cerinta obsesiva a unei persoane de a se sprijini in carja numita alcool, pentru ca astfel se creaza o stare in care problemele devin mai putin de nerezolvat si multe situatii din viata de zi cu zi devin mai placute sau in orice caz mai suportabile.
Dependenta psihica se instaleaza pe neobservate din motive aparent neansemnate, de exemplu din cauza proastei dispozitii, apatiei sau pentru ca numai cu un pahar de bautura bucuria este deplina.
Dependentul psihic este cel care se foloseste de alcool pentru a obtine starea dorita de confort psihic si pentru a rezolva starile de stres sau indispozitiile.
Atunci cand tot mai multe situatii de viata sunt resimtite ca fiind stresante, plictisitoare sau frustrante, alcoolul castiga in importanta pentru echilibrul psihic. Fiecare pierdere a controlului asupra bauturii este o infrangere, astfel incat tot mai multa energie psihica este irosita in efortul de a se controla.
Atunci cand alcoolul nu este la indemana, apare disconfortul psihic sau chiar frica, ce il determina pe cel in cauza sa-si faca provizii si sa-si organizeze intreaga viata incat alcoolul sa fie la indemana. Astfel se formeaza o legatura emotionala cu alcoolul, care persista inca multa vreme dupa ce dependenta fizica a fost depasita.
Dezintoxicarea de alcool, adica depasirea dependentei fizice, dureaza in general intre 5÷15 zile. Dezobisnuirea de alcool, adica biruirea dependentei psihice,
se stabilizeaza, in general, dupa doi ani.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

luni, iunie 16, 2008

ALCOOLISMUL-O BOALA

Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, medici din Anglia si Germania au definit pentru prima data dependenta de alcool ca fiind o boala si au descris-o ca atare. A mai durat insa catva timp pana cand acest concept s-a impus oficial si cu toate consecintele in opinia publica.
In ciuda recunoasteri oficiale de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) a dependentei de alcool ca fiind o boala, aceasta constatare poate starni inca zambetul ironic si neincrezator al multor contemporani. Ea poate fi insa dovedita prin mai multe stari de fapt sesizabile atat juridic cat si medical.
In general se considera ca este prezenta o boala atunci cand sunt evidente modificari fizice si/sau psihice care: se deosebesc evident de starea de sanatate,
pot fi percepute subiectiv si obiectiv, necesita supraveghere medicala sau tratament,
nu sunt provocate in mod constient de cel in cauza, pot avea ca urmare incapacitatea de munca.
Boala inseamna un dezechilibru involuntar cauzat de agenti din mediul extern sau intern ai organismului, presupune un grup de simptome specifice tulburarii de sanatate si cunoaste o evolutie progresiva si predictibila.
Pornind de la aceasta definitie alcoolismul sau sindromul de dependenta alcoolica este o boala primara, cronica, influentata in dezvoltarea si manifestarile ei de interactiunea factorilor ce tin de personalitate cu cei ai mediului, cunoaste o evolutie predictibila si progresiva, adesea putand fi fatala si se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra consumului de alcool, constant sau periodic, preocuparea fata de alcool si consumul de alcool in ciuda consecintelor nefaste si dereglarilor gandirii.
Alcoolismul este o boala primara pentru ca nu reprezinta un sindrom al unei alte stari de boala existente, ci poate cauza ea insasi alte tulburari fizice sau psihice sau le agraveaza pe cele existente. In modul cel mai evident, alcoolismul ca boala poate fi recunoscut prin consecintele intoxicatiei, adica in leziuni ale ficatului, stomacului si sistemului nervos central sau periferic, provocate de alcool.
Natura de boala cronica a alcoolismului atrage atentia asupra caracterului permanent al bolii. Persoana dependenta de alcool va ramane toata viata cu aceasta boala.
Din acest punct de vedere alcoolism poate fi asemuit mai ales unui infart miocardic, unui diabet sau unor afectiuni circulatorii, afirmatie sustinuta de cateva trasaturi comune. La toate aceste boli conduita de viata are un loc important prin deprinderea unor obiceiuri nesanatoase si incapacitatea de a reactiona adecvat la situatiile solicitante.
De asemenea o ameliorare durabila nu se poate astepta in cazul acestor boli decat prin modificarea comportamentului si a obiceiurilor. La fel cum diabeticul nu se vindeca, dar poate trai tinand boala sub control, la fel si alcoolicul poate duce o viata fericita si linistita in conditii de abstinenta.
Telul tratamentului nu consta in restabilitea starii initiale de sanatate, ci in reducerea solicitarilor si extinderea posibilitatilor de a trai o viata dezirabila. In cazul acestor boli exista suficienti factori ereditari care influenteaza probabilitatea instalarii ei, fara a o provoca in mod explicit.
Dependenta de alcool are un caracter predictibil pentru ca cunoaste aceeasi evolutie pentru toti cei care consuma alcool si este progresiva pentru ca persista in timp si netratata se agraveaza iar starea dependentului se inrautateste.
Din pacate alcoolismul este o boala multifazica pentru ca afecteaza individul pe toate planurile - familial, material, intelectual, social, profesional, emotional si al sanatatii - manifestandu-se in toate prin consecinte nefaste.
Deasemenea tot de abatere de la normal este vorba si in ceea ce priveste pierderea autocontrolului si incapacitatea de a fi abstinent, ne mai putand fi posibile anumite procese de franare si control fata de alcool, iar capacitatea de control nu poate fi recastigata nici prin tratament.
Daca o persoana a trecut prin faza in care a fost atat de dependenta de alcool incat nu si-a mai putut dirija viata, acea persoana nu se mai poate intoarce la stadiul consumului neproblematic de alcool, acel consum naiv, controlat.
Perfidia boli consta in faptul ca nici specialistii nu pot prezice cu certitudine care dintre consumatorii de bauturi vor deveni alcoolici.
Tratamentul alcoolismului se adreseaza, asadar, personalitatii in complexitatea ei, tuturor domeniilor de viata si de comportament ale persoanei in cauza si nu se refera la vindecarea anumitor simptome cum ar fi tulburarile hepatice.
Deoarece dependenta psihica este o problema mai spinoasa, specialistii in domeniu fac parte din alte categorii profesionale decat in cazul bolilor clasice, cea mai importanta contributie la tratament si-o aduc psihologii, asistentii sociali si terapeutii formati pentru problematica dependentei. Rezultate notabile se obtin si fara interventia specialistilor, in grupele de intrajutorare de tipul Alcoolicilor Anonimi.
In cazul alcoolismul, desi sunt prezente toate aceste caracteristici, nu avem de a face cu o boala in sens clasic. Aceasta afirmatie este sustinuta de o serie de factori cum ar fi faptul ca, desi apar vatamari grave ale organismului, ele nu sunt nici cauza boli, nici indispensabile diagnosticari ei.
Nimeni nu se poate contamina de alcoolism si nici nu se poate imbolnavi de el, ca in cazul altor boli. De fapt alcoolismul este o boala cu propria participate.
O alta deosebire costa in faptul ca, in tratamentul altor boli, pacientul suporta pasiv o interventie, cum ar fi in cazul unei apendicite unde vindecarea depinde doar de maiestria chirurgului.Totodata nu exista medicamente specifice impotriva acestei boli.
________________________________________
In cazul alcoolismului, vindecarea depinde mai ales de participarea activa a bolnavului.
Specialistii in domeniu actioneaza dupa principiul
"Te ajut sa te poti ajuta singur".
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

duminică, iunie 15, 2008

ABUZUL DE ALCOOL

Multi dintre noi au un unchi, un bunic sau alte cunostinte care in ciuda unui consum ridicat de alcool au atins o varsta inaintata. Acestia fiti sigur sunt niste exceptii, datorate faptului ca organismul uman este un mecanism minunat si complex dispunand de o capacitate impresionanta de adaptare. De aceea poate prelucra in timp fara sa apara acuze, cantitati mari de alcool, chiar daca au aparut deja niste leziuni. Granita acceptata de societate intre uzul si abuzul de alcool nu este clar definita, in orice caz, majoritatea populatiei nu o cunoaste, aceasta granita orientandu-se mai degraba dupa riscurile pentru sanatate decat dupa atitudinea fata de alcool.________________________________________Cu certitudine putem spune ca abuzul de alcool are loc atunci cand se bea: » in imprejurari nepotrivite (conducerea masini, serviciu, sport, sarcina); » pana la betie; » pentru ameliorarea unei stari sufletesti tulburate ("de necaz"); » pe termen lung in cantitati mari (la barbati zilnic peste 40 g iar la femei peste 20 g de alcool pur pe zi).________________________________________Se deosebesc doua tipuri de bautori abuzivi: - bautorul din obisnuinta care bea regulat pentru a se simti in largul sau si iese in evidenta prin stari de ebrietate in situatii nepotrivite si prin boli organice - bautorul la probleme care se imbata intentionat sau nu se poate opri decat cu greu odata ce a inceput sa bea, el tratandu-si disconfortul, crizele sufletesti sau sentimentele de inferioritate cu alcool. Cercetarea medicala a stabilit ca la barbati un consum mediu de 60 de grame de alcool pur pe zi, extins pe o perioada de ani de zile, produce cu siguranta leziuni hepatice. In cazul femeilor 20 de grame de alcool pur pe zi inseamna un risc crescut de a dezvolta o afectiune hepatia serioasa. Chiar si doza zilnica de 40 de grame constituie deja un risc, mai ales pentru creier. In acest context poate e bine sa analizam datele din tabelul de mai jos in care este prezent continutul de alcool in diferite bauturi Sortimentul Continutul de alcool [procente] Volumul [litri] Alcool pur [grame] Bere ca.5 % vol 0,5 l 20÷25 g Vin ca.10 % vol 0,125 l 10÷13 g Spumos ca.12 % vol 0,1 l 12 g Lichior 30 % vol 0,05 l 15 g Rachiu alb 25 % vol 0,05 l 12,5 g Vodca, Rom 33 % vol 0,05 l 17 g Palinca de prune, Whisky 45 % vol 0,05 l 22,5 g Pornind de la masurile standard, o unitate de bautura corespunde la 7÷10 grame de alcool pur, adica aproximativ cantitatea de alcool care poate fi eliminata de organism intr-o ora. Conform legislatiei in vigoare continutul de alcool al bauturilor alcoolice trebuie sa fie trecut pe eticheta. Alcoolul se gaseste ascuns in concentratii mai mici sau mai mari (pana la 70-80%) si in multe medicamente, printre care siropuri antituse, somnifere, tonifiante etc. Din cele aratate mai sus inseamna ca majoritatea populatiei comite abuz, cel putin temporar, in privinta consumului de alcool. Tocmai de aceea pentru cel periclitat de a deveni dependent sau pentru alcoolicul in formare este atat de dificil sa-si dea seama ce pericol il pandeste. Ca o concluzie alarmanta putem afirma ca abuzul este mai degraba regula decat exceptia in ceea ce priveste consumul de alcool.________________________________________Doza de alcool considerata inofensiva pentru un om sanatos este, conform recomandarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, de 7g alcool pur pe zi. Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

Radu Vrasti: “Tratamentul Alcoolismului”, (in curs de aparitie)

Daca alcoolismul este o categorie nosologia atat de heterogena acelasi lucru se poate spune si despre metodele lui de tratament. De-a lungul anilor o multitudine de metode a tratament au aparut dar nici una nu s-a impuis ca metoda de tratament de electie a alcoolismului. Aceasta situatie vine sa sublinieze inca odata lipsa de omogenitate etiopatogenica a subiectilor alcoolici. Fiecare din metodele de tratament ale alcoolismului a aparut ca expresie a ideologiei etiopatogenice a parintilor sai. Astfel: • cognitivistii au dezvoltat psihoterapiile cognitive, • comportamentalistii pe cele comportamentale sau aversive, • spiritualistii au generat terapiile spirituale si modelele de support pentru grupurile AA, • cei ce sunt ancorati in modelul comunitar al alcoolismului au generat abordarea reintaririi comunitare, • biologizantii au dezvoltate terapiile farmacologice, • terapeutii familiali pe cele maritale • si asa mai departe. Daca tipologiile actuale sunt valide si durabile atunci este demn de sustinut si ca alcoolici cu caracteristici diferite vor raspunde diferit la diferite modele trarapeutice1. Astfel s-ar putea explica de ce nici una din terapiile actuale nu s-a dovedit superioara alteia intr-un numar suficient de mare de cazuri tratate. Corolarul acestei afirmatii ar fi ca trebuie sa existe forme terapeutice specifice pentru categorii etiopatogenice specifice. Miller si Hester afirmau ca exista trei feluri de mituri in tratamentul alcoolismului care trebuie daramate in favoarea unui eclectism informat: - Exista o forma de tratament superioara alteia; - Tratamentul se poate face printr-o singura metoda eficace; - Daca metoda este buna toti indivizii vor rapunde la fel de bine la terapie. Studiile comparative, studiile longitudinare, studiile asupra ratei recaderilor au aratat insa ca nu exista o terapie care sa se impuna ca fiind efectiva intr-un esantion larg de alcoolici. Intr-un mod mai putin elegant s-ar putea spune ca toate terapiile sunt le fel de neeficace. In schimb, s-a constatat ca raspunsul la terapie este mai bun daca se aplica un set de metode terapeutice care nu sunt in conflict teoretic sau metodologic, de exemplu, terapia farmacologica impreuna cu antrenamentul social si de coping. Una din primele incercari de a trece in revista terapiile folosite de diversi autori si rezultatele obtinute in vederea ierarhizarii lor pe criterii de eficienta a fost facuta de Holder si colab.3 care au comparat 141 studii si care au facut urmatorul clasament al eficacitatii: • antrenamentul de deprinderi sociale, • antrenamentul de autocontrol, t • erapia motivationala, • terapia maritala, • intarirea comunitara, • terapia aversive, • terapia cognitive, • hipnoza, • litium, • terapia educationala si asa mai departe. Aceastsa clasificare s-a facut doar inregistrand opinia autorilor for a se lua in calcul daca metodologiile sau loturile pot fi comparate intre ele. In 1995, Miller si colab.4 evalueaza 219 studii care raporteaza diferite metode terapeutice si rezultatele lor. Autorii incearca sa ierarhizeze aceste metode pe baza unei metodologi standardizate si unitare care furnizeaza un scor compozit (numit de autori “outcome logical score”)ce integreaza mai multe variabile precum “outcome-ului” studiului (rezultat pozitiv, negativ sau niciun rezultat) si calitatea datelor (esantionul, obiective, modalitatea de tratament, contactul, urmarirea, numarul de cazuri ramase in tratament, modul de analiza). Aceasta analiza a furnizat mai multe scoruri precum: scorul studiilor positive, scorul studiilor negative, scorul calitatii metodologice, scorul severitatii, scorul costului si scorul evidentei cumulative pentru fiecare metoda. In final aceasta analiza a furnizat un clasament care a dat rezultate surptinzatoare. Astfel, pe primul loc se situeaza interventia scurta care a prezentat 17 studii care arata rezultate positive fata de numai 6 negative, scorul metodologic a fost cel mai inalt si scorul evidentei cumulate (SEC) a fost cel mai mare, respetiv +239. Pe locul doi se claseaza antrenamentul de deprinderi sociale cu studii positive vs negative de 11:5 si scorul evidentei cumulate de +128. Pe locul trei se claseaza metoda interviului motivational cu SEC = +87 si pe urmatoarele locuri in ordine, intarirea (ranforsarea) comunitara, terapia aversive, terapia comportamentala, terapia centrata pe client, terapia in 12 pasi inspirata de grupurile AA, terapia cognitive si terapia familiala. Toata aceste metode au intrunit scoruri cumulative positive. Celalalte terapii studiate, printre care terapia cu disulfiram, terapia cu litiu, electroterapia, terapia cu metronidazol, terapia cu medicatia antianxioasa, acupunctura, hipnoza, milieu terapia, relaxarea sau psihoterapia au avut diferite scoruri negative. Surprinzator, cel mai jos scor l-a obtinut “counselingul” general pentru alcoholism! Aceasta analiza a ridicat pragul discutiilor referitor la cat de eficace sunt metodele actuale de tratament. Doar peste un an, Finney si Monahan5 trec in revista 339 studii raportate intre 1980 si 1992 ce inventariaza rezultatele a 39 de modalitati terapeutice. Ei constata ca principala bariera in conturarea unei competitii credibile intre modalitatile de terapie este absenta din aceste studii a caracteristicilor pacientilor introdusi in esantionul studiat precum date despre severitatea alcoolismului, modelul de consum, variabilele sociale, etc. Clasamentul furnizat de acesti autori are pe primele locuri reintarirea comunitare, antrenamentul de deprinderi sociale, terapia maritala, terapia aversive, litiul, terapia motivationala si asa mai departe. Foarte recent, Miller si Wilbourne6 revin cu o noua versiune a vechiului studiu si la numarul anterior mai adauga 59 de studii controlate ajungand la un total de 361. In plus ei largesc aria de analiza luand in calcul si modul in care rezultatul si metodologia s-a schimbat de-a lungul timpului si daca concluziile lor au fost influentate de faptul ca subiectii din toate studiile apartin populatiei de alcoolici care a dorit tratament si ignora ceilalti alcoolici care nu au fost inrolati intr-o forma oarecare de tratament. Terapiile si eficacitatgea lor a fost judecata tot dupa “outcome logic score”, un scor compozit care inglobeaza mai multe dimensiuni. Clasamentul se prezinta astfel (in ordinea autorilor): interventia scurta, terapia motivationala (interviul motivational), terapia cu agonisti GABA (acamprosatul), terapia cu naltrexona si nalmefena, antrenamentul deprinderilor sociale, reintarirea comunitara, terapia maritala comportamentala, managementul de caz, terapia cognitiva, disulfiramul si asa mai departe. Ce este nou este ca terapiile medicamentoase anticraving apar pentru prima oara in prima jumatate a clasamentului, terapia cu litiu a fost impinsa in jos, acolo unde se gaseste si terapia cu benzodiazepine sau antidepresive. In schimb terapiile psihosociale precum interventia scurta, antrenamentul deprinderilor sociale, reintarirea comunitara sau managementul de caz sunt in “top 10”. Trecerea in revista a studiilor ce raporteaza metode presupuse effective in terapia alcoolismului a aratat ca in majoritatea lor covarsitoare ele prezinta dificultati metodologice. Finney7 analizeaza aceste “limitari metodologice” care fac ca in cazul tratamentului alcoolismului sa nu putem inca vorbi de ghiduri de buna practica. Printre defectele metodologice autorul inventariaza lipsa metanalizelor si probleme de esantionare, tocmai ca o reflectare a heterogenitatii conceptului de alcoolism. Situatia de mai sus este influentata si disponibilitatea terapiilor in diferite institutii sau de distributia lor pe esaloanele ingrijirilor medicale si nonmedicale. Astfel, in cele mai frecvente cazuri intr-o institutie medicala exista montata doar o singura tehnica de terapie, cel mai frecvent cea farmacologica. Terapiile nemedicamenoase sunt cel mai adesea apanajul cabinetelor private de psihiatrie sau psihoterapie, iar terapiile psihosociale precum interventia scurta, din fericire, ar putea fi mult mai raspandite la nivelul ingrijirilor primare si la nivelul asistentului social. Se stie ca o proportie mica de alcoolici reusesc sa–si restranga consumul fara ajutorul altcuiva (asa zisele remisii spontane) si un numar semnificativ de alcolici prezinta un comportament de cautare a ajutorului si se adreseaza specialistilor si in functie de metoda pe care acestia o practica si fata de care alcoolicul prezinta anumite “expectante” positive. Practicarea tehnicilor terapeutice in mod nestandardizat, fiecare practician avand o alta informatie, mai aproape sau mai departe de etalonul recomandat de parintii metodei, prezentarea de rezultate positive fara o analiza temeinica si onesta, abandonarea unei tehnici in favoarea alteia doar pentru ca este mai noua sau la moda, implicarea intr-o competitie fara argumente, duce la deceptia si demotivarea clientului si a familiei lui si in final la amanarea unei deznodamant favorabil.

sâmbătă, iunie 14, 2008

Meditatia zilei de 14 iunie

La un moment dat, pe măsură ce ne implicăm tot mai mult în Program,
ajungem să conştientizăm cu adevărat importanţa onestităţii şi a
sincerităţii pentru recuperarea noastră. Când realizăm asta, unul
dintre primele lucruri pe care reuşim să le recunoaştem este că, în
trecut, comportamentul nostru a fost departe de tot ce era sănătos
sau rezonabil. De îndată ce putem admite acest lucru fără ruşine
sau jenă descoperim o altă dimensiune a libertăţii. Mă aştept eu
ca, pe măsură ce progresez în recuperare, viaţa mea să devină tot
mai senină şi mai bogată?

Rugăciunea de azi
Fie ca eu să ştiu, chiar şi atunci când fac puternicul Prim Pas (care
poate să fie primul gest de onestitate pe care l-am făcut de ceva
timp), că onestitatea are nevoie de practică. Vechiul meu eu -
derutat, haotic - este la fel de diferit de eul onest spre care tind,
precum noaptea de zi. Fie ca eu să-mi dau seama că e nevoie de mai
mult decât de un gând trecător pentru a mă schimba.

Ce să-mi amintesc azi
Onestitatea are nevoie de practică.

trimisa de meditatii_sfdimitrie@yahoogroups.com

TRATAMENTUL DEPENDENTEI DE ALCOOL

Multi dintre oameni considera ca cea mai mare infrangere personala pe care o pot suferi este atunci cand trebuie sa mearga intr-un centru de consiliere sau de recuperere pentru persoane dependente de alcool. Prin aceasta este evident ca au devenit dependenti. Si fiecere dintre noi isi doreste sa nu fie.

Dupa ce a trecut perioada de indoiala de sine si de neacceptare a destinului si nu se mai pune problema diagnosticului gresit, alcoolicul va vedea si reversul medaliei, va intelege ca boala este de fapt un semnal ca trebuie sa schimbe ceva in modul sau de viata.

Iesirea din dependenta poate avea loc fie prin forte proprii, fie cu ajutorul grupelor de intrajutorare sau prin asistenta de specialitate.

Cercetatorii americani Prochaska si Di Clemente au observat si inregistrat cum se elibereaza un dependent din boala sa, indiferent de ce cale a ales si au constatat o strucura de baza comuna ca in figura urmatoate

Astfel ei au identificat patru faze de evolutie:

Faza premeditativa in care se consuma alcool refuzandu-se orice observatie pe aceasta tema care poate da de gandit.

Faza meditativa in care dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp realitatea mult evitata patrunde totusi in subconstient, clipa din care alcoolicul incepe sa mediteze si sa-si propuna schimbari profunde.

Faza de actiune in care alcoolicul dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de cautari gasind niste solutii se hotaraste sa actioneze chiar daca solutiile gasite sunt pentru inceput modificari mici si simple ale stilului de viata.

Faza de perseverenta in care alcoolicul mentine acele solutii gasite care il ajuta si se potrivesc capacitatilor sale personale si conditiilor de mediu.

De regula dependentul are nevoie de mai multe incercari serioase de a se elibera definitiv din boala.

Avantajul acestui model consta in faptul ca incercarile esuate, obisuite la iesirea din dependenta, sunt prezentate ca surse de invatare si nu ca obiceiuri proaste care nu mai ofera perspectiva progresului. Din pacate aceste esecuri de multe ori sunt pastrate in secret. Pericolul este ca fiecare esec al acestor incercari secrete scade sansa ca alcoolocul sa mai incerce odata. Devine demoralizat si respinge unele informatii utile sau oferte de ajutor.

Pentru multi alcoolici prima incercare se limiteaza la nivelul simptomatic, impunandu-si doar sa nu mai bea. Abia apoi realizeaza ca trebuie sa modifice si anumite convingeri si atitudini din viata lor, sa rezolve situatii sociale, eventuale conflicte si sa imbunatateasca relatiile cu persoanele apropiate sau importante. Vor constata ca si aceste aspecte au influentat nereusitele premergatoare. Vor ajunge la concluzia ca trebuie sa-si analizeze felul trairilor, ca trebuie sa se schimbe mai profund.

Abstinenta este definita ca fiind abtinerea voluntara de la satisfacerea unor necesitati fiziologice sau a unor placeri.

In cazul alcoolismului abstinenta este notiunea prin care se defineste renuntarea definitiva la comsumul de bauturi alcoolice sau orice preparat care contine alcool, constituind o premisa indispensabila vindecarii si din aceasta cauza reprezinta o masura terapeutica de baza.

Pentru terapia alcoolismului abstinenta este conditia de baza, iar capacitatea de a duce o viata implinita si sanatoasa este telul ei.

Tratamentul dependentei de alcool are loc in patru etape distincte la care participa membrii ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenti sociali, medici, psihologi, preoti si chiar fosti dependenti, succesiunea acestor faze constituind un lant terapeutic.

Etapa de contact in care accentul cade pe stabilirea diagnosticului si evaluarea complicatiilor organice, clarificarea situatiei sociale precum si pe incurajarea motivatiei pacientului de a se trata.
Acesta faza se poate desfasura in centre de consiliere ambulatorii, unde pot obtine rezultate dependentii foarte motivati.
Etapa de dezintoxicare este indicata atunci cand sunt de asteptat simtome de sevraj severe si se desfasoara in spitale de psihiatrie sub supraveghere medicala.
Etapa de dezobisnuire are ca scop reducerea pana la disparitie a dependentei psihice si consolidarea unei abstinente stabile, desfasurandu-se de regula in centre de tratament stationar, atunci cand nu se obtin rezultate in tratamentul ambulatoriu sau cand mediul social nu sustine cauza.
Etapa de postcura si readaptare are ca scop stabilizarea dezobisnuintei in care participarea la grupuri abstinente este de mare importanta.

Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependente este discutia in grup - terapia de grup. Oricat de diferit ar fi de la o clinica la alta, acest element nu lipseste din nici o clinica de specialitate.

Importanta terapiei de grup provine in primul rand din miscarea de autoajutorare care se bazeaza pe intalnirea intre persoane care au aceasi problema. Un alt aspect consta in accentuarea actiunii pacientului in eliberarea sa din dependenta. Grupul reduce din responsabilitatea terapeutului pentru schimbarile ce urmeaza sa aiba loc si stimuleaza capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un alt motiv pentru cresterea ponderii terapiei de grup il constiruie tendinta de tagaduire a problematicii. Aceasta poate fi diminuata de prezenta altor persoane afectate de aceleasi griji. Intelegerea manifestata de ceilalti contracareaza in mare masura rusinea care se ascunde in spatele tagaduirii si care ar inhiba altfel orice proces.

Sansele de succes ale tratamentului sunt considerate de multi dintre concetatenii nostri in mod eronat ca fiind reduse, insa situatia nu sta de loc asa.

Pe termen lung raman abstinenti circa 50% dintre pacientii unei clinici de recuperare cu terapie de lunga durata. Alti 15% au o recidiva din care isi revin prin propriile forte.
Prin comparatie, daca s-ar aplica aceleasi etaloane severe la verificarea masurii in care s-a schimbat viata unui cardiac sau a unui diabetic de exemplu, am inregistra mult mai multe recidive. Recidiva alcoolicului este insa mai evidenta, deoarece au loc modificari de personalitate si este mult mai dramatica.

Cele mai mari sanse de succes terapeutic le au pacientii care s-au hotarat sa faca o terapie pe termen lung, pe care o incheie, dupa care se ataseaza unui grup de intrajutorare. 70,5% dintre pacientii care au frecventat un grup postcura raman abstinenti fata de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat un asemenea grup.
Succes mai mare inregistreaza cei care traiesc inca intr-un cuplu intact, cu copii, au un loc de munca si o varsta de circa 40 de ani.

Aceste date statistice confirma ceea ce poate fi lesne dedus: pacientul pastreaza comportamentul schimbat cu atat mai multa perseverenta cu cat este mai convins de necesitatea lui, observa avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, traieste in conditii stabile, nu se orienteaza dupa valori straine si isi incadreaza noul comportament intr-o anume finalitate.
material preluat de pe http://www.alcoolism.org/alc_trat.html

joi, iunie 12, 2008

Meditatia zilei de 13 iunie

Eu nu cred că Programul şi cei 12 Paşi funcţionează doar pentru că am
citit acest lucru într-o carte sau pentru că i-am auzit pe alţii
spunând asta. Cred asta pentru că văd alţi oameni recuperându-se şi
pentru că şi eu sunt în recuperare. Nu mai cred că sunt neajutorat
şi lipsit de speranţă . Când văd schimbarea având loc cu mine şi cu
alţi oameni, ştiu că Programul funcţionează. Când un reporter tv l-a
întrebat pe filosoful Jung dacă crede în Dumnezeu, acesta a răspuns
şoptit: Eu nu cred eu ştiu . Ştiu eu că Programul funcţionează?

Rugăciunea de azi
Arată-mi finaluri fericite, vieţi refăcute, personalităţi
reechilibrate, punţi reconstruite, pentru a nu pune pe baza credinţei
faptul că Programul funcţionează. Fie ca eu să-l văd funcţionând
pentru alţii şi pentru mine. Fie ca eu să fiu recunoscător pentru
succesul real înregistrat de Program. Fie ca această certitudine să
mă ajute să găsesc credinţa de care am nevoie pentru a urma cei 12
Paşi.

Ce să-mi amintesc azi
Programul funcţionează.
trimisa de meditatii_sfdimitrie@yahoogroups.com

MĂNA AA

Cand cineva, undeva, intinde mana dupa ajutor, vrem ca intotdeauna mana AA sa fie acolo. Si pentru aceasta: suntem raspunzatori!

PRINCIPIUL CELOR 24 DE ORESa luam un exemplu. Nu facem nici un fel de promisiuni: nu spunem ca nu vom mai bea "niciodata". Incercam mai degraba sa ne conformam unui principiu pe care, de comun acord in AA, il numim "principiul celor 24 de ore". Ne straduim sa ramanem abstinenti numai pentru urmatoarele 24 de ore. Incercam, pur si simplu, sa traim O ZI fara alcool. Daca simtim impulsul de a bea, nici nu-i cedam, nici nu-i rezistam. Ne limitam doar la a amana aceasta bautura pe maine. Cand este vorba de alcool, incercam sa ne pastram o forma de gandire onesta si realista. Daca suntem tentati sa bem (iar TENTATIA dispare, in general, dupa primele luni in AA), ne intrebam daca pentru paharul acela MERITA sa traim toate URMARILE pe care le-am cunoscut pe cand beam. Nu uitam ca suntem complet liberi sa ne imbatam daca vrem, ca ALEGEREA (sa bem sau sa nu bem) ne apartine in totalitate. Si, mai presus de toate, incercam sa fim constienti de faptul ca, oricat de lunga ne este abstinenta, ramanem ALCOOLICI. Si alcoolicii, dupa cate se stie, NU POT fi bautori sociali adica consumatori NORMALI de alcool. Noi urmam experienta "vechilor membri" si din alte motive. Mergem CU REGULARITATE la intalnirile grupului de care ne simtim atasati. Nimic nu ne obliga la aceasta. Nu putem explica intotdeauna nici de ce marturisirile altor membri sau interpretarile lor asupra modului de viata AA par sa ne stimuleze, sa ne incurajeze. Si totusi, aproape toti simtim ca prezenta la intalniri si contactele cu alti membri AA contribuie enorm la mentinerea abstinentei noastre.

miercuri, iunie 11, 2008

RUGACIUNEA TACUTA

Rugaciunea potentialelor
Rugaciunea Tacuta este o recunoastere a Tot Ce Este . In aceasta rugaciune stiu ca fiecare rugaciune pe care am rostit-o cu voce tare, este auzita de Spirit si stiu ca Spiritul mi-a dat tot ce i-am cerut. Este o recunoastere a faptului ca sufletul meu este complet, in iubirea si gratia lui Dumnezeu. Este o recunoastere a statutului meu total de perfectiune si a starii de a fi. Tot ce imi doresc, tot ce vreau sa cocreez, exista deja in realitatea mea. Eu o numesc „ Rugaciunea Tacuta ” pentru ca stiu ca Fiinta mea este deja implinita. Nu este nevoie sa cer ceva Spiritului, pentru ca deja acel lucru mi-a fost dat.
In inima mea, eu accept Fiinta mea perfecta.
Accept ca bucuria pe care am intentionat-o, exista deja in viata mea.
Accept ca iubirea pentru care m-am rugat, este deja in mine.
Accept ca pacea pe care am cerut-o, este deja in realitatea mea.
Accept ca abundenta pe care mi-am cautat-o, deja imi umple viata.
In adevarul meu, imi accept Fiinta mea perfecta.
Preiau responsabilitatea pentru propriile creatii,
Si toate lucrurile care sunt in viata mea.
Recunosc puterea Spiritului care este in mine,
Si stiu ca toate lucrurile sunt, asa cum ar trebui sa fie.
In intelepciunea mea, accept perfectiunea Fiintei mele.
Lectiile mele au fost alese cu grija, de Sinele meu
Iar acum trec printre ele, in plina experienta .
Calea mea ma duce intr-o calatorie sacra, cu un tel divin.
Experientele devin parte, din Tot Ce Este.
Prin cunoasterea mea, accept Fiinta mea perfecta.
In acest moment, stau pe scaunul meu de aur
Si stiu ca Eu Sunt un inger al luminii.
Ma uit la tipsia de aur - darul Spiritului -
Si stiu ca toate dorintele mele, au fost deja implinite.
Din iubire pentru Sinele meu, accept Fiinta mea perfecta.
Nu fac judecati si nu impovarez cu nimic Sinele meu.
Accept ca totul din trecutul meu, mi-a fost dat din iubire.
Accept ca totul din acest moment, provine din iubire.
Accept ca totul din viitorul meu, va rezulta in imensa iubire.
In Fiinta mea, imi accept perfectiunea.
Si asa este !
Trimisa de marick.aa

ATI PIERDUT CONTROLUL ASUPRA CONSUMULUI DE ALCOOL?

Va propunem un test care va ajuta sa stabiliti care este situatia dumneavoastra: sunteti alcoolic sau nu.
Este un test pe care trebuie sa il faceti singur si cat mai onest, pentru a stabili ce veti face mai departe. Acest test este folosit la John Hopkins University Hospital, din Baltimore, Maryland, SUA,pentru a-i ajuta pe pacienti sa decida daca sunt, sau nu sunt alcoolici.
1. Pierdeti timp de la serviciu din cauza bautului?
2. Sunteti nefericit in viata de familie din cauza bautului?
3. Beti pentru ca sunteti timid?
4. Bautul va afecteaza reputatia?
5. Ati simtit vreodata remuscari dupa ce ati baut?
6. Ati intrat in dificultati financiare ca rezultat al bautului?
7. Cautati o companie de joasa speta sau un mediu inferior atunci cand beti?
8. Neglijati bunastarea familiei din cauza bautului?
9. V-a scazut ambitia de cand beti?
10. Aveti o pofta irezistibila de a bea la anumite ore din zi?
11. Va trebuie bautura a doua zi dupa betie?
12. Aveti insomnii din cauza bautului?
13. V-a scazut randamentul de cand beti?
14. Va ameninta bautul serviciul sau afacerile?
15. Beti ca sa scapati de griji sau necazuri?
16. Beti de unul singur?
17. Ati avut vreodata o pierdere completa de memorie ca rezultat al bautului?
18. Ati urmat vreodata un tratament impotriva bautului?
19. Beti ca sa va castigati increderea de sine?
20. Ati fost vreodata internat sau inchis din motive de ebrietate?
Rezultatul se stabileste astfel:
Daca ati raspuns cu da la una dintre aceste intrebari, este un avertisment clar ca s-ar putea sa fiti alcoolic.
Daca ati raspuns cu da la doua intrebari, aveti toate sansele sa fiti alcoolic.
Daca ati raspuns cu da la trei sau mai multe intrebari, sunteti - cu siguranta - alcoolic.
Decizia va aparţine în întregime!

marți, iunie 10, 2008

Dr.Radu Vrasti: “Tratamentul Alcoolismului” (in curs de publicare)


CAPITOLUL 9: TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA

PENTRU ABILITATI DE COPING

Aceasta terapie este bazata pe principiul teoriei de invatare sociala si priveste

comportamentul de consum de alcool ca legat functional de problemele majore ale vietii

personale (Kadden R si colab.1994)1. Terapeutul se ocupa mai mult de aceste probleme

de viata mai mult decat de comportamentul de baut. Accentul este pus pe cresterea

abilitatilor de coping ale subiectului de depasire a situatiile care declanseaza consumul

(situatiile de risc). Se porneste de la presupunerea ca consumul patologic de alcool este

in ce mai mare parte un comportament invatat si ca aceleasi mecanisme de invatare

implicate in generarea acestui comportament pot fi utilizate si pentru dobandirea

schimbarii terapeutice (Rotgers, 1996)2. In aceasta perspectiva tratamentul implica o

evaluare comportamentala, o analiza functionala a subiectului pentru a identifica

contextul particular de consum al fiecarui subiect si un tratament bazat pe invatarea

unor noi comportament care sa le inlocuiasca pe cele maladaptative.

Ter apia propusa de manualul NIAAA este bazata pe modelul terapeutic cognitivcomportamental a lui Monti si colab. (1989)3 la care se adauga unele abordari specifice

metodei de reintarire comunicara4 si este o terapie individuala, cu toate ca unele sedinte

pot fi adecvate unei abordari in grup. Utilizatorului ii este sugerat sa consulte manualul

lui Monti si colab. pentru ca unele sedinte sunt prezentate pe larg in aceasta lucrare si

nu mai sunt relauate in manualul NIAAA.

Manualul NIAAA contine materialul pentru 22 sedinte dintre care primele 8 sunt

sedinte nucleare sau esentiale care sunt obligatorii pentru toti subiectii iar urmatoarele

14 sedinte prezinta aspecte particulare cazuisticii subiectilor. Din ele terapeutul va alege

4 sedinte care se potrivesc subiectului in cauza si astfel terapia pentru fiecare subiect va

contine 12 sedinte.

Aceasta terapie este destinata subiectilor alcoolici care traiesc in comunitate si nu

in institutii medicale sau sociale de oricare fel ar fie ele. Astfel sedintele de terapie vor

avea sansa sa discute evenimentele vietii de zi cu zi a subiectului si care vor constitui

baza exercitiilor de rezolvare a problemelor, a celor de play-role si a sarcinilor/temelor

pentru acasa. In plus, subiectii traind in viata de toate zilele vor avea ocazia de a

practica abilitatile si strategiile nou invatate si astfel sa-si construiasca un nou

comportament, la care se adauga posibilitatea terapeutului de a monitoiza de la sedinta

la sedinta progresele subiectului. Ideea de baza este ca acesti indivizi au un deficit

general de coping si in special un deficit de coping cu situatiile de consum iar terapia

este focusata sa suplineasca acest deficit (Morgernstern si Longabaugh, 2000)5.

Scopurile tratamentului sunt legate de dobandirea unor abilitati prin care un subiect

mentine abstinenta. In acest scop subiectul trebuie sa identifice situatiile de inalt risc de

consum (declansatorii consumului) care pot creste probabilitatea de a recadere situatii

care pot fi atat externe subiectului cat si stari proprii, emotionale sau cognitive. Prin

terapie subiectul va dezvolta abilitati de coping fata de aceste situatii. Rolul subiectului in terapie este unul activ, avand responsabilitatea de a

recunoaste situatiile proprii de risc si de a invata modalitati de auto-control pentru a

preveni reluarea consumului inlocuind astfel un comportament maldaptativ vechi cu un

comportament nou sanogenetic. Aceasta se petrece prin participare activa la sedintele

de invatare a noilor strategii de rezolvare a problemelor, de role-play si a efectuarii

sarcinilor pentru acasa.

Terapeutul trebuie sa manifeste aderenta atat fata de bazele teoretice ale acestui

gen de terapie dar si fata de metodele propuse de acest manual. El nu trebuie sa sacrifice

particularitatile individuale ale subiectului in favoarea unei urmariri inflexibile ale

prevederilor sedintelor dar nici sa nu se lase distras de textul subiectului astfel incat sa

nu se acopere in fiecare sedinta tematica prevazuta. Terapeutul trebuie sa incurajeze

implicarea activa a subiectului, sa-l determine sa furnizeze propria experienta pe baza

careia se va putea dezbate noile tehnici de coping, constient fiind ca exista si pericolul

ca subiectul sa ramana intr-o faza de dezbateri teoretice si de ipocrizie. Astfel,

terapeutului i se cere o experienta generala de psihoterapie si o cunoastere a principiilor

terapiei comportamentale.

Sedintele de terapie sunt dispuse intr-o ordine data de prezentarea sedintelor

esentiale in prima parte si a celor specifice in partea doua. Aceasta nu este o ordine care

nu poate fi schimbata daca interesul subiectului o impune. Exista o presiune a

subiectului de a obtine rapid unele tehnici sau abilitati de a obtine sobrietatea in contrast

cu dorinta terapeutului de a prezenta sedintele intr-o ordine fireasca generata de

filozofia terapiei. Astfel, daca subiectul prezinta probleme immediate, se poate ca

sedinta despre rezolvarea problemelor sa fie devansata ca si cele care ofera solutii de

management cu situatiile de risc de consum sau cu cravingul. Oricum, nu trebuie uitat

ca exista patru sedinte speciale care se adapteaza situatiei specifice subiectului. In mod

cu totul exceptional, terapeutul poate decide sedinte suplimentare cu un anume subiect.

In mare, structura sedintelor de terapie se aseamana una cu alta. Astfel, sedinta

incepe cu o perioada de discutie suportiva ca mai apoi sa continue cu recapitularea

abilitatilor invatate in precedenta sedinta si cu prezentarea lectiilor facute acasa.

Prezentarea material nou constituie parte principala a sedintei. Terapeutul arata

motivele rationale ale prezentarii problemelor de pe agenda si apoi continua cu

abilitatile noi care izvorasc din suportul teoretic prezentat anterior. Aceste abilitati se

prezinta verbal de terapeut si sunt listate pe o tabla sau plansa si subiectului i se da

acasa un exemplar al acestei liste. Terapeutul solicita subiectului sa ofere gandurile si

reactiile lui referitor la aceste noi abilitati propuse lui pentru a fi introduse in strategia

proprie de coping. El este incurajat sa genereze scene de role-play pe baza experientei

de viata de pana acum. Partea de role-play este esentiala in economia sedintei si trebuie

sa ocupe cel putin o treime din timp. Uneori este greu ca subiectul sa fie determinat sa

joace diferite roluri propuse si terapeutul trebuie sa aibe abilitatea de a genera structura

si incurajarile pentru ca acesta sa poata initia jucarea rolului propus.

Terapeutul trebuie sa se asigure ca agenda sedintei raspunde intereselor si

problemelor subiectului si sa nu se indeparteze de particularitatile subiectului pentru a

pastra treaz interesul subiectului.

Comportamentul de punere in scena a jucarii diferitelor abilitati discutate in

sedinta este partea centrala a programului de terapie in vederea debandirii de noi abilitati. Terapeutul trebuie sa ofere un loc special si confortul pentru ca subiectul sa

poate juca aceste partituri ca in lumea reala. Partea teoretica a lor poate fi scurtata in

favoarea maririi partii alocate jocului. La inceput subiectul se poate simti stanjenit si

caraghios atunci cand este pus sa joace diferite roluri. Dupa o parioada de infrangere a

rezistentelor subiectul este mult mai dispus sa implineasca aceasta cerinta majora. In

acea perioada, terapeutul poate sa demonstreze el insusi cum se poate juca rolul

respectiv pentru a-l incuraja pe subiect. Aceasta demonstratie trebuie sa se bazeze pe

cunoasterea situatiilor recente pe care subiectul le-a trait pentru ca ele sa aiba legatura

cu realitatea acestuia. O metode buna este de a-l face pe subiect sa descrie in cuvinte

rolul pe care l-ar fi jucat si apoi sa incerce sa-l puna in scena. Descrierea trebuie facuta

cat mai detaliat incepand cu locul in care se desfasoara scena, alti participanti,

comportamente specifice sau reactii particulare. O alta metoda este de a solicita

subiectului sa-si aminteasca o scena petrecuta in trecut in care el sa utilizeze noua

schema a abilitatii tocmai discutate si care este adaptata managementului situatiei, sa

declanseze conversatia ipotetica si apoi sa incerce sa joace rolurile. Se mai poate

solicita subiectului sa imagineze o situatie in care va fi in viitor si care va fi

comportamentul lui. Subiectul incepe sa descrie situatia si reactia lui in cuvinte si apoi

cu tact i se cere sa joace rolul respectiv.

Este foarte important ca subiectul sa fi jucat efectiv toate abilitatile puse in focus

(pe lista prezentata la inceputul sedintei) si sa se fi discutat comportamentul subiectului,

modul de rezolvare, sugestii si in final sa se reintareasca ca acest mod este cel care va fi

efectiv pus in opera atunci cand situatia o va cere.

Exercitiile sau temele pentru acasa sunt o alta metoda folosita in desfasurarea

terapiei. Pentru fiecare sedinta sunt prevazute teme specifice pentru a fi facute acasa. In

aceste exercitii subiectul este rugat sa inregistreze fapte, comportamentul personal si

reactiile in diferite situatii de risc or evolutia cravingului sau consecintele consumului

sau beneficiile abstinentei, etc. Tematica acestor exercitii poate fi modificata in functie

de particularitatile subiectului, ele avand scopul de a ajuta subiectul sa depaseasca

situatiile pe care le-ar intalni si l-ar conduce la consum.

Uneori subiectul nu este dornic sa faca aceste exercitii si in acest caz terapeutul

trebuie sa schimbe optiunea subiectului prin amintirea ca aceasta activitate nu este o

problema scolareasca ci una practica prin care se determina problemele subiectului si se

contruiesc solutii specifice si individualizate.

Ca si in alte terapii promovate de proiectul MATCH si acum se recomanda ca

subiectul sa vina cu partenerul semnificant precum sot(ie), concubin(a), prieten(a), etc.

Accentul in acele sedinte comune cu partenerul trebuie pus pe dezvoltarea abilitatilor

interpersonale care de multe ori sunt disfunctionale la subiectul alcoolic. Perechea

trebuie sa invete un nou mod de comunicare si de sprijin evitand conflictualitatea,

criticismul, incriminarile sau santajul emotional. Noile deprinderi de comunicare trebuie

si ele sa fie jucate in sedinte de role-play. In punerea in scena a situatiilor exemplare

terapeutul se poate substitui unuia din parteneri si joaca el impreuna cu celalalt partener

scena propusa, mai ales cand exista riscul ca aceaste scene sa genereze criticism sau

reactii manioase. Ulterior scena poate fi jucata de cei doi parteneri terapeutul urmarind

feedback-ul fiecaruia din parteneri in vederea stabilirii unui nou mod de interactionare.

Abuzul de alcool al unuia din parteneri genereaza adesea printre altele o lipsa de

incredere, manie, pierderea intimitatii sau sentimentul de abandon si partenerii trebuie

sa puna in scena situatii care evita asemenea comportamente in schimbul unei atitudini

de incredere si intelegere care sa intareasca drumul subiectului spre invatarea unor

comportamente ce sa excluda alcoolul. In timpul sedintei cu partenerul, terapeutul

trebuie sa observe atent comportamentul celor doi si sa evidentieze acele care sunt

legate functional de consumul de alcool sau modalitatile defectoase de comunicare care

genereaza situatii de declansare a consumului.

O alta situatie pe care terapeutul trebuie sa o ia in consideratie este retragerea

timpurie a subiectului din terapie. Pentru aceasta el trebuie sa fie atent si sa deceleze

toate problemele sau situatiile care ar putea conduce subiectul la decizia de a abandona

terapia. Pe de alta parte, terapeutul trebuie sa-si inchipuie ca de-a lungul sedintelor

subiectul va gandi uneori ca ar trebuie sa se retraga si pentru aceasta prevenirea acestor

situatii este strategia cea mai buna. Terapeutul trebuie sa discute mereu cu subiectul

sentimentele lui de lipsa de speranta, frustrare, manie, care pot inca sa persisite in

timpul terapiei si faptul ca parasirea terapiei din aceste motive ar fi o decizie irelevanta.

Multi subiecti incearca sa nu se mai prezinte la terapie dupa prima incalcare a

abstinentei, la primul esec de mentinere a abstinentei, de teama de a nu fi respinsi sau

deconspirati de terapeut la urmatoarea sedinta. Subiectul trebuie instiintat de la inceput

ca nu trebuie sa vina sub influenta alcoolului la sedintele de terapie dar daca se intampla

astfel de situatii terapeutul trebuie sa-si manifeste disponibilitatea de reprogramare a

acelei sedinte fara sa transmita un mesaj de critica sau de resentiment. Acest mesaj insa

nu trebuie sa aiba conotatia ca subiectului i se tolereaza oricum consumul.

O alta problema care trebuie luata in considerare de terapeut este consumul altor

substante alaturi de consumul de alcool. Subiectul trebuie convins ca principalul scop al

terapiei este nu numai abstinenta totala de la alcool dar si abstinenta fata de alte

substante care nu sunt prescrise medical. Astfel, terapeutul trebuie sa discute nu numai

despre cravingul fata de alcool si cat si fata de alte substante. La fel ca si in cazul

alcoolului, subiectului nu i se va permite sa vina sub influenta altor substante la sedinta

de terapie.

In cazul in care subiectul nu se prezinta la sedinta de terapie programata,

terapeutul imediat trebuie sa ia contact telefonic cu subiectul si sa afle motivul absentei

si sa caute reprogramarea altei sedinte cat mai curand posibil. Daca nu este posibila

legatura telefonica, trebuie sa se ia in considerare trimiterea unei scrisori. Principalul

scope este de a face tot posibilul de a tine subiectul in terapie. Aceste eforturi trebuie

continuate chiar daca subiectul lipseste la doua sedinte de tratament consecutiv.

Subiectul trebuie incurajat sa faca din prezenta la sedinte o prioritate personala.

Atitudinea subiectului fata de programul sedintelor trebuie sa fie evaluata si

incurajata mereu. Daca subiectul intarzie pana la 25 minute la sedinta, ea poate incepe

si dura atat cat a fost programat, iar daca intarzie peste 25 minute sedinta trebuie

reprogramata iar motivul intarzierii trebuie discutat subliniindu-se prioritatea respectarii

programului.

Exista situatia in care subectul solicita sedinte suplimentare, mai ales in faza

incipienta a terapiei. Protocolul de terapie prezentat presupune acceptarea a doua

sedinte suplimentare. Daca subiectul solicita mai multe sedinte, trebuie sa se ia in

considerare eventualitatea deteriorarii starii clinice a subiectului si un bilant clinic se

impune. In timpul acestei terapii ca si a celorlalte prezentate pana acum, subiectul poate si ar trebui sa fi implicat si in terapie medicamentoasa a alcoolismului, respectiv terapia cu agenti anticraving sau cu disulfiram. La fel, nu se contraindica ca subiectul sa participa

in acelasi timp la intalnirile grupurilor AA, dar altfel de terapii nu sunt recomandate a fi

administrate concomitent. In cazul deteriorarii starii clinica a subiectului, precum

declansarea unei stari psihotice, a ideatiei suicidare, a unei deteriorari cognitive

marcate, a conditiei fizice a subiectului sau reluarea consumului masiv de alcool si/sau

a altor substante, se recomanda sa se discute cu supervizorul si terapia sa fie suspendata

in favoarea unui tratament intensiv conform prioritatilor de sanatate ale subiectului.

Terminarea terapiei se face dupa efectuarea celor 12 sedinte de terapie, cu sau

fara cele doua sedinte suplimentare sau se face prematur in cazul absentei subiectului la

mai mult de doua sedinte sau a deteriorarii clinice, inclusiv reluarea consumului masiv

de alcool.

Sedintele nucleare sau esentiale

Este necesar ca aceste sedinte sa fie parcurse mai intai pentru ce ele acopera

partea esentiala a terapiei. Nu este o ordine anumita in care acestea sa fie parcurse doar

ca sedinta de introducere trebuie sa fie prima sedinta propusa subiectului iar sedintele

de nucleu se vor incheia cu o sedinta de bilant (terminare).

Sedinta 1-a: Introducerea

Aceasta sedinta are doua scopuri majore: stabilirea raportului cu subiectul si

introducerea subiectului in domeniul antrenamentului de abilitati de coping. In felul

acesta subiectului i se va construi asteptari specifice cu privire la rezultatele

tratamentului.

Construirea raportului. Cunoasterea subiectului este o parte importanta a

tratamentului. Terapeutul incepe prin prezentarea lui insusi dupa care explica scopul

primei sedinte: cunoasterea subiectului, a modelului lui de consum de alcool, a

motivatiei lui fata de tratament, a “filozofiei” acestui tratamentului si a sedintelor care

vor fi tinute.

Se propun urmatoarele ancore care vor folosite pentru a obtine cele mai bune

informatii: statutul marital, statutul locativ, petrecerea timpului liber, problemele

consumului de alcool, de ce considera ca necesita tratament, cum a decis si cu ajutorul

cui prezentarea la tratament, istoria altor tratamente sau incercari de rezolvare a

problemelor, modelele mentale proprii privind tratamentul alcoolismului, asteptarile

privind terapia de fata, cat de increzator este in succesul acestui tratament.

Din bugetul de timp la sedintei, acestei parti i se dedica aproximativ 50 minute.

Conceptualizarea tratamentului (ce este alcoolismul). In aceasta parte terapeutul

explica subiectului bazele teoretice ale acestei metode. Se incepe cu explicarea

modelului invatarii a alcoolismului si pe parcursul acestei prezentari terapeutul

foloseste exemple din viata subiectului pe care tocmai a aflat-o. Alcoolismul este

prezentat ca un comportament daunator invatat care poate fi schimbat in multiple feluri.

Alcoolul este folosit de oameni ca un calmant necesar in diferite situatii stressante sau

ca un agent care sa produca mai multa buna dispozitie sau sa mareasca capacitatea

subiectului. Dupa o perioada mai scurta sau lunga de timp oamenii dezvolta o anume

rutina si ea este declansata de situatiile tipice in care ei a consumat mai frecvent.

Ulterior apare senzatia de craving ca o dorinta intense care nu I te poti impotrivi. In

final, consumatorii de alcool dezvolta credinta ca alcoolul le face viata mai usoara, ii

ajuta sa depaseasca greutatile vietii de zi cu zi si este un ingredient absolut necesar

pentru viata lor care este greu de oprit sau substituit.

Dupa ce a prezentat cum alcoolul se insera in viata alcoolicului, terapeutul

trebuie sa arate consecintele acestei deprinderi de consum. In final, pe baza acestor

explicatii, terapeutul arata cum aceasta forma de terapie lucreaza cautand sa inlocuiasca

alcoolul din comportamentul de zi cu zi a subiectului si stabilind alte strategii de coping

cu problemele vietii.

Acestei parti din sedintei i se aloca in jur de 5 minute.

Evaluarea situatiilor de inalt risc. Pana in aceasta faza a sedintei terapeutul a

trebuit sa capitalizeze experientele pe care subiectul le-a avut cu alcoolul si modelul lui

de consum. Acum se impune ca impreuna cu subiectul terapeutul sa inventarieze care

sunt situatiile in care subiectul consuma cel mai probabil alcool, situatii care se vor

numii situatiile de inalt risc. Subiectul este invitat sa-si aminteasca toate momentele

tipice de consum, sa dea exemple, sa evoce sentimentele pe care le-a avut, sa

mentioneze consecintele pozitive si negative ale consumului. Aceste situatii sunt cele

care genereaza subiectului rutina de consum si comportamentul de mentinere a

consumului, situatii care au dus la modelul invatat al alcoolicului. Subiectul trebuie sa

inregistreze aceste situatii pentru a le monitoria de-a lungul terapiei si terapeutul

prezinta subiectului formularul de auto-monitorizare a acestora, formular care va

reprezenta tema pentru acasa. Punctul nodal al terapiei este ca odata ce s-au inventariat

aceste situatii si problemele care au contribuit la consum se poate gandi ca subiectul

poate invata si metode de a le evita si strategii pentru a le inlocui cu alte rutine.

Timpul alocat acestei parti ar putea fi de 15 minute.

Motivatia (5 minute). Terapeutul trebuie sa vada cat de determinat este subiectul

sa-si schimbe comportamentul si sa-si exprime increderea in abilitatea subiectului de a

reusi. Se pot folosi si exemple din trecutul subiectului cand a izbutit sa evite consumul

de alcool (perioade cand a reusit sa-si controleze consumul sau perioade de abstinenta si

cum a facut acest lucru si ce l-a determinat). Este necesar ca terapeutul sa incurajeze

subiectul sa faca din nou eforturi de a-si controla consumul.

Contractul terapeutic si regulile de baza (10 minute). Terapeutul va prezenta

cerintele terapiei care vor trebui respectate de subiect cu scopul ca aceasta terapie sa dea

roadele asteptate. Aceste cerinte sunt sub forma unui contract pe care subiectul ia nota

si il semneaza ca expresia a acordului cu scopul si metodele terapiei. Paragrafele

contractului privesc participarea, amanarea sedintelor, punctualitatea, consumul de

alcool si alte substante, angajarea in timpul sedintelor si completarea sarcinilor/temelor

pentru acasa. Un exemplar al contractului este inmanat subiectului.

Sarcinile pentru acasa (5 minute). Subiectul este rugat sa inregistreze prin automonitorizare, pe formular preformat si deja prezentat lui, situatiile de consum,

sentimentele si gandurile pe care le-a avut in fiecare situatie de consum,

comportamentul pe care l-a avut si consecintele negative si pozitive.

Sedinta se incheie cu stabilrea datei urmatoarei sedinte.

Sedinta 2-a: Copingul cu cravingul (dorinta nestavilita de a bea)

Motivatie. Exista trei motive pentru care cravingul este ales ca tema pentru a

doua sedinta a terapiei si aceasta trebuie explicat subiectului:

-Cel mai devreme in terapie este experimentata dorinta arzatoare de a consuma,

dorinta care poate persista mult timp si care poate duce la infrangerea motivatiei

subiectului de a fi abstinent. De aceea este rational ca subiectul sa fie pregatit sa

se confrunte cu acest sentiment si sa cunoasca modalitati de coping.

-Cravingul este declansat cel mai adesea de ce anume subiectul vede in ambianta

si care-i amintesc de consum si mai putin de ce anume gandeste. Semnele

cravingului include sentimentul de nervozitate si iritabilitate si aparitia gandului

ca subiectul se va simti mai bine utilizand alcool, la fel ca si in trecut.

-Cravingul este limitat in timp durand de la cateva minute la cateva ore. El are o

evolutie urcatoare, atinge un apogeu cateva minute ca apoi sa scada treptat.

Ghidarea abilitatilor. Subiectului i se prezinta o serie de abilitati de coping cu

scopul de a le invata si include in viata de toate zilele:

1. Prima tehnica este de a evita situatiile care conduc subiectul spre consum.

Astfel, terapeutul ghideaza subiectul cum sa recunoasca situatiile sau momentele

declansatoare ale consumului (“trigger-ii”), evenimente actionand ca un “tragaci”

asupra comportamentului de baut:

-vederea bauturilor alcoolice,

-vederea altor oameni consumand alcool,

-contactul cu oamenii, locurile, momentele si situatiile care erau in mod obisnuit

legate de consumul anterior al subiectului precum prietenii de pahar, localul in

care obisnuia sa bea, orele zilei in care consuma, etc.

-anumite tipuri de emotii precum frustrarea, oboseala, sentimentul de stress, frica,

etc. sau chiar emotii pozitive precum bucuria, implinirea, etc.

-senzatii fizice precum senzatia de tensiune, slabiciune, tremor.

Unele situatii de risc sunt greu de recunoscut si de monitorizat de subiect si sunt

desemnate de terapeut ca sa fie tema exercitiilor pentru acasa pentru aceasta saptamana

in vederea recunoasterii lor mai usoare.

Terapeutul trebuie sa prezinte subiectului ca cel mai usor mijloc de a face

managementul cravingului este de a evita declansatorii consumului (eliminarea

bauturilor alcoolice din casa, evitarea de a se duce la patrecerii sau la baruri, reducerea

contactului cu prietenii care beau, etc.).

2. Uneori cravingul nu poate fi evitat si este necesar sa se realizeze metode de

coping si aceasta este a doua idee pe care terapeutul o discuta. Se prezinta mai multe

strategii de coping cu cravingul.

a. Implicarea in unele activitati recreative precum cititul, un hobby, mersul la

cinematograf, efectuarea de exercitii fizice (jogging, mersul pe bicicleta, etc.).

Acestea conduc la indepartarea senzatiei de craving.

b. O alta metoda este de a manca sau a consuma ceva dulce.

c. Efectuarea unei vizite unui cunoscut, prieten sau membru de familie atunci

cand apare cravingul. Chiar discutarea cu persoane confidente despre craving

poate duce la reducerea acestei senzatii.

d. Surfing-ul este o alta strategie de coping. Atunci cand subiectul se intoarce in

ambianta veche in care consuma alcool frecvent, el va trebuie sa stea cu

senzatia de craving pana ea va trece conform evolutiei sub forma de unda, sau

val. Subiectul trebuie sa-si imagineze ca si cum ar fi un surfist care ar merge

pe creasta valui pana cand valul se sparge si ajunge la mal. Idea de baza este

aici ca si cea de la judo cand subiectul trebuie sa urmeze miscarea impusa de

oponentul si in felul acesta sa-si pastreze controlul echilibrului si apoi sa caute

sa se redirectioneze spre avantajul propriu: “in loc sa te lupti cu cravingul,

incearca sa-l intelegi sis a-l suporti”. Aceasta tehnica de castigarea controlului

prin acceptarea initiala a directiei oponentului necesita energie minima si duce

la castigarea finala a controlului. Daca subiectul nu va incerca sa lupte cu

cravingul ci va merge la inceput in aceeasi directie ca mai apoi sa se redreseze

va obtine mai usor controlul propriu. Dupa mai multe exercitii subiectul va

deveni familiar cu aceasta metoda care va deveni eficace.

Exista trei pasi esentiali in efectuarea surfingului :

-“Fa mai intai un inventar al modului cum experimenteazi cravingul. Stai

intr-un fotoliu confortabil, respira adanc si concentreaza-te asupra a ce se

intampla in corpul tau. Vezi unde simti in corp cravingul si ce senzatii ai.

Ia nota de fiecare loc unde il simti. De exmplu il simt in gura, in nari si in

stomac...

-“Concentreaza-te pe ariile in care simti cravingul. Tine cont de senzatiile

pe care le simti in aceste locuri. De exemplu simti rece, tensiune musculara

sau din contra relaxare sau simti gura uscata. Fi atent la schimbarile ce se

petrec in aceste senzatii”.

-“Concentreaza-te la fiecare parte din corp in care simti cravingul. Fi atent

la aceste senzatii si vezi cu vin si pleaca. Invata ca dupa cateva minute

aceste senzatii vin, cresc ca apoi sa dispara cu totul”.

Terapeutul explica ca scopul acestui exercitiu este de a-l invata pe subiect ca

cravingul este o senzatie trecatoare si ca el poate sa o depaseasca daca o vede

unde apare, o accepta, sta cu ea in fata si invata cum sa o depaseasca.

d. Schimbarea gandurilor generate de craving. Multi oameni atunci cand

experimenteaza cravingul au tendinta de a-si reaminti numai senzatiile

pozitive ale bautului. Daca se exerseaza amintirea consecintelor neplacute ale

bautului si ale beneficiului perioadelor cand nu consuma alcool subiectul

construieste o alta cale de a-si genera ganduri automate legate de craving.

Modul in care un subiect simte si actioneaza este de multe ori legat de aceste

ganduri automate. Gandurile automate se stabilesc pe nesimtite in rutina vietii

noastre. Ele cuprind si consumul de alcool daca el este frecvent si ocupa mare

parte din viata noastra. Se poate ca aceste ganduri automate legate de alcool sa

fie inlocuite cu altele care sa fie mai adecvate si aceasta se realizeaza prin

exercitii frecvente prin care subiectul “isi spune singur” alte lucruri cu care

cauta sa le inlocuiasca pe cele vechi. De exemplu: “Acum imi vine sa beau dar

nu vreau sa fac asta, dorinta de a bea va creste dar eu stiu ca dupa cateva

minute ea va ajunge la apogeu apoi va scade si eu ma voi simti bine dupa

aceasta”. Subiectul este invatat de terapeut si exerseaza in timpul sedintei

diferite formulari in mod constructiv, adecvat modului lui de a simti cravingul

si a vechilor ganduri automate. Unele formulari pot si de tipul “daca beau o sa

mor”, “sunt asa de mizerabil daca voi bea din nou”, etc.

Exercitiile. In conformitate cu structura obisnuita a sedintelor de terapie, in

aceasta sedinta se va acorda suficient timp pentru exercitii. Se incepe cu intocmirea unei

liste a declansatorilor posibili ai cravingului si subiectul trebuie sa incercuiasca

declansatorii pe care el este capabil sa-i evite. Apoi subiectul face un plan in care

introduce 2-3 strategii deja discutate de combatere a cravingului. Dupa intocmirea listei

subiectul va juca si exersa aceste modalitati si terapeutul va face comentariile si

ajustarile necesare.

Lectiile pentru acasa. Pentru saptamana care urmeaza subiectul este incurajat sa

tina un jurnal al cravingului in care sa mentioneze data aparitiei, ora, durata, situatia in

care a aparut, intensitatea pe o scala de evaluare de la 1 la 100 si care a fost modalitatea

de coping folosita si eficacitatea ei.

Sedinta 3-a: Managementul gandurilor despre alcool si baut

Sedinta incepe cu recapitularea celor invatate in primele doua sedinte si cu

discutarea temei avute pentru acasa.

Apoi se trece la prezentarea temei sedintei si a bazelor rationale ale acesteia.

Scopul sendintei este de a face clientul sa inteleaga legatura dintre

comportamentul sau de consum si gandurile care l-au precedat sau sustinut. Cei mai

multi subiect nu recunosc ca au anumite ganduri care-i conduc la baut, ei spun simplu

ca doar incep sa bea fara sa apara in prealabil vreun gand anume. In felul acesta ei

exclud responsabilitatea personala a acestei actiuni si considera ca “situatii sau sugestii

externe lor” declanseaza consumul. Lipsa constientizarii legaturii dintre cognitie si

consum ingreuneaza mult munca terapistului de a-l face pe client constinet de propria

responsabilitate si de propria capacitate de a stapani mmodul de consum de alcool.

Este de la sine inteles ca individul obisnuit sa bea este dominat de anumite

ganduri sau atitudini care-l conduc sa doreasca sa bea. Aceste ganduri il fac pe individ

sa-si relaxeze vigilenta cu care cauta sa domine dorinta de a bea. El cauta sa identifice

timpuriu dorinta de a bea pentru a se opune dar ganduri specifice si atitudini automate il

fac sa orbeasca ochii vigilenti ai santinelei. Acesta relaxare a vigilentei cu initierea

gandurilor de consum se produce in mod obisnuit in situatii precum :

a. Dorinta de a evada : individul doreste sa evite sentimentele neplacute

trezite de situatii neplacute, conflicte sau amintirile unor asemenea situatii : esec,

rejectie, dezamagire, umilire, jena, etc. El stie ca alcoolul oblitereaza aceste

sentimente ;

b. Relaxarea : dorinta de a se elibera de tensiunea sau presiunea solicitarilor

sau situatiilor si de a obtine sentimentul de eliberare si placere;

c. Socializarea : astfel de indivizi doresc ca alcoolul sa faciliteze contactele

sociale, jovialitatea de grup sau intalnirea fata in fata. Ei au descoperit timpuriu

ca sunt timizi, ezitanti, inhibati si ca alcoolul le serveste pentru a reprima

barierele care le stateau in fata ; d. Imbunatatirea imaginii de sine : importanta pentru indivizii cu stima de sine scazuta sau cu sentimente negative permanente ; in situatii in care se reactiveaza astfel de ganduri automate de nereusita, esec, lipsa de valoare

alcoolul pare remediul cel mai la indemana si cu actiunea cea mai rapida ;

e. Dragostea : problema importanta pentru indivizi care plonjeaza in fantezii

legate de initierea si mentinerea legatilor amoroase cu sexul opus ca remediu

general pentru viata lor care li se pare plicticoasa, nefericita si total neinteresanta;

f. Deziluzia : unii indivizi si-au pierdut motivatia sau puterea de a urmari

scopurile sau dorintele, au sentimentul ca nimic nu merita cu adevatat, nimic nu

merita sa incereci ca oricum totul este zadarnic. Astfel de ganduri initiaza iarasi

consumul ca panaceu pentru deziluzie si pentru dezlipirea de sentimentul de

irosire ;

g. Dorinta de lipsa a controlul : insasi focalizarea pe controlul consumului de

alcool cheama uneori exact gandul opus de calcare a regulii, de spargere de

oprelistii. De fapt, tinerea angajamentului cheama mereu in minte situatia fata de

care s-a initiat angajamentul si individul are tendinta de a abdica, de a renunta, ca

o optiune disponibila imediat ;

h. Nostalgia : nu putini alcoolici sa gandesc la consumul de alcool ca la un

prieten indepartat si doresc sa-l recheme in memorie ;

i. Testarea capacitatii de control: Uneori dupa o perioada de sobrietate

fostul bautor devine prea increzator in puterile sale si crede ca poate consuma

controlat, ca se poate intoarce la sobrietate cand vrea. La fel, curiozitatea de a sti

ce se intampla poate juca un rol.

j. Criza : In timpul stressului, a unei crize situationale, individul poate

incerca sentimente de neajutorare si sa-si aminteasca de rolul alcoolului in a

depasi astfel de situatii ;

k. Dubiul : Lipsa increderii in capacitatea de a reusi, de a ramane sobru poate

fi o cauza de aparitie a gandurilor de consum, precum sentimentul ca nu o sa

reuseasca niciodata sa se lase de bautura.

Fata de toate aceste situatii care conduc la reaparitia gandurilor de consum

terapistul trebuie sa dezvolte impreuna cu subiectul deprinderi de coping, de combatere

sau tamponare a acestotra atunci cand ele apar in campul constiintei.

In primul rand trebuie sa se discute ca nu este nimic rau daca aceste ganduri apar

atata timp cat individul nu actioneaza conform lor. In al doilea rand trebuie rationalizat

secventa dupa care anumite situatii, ca cele prezentate mai sus, pot rechema gandurile

de consum. In al treilea rand si in mod esential pentru aceasta sedinta este discutarea si

stabilirea unor modalitati de management a gandurile ce determina consumul de alcool,

precum ar fi: “ce bine ar fi sa beau…”, “ce bine m-am simtit atunci…”, “nu o sa

reusesc sa raman sobru…”, “la ce bun…”, “nimic nu conteaza cu adevarat…”, “vreau

sa fiu fericit acum si nu alta data…”, etc.

Construirea abilitatilor de management a gandurilor de consum :

1. Confruntarea : fa o lista cu ganduri care sa le combata pe cele care

genereaza consum precum : “nu pot sa iau o gura pentru ca apoi nu ma voi mai putea

opri”, “pot sa folosesc exercitii in loc sa beau sa ma relaxez”, “e pacat sa stric ce am

inceput”, “eu sunt mai tare decat ispita”, etc.

2. Fa o lista cu beneficile abstinentei precum beneficii pentru sanatate fizica

si mentala, controlul emotiilor, beneficii pentru familie si serviciu; utilizeaza mai ales

acele criterii care la-u adus pe client in terapie.

3. Fa o lista cu experientele neplacute si daunele vechiului consum: incearca

sa discuti si sa inventariezi cu terapeutul cele mai importante daune ale vechiului model

de consum, experiente nefericite, injositoare, jenante, etc. Precum mahmureala,

sevrajul, problemele cu ficatul, problemele legale, condusul masinii, situatii petrecute

cu alti oameni, in familie, copii, etc.

4. Utilizeaza un alt model de activitati recreative: fa planuri de vacanta sau

de sfarsit de saptamana, sport, relaxare, hobiuri, etc care in trecut nu au fost asociate cu

consumul de alcool. Din contra scoate de pe aceasta lista situatiile recreative care

conduceau la consumul de alcool, precum grupul de prieteni, mersul la pescuit sau

fotbalul, de exemplu.

5. Reintarirea: Aminteste-ti de succesul de pana acum, premiaza-te,

incurajeaza-te, arata-ti ca poti si aminteste-ti ca fiecare zi de abstinenta te indeparteaza

mai mult de vechiul obicei de consum.

6. Tehnica de amanare: Atunci cand cravingul este mare poti sa folosesti

tehnica amanarii deciziei de consum cu 10-15 minute, sa cronometrezi si apoi la

implinirea sorocului sa hotarasti din nou, sa bei sau sa amani din nou pentru un timp.

Aceasta tehnica se bazeaza pe evolutia sub forma de val a cravingului, care vine are un

traseu ascendent si apoi dispare lent.

7. Abandonarea sau parasirea situatiei de risc de consum: dupa intocmirea

listei cu situatii ce genereaza gandurile de consum se poate discuta in sesiunea de

terapie modul de evitare sau de parasire a acestor situatii fara ca activitatea sau situatia

subiectului sa aiba de suferit.

8. Cheama de cineva: ca o alternativa de rezerva, atunci cand subiectul este

invadat de gandurile de consum el trebuie sa aiba in portofoliu persoane pe care sa le

cheme la telefon sau la care sa se duca tocmai pentru a evada de sub imperiul acestor

ganduri.

Lectiile pentru acasa: Pentru saptamana care urmeaza subiectului i se da sa faca

un tabel cu situatiile in care au aparut gandurile de consum, care a fost tactica cu care a

combatut fiecare gand in anume situatie, cat de determinat a ramas pentru a continua

abstinenta dupa fiecare din situatie si la sfarsit sa noteze pe o sara de la 1 la 10 cat de

determinat a ramas sa continue cu abstinenta.

Sedinta 4-a: Rezolvarea problemelor

Sedinta incepe cu recapitularea celor invatate in primele trei sedinte si cu

discutarea temei avute pentru acasa.

Apoi se trece la prezentarea temei sedintei si a bazelor rationale ale acesteia.

Principala tema discutata in acesta sedinta este legatura dintre consum si

problemele pe care individul se confrunta si care-l conduc la permanentizarea

consumului de alcool. Astfel de subiecti vor afirma cu indaratnicie ca complexitatea

situatiilor pe care le intalnesc sau in care sunt angrenati ii fac sa consume alcool.

Pasii recomandati de manual sunt urmatorii:

1. Se recomanda sa se inceapa cu asertiunea ca tipul de probleme pe care

alcoolicii le intalnesc nu sunt diferite de cel al populatiei generale ci doar interpretarea

pe care ei o dau problemelor este diferita.

2. Terapistul trebuie sa prezinte ratiunea acestei sedinte subliniind ca problemele

sunt parte a vietii de zi cu zi, nimeni nu le poate elimina, cel mult anticipa. Pe de alta

parte consumul de alcool genereaza el insusi aparitia unui set aparte de probleme.

Printre acestea cele mai importante sunt situatiile in care individul obisnuia sa consume

alcool; subiectul este invitat sa evidentieze acele situatii particulare sau tip de probleme

in care el obisnuia sa consume alcool. Recunoasterea existentei problemelor este un pas

necesar. Dupa inventarierea problemelor trebuie imediat sa discute cum aceste situatii

sau probleme vor arata acum cand un individ incearca sa devina sobru. Sunt aceleasi

probleme sau vor apare altele? Care? Ce situatii anticipeaza subiectul ca va intalni in

viitorul apropiat? Dupa identificarea si inventarierea in mod rational urmeaza sa apara

dificultati pe care acest individ le poate intalni in dezvoltarea unei noi rutini de viata in

care alcoolul nu este parte.

3. Ultima parte a sedinte este dedicata construirii si antrenamentului cu noi

deprinderi de rezolvare a problemelor. Se recomanda ca aceasta parte sa fie interactiva

si bazata pe tehnica de “role-playing”, terapistul si clientul jucand pe rand diferite

situatii si schimband rolurile intre ei des pentru a evidentia validitatea diferitelor

modalitati de rezolvare. Ideia este de a forma noi abilitati de coping, strategii specifice

si dimensionate situatiilor. Se parcurge si aici urmatoarea secventa:

a. Recunoasterea problemelor: Ce este o problema in acceptiunea subiectului?,

Exista aceasta problema sau va apare in viitor? Este bine sa se discute cum aceste

probleme apar din cauza subiectului, respectiv din cauza sentimentelor lui (craving,

anxietate, depresie, frica, singuratate, etc), din cauza comportamentului lui

(impulsivitate, nerabdare, incapacitate de amanare), din cauza relatiilor (familie,

prieteni, partener, copii), din cauza reactiei altora (conflicte, presiunea actrivitatii

profesionale, frustrari, esecuri) sau din cauza seductiei altora (indemnuri de consum,

invitatii, ceremonii).

b Identificarea problemelor: Acest punct este esential si trebuie sa se aloce

suficient timp pentru listarea tuturor problemelor care ar putea aparea precum: aparitia

tentatiei de a bea in situatii tipice, sentimentul de neajutorare acum cand este fara alcool

cel care era ingredientul de coping, presiunea prietenilor, obiceiurile legate de structura

timpului liber si activitati recreative, sportive, etc., obiceiuri legate de activitatea

profesionala, cele domestice, cele legate de alimentatie, ceremonii, activitatea sexuala.

Aceasta probleme exista, s-a confruntat subiectul cu ea sau doar o anticipeaza? Este

proprie subiectului sau a auzit de la altii? De ce este acest lucru o problema? Este demn

de remarcat ca unii subiecti vor avea tentatia de a minimaliza problemele consideranduse capabili sa rezolve toate situatiile. Alti vor nega situatii tipice ca nefiiind comune

situatie lor.

c. Identificarea si construirea diferitelor strategii de rezolvare a problemelor. In

mod tipic trebuie sa se raspunda la intrebarea “Ce voi face sau cum voi reactiona

daca...? Este indicat sa se identifice mai multe solutii pentru un tip de problema. In

conturarea acestor solutii se va utiliza tehnica dezbaterii, a prezentarii argumentelor pro

si contra, a experientei trecute a subiectului, a utilizarii scalarii valorice a diferitelor

solutii in functie de probabilitatea de succes, evaluarea dificultatilor posibil de intalnit,

luarea in consideratie a atributiilor si atitudinilor disfunctionale ale subiectului precum

minimalizarea, suprageneralizarea, gandirea dichotomica de tip da sau nu,

emotionalitatea, etichetarea, personalizarea, suspiciozitatea, etc.

In final se da subiectului ca lucrare pentru acasa alcatuirea unui jurnal zilnic in

care sa se treaca situatiile intalnite in acest timp, pana la sedinta viitoare si modul de

rezolvare, tipul de strategii folosite, evaluarea rezultatului, gradul de confidenta in

strategia folosita, ajustari necesare.

Sedinta 5-a: Deprinderile de a refuza bautura

Sedinta incepe cu o scurta recapitularea a celor patru sedinte de pana acum

si cu discutarea temei avute pentru acasa: revizuirea situatiilor de consum si a

problemelor generate de acestea si cum subiectul a rezolvat aceste situatii.

Se trece la prezentarea temei sedintei si a bazelor rationale ale acesteia.

1. Bazele rationale. Includeriea acestui subiect in terapie este de inteles pentru ca

se stie ca oferirea unei bauturi sau sugestia de a consuma o bautura este situatia de inalt

risc cea mai des intalnita de un individ care a decis sa se lase de baut. Cu multi ani

inainte acest individ a inlocuit treptat prietenii care erau abstinenti sau consumau

ocazional cu altii care consumau alcool mult mai frecvent si prin care comportamentul

sau de consum se reintarea continuu. Acum acest individ este in fata alegerii de a

inlocui acesti din urma “tovarasi” cu altii, sobrii. In aceasta sesiune de terapie trebuie sa

se discute faptul ca alcoolul este un ingredient obisnuit in multe contexte sociale.

Consumul alcoolului este legat de o serie de evenimente, de locuri de consum si de

indivizi care impreuna constituia “harta” consumului subiectului aflat in terapie.

Subiectul trebuie invitat sa discute pe aceasta tema si sa reconsitituie aceasta harta

alcatuita din evenemente, locuri si indivizi si modul cum acestea erau conectate

impreuna intr-un mod dinamic. Necesitatea redesenarii acestei topografii este data de

faptul ca senzatia de craving a subiectului este conditionata de aceste elemente

constitutive, precum oamenii, locurile si circumstantele in care consuma, si reintalnirea

cu acestea va aduce subiectului presiunea de a relua consumul, reamintirea

consecintelor pozitive ale consumului sau constatarea ca alcoolul este disponibil pentru

consum. Este de la sine inteles ca solutia rationala pentru abstinenta este redesenarea

unei alte harti in care oamenii, locurile si circumstantele de consum sunt cu totul evitate

si inlocuite cu altele. Atunci cand comportamentul de evitare nu este posibil, ramana ca

subiectul sa dezvolte un comportament de refuz. Astfel terapistul si clientul ajung la

nucleul sedintei a 5-a.

2. Dezvoltarea deprinderilor de refuz. Aceste deprinderi vor permite subiectului

sa se opune situatiilor de consum atunci cand ele sunt generate de alti indivizi. In

aceasta sedinta subiectului i se prezinta un set larg de tehnici urmand ca impreuna sa se

personalizeze acele tehnici care sunt apropiate subiectului. Ele se pot grupa astfel:

a. Comportament nonverbal: precum incurajarea de a “privi in ochi” situatia, a nu

lasa loc ezitarii, exprimand astfel propria determinare si hotarare ferma. Prin

comportamentul motor, atitudine exterioara, voce, privire, gestica, subiectul trebuie sa

exprime un mesaj clar, ferm, si direct asupra situatiei lui de consum. Orice cochetarie,

ezitare, va incuraja pe altii sa insiste si sa preseze initierea consumului.

b. Comportamentul verbal: Refuzarea unei bauturi oferite sau a unei invitatii

politicoase si insotite de tot felul de conotatii tentante este o mare provocare pentru un

bautor care tocmai a ales sobrietatea. Refuzul este de multe ori insotit de sentimentul de

pierdere a stime de sine, de vinovatie, de slabiciune, de rusine si aceste aspecte trebuie

discutate in sedinta inainte de a aborda diferite metode de refuz.

Tehnica lui Monti si colab. (1989) recomanda urmatoarele modalitati de refuz:

-Asertiunea “NU” trebuie sa fie primul cuvint care sa iese pe gura subiectului.

Trebuie sa fie un “nu” hotarat, articulat cu putere, care sa nu presupuna insistente

ulterioare. Nu-ul nu trebuie insotit de alte scuze sau justificari.

-Oferirea alte alternative: “atunci cand cineva va invita sa beti un pahar de

bautura, duca ce ati refuzat hotarat spunand “nu” spuneti imediat ca ati dori

altceva, precum as vrea un paghar de apa, o cafea, un sandwitch, un suc de

portocale, etc. ceva care va face ca individul respectiv sa nu mai insisite”.

-Solicitarea unei alte atitudini a celui care insisita: atunci cand cel care ofera

bautura insista si exercita presiune (“cum adica nu beti, se poate sa ma refuzati,

acum cand serbez ziua mea, Anul Nou, etc...”), este bine sa se solicite politicos

schimbarea atitudinii printr-o propozitie precum: “daca vreti sa fiu/sa raman

prietenul Dvs nu-mi oferiti o bautura”...

-Schimbarea subiectului: dupa asertiunea “nu” este indicat sa se schimbe subiectul

imediat cu scopul de a evita o dezbatere asupra bauturii oferite, cat de bine e sa o

serveasca, cat de onorat va fi gazda daca subiectul va primi bautura ca semn de

ospitalitate si prietenie, etc. De ex. “Nu, multumesc, nu beau, ma bucur sa sunt

aici sa discut/sa cunosc/sa iau parte la...M-a interesat foarte mult discutia de

adineauri, etc...”

-Evitarea scuzelor sau a raspunsurilor vagi precum “nu beau pentru ca iau

medicamente, sunt racit, mai tarziu, nu acum, etc”. Asta presupune ca subiectul

va fi asaltat mai tarziu cu o noua oferta si presiune de a bea. Refuzul ferm si

scurt, politicos, insotit de schimbarea subiectului si de rugamintea de a inceta

oferta sau insistenta de a bea este cea mai buna tehnica de refuz.

-Solicitarea subiectului de a formula in timpul sedintei solutii inventive de refuz a

bauturii si discutarea lor in lumina celor deja expuse pana acum.

-Oricare modalitate de refuz este acceptabila in masura in care ea exprima fara

tagada hotararea subiectului de a nu consuma desi el continua sa faca parte din

contextul in care alcoolul este un “lubrificant” social.

3. Modelarea: Terapistul joaca rolul celui care ofera bautura si exercita

presiune asupra subiectului. Subiectul trebuie sa exerseze modalitatile discutate de

refuz, sa le rafineze si/sau sa inventeze altele noi, izvorate din interactiunea cu oferta si

insistenta.

4. Exercitiul “role-play”: Terapistul incurajeaza subiectul sa-si imagineze

situatii trecute in care el a fost invitat si incurajat sa bea, sa-si imagineze cu vivacitate,

sa vizualizeze toate detaliile unor asemenea situatii ce implica de cele mai multe ori un

grup de oameni si sa joace noua particura pe care tocmai a invatat-o. Astfel el va

anticipa si va cauta sa rezolve posibile dificultati si sa gaseasca solutii alternative. Este

bine sa se dedice suficient timp pentru “jucarea” a cat mai multe scenarii care au fost

comune vietii sociale a subiectului.

Sedinta se incheie cu exprimarea confidentei in hotararea subiectului de a ramane

sobru si de a folosi pe de-antregul tehnicile de refuz a bauturii.

Subiectul este invitat sa continue sa scrie jurnalul progresului personal sub forma

temei pentru acasa. Tema este ca pana la viitoarea sedinta sa descrie toate situatiile pe

care le-a intalnit in care a trebuie sa dezvolte raspunsurile de refuz, se descrie situatie si

ce tehnica de refuz a folosit in cazul fiecarei situatii.

Sedinta 6-a: A fi pregatit pentru situatii de urgenta sau de recadere

Sedinta incepe cu o scurta recapitularea a celor cinci sedinte de pana acum si cu

discutarea temei avute pentru acasa: inventarierea deprinderilor de a refuza bautura in

diferite situatii.

Se trece la prezentarea temei sedintei actuale si a bazelor rationale ale acesteia.

Este important sa se reintareasca faptul ca subiectului care a renuntat la consumul

de alcool este vulnerabil in fata evenimentelor vietii. In trecut alcoolul facea parte din

repertoriul de coping a subiectului, acum el este cu “pieptul gol” in fata adversitatilor.

Fiecare contrarietate va reprezinta o situatie care ii va aduce aminte de consum si il va

“chema” inapoi. De aceea este important ca subiectul sa se pregateasca pentru a fi

capabil sa se confrunte cu situatii de criza sau cu evenimente negative de viata. La fel,

el trebuie sa inteleaga ca drumul spre abstinenta poate fi presarat cu greseli, recaderi,

esuari temporare care trebuie tratate cu seriozitate dar nu dramatizate sau considerate

slabiciuni care sa-l faca sa abandoneze programul. Subiectul trebuie sa renunta la

obiceiul vechi de a ascunde esecurile, de a le cosmetiza sau de a se umple de sentimente

de vinovatie si rusine care sa-l goleasca de motivatia schimbarii.

1. Alcatuirea unei liste de situatii. Printre situatiile care vor fi discutate se numara

si cele de mai jos:

-separarea: divort, plecarea copilului de acasa, piderderea unui prieten, decesul

unor persoane apropiate;

-problemele de sanatate;

-noi responsabilitati;

-evenimente noi de viata;

-evenimente la locul de munca;

-probleme financiare;

-alte probleme pe care subiectul le aduce in discutie.

Trebuie sa se sublinieze ca nu numai evenimentele negative pot duce la recadere

ci si situatii pozitive, incaracate de mare emotionalitate precum incepere unei noi

legaturi, promovare la locul de munca, castiguri financiare, etc.

Evenimentele care afecteaza persoane apropiate subiectului pot fi incluse si ele in

portofoliul evenimentelor generatoare de crize sau de situatii de urgenta.

Toate aceste evenimente discutate cu subiectul se trec pe o tabla si in final se invita subiectul sa mai adauge ceva daca considera ca lista nu este incheiata.

2. Modul de reactie. Dupa alcatuirea acestei liste subiectul va trebuie sa discute

sau sa anticipeze cum aceste situatii va afecta comportamentul lui si interactiunea cu

altii. Subiectul trebuie sa fie onest si sa furnizeze cat mai multe detalii, verbalizarea lor

este foarte importanta. Aceste situatii sunt cele care va duce la cresterea sentimentului

de craving, la cautarea alcoolului sau a situatiilor care favorizeaza consumul.

3. Evenimentele de viata trecute pe lista pot fi considerate situatii de inalt risc

care cresc probabilitatea recaderii subiectului. Care sunt strategiile potrivite pentru

depasirea situatiei si evitarea reluarii consumului? In acest moment se reia discutia din

sedintele anterioare privind rezolvarea problemelor, luarea deciziilor, managementul

gandurilor de consum, deprinderile de coping cu sentimentele de depresie, manie, etc.

Dupa trecerea in revista a deprinderilor deja discutate cu ocazia sedintelor anterioase se

indica intocmirea unui “plan de urganta” care sa cuprinda strategia minimala in cazul

unei situatii neasteptate. Acest plan trebuie sa cuprinda schema propusa de rezolvare a

problemelor, persoanele care pot oferi suport, noi strategii cognitive de utilizat in cazuri

de urgenta, apelarea la grupul AA sau alte grupuri de auto-ajutor. Se discuta si

recaderea ca si criza majora pe care subiectul o poate trai in acest parcurs. Se reitereaza

ca reintoarcerea la abstinenta cere foarte multe eforturi dar ea este posibila si poate fi

facuta. Se reitereaza si faptul ca orice criza existentiala reprezezinta premiza dezvoltarii

personale.

In finalul sedintei se va redacta doua planuri personalizate de urgenta, in caz de

situatie de inalt risc si in caz de reluare a consumului.

a. Planul personal de urgenta in cazul intalnirii situatiilor de inalt risc cuprinde toti

pasii pe care subiectul ii va parcurge in aceasta situatie sub forma unor afirmatii:

i) voi cauta sa schimb situatia sau contextul ei, ii) voi amana decizia de a

consuma cu 15 minute si-mi voi aminti ca de cele mai multe ori senzatia de

craving nu dureaza mult si dispare treptat; iii) voi incerca sa lupt cu gandurile de

consum precum: “am eu neaparat nevoie sa beau? consumul de alcool va rezolva

problema sau eu insumi? este o iluzie sa crezi ca bautul ma ajuta, cum s-a

intamplat de atatea ori”; iv) voi cauta sa ma concentrez asupra unor lucruri care

nu au contigenta cu consumul de alcool; v) imi voi aminti de succesele pe care le-

am avut pana acum; vi) voi suna la telefon una sau mai multe din persoanele pe

care le am notate in plan.

b. Planul personal in caz de recadere va cuprinde urmatoarele asertiuni: i) in cazul

in care am consumat alcool in mod neasteptat voi indeparta imediat alcoolul si

voi pleca din locul in care am consumat; ii) voi considera ca o gura de alcool sau

chiar o zi in care am baut nu reprezinta ca am recazut, nu trebuie sa am

sentimente de vinovatie sau sa ma acuz ci trebuie sa merg mai departe si sa-mi

strang toate fortele sa nu mai beau; iii) voi apela la cineva sa ma ajute; iv) in

sedinta viitoare voi spune terapistului ce s-a intamplat si voi discuta cu el onest ce

ma facut sa reiau consumul, ce am gandit, cum am reactionat si voi discuta ce

metode sa aplic in viitor pentru a evita repatarea greselii.

Aceste formulari sunt doar o sugestie, ele trebuie redactate in acord cu subiectul

si cu discutiile avute in cursul sedintelor anterioare si a celei prezente. Sedinta se

incheie cu scrierea planurilor si inmanarea lor subiectului care le va purta asupra lui in

fiecare zi.

Sedinta 7-a: Deciziile aparent neimportante

Sedinta incepe cu o scurta recapitularea a celor sase sedinte de pana acum si cu

discutarea programelor de urgenta (in caz de recadere si in situatiile de inalt risc) si cat

de des si eficient le-a utilizat subiectul intre aceste ultime sedinte.

Se trece la prezentarea temei sedintei actuale si a bazelor rationale ale acesteia.

Tema acestei sedinte izvoraste din constatarea ca evenimente mici, la prima

vedere irelevate pentru situatia subiectului se pot transforma pe nesimtite in situatii de

mare risc si de aceea subiectul trebuie incurajat sa trateze cu seriozitate si determinare

toate evenimentele si deciziile pe care acestea le presupun si sa nu minimalizeze nici

una din ele pentru ca asta ar insemna sa minimalizeze riscurile la care se supune.

1. Motivatia rationala a sedintei. Sedinta propriuzisa incepe cu discutarea

bazelelor rationale ale subiectului abordat dupa cum urmeaza:

a. “Multe din alegerile noastre zilnice sunt aparent fara nici o legatura cu consumul

de alcool, precum daca sa bei sau nu, sa te duci sa-ti cumperi o bautura sau sa te

intalnesti cu un prieten care esti sigur ca-ti va oferi o bautura. Insa aceste mici

evenimente si decizii ale vietii de zi cu zi pot sa te duca pe nesimtite in contact cu

situatiile de mare risc, precum te duci sa faci cumparaturi in acelasi magazin in

care altadata cumparai si bautura, etc. De fapt, aceste decizii aparent

neimportante te pot pune inapoi pe drumul consumului; decizii minore te conduc

ulterior la decizii majore”.

b. “De multe ori te gandesti la tine ca la o victima considerand ca de fapt lucrurile

exterioare te indreapta pe tine spre consum, ca si cum tu ai fi purtat de situatii pe

care nu le controlezi. Astfel, tu nu recunosti cum de fapt nenumarate mici decizii,

multi pasi mici te duc mai aproape de consum pentru ca nu recunosti ca de fapt

esti inca in mijlocul procesului de decizie ce presupune o permanenta vigilenta si

o privire lungitudinala pentru a decela de timpuriu cat de aproape sau departe esti

de situatiile de consum si de factorii de risc”.

c. “Cea mai buna solutie este sa realizezi ca esti implicat intr-un proces dinamic de

luare de decizii, in care nu sunt unele mici si altele mari, unele irelevante si altele

relevante pentru consum. Cel mai bine este sa faci ca si cum ai juca sah, fiecare

piesa este importanta si miscarea pe care o faci are legatura cu 2-3 miscari pe

care le anticipezi si cu cat esti mai performant cu cat anticipezi mai multe

miscari/decizii viitoare. In fond, tu trebuie sa sti ca procesul de decizie este

compus dintr-un lant de decizii mai mici. Tu trebuie sa fi atent ca deciziile vietii

curente sa nu se intersecteze cu lantul de decizie care conduce la reluarea

consumului, pentru ca exista riscul ca tu sa te trezesti pe acest drum cand de fapt

tu altceva intentionai la inceput. Tu folosesti in procesul de decizie diferite

rationamente si ganduri automate si exista riscul ca sa apara vechile tale ganduri

de consum sau “facilitatori” precum: “ce daca...”, “eu pot sa ma opresc cand

vreau...”, “nu e mare lucru...”, “stiu eu ce fac...”, etc.”.

d. “De aceea procesul de luare a deciziilor trebuie sa fie unul constient, chiar pentru

situatii foarte comune, pentru a evita orice context, risc, care ar putea aminti sau

duce la recadere. Aminteste-ti de lista de situatii de inalt risc, eventual mai pune

si alte situatii pe care ai uitat sa le mentionezi si fa in asa fel ca drumul tau sa nu

se intersecteze cu ele sau sa-ti aminteasca de ele. Cel mai bine si usor este sa le

eviti”.

e. In finalul acestei parti a sedintei terapistul prezinta pe larg cazul unui subiect care

nu a fost atent la decizile nesemnificative, aparent minore si care l-au condus pe

nesimtite la recadere.

2. Efectuarea de exerecitii. Partea a doua a sedintei este consacrata efectuarii de

“exercitii”, respectiv de discutarea diferitelor situatii curente de viata si deciziile pe care

le incumba si verificarea daca ele conduc sau nu la elemente care sa duca la situatii de

risc. Subiectul trebuie sa fie constient si serios in dezbaterea acestei probleme. Trebuie

reamintit ca in situatia in care este el neplanificarea inseamna de fapt planificarea

bautului. Subiectul trebuie sa-si reaminteasca diferite evenimente curente de viata si sa

vada cum acestea au contigenta sau nu cu lantul de decizie a reluarii consumului. De ex.

ce ar face cand trebuie sa mearga la cumparaturi, ce ar face cand se plictiseste acasa, ce

ar face in ziua cand e liber acasa, ce ar face cand se intalneste cu un cunoscut, ce ar face

cand primeste o vizita, etc.

Sedinta se incheie cu recomandarea ca subiectul sa tina in continuare “jurnalul”

evenimentelor, felul cum a gandit, cum s-a descurcat, ce seductii si ce tehnici a folosit

sa evite consumul si mai ales greselile pe care le-a comis.

Sedinta 8-a: Sedinta de bilant sau de terminarea a sedintelor nucleare

Dupa cum s-a amintit la inceputul capitolului, sedintele nucleare sau esentiale

sunt partea necesara, obligatorie a terapiei. Ele pot fi facute in secventa descrisa sau in

alta secventa, in functie de problemele ridicate de subiect atunci cand se face analiza

functionala.

In aceasta sedinta se face un bilant al celor discutate si dezbatute in aceasta parte

a terapiei, se subliniaza particularitatile situatiei subiectului, progresele inregistrate,

obstacolele, recaderile si temele pentru acasa. Subiectul trebuie sa aibe asupra lui

“jurnalul” terapiei, adica caietul cu temele pentru acasa, planurile de urgenta si alte

insemnari facute pe parcursul terapiei. Este esential ca subiectul sa fie “premiat” pentru

succesele obtinute cu scopul mentinerii motivatiei in stadiul de actiune. Esecurile sau

inconsistentele nu trebuie dramatizate, dubiile, sentimentele de vinovatie, de jena,

trebuie tratate cu respect si subiectul este incurajat sa-si asume emotiile, se le inteleaga

si sa le accepte ca parte din drumul sau spre sobrietate.

Este bine ca trecerea in revista a progresului realizat in terapie ca si a

deficientelor sa respecte algoritmul sedintelor sau inlantuire logica a problemelor

incepand cu recunoasterea situatiilor de risc, a detectiei cravingului, a metodelor de

coping cu senzatia de craving, gandurile de consum, rezolvarea problemelor, planurile

de urgenta, etc. Sedinta trebuie sa fie practrica, sa reinventarieze ceea ce s-a stabilit in

sedintele anterioare, aspectele teoretice lasandu-le pe planul doi. Subiectul trebuie sa

aibe sentimentul ca el este in focus, ca problemele lui sunt dezbatute si ca nu e vorba ca

terapistul sa arate cat este el de inteligent.

Partea doua a sedintei se dedica discutarii nevoii suplimentare de terapie. Este

clientul suficient de confident de a mentine sobrietatea si de a face fata tuturor

provocarilor? Onestitatea subiectului trebuie “verificata” in diferite incidente. Ce va

face subiectul dupa ce a terminat terapia? Raspunsul este foarte important: subiectul

trebuie incurajat ca sa continuie in grupul AA sau in alt fel de grup de auto-ajutor. La

fel, subiectul este incurajat sa mentina legatura cu terapistul si sa se intoarca in terapie

sau sa ceara sedinte suplimentare atunci cand simte nevoie de ajutor.

Daca terapistul, dupa o analiza atenta a rezultatelor si progresului obtinut,

considera ca subiectul necesita sedinte suplimentare, el trebuie sa prezinte aceasta

alternativa in termeni prietenosi dar fermi, ca o optiune necesara. Terapistul trebuie sa

prezinte in termeni clari ce anume l-a facut sa gandeasca astfel ferindu-se de a

minimaliza progresele subiectului sau punerea lui in esec. Terapistul trebuie sa fie

specific si sa ofere subiectului sedinte suplimentare cu o tematica anume in corelatie cu

problemele ramase neatinse de terapie: problemele emotionale si consumul, depresia si

anxietatea, rezistenta la critica, gandurile negative, comunicarea, problemele de cuplu,

etc. Nu se accepta ca o sedinta trecuta sa fie reluata.

In final se cere parerea subiectului fata de eventualitatea continuarii terapiei si

sedinta se termina cu “negocierea” viitoarele sedinte, a numarului lor, a tematicii, durata

si alti termeni ale contractului de terapie, dar nu se accepta mai mult de 4 sedinte astfel

ca intregul “pachet” terapeutic sa contina doar 12 sedinte.

Sedintele elective sau specifice

In cele ce urmeaza se vor prezenta sedintele cu tematica specifica din care

terapistul este invitat sa aleaga pe acelea care se potrivesc fiecarui client in parte. Si in

cazul acestor sedinte manualul MATCH adopta continutul terapiei promovate de Monti

si colab (1989).

Tematica acestor sedinte este legata de abilitatile de coping ce subiectul le invata

in decursul parcurgerii sedintelor nucleare. Prin aceste sedinte anumitre abilitati de

coping sunt reintarite si legate efectiv de particularitatile specifice subiectului. De

exemplu, subiectul invata deprinderi de refuzarea bauturii dar se constata ca el nu are de

fapt nici abilitati de pornire a converesatiei sau de comunicare nonverbala, astfel ca el

nu va fi convingator in refuzarea unei bauturi daca nu are si aceste din urma abilitati; in

acest caz terapistul ii propune subiectului sa aleaga astfel de tematica.

Sedinta: Startul conversatiei:

Ca si in cazul sedintelor nucleare se deschide sedinta cu reamintirea ratiunii

pentru care s-a ales de comun acord aceasta tema si cum se leaga ea cu deprinderile deja

puse in opera in sedintele anterioare.

1. Motivatia rationala a sedintei: Conversatia cu ceilalti este unul din demersurile

esentiale ale subiectului. In interrelatia cu ceilalti subiectul culege informatii, ofera

informatii, pastreaza un nivel aleret si stimulativ al vietii mentale, gaseste sensul

comuniunii, se angajeaza in activitati recreative si multe altele. In fond, prin comunicare

ne intretinem natura noastra umana. Cu toate acestea comunicarea este o abilitate

diferita cantitativ si calitativ de la un subiect la altul: pentru unii este foarte usor pentru

altii greu, pentru unii este foarte placut, pentru altii o corvada, etc. Pornirea comunicarii

este dictata de motivatii interne precum nevoi emotionale sau de relatie si de motivatii externe ca raspuns la sugestiile conversationale ale altora sau ca modalitate de orientare

intr-un context social.

Motivatia si pornirea conversatiei este o caracteristica individuala destul de

robusta ca sa defineasca o persoana si se sprijina pe asteptarile legate de conversatia in

speta, pe nevoile emotionale si pe schemele cognitive construite anterior. Oricum ar fi

pornita, conversatia se mentine datorita unui mecanism de intretinere care se bazeaza pe

un mecanism de feed-back, respectiv pe sentimentul sau judecata ca ea este

satisfacatoare, generatoare de confort si raspunde interesului subiectului si se largeste

sau se ingusteaza in functie de ce se obtine sau cat de usor de mentine. Se ofera

exemple de conversatii care merg prost ca cele care includ sentimentul de frustrare,

injosire, esec, frica sau plictiseala sau, din contra, conversatii joviale, pline de umor sau

interesante care absorb subiectul si-i provoaca sentimente pozitive sau de crestere a

stimei de sine.

In final se prezinta situatii in care modelul conversational poate fi legat de

consumul de alcool: unele persoane simt nevoia sa ia o bautura inainte de a porni o

conversatie in timpul unor intruniri, petreceri, sau alte situatii in care intalnesc indivizi

cunoscuti sau necunoscuti; aceste persoane au credinta ca o bautura i-ar face mai

curajosi, mai dezinvolti, ar fi mai sprinteni si spontani in conversatie. Alteori unele

persoane vulnerabile simt nevoia sa bea dupa ce intalnirea cu alti oameni le-a dat

sentimentul de esec, de singuratate, de neputinta (situatii de inalt risc) si o bautura este

tocmai ceea ce i-ar face sa treaca mai usor peste astfel de situatii si sa continue sa

ramana in interactiune cu altii in ciuda emotiilor negative. In cazul persoanelor care au

renuntat la bautura ele simt nevoia sa renunte la fostii “colegi de bautura” ceea ce

presupune cautarea de noi prieteni sau companii in care alcoolul sa nu mai faca parte.

Aceasta presupune un stil nou de abordare a conversatiilor necesar in acest scop.

2. Prezentarea si discutarea de noi deprinderi. In aceasta parte a sedintei

modalitatea recomandata este role-play-ul. Terapeutul lanseaza o situatie si clientul ar

trebui sa o joace si inveres, subiectul propune o situatie care el a intalnit-o frecvent si

terapeutul face unele sugestii despre cum ar punea fi evitata sau rezolvata.

Unele persoane au conceptii distorsionate despre obstacolele care le-ar putea

intalnii pornind o converesatie. Una dintre ele ar fi ca trebuie sa abordezi totdeauna o

problema serioasa, importanta, cu greutate, de exemplu, despre politica, probleme

sociale sau culturale, altfel ai putea parea ignorant, superficial sau chiar stupid.

-Este bine sa se sublinieze ca o conversatie trebuie sa porneasca de la ceva

atractiv, relaxant, chiar superficial si astfel nu trebuie sa se ezite sa se vorbeasca

de lucruri mici care sa dea interlocutorului confortul sa raspunda la fel si sa se

deschida perioada de tatonare: “tu esti persoana cu care imi place sa vorbesc”.

-O a doua problema este sa faci subiectul sa intelega ca el este responsabil de

intretinerea conversatiei si astfel, prin felul cum el porneste, trebuie sa dea sansa

celuilalt sa raspunda cu spontaneitate si confort.

-O a treia si foarte comuna problema este daca sa vorbesti despre tine sau nu cand

pornesti o conversatie. Se considera ca a vorbi despre tine nu este politicos si

poate parea neinteresant pentru altii. S-a demonstrat totusi ca a vorbi despre tine

deschide si celuilalt oportunitatea de a vorbi despre sine. De aceea, a vorbi despre

tine in termeni de ce-ti place sau nu este dezirabil pentru a porni o conversatie.

Acest lucru nu trebuie sa fie ofensiv ci doar sa atinga lucruri simple si sa permita

si celuilalt sa-si spuna parerea. Este un start bun pentru o discutie sincera.

Terapistul trebuie sa aduca in dezbatere diferite moduri de a porni conversatia si

sa ceara subiectului sa se pozitioneze fata de ele:

-Sa asculti si sa observi pentru ca astfel vei descoperi sugestii conversationale pe

care altii ti le dau in mod spontan: vei descoperi ca cel care vorbeste se uita la

tine intrebator, face anumite gesturi, se intoarce cu fata spre tine, tace pentru

cateva secunde ca o invitatie sa spui ceva, etc. si astfel, fara sa intrerupi, poti gasi

momentul sa spui ceva si sa te faci vazut. Nu fi rusinos, recunoaste aceste sugestii

si profita de ele in mod politicos si inteligent.

-Arata-te deschis la conversatie, priveste interlocutorul, fa miscari lente din cap

aproband, adopta o fizionomie interesata si nu peste mult timp el te va invita sa

vorbesti si-ti va lasa cale libera sa te exprimi.

-Foloseste intrebari deschise care presupun un raspuns larg al interlocutorului si

nu intrebari care inchid discutia, precum intrebari la care se raspunde cu “da” sau

“nu”; intrebarile deschise invita la dialog. De ex. Ce credeti despre aceasta

emisiune TV in loc de “V-a placut emisiunea TV?”. Prin astfel de intrebari dai

semnalul ca vrei sa vorbesti pentru ca inviti interlocutorul sa se puna in valoare,

ceea ce va face si el nu peste putin timp, intr-o maniera reciproca. Este un bun

prilej pentru a incepe o prietenie.

-Fi atent de cum este receptata conversatia ta; Fi atent la interlocutor pentru a

vedea interesul fata de ce tu vorbesti, dar nu fi nici hipersenzitiv in a vedea mai

mult decat este. Vezi daca inca se mai uita in ochii tai sau se uita in alta parte sau

in gol, daca nu-si balanseaza corpul si se arata nerabdator, daca nu iti trimite

inapoi raspunsuri scurte, agasate, etc. Vei intelege ca conversatia trebuie scurta si

subiectul trebuie sa fie gata sa fie inchis si sa gliseze la altul mai interesant, nu

inunda interlocutorul cu prea multe comentarii despre acelasi subiect sau care par

neinteresante pentru el.

-Incheie conversatia gratios, politicos, nu fi precipitat, abrupt sau inciudat.

Incheie vorbind de placerea de a fi vorbit cu interlocutorul, exprima speranta sa

mai ai aceasta ocazie, lasa-i calea sa spuna si el ceva, schimba numere de telefon

sau adese de email, vorbeste de o noua intalnire daca se dovedeste ca acest lucru

ar fi si pe placul interlocutorului.

Sedinta se incheie cu reiterarea legaturii dintre conversatie si consumul de alcool.

Pentru un fost alcoolic, in care consumul de alcool insotea sau chiar inlocuia

conversatia, este imperios necesar ca sa restabileasca deprinderi de conversatie care sa

nu induca “situatii de inalt risc” si care sa deschida calea spre construirea unui nou

model de a face si mentine contacte sociale si prietenii.

Sedinta: Comunicarea nonverbala:

Reconstructia modalitatilor de comunicare la un individ care este in curs de a se

lasa de consum este o parte importanta a activitatii terapeutice. Alcoolul tinea loc de


dragoste si ura, de bine si de rau, el ingusta si saracea comunicarea iar mesajele

conversationale erau doar connotative consumului de alcool.

1. Motivatia rationala a sedintei: Comunicarea nonverbala sau “limbajul

corporal” este limbajul prin care un individ intareste sau nu ceea ce exprima in acelasi

timp prin cuvinte sau cauta se exprime dincolo sau in afara cuvintelor. Daca

comunicarea prin cuvinte poate uneori sa transmita mesaje care sa mistifice realitatea,

limbajul corporal este mult mai confident si oamenii de multe ori spun ca a “citit”

minciuna sau rusine dupa ochi, mimica, stanjeneala corpului, etc. Sau invers, atunci

cand cineva este ferm in mesajul sau, corpul tradeaza aceiasi stare de spirit.

Incongruentele sunt destul de usor de decoperit. Felul cum mesajele verbale sunt livrate,

precum rapiditatea vorbirii, tonul apasat al vocii sau din contra, ezitarile, pauzele,

cautarea cuvintelor, sunt “ambalaje” care apartin comunicarii nonverbale si care au

importanta lor in relatia semiotica dintre persoane. Din contra, dezvoltarea unui limbaj

corporal consistent, congruent cu cel verbal, cu scopul comunicarii, conduce la

raspunsuri adecvate, invita interlocutorul la raspunsuri confidente si la o autentica

comunicare. De exemplu, atunci cand un individ refuza o bautura si o spune doar “din

varful buzelor” el nu va fi crezut de cel care i-o ofera si de fapt este o invitatie ca sa

insisite si in final subiectul sa accepte bautura. In plus, un limbaj corporal confident da

emitatorului satisfactia unei game inalte a comunicarii, transmite hotarare si tarie de

caracter. Cel mai ades oamenii nu sunt atenti la limbajul corporal, el se etaleaza spontan

si este de cele mai multe ori dictat de invelisul emotional al mesajului comunicat. In

cazul sedintei acesteia scopul este de a face subiectul constient de puterea limbajului

nonveerbal in comunicarea astfel ca sa indeparteze situatiile de inalt risc a carui victima

a fost pana acum.

2. Prezentarea si discutarea de noi deprinderi de comunicare nonverebala:

- Postura: Dezvoltarea unei posturi relaxate in timpul comunicarii este foarte

importanta. Subiectul trebuie sa aleaga totdeauna o pozitie care sa-i permita

relaxarea, atat asezat cat si in picioare, greutatea corpului trebuie raspandita

uniform partilor corpului; rigiditatea statuara este contrara transmiterii unui mesaj

adecvat. Subiectul trebuie sa fie constient ca interlocutorul percepe relaxarea sau

rigiditatea lui si o pune in contextul celor comunicate. Astfel, o pozitie

neadecvata transmite nesiguranta sau jena sau a nu sta cu fata la interlocutor

poate insemna ca subiectul nu este interesat de a comunica cu acesta.

- Spatiul personal. Cand se comunica cu cineva este important sa se respecte o

distanta convenbila intre subiect si interlocutor. Fiecarae subiect are un anumit

spatiu de siguranta, un spatiu de confort si atunci cand cineva este prea aproape si

intra in acest spatiu, subiectul devine rigid, anxios si in loc sa-l asculte pe

interlocutor incearca din rasputeri sa se indeparteze, ceee ce se poate interpreta ca

nu doreste ca converseze, cand de fapt el doreste numai sa-si pastreze spatiul

intact. Respectarea acestui spatiu inseamna respect pentru interelocutor si oferirea

unui comfort pe baza caruia se largeste aria dialogului.

- Contactul vizual. Atunci cand subiectul vorbeste este normal sa se uite in ochii

ascultatorului ca o expresie a dorintei de comuinicare, sa urmareasca interesul

celuilalt in receptarea comunicarii, sa insoteasca privirea de o expresie faciala de

simpatie si de o gestica in consecinta. Atunci cand vorbeste cu mai multi subiecti ochii trebuie sa priveasca pe rand interlocutorii ca semn ca se adreseaza tuturor si

nu numai cuiva. Totusi, contactul vizual nu trebuie sa se transforme intr-o privire

fixa care ar putea jena interlocutorul si care ar considera-o ca o imixtiune sau

ofensa. Zambetul, clipitul si alte expresii faciale ce insotesc contactul vizual fac

ca contextul emotional al comunicarii sa devina firesc si faciliteaza receptarea.

- Inclinarea capului. Pozitia rigida a capului in timpul comunicarii nu este un

semn pozitiv. Inclinarea capului din cand in cand in semn de aprobare sau in

semn de ascultare atenta, aplecarea capului in fata cand se afirma ceva raspicat,

darea lui pe spate a mirare, etc, tradeaza atentie, receptare si acordare pe aceiasi

“lungime de unda” ca semn de acceptare si intelegere.

- Expresia fetei. Este foarte important ca expresia fetei sa fie in concordanta cu

mesajul verebal, aceasta intareste veridicitatea mesajului si face ascultatorul mult

mai interesat. Expresia fetei este cea care conduce in mare parte la interactiune si

satisfactia dialogului. O expresie faciala neadecvata poate duce la iritarea

ascultatorului sau la refuzarea contactului. O expresie faciala prea emotionala sau

hiperexpresiva poate avea efecte contrarii celor asteptate. In mod obisnuit,

expresia fetei este in mod spontan adaptata mesajului atunci cand el este adevarat

si exprimat dintr-o motivatie puternica.

- Gestualitatea. Miscarea mainilor tradeaza foarte bine cum subiectul recepteaza

sau transmite mesajele. El poate fi nervos sau nerabdator si sa-mi miste mereu

degetele, sa miste diferite obiecte, sa se “joace” sau sa bata tactul cu degetele. Ele

pot trada nervozitate, nerbdare sau plictiseala si lipsa de interes. La fel, miscare

picioarelor care se pot balansa sau face miscari ritmice pe suprafata podelei; ele

pot sa ramana si nemiscate sau incrucisate, picior peste picior, ca si cum ar fi

atente si interesate de subiect. Miscarea sezutului pe scaun poate trada o pozitie

inconfortabila dar si nerabdare si iritabilitate. Subiectul trebuie sa invete sa-si

controleze pozitia corpului, relaxarea, gesticulatia si sa exprima dincolo de

cuvinte mesaul sau pentru a se face inteles si acceptat.

- Tonul vocii. Tonul vocii este unul din cele mai importante aspecte ale comunicarii

verbale. Prin tonul vocii subiectul exprima teama, sarcasmul, ironia, dragostea,

ingrijorarea, nesiguranta, minciuna, certitudinea, aroganta; este greu ca un individ

sa-si stapaneasca tonul vocii astfel ca el sa ramana neutru. Mesajul verbal este

totdeauna invelit in aceasta tonalitatea care-i confera spiritul viu, autenticitate,

caracterul nealterat al vocii umane. Subiectul trebuie sa capete deprinderi de a

impacheta mesajele sale legate de consumul de alcool, precum refuzul unei

bauturi, refuzul situatiilor de inalt risc, exprimarea ferma a deciziilor, etc. intr-o

tonalitate care sa exprime hotararea lui fara a stirbi din toate celalte calitati ale

unei conversatii flexibile, echitabile, naturale si reciproce.

Toate aceste calitati ale comunicarii nonverbale trebuie discutate in lumina situatiei

subiectului si jucate de subiect in mod concret pentru a netezi calea unor noi deprinderi.

Sedinta: Stilul afirmativ/asertiv (dupa manualul lui Monti si colab. 1989)

1. Terapistul discuta tema sedintei: “A fi afirmativ sau asertiv inseamna a

recunoste ce esti indreptatit sa faci si ce trebuie sa faci intr-o situatie mai curand de a

face ce tu crezi ca altii ar asteapta de la tine. Totodata inseamna sa recunosti si ce altii

au dreptul sau sunt indreptatiti sa faca si sa respecti acest lucru”. Care ar fi a drepturile

la care esti indreptatit:

- ai dreptul de a spune opiniile tale altora;

- ai dreptul de a-ti arata sentimentele atata timp cat ele nu ranesc pe altii;

- ai dreptul sa le spui altora sa-si schimbe comportamentul in masura in care acesta

te leza pe tine;

- ai dreptul de a accepta sau respinge ce altii iti spun sau iti cer;

Aceste “drepturi” sunt drepturi naturale ce izvorasc din negocierea dintre

cerintele morale si cele sociale, dintre cele individuale si cele colective. Ele orienteaza

in mare parte libertatea noastra si ne da sentimentul de constrangere sau de comfort.

In exercitarea acestor, sa le spune drepturi naturale, oamenii utilizeaza diferite

stiluri in relatiile interpersonale. Acestea ar fi:

- Stilul agresiv cand individul isi apara drepturile sale intrand in conflict cu ceea ce

alti vor; cel cele mai multe ori astfel de individ ignora sa medieze intre cerintele

personale ci cele ale celor din jur, el nu ofera nici o informatie despre ce gandeste

sau simte atunci cand situatia o cere ci doar arata o stare de manie generala, de

lupta inciudata. Acest individ se simte de multe ori nedreptatit sau ranit atunci

cand nu reuseste sa-si impune nevoile (“drepturile”). Din cauza ca comunica

gresit sau de loc, oamenilor din jur le e greu sa inteleaga ceea ce el realmente

doreste si neintelegerea se adanceste de ambele parti.

-Stilul pasiv cand individul tinde sa renunte la drepturile lui pentru ca i se pare ca

ele ar incalca drepturile celorlalti. El apare ermetic, nu-si tradeaza dorntele si

necesitatile si pare detasat dar in spate se poate citi sentimentul de nemultumire si

depresie ca el nu reuseste sa se faca inteles si ca altii nu vor sa-i ofere ceea ce el

crede ca i s-ar cuveni. De cealalta parte, oamenilor din jur le e greu sa descifreze

ceea ce el realmente doreste sau ii trebuie si o problema de comunicare apare.

-Stilul pasiv-agresiv: astfel de stil presupune ca individul tinde sa-si exercite

drepturile indirect, el ofera doar sugestii, face comentarii sarcastice,

“bodoganeste”, verbeste printre dinti, fara sa aibe contact vizual si sa comunice

direct. Acest individ isi exercita drepturile in mod intempestiv fara sa comunice

nimic, o face pe tacute, fara sa aibe de-a face cu nimeni ca si cum ar fi singur. El

nu lucreaza in echipa, este rejectiv, singuratic si apare morocanos si artagos

atunci cand altii vor sa interactioneze. Aceasta persoana exprima atat sentimentul

de frustrare cand si pozitia de victima a celorlalti.

-Stilul afirmativ este atunci cand o persoana decide si lasa sa se intrevada ceea ce

doreste, planifica si face intr-un mod care sa nu lezeze drepturile altora sau este

gata sa si le negocieze cu ale altora cu scopul de a asigura confort tuturor. Acest

individ este gata sa vorbeasca despre planuri si actiuni, gata sa-si arate

sentimentele si respecta limitele si regulile, este gata sa auda opiniile altora si

doreste sa evite amenintarile, disputele, resentimentele. O astfel de persoana

poate totusi sa decida sa actioneze pasiv in anumite circumstante cand acest stil

conduce la o mai mare siguranta sau poate actiona agresiv atunci cand e necesar

sa-si apere drepturile firesti. Definitia persoanei asertive este aceea ca totdeauna

este adecvata situatiei. Modul afirmativ este si cel care lasa usor pe ceilalti sa

inteleaga ceea ce doreste persoana pentru ca presupune o exprimare clara,

limpede si fara ambiguitati. Stilul afrimativ conduce la un bun control a situatiei,

atat emotionale cat si de comunicare. Este cel mai usor si direct mod de a duce la

bun sfarsit scopurile si drepturile individuale. Aceasta persoana va intelege ca

implinirea scopurilor si actiunilor nu este posibila in toate situatiile si este

posibila doar cand ele sa “impaca” cu contextul.

2. Dobandirea deprinderilor stilului afirmativ:

-Asteapta o clipa inainte de a vorbi, nu fi precipitat, decide mai intai inainte de a

te exprima si asteapta sa vezi ce alta persoana vrea sau face, nu fa presupuneri, nu

crede ca altii stiu deja ce vrei tu si apoi fi clar prin vorbe, sentimente, actiuni in

ceea ce vrei.

-Exprima-te clar si specific, nu fi vag sau stufos in a-ti arata dorintele, intentiile,

planurile, exprima incredere si determinare dar nu fi navalnic si intempestiv, nu

calca altora drepturile, nu blama dar nici nu fi defensiv, cauta sa fi inteles si ca

altii sa aiba urechi si intelegere fata de tine.

-Foloseste corect limbajul corporal adica uita-te la interelocutor, adopta o pozitie

corecta, o gestica adecvata, o expresie a fetei care sa fie congruenta cu vorbele si

dorintele tale si un ton al vocii potrivit, adica atat confident cat si respectos si

vorbeste clar, propozitii simple si atinge subiectul repede si direct. Toate acestea

sunt puse in slujba unei comunicari clare care sa imbrace mesajul intr-un ambalaj

exact care sa sublinieze determinarea ta de a face ceea ce si spui.

- Fi gata de compromis in sensul ca lasa interlocutorul sa vorbeasca, ofera-i dreptul

la replica, fi atent ce spune, intelege-i pozitia, cere lamuriri suplimentare, nu fi

nerabdator, fi calm, nu cauta sa domini si nici nu fi umil, exprima dezacordul

politicos si cu argumente, arata disponibilitatea de a face modificari planului sau

intentiei initiale, accepta compromisul ca un mod echitabil de convietuire.

-Reformuleaza si refrazeaza spusele tale atunci cand ai impresia ca nu ai fost

inteles. Exprima-te clar, intr-un limbaj accesibil si fi destul de persistent in

mesajul tau fara insa a fi incapatanat si inflexibil. Persistenta si consistenta

mesajului fac parte din stilul asertiv.

-Primul pas in a deveni afirmativ este sa fi constient de felul tau natural de

raspuns pentru ca apoi sa poti face modificarile si corectiile necesare pentru a

aborda un stil asertiv. Stilul asertiv va deveni stilul tau natural in masura in care

il vei practica constient de fiecare data pana cand el va deveni automat.

-Determina care sunt gandurile care te fac sa fi mai putin asertiv precum frica de a

fi rejetat daca spui ceea ce gandesti, grija de a nu fi inteles cum trebuie, dubiul ca

nu este timpul potrivit sa spui ceea ce ai vrea sa spui, etc. Incearca sa distingi

aceste ganduri care tradeaza nesiguranta si frica, pune-le in cuvinte in mintea ta si

apoi evalueaza cata probabilitate este sa se intample asa cum anticipezi in mod

negativ. Intreaba-te daca este intradevar o catastrofa pentru tine daca se intampla

cu adevarat lucrul anticipat? In final, constientizeaza lantul acesta cauzal dintre

asteptarile tale negative referitor la rezultat si modul in care pierzi asertivitatea

nefiind convins de succesul actiunii tale. Daca ai reusit sa pui aceste lucruri unele

langa altele vezi daca nu cumva este mai bine sa schimbi felul de a prezenta

lucrurile fara sa te gandesti cu frica la rezultatul posibil. Concentreaza-te numai

pe momentul respectiv cand iti ceri un drept si afirma-te ca o persoana hotarata.

In partea dedicata modelarii noilor deprinderi este bine sa se inceapa cu jucarea celor patru stiluri de interrelatii interpersonale astfel ca subiectul sa realizeze avantajele

si dezavantajele fiecaruia si sa inteleaga unde se plaseaza el. Apoi diferitele deprinderi

prezentate in cursul sedintei sunt discutate si jucate in “role-play” de mai multe ori si in

diferite incidente si mai ales cele avand contigenta cu viata subiectului. Dupe ce s-a

prezentat o deprindere necesara, terapistul trebuie sa-l lase pe subiect sa fie creativ, sa

evite sa-l tuteleze prea mult, ci sa-l conduca usor spre dobandirea deprinderii in

termenii si limbajul care sunt proprii subiectului respectiv.

Sedinta: Acceptarea criticii.

1. Motivatia rationala a sedintei. Critica este intalnita in cele mai diverse situatii

ale vietii sociale, de la locul de munca pana in spatiul domestic, ea este un mod obisnuit

al interactiunii umane. Fiecare individ are un anumit prag de a percepe critica, unii vad

in fiecare remarca ceva critic iar altii vad critica pentru mult mai mult. Pe de alta parte

sunt indivizi care “livreaza”critica intr-un mod politicos, iar altii care manevreaza

critica ca o arma de atac personal, dar si modalitati intermediare intre aceste doua

extreme. Pentru multi subiecti aflati in procesul de a abandona consumul de alcool acest

subiect poate fi important ei fiind de foarte multe ori tinta multor critici.

Tinta sedintei este modul cum un subiect este gata si stie sa primesasca critica.Este

bine de subliniat aspectele pozitive ale criticii. Daca critica este facuta in mod realist in

livrata in mod gratios ea este un prilej pentru a afla felul cum un individ este privit de

altii sau ce modificari trebuie sa faca pentru a fi adecvat intr-o relatie sau context; in

final ea este un prilej de a invata. O alta ratiune de a fi gata pentru receptarea critici

este evitarea unei confruntari inutile. Daca subiectul raspunde la critica cu manie si

intoarce critica aceasta este un semnal pentru altii de a evita pe viitor astfel de situatii si

individul se exclude astfel dintr-o modalitate onesta de comunicare care ar favoriza

dezvoltarea personala. Aceasta maniera poate chiar sa ameninte continuarea unei relatii

incepute sub bune auspicii.

In mare, exista doua feluri de critica: constructiva (sau asertiva) si destructiva (sau

agresiva). In prima categorie intra critica care nu se adreseaza persoanei ci

comportamentului sau iar persoana care critica furnizeaza doar un feedback pozitiv in

vederea unei posibile schimbari sau ajustari. In cazul criticii destructive, critica este

indreptata asupra persoanei, se pune in discutie personalitatea sau caracterul, apar

conotatii morale sau valorice si este de cele mai multe ori livrata in mod emotional.

Relatia dintre critica si consumul de alcool este foarte stransa si poate fi privita ca

una din cele mai frecvente cauze de consum sau de reluare a consumului. Mecanismul

prin care critica apare mai frecvent la un alcoolic sau prin care ea recheama gandurile

pentru consum poate fi recunoscut in urmatoarele situatii:

-In primul rand trebuie accentuat ca consumul de alcool este un agent care modifica

chimismul cerebral si treptat aduce o nota de iritabilitate generala subiectul care

consuma. Dintr-un individ calm si bland, treptat acesta ajunge un tip reactiv,

impulsiv, certaret care va reactiona negativ si hiperemotional chiar si la o critica

anodina.

-Consumul de alcool deterioreaza functionalitatea individului in diverse arii de viata

precum in familie, la locul de munca, ca parinte, in relatiile cu prietenii, etc. Este de

la sine inteles ca exista o mare probabilitate ca in aceste arii de functionare individul

va primii destule mesaje critice care ar putea sa depaseasca pragul lui de receptionare si toleranta si asa destul de scazut. De exemplu, relatiile cu sotia pot

deveni o sursa perpetua de criticism si iritare pentru subiect. Incapacitatea

subiectului de a raspunde pozitiv la critica va reprezenta o situatie inalta de risc

pentru a continua bautura sau de a o amorsa de fiecare data.

-Relatiile incordate cu altii din cauza rejectiei criticismului, sentimentului de

victimizare si cresterii iritabilitatii si reactivitatii emotionale duce la aparitia de

sentimente negative ca cele de frustrare, de manie, de esec, etc. toate conducand la

initierea si continuatrea consumului de alcool iar in cazul dorintei de abstinenta, la

recadere.

-De multe ori criticismul, in cazul unui individ consumator de alcool, este legat de

incalcarile repetate a conventiilor sociale, a regulilor de convietuire, a incalcare a

normelor morale. Astfel, comportamentul galagios, dezinhibat, dezlanat, focusat

asupra consumului si obtinerii starii de intoxicatie, conduce la critici din cele mai

severe la care subiectul raspunde cu manie sau indiferenta aparenta. Frecvent el este

in contact cu organiele de ordine de la care primeste alte critici, avertismente sau

chiar penalitati.

- Dificultatile financiare sunt o alta sursa de vulnerabilitate si de critica;

-In final acestei liste sumare, individul care consuma abuziv alcool aluneca intr-un

conflict cu valorile morale el fiind privit ca un ratat, un caz pierdut, un individ care-

si merita soarta datorita incalcarilor repetate ale angajamentelor asumate si a

neglijarii obligatiilor de rol. Esecul ca parinte, ca sot, esecul profesional capata

conotatii moral-valorice si el este continuu sub ochii critici ai celor din jur.

2. Dobandirea deprinderilor de primire a criticii:

Acestea ar putea fi privite in doua ipostaze: deprinderi generale in fata critici si

deprinderi speciale care sunt valabile mai mult in cazul unui alcoolic sau a unei

persoane pe care de a deveni sobra.

- Nu fi defensiv in fata criticii, nu transforma critica intr-o cearta, nu contraataca,

incearca sa fi atent la cel ce te critica, intelege subiectul criticii, incearca sa

discerni motivele criticii, incearca sa nu fi emotional sau sa nu arati emotia ta,

ramai centrat doar la nivelul vorbelor si fi politicos. Daca simti nevoia unei

replici spune ca multumesti pentru ca ai fost pus la curent cu aceasta critica, o sa

reflectezi, vei raspunde sau vei lua masurile necesare in viitorul apropiat. Fi

asertiv si nu umil dar evita sa fi reactiv si emotional, gandeste-te la ratiunile celor

care te-au criticat si nu la cat de nedreapta pare critica lor.

- Clarifica continutul criticii: solicita cat mai multe detalii, pune intrebari pentru a

fi cat mai clar privitor la subiectul criticii si scopul ei, nu pune intrebari care sa

tradeze neacceptarea ei, incerca doar sa ai un cadru cat mai explicit. Evita astfel

de intrebari precum: de ce?, cine?, incurajeaza interlocutorul printr-o atitudine

directa si calma sa furnizeze intreaga situatie care a declansat criticile.

-Cauta sa gasesti in orice critica ceva cu care sa fi de acord: chiar cand critica

pare nedreapta gaseste ceva fata de care sa spui: “intr-adevar sunt de acord cu....”,

“recunosc ca situatia nu a fost cea mai placuta pentru...”. In loc de a raspunde cu

ostilitate si manie, incearca sa spui ceva cu care esti de acord cu cel ce te-a

criticat. Asta va deschide un alt fel de dialog si va trimite interolocutorului

mesajul ca esti disponibil pentru o discutie dincolo de critica.

- Propune un compromis: incearca sa explorezi situatia de pe ambele parti, pune in

mod gratios diferite intrebari care sa-ti clarifica punctul de vedere a caluilalt si

incearca sa propui anumite schimbari care sa se intalneasca la jumatatea distantei,

ofera treptat unele compromisuri ca o invitatie celaltal sa faca la fel.

- Respinge o critica incorecta: atunci cand continutul criticii nu este conform cu

realitatea, cand este facuta cu scopul de a te rani sau pune intr-o situatie

dezavantajoasa sau ca altul sa capete o pozitie de superioritate. Respinge astfel de

critica politicos si mentine-te la nivelul faptelor si nu discuta aspecte emotionale,

ramai asertiv si apeleaza la limbajul corporal ca sa te arati ferm dar si relaxat.

Respingerea criticii nu este un razboi ci doar o afirmare a unei alte pozitii

argumentata logic si cu fapte controlabile.

3. Modelarea deprinderilor. Dupa discutarea deprinderilor necesare pentru

acceptarea criticii si a situatiilor particulare pe care un fost consumator abuziv de

alocool le poate intalni urmeaza in mod firesc modelarea acestor deprinderi confirm

cu stilul subiectului, cu personalitatea si caracterul acestuia in activitatea de “roleplay”. Terapistul accepta sa joace pe rand diferite roluri, dar subiectul trebuie sa

ramana “vioara intai” si sa rezolve situatiile pe care celalalt (rol jucat de terapist) i le

pune in fata. Trebuie sa se treaca in revista situatii legate de rolul si statutul

persoanelor care crtica, situatiile de critica constructiva versus critica destructiva,

stapanirea reactiilor emotionale, stilul asertiv in fata criticii, negarea criticii si toate

acestea discutate in legatura de vechile ganduri si situatii de consum de alcool.

Sedinta: Constientizarea maniei.

1. Motivatia rationala a sedintei.Mania este unul din emotiile care sunt cel

mai strans legate de dorinta de a bea. Probabil ca subiectul a descris deja legatura acesta

in sedintele anterioare. Acum doar trebuie subliniata. In orice caz alegerea acestei

sedinte este motivata de importanta pe care o are mania printre triggerii de consum ai

subiectului. Se incepe prin a se defini mania, se descrie aceasta emotie si i se cere

subiectului sa mentioneze ce cuvinte foloseste. Este important sa se vorbeasca de manie

si nu de alte emotii cu care s-ar putea confunda, ca ostilitate, necaz, suparare, ura sau

resentiment. Trebuie sa se sublinieze inca odata ca mania este o emotie naturala,

normala, care face parte din registrul de experiente umane, nu este nici rea nici buna si

ea are acelasi rol ca si alte emotii: sa ne organizeze si sa ne orienteze spre o actiune

adecvata, ne ofera informatii despre ce se intampla in jur, ne motiveaza si ne exprima in

interactiune cu altii. Ea este doar un semnal pentru individ ca ceva amenintator sau ostil

se intampla.

Dupa conturarea intelesului se trece la prezentarea modelului cognitiv

comportamental al maniei, respectiv la legatura dintre triggeri, gandurile si afirmatiile

preformate legate de aceasta emotie. Aceasta ecuatie explica de ce un anumit eveniment

cheama anumite ganduri automate formate de-a lungul experientei timpurii a

individului si care aduc in prim plan sentimente congruente si finalmente individul se

exprima comportamental in consecinta.

In general triggerii maniei sunt externi, precum situatii frustrante de viata sau

evenimente interpersonale, dar pot fi si interni precum diferite sentimente sau ganduri

care conduc subiectul catre o manie intoarsa catre sine (ca in cazul frustrarii, esecului,

umilintei, etc.). Consecintele cele mai asteptate ale maniei sunt agresivitatea, actiunile

impulsive, pasivitatea sau comportamentul pasiv-agresiv.

Efectele maniei pot fi pozitive precum mobilizarea energiei subiectului in

vederea rezolvarii situatiei generatoare de manie sau furnizarea unui raspuns robust prin

antrenarea tuturor resurselor individuale, volitive, cognitive si energetice. Dintre

efectele negative ale maniei trebuie amintita confuzia emotionala, sentimentul de a fi

coplesit emotional care poate duce la incetosarea procesului de decizie, la depasirea

defenselor si la reactii pripite, agresive, impulsive sau pasiv-agresive cu o comunicare

distorsionata de resentimente si stima de sine scazuta.

2. Dobandirea deprinderilor de constientizare a maniei:

-Trebuie sa se discute care sunt cele mai timpurii semne ale maniei cu scopul

recunoasterii la timp a aparitiei acestei emotii. Subiectul este invitat sa descrie

evolutia acestui sentiment si sa incerce sa-l recunoasca din primele momente ale

aparitiei, un prim pas de a-l putea dirija activ. Pentru a recunoaste mai usor

mania, subiectul trebuie sa distinga intre expresia emotionala si cea

comportamentala a maniei.

-Subiectul este incurajat sa foloseasca multe cuvinte pentru a descrie mania si

astfel sa poata sa o rationalizeze mai usor, sa fie atent la ea, sa se focalizeze si sa

o observe constient.

-Reactiile comportamentale si efectele maniei trebuie trecute in revista cu partile

pozitive si negative si cu furnizarea a cat mai multe exemple din viata

subiectului. Astfel se ajunge la conturarea stilului de reactie la manie a

subiectului si care a fost contributia alcoolului la stabilirea acestui pattern. A

existat o deosebire intre reactia la manie cand a fost baut si cand a fost “treaz”?

- La fel reactiile celorlalti la mania subiectului trebuie inventariate ca si modul cum

subiectul le percepe si ce efect au asupra lui. Subiectul trebuie intrebat daca au

existat persoane din anturajul subiectului care au legat mania lui de consumul de

alcool? A acceptat subiectul acest comentariu sau il accepta acum?

- Subiectul trebuie sa devina constient de factorii declansatori ai maniei prin

particularizarea diferitelor evenimente. Se va inventaria triggerii directi precum

confruntari verbale, emotionale, situatii frustrante, critica, abuzul si agresiunea si

triggerii indirecti precum situatii care aparent nu au legatura cu subiectul dar fata

de care subiectul se simte sensibil si vizat. Se va discuta cum alcoolul a fost

lubrifiantul acestor situatii sau cum alcoolul a scazut pragul de aparitie a maniei

prezentand o evolutie longitudinala in care se evidentiaza sensibilitatea din ce in

ce mai mare la triggeri fata de care altadata subiectul era rezistent.

3. Modelarea se face ca totdeauna prin role-play cu tot felul de exercitii

practice care simuleaza situatii din viata subiectului. In timpul exercitiilor de modelare

teraputul incurajeaza subiectul sa joace de mai multe ori acele situatii care par

reprezentative pentru ecuatia cognitiv-comportamentala: alcool ca trigger sau facilitator

– ganduri si emotii – comportamente.

4. Tema pentru acasa. Sedinta se incheie furnizandu-i subiectului un formular

cu mai multre coloane: data, situatia declansatoare, recunoasterea maniei, evaluarea

intensitatii ei pe o scala de la 1 la 100, descrierea ei, ce ganduri i-a trezit si ce

consecinte a avut.

Sedinta: Managementul maniei

1. Motivatia rationala a sedintei. Se recapituleaza ce s-a discutat in sendinta despre constientizarea maniei. Este foarte important ca subiectul sa recunoasca mania,

sa o poata verbaliza, sa poate sa o descrie in cuvinte si sa o urmareasca in evolutia sa,

toate numindu-se constientizarea maniei. La fel el trebuie sa fie convins de legatura

dintre factorii declansatori, triggerii si gandurile sale preformate si expresia maniei,

emotionala si comportamentala. Acest lucru este esential pentru terapia cognitivcomportamentala pe care subiectul s-a angajat sa o duca la bun sfarsit.

Se trece in revista tema avuta pentru acasa de la sedinta anterioara si se discuta

situatiile inregistrate de subiect, mai ales legatura dintre trigeer si gandurile

preformate/supozitiile/prezumptiile subiectului care au fost trezite de factorul

declansator si apoi mania si evolutia ei. Este important sa se vada daca subiectul este

capabil sa fie atent la manie si la evolutia ei.

Acum este momemntul sa se vorbeasca daca subiectul realizeaza ca daca ar avea

alte supozitii/prezumtii despre ce se intampla cand apare un eveniment declansator si

care-l conduce la aparitia maniei atunci poate ca ar fi mai putin sau mai rar manios.

Subiectul trebuie sa rationalizeze ecuatia cognitiv-comportamentala prin care daca ar

inlocui prezumtiile sale disfunctionale cu altele adaptative el ar reusi sa rezolve

problema maniei: “asa cum gandesti despre un lucru asa simti despre el”.

2. Dobandirea deprinderilor de management al maniei. Este partea cea mai

importanta a celor doua sedinte in care subiectul trebuie sa incerce sa “deconspire”

mania si efectele ei si capete deprinderi de a o canaliza in mod adecvat atunci cand

apare. Partea aceasta a sedintei se bazeaza atat pe exercitii cat si pe “scenarii”furnizate

de terapeut.

- Primul exercitiu se refera la dobandirea de deprinderi de a dobandi calmul. El se

bazeaza pe acceptiunea ca atat timp cat subiectul va fi calm el va putea tine situatia sub

control. Astfel, cu cat o deceleaza mai repede, inainte de a ajunge la apogeu, cu atat mai

eficiente vor fi metodele. Subiectul este invitat sa aleaga si sa repete una sau doua dintre

indemnurile de mai jos, care crede el ca i s-a potrivi mai mult: fi calm, relaxeaza-te, ia

o usor, numara pana la 10, fi rece, ai rabdare, nu te repezi, respira adanc, asteapta si

sa le aplice in timpul crizei de manie.

- Al doilea pas este rationalizarea situatiei, evaluarea evenimentului declansant: merita

sa fiu manios? am fost realmente jignit sau atacat? nu cumva am avut prea multe

asteptari? nu este si ceva pozitiv aici, in situatia asta? Revizuieste lucrurile punct cu

punct si incearca sa vezi diferit situatia.

- Incearca sa evaluazi de ce esti manios: oare situatia asta trebuie sa ma faca manios?

nu cumva sunt prea sensibil? de ce ma face manios? sunt cumva orgolios? Vezi cum

reactionezi emotional si incearca sa gasesti o alta cale de a scoate afara “energia

negativa”: comunica, discuta, negociaza, schimba subiectul, ia-o intr-o directie opusa,

etc.

- Incearca sa accepti ce s-a intamplat spunandu-ti: asa trebuia sa se intample, celelalte

evenimente anterioare m-au condus aici, nu pot sa schimb ce de fapt deja s-a intamplat,

nu pot sa ma lupt cu trecu tul, daca ma lupt devin orb la prezent, doar prezentul este

ce-l pe care-l pot controla, este pierdere de timp sa ma lupt cu ceea ce deja s-a

intamplat, prezentul este perfect chiar daca nu-mi place complet, este exact momentul

care urma dat fiind ceea ce a fost pana acum, accepta-l si mergi inainte...

- Incearca sa rezolvi problema, conflictul, nu poti rezolva nimic daca esti in continuare

manios, aminteste-ti ca poti rezolva orice problema daca esti calm si rational, gandindute la ce s-a intamplat te condamni la un ciclu infinit de frustrare si manie, nu lasa sa

interfere cu viata ta;

- Gratuleaza-te de fiecare data cand reusesti sa-ti stapanesti sau sa-ti reduci mania.

3. Modelarea: Terapistul ii oprezinta subiectului un scenariu in care subiectul

este confruntat cu una din situatiile declansatoare (este umilit, este criticat, este

abandonat, se intampla ceva nedrept, etc) si subiectul trebuie sa joace toate abilitatile

care le-a invatat, de la indemnurile de calm pana la rationalizarea situatiei si rezolvarea

problemei. El trebuie sa spuna tot timpul ce simte, ce gandeste si ce vrea sa faca fara sa

faca din asta un fel de recitare a terapistului. El trebuie sa incerce sa fie autentic si sa

foloseasca cuvintele lui proprii.

Sedinta: Constientizarea gandurilor negative

1. Motivatia rationala a sedintei. Nu trebuie sa existe sedinta in care sa nu se

reitereze modelul cognitiv: eveniment – ganduri automate/presupozitii/prezumptii –

emotii si comportamente. E bine sa se utilizeze o fraza scurta: “asa cum gandesti asa vei

simti si face”. Ea subliniaza prioritatea gandurilor si nu a emotiilor. Oamenii obisnuiti

au credinta ca emotiile sunt cele care dirijeaza gandurile noastre, pe cand modelul

cognitiv da prioritate gandurile automate care deobicei trec neobservate de individ ca

mai apoi ele sa deschida poarta emotiilor congruente cu ele. Acest model este denumit

de Ellis (1962)6 modelul A-B-C, respectiv A reprezinta triggerul, B gandurile automate

si C emotiile si comportamentul subsecvent. In general oamenii nu recunosc decat

modelul A – C, adica se trece direct de la trigger la emotie.

Aceste ganduri care nu sunt evidente in planul constiintei s-au format si

consolidat cu mult timp inainte, in stadiile timpurii ale dezvoltarii subiectului, in contact

cu persoane semnificative din anturajul subiectului precum parintii sau scoala. Apoi ele

s-au stocat in modelul de judecata a subiectului. Ele raman tacute atata timp cat nu sunt

trezite de un eveniment care reaminteste sau este analog cu acela care le-au generat cu

mult timp inainte. Astfel daca individul a trait cu un tata cu mari asteptari care l-a certat

mereu ca nu obtine bune rezultate la invatatura si copilul a deprins gandul ca nu este

eficient, ca esueaza mereu, multi ani dupa, cad seful lui de la locul de munca ii va face

chiar o critica anodina, lui i se va activa instantaneu acele modele mentale automate

care vor genera sentimentul de esec si lipsa de valoare.

Aceste ganduri sunt automate, scapa controlului nostru pentru ca se activeaza

imediat dupa aparitia unui element declansator adecvat. Ele sunt ca niste “profetii”

negative care fac subiectul sa se simta nerespectat, manios, trist, abandonat, infricosat,

etc. Ele se numesc “ganduri automate”, “presupuneri disfunctionale”, “afirmatii

prestabilite”, etc. Este normal sa se creada ca daca subiectul reuseste sa invete sa

recunoasca aceste ganduri automate si sa le tempereze sau, mai bine zis, sa le

inlocuiasca cu altele mai adecvate, el va avea alte emotii si sentimente.

Daca cineva va face efortul sa recunoasca devreme gandurile automate sau

presupunerile disfunctionale proprii si va dori sa le imbunatateasca in lumina

experientei lui actuale de viata va constata ca acest proces este unul foarte greoi, ia mult

timp si rabdare si mai ale mult exercitiu care se bazeaza pe automatizarea unui alt

pattern A-B-C. Subiectul trebuie facut sa inteleaga, sa creada si sa gaseasca motivatia

pe termen lung pentru a continua cu exercitii pana ce va obtine succesul dorit. Acest

succes este categoric legate de adeziunea subiectului la acest model.

2. Dobandirea deprinderilor de constientizare a gandurilor negative:

- “Incearca sa recunoasti devreme gandurile automate care sunt ca niste benzi de

magnetofon care pornesc imediat ce un eveniment declansator a aparut. Poti sa crezi ca

ele sunt subconstiente, dar nu sunt, ele apar repede in campul gandirii tale dar repede

sunt obturate de emotiile si comportamentele pe care le declanseaza. Incearca sa

decelezi care ar fi gandurile tale automate. Incearca sa le prinzi imediat ce dispozitia ta

psihica incepe sa se schimbe si repede cauta in mintea ta ce ai gandit cu un minut

inainte de ai devenit usor trist sau morocanos. Ceva trebuie sa se fi intamplat si sa fi

gandit. Astfel de ganduri sunt sub forma unei propozitii simple care te “eticheteaza” in

anume fel: “sunt un prost”, “niciodata nu o sa reusesc”, “este normal sa gresesc pentru

ca gresesc intotdeauna”, “nu sunt o persoana de valoare”, “nimeni nu ma place”, etc”.

- “Fa o lista cu ganduri tale negative si automate care uneori pot fi aceleasi cu

asteptarile tale in diferite situatii”. Terapeutul ajuta subiectul sa faca aceasta lista fara

insa sa faca sugestii, subiectul va fi foarte sugestibil, terapeutul doar incurajeaza

subiectul si-l sustine. Dupa construirea acestei liste, terapeutul o poate confrunta cu

chestionarul gandurilor automate a lui Hollon si Kendall (1980)7 si chiar poate aplica

acest chestional pentru o evaluare standardizata. La fel, terapistul poate utiliza si

chestionarul atitudinilor disfunctionale a lui Weissman si Beck (1978)8.

- Apoi subiectul este invitat sa discute cum diferite evenimente conduc la anume

emotie si comportament trecand prin aceste gaduri automate si sa ofere cat mai multe

exemple. Exemplele trebuie sa lege si consumul de alcool, de exemplu: o anume situatie

stressanta care, prin intermediul gandului automat ca nu o sa reusesca, va conduce la

sentimentul de lipsa de valoare si la un comportament retractil si care i-l va duce pe

subiect la consumul de alcool ca mod de a compensa sentimentul de esec. Subiectul nu

trebuie sa fie teoretic ci practic si realist si sa se refere mereu la experienta lui si nu la

generalitati.

- In continuare, subiectul este bine sa inteleaga ca gandurile automate sunt

expresia existentei unui model distorsionat de judecata pe care-l foloseste pentru a

interpreta diferite situatii si din care nu reuseste sa evadeze. El crede cu tarie in felul lui

“logic”de a interpreta lucrurile. Exemple de astfel de modele rigide de judecata:

a. “Totul sau nimic” prin care un individ vede numai in alb si negru o situatie sau

ca exista doar doua alternative, da si nu, si ignora variante intermediare, posibilitatea

negocierii si a obtinerii partiale a rezultatului, etc.

b. “Suprageneralizarea” evidenta in conditiile in care un individ se simte atras de

a trage o concluzie generala din rezultatul unui eveniment anodin, aceasta

recunoscandu-se prin propozitii care incep prin “totdeauna”, “niciodata”, etc.

c. “Etichetarea” este o forma extrema a gandirii totul sau nimic, subiectul aflat

intr-o anumita situatie o clasifica si o denumeste conform categoriile preformate si

astfel simte unde se plaseaza el si realitatea inconjuratoare, este un mod de simplificare

care-l tine departe de un rationament nuantat: “sunt un prost”, “este o catastrofa”, “el

este un nebun”, “esec total”, etc.

d. “Personalizarea” atunci cand subiectul se considera responsabil de orice se

intampla in jur, aceasta ducand la continua blamare a lui insusi si la sentimente de

depresie, anxietate, vina sau rusine: “s-a intamplat pentru ca nu sunt bun”, “daca as fi

fost destept nu s-ar fi ajuns aici”, etc.

e. “Magnificarea” cand exista tendinta regulata ca unui eveniment sa i se atribuie

o importanta mai mare decat in realitate, distorsiune care conduce la un stil de exagerare

a rasunetului situatiilor de viata si se recunoaste prin folosirea de superlative precum

“extraordinar”, “ingrozitor”, “nemaivazut”, “imens”, etc.

f. “Perefectionism” ca o tendinta exagerata pentru amanunte cu sentimentul ca

ceva parca nu a fost luat in considerare, ceva nu este niciodata terminat.

g. “Asteptari negative” (pesimism) precum a considera ca cel mai probabil

rezultat ar fi unul negativ.

h. “Concluzionarea” atunci cand subiectul sare repede la a concluziona imediat

dupa aparitia unui eveniment, inainte de a urmari desfasurarea lucrurilor si a intelege

mai bine ce se petrece cu adevarat sau concluzioneaza pe baza unui singur detaliu.

- Dupa recunoasterea acestor ganduri urmeaza o etapa logica: incercarea de a la

substitui cu unele pozitive sau adaptative.

3. Modelarea. Partea cea mai importanta este practicarea exercitiilor de

recunoastere a gandurilor negative, a legaturii lor cu generarea consumului de alcool si

a recaderii si inlocuirii lor cu ganduri adaptative si pozitive. Asta nu inseamna ca

subiectul trebuie sa fie naiv, increzator ca totul va fi perfect, el trebuie sa fie realist si

flexibil. Este crucial ca subiectul sa faca toate eforturile pentru a formula corect si cat

mai simplu o afirmatie care sa inlocuiasca un gand negativ. Aceasta afirmatie nu trebuie

sa fluctueze in aspectul ei gramatical, ea trebuie sa fie frazata de fiecare data la fel astfel

ca subiectul sa poata sa o memoreze si sa o automatizeze.

Atunci cand subiectul va fi capabil sa recunoasca rapid tendinta de aparitie a

gandurile automate negative si imediat se le inlocuiasca cu cele pozitive stocate deja in

mintea lui el va fi facut un mare pas spre managementul situatiilor de consum si a

drumului spre o viata in sobrietate.

Sedinta: Managementul gandurilor negative

1. Motivatia rationala a sedintei. In cursul sedintei nu se precupeteste efort in

a se reitera ecuatia de baza a terapiei cognitiv-comportamentale (modelul ABC):

eveniment – reactivarea gandurilor preformate – emotii/comportamente. Acest model a

fost discutat in diferite ipostaze de-a lungul terapiei precum cand a fost vorba de

managementul maniei. Se face analogia cu acea sedinta, daca e cazul, daca nu se

prezinta aici si se discuta cum anumite evenimente readuc in campul constintei

ganduri/supozitii/prezumptii/afirmatii cu caracter negativ formate cu mult timp inainte

si care s-au constituit ca un mod automat de reactie la evenimente asemenatoare sau

echivalente semantic cu cele care au contribuit la nasterea acestei tipologii de ganduri

negative. Gandurile negative vor aduce in prim plan imediat si emotii si comportamente

congruente cu ele. Sedinta are ca scop determinarea subiectului de a inlocui gandurile

negative cu altele adaptative, realiste si pozitive. Pentru aceasta trebuie mai intai ca

subiectul sa invete sa recunoasca gandurile negative in faza incipienta, sa le opreasca

eficient si apoi sa le inlocuiasca cu ganduri pozitive si toata aceasta secventa sa o

automatizeze prin exercitii repetate. Subiectul trebuie sa accepte ca gandurile sunt ale

lui si numai el si le poate avea controlul lor pentru a le dirija si schimba. Astfel se poate

spune: “nu oamenii te supara pe tine ci tu le permiti sa te supere” prin faptul ca

individul permite evenimentului declansator, afirmatia cuiva, sa declanseze ganduri

negative, precum supozitia ca “sunt inferior” si automat apar sentimentele de frustrare si

nefericire si retragerea umila din dialog, cand, de fapt, se putea si altfel: inlocuirea

gandului negativ cu afirmatia: “cred ca nu are dreptate, o sa verific, poate am gresit dar

nu asta e regula” care aduce sentimente de calm si incredere si un comportament

deschis la discutie si clarificarea lucrurilor.

2. Deprinderile. In aceasta parte se urmareste construirea desprinderilor de

inlocuire a gandurilor negative cu altele pozitive si automatizarea acestora:

-Se discuta lista de ganduri automate care a fost facuta in sedinta precedenta

despre constientizarea gandurilor negative si evenimentele care le declanseaza cel

mai des. A nu se uita reamintirea patternurile de gandire caracteristice

subiectului.

- Se discuta care sentimente si comportamente genereaza aceste evenimente

negative si cum acestea au legatura cu dorinta de a consuma alcool, cu incalcarea

angajamentelor de abstinenta, alcoolul fiind modul cel mai convenabil de coping

cu frustrarile, mania, resentimentul, stima de sine scazuta, sentimentul de

neputinta si alt gen se sentimente negative.

-Pentru fiecare gand negativ se incearca a se gasi un “antidot” pozitiv, o

alternativa pozitiva al gandul negativ. De exemplu, la gandul negativ “eu nu

reusesc niciodata, nu sunt atent, nu pot, nu ma duce capul, pe drept cuvant ma

critica seful” subiectul poate gasi o formula pozitiva precum “nimeni nu e perfect

si alti colegi au gresit, sunt la inceput, o sa fiu mai atent si o sa pot, daca ma

critica seful o sa vorbesc cu el despre asta” care va conduce la un sentiment de

usurare, de confidenta si la un stil afirmativ de conduita. Alt exemplu, gandul

negativ “nu reusesc sa spun nimic interesant, voi fi luat de prost, mai bine tac,

mai bine stateam acasa” s-ar putea inclocui “o sa astept sa-mi vina randul si o

sa vorbesc si eu, am destule sa spun, aici nu e un examen, e doar o pertecere”,

etc.

-Discutarea si exeresarea sentimentelor legate de gandurile pozitiv-asertive

precum calmul, confidenta, optimismul, relaxarea, etc. Astfel de emotii vor

genera la randul lor o alta unda/val de ganduri pozitive si astfel se creeaza

modelul autogenerativ: ganduri pozitive – emotii pozitive – ganduri pozitive –

emotii pozitive.

-Exercitii de recunoastere precoce a gandurilor negative si de stopare a lor.

Subiectul este invitat sa-si aminteasca cat se poate de veridic o scena frustranta si

sa lase gandurile negative sa porneasca. El repeta la comanda terapistului de mai

multe ori aceasta secventa pana cand o traieste cat se poate de aievea. Apoi brusc

terapistul face un zgomot, ca de exemplu: bate din palme, fara sa anunte subiectul

care statea cu ochii inchisi si retraia secventa frustranta. Cu aceasta ocazie

subiectul va realiza ca gandurile lui negative brusc s-au oprit la perceperea

zgomotului. Prin distragerea atentiei gandul automat se opresete! Este lectia care

o invata subiectul. Se poate repeta scena. Apoi la zgomotul produs de terapist

subiectul trebuie imediat sa inlocuiasca gandul negativ cu unul pozitiv. Si acest

scenariu se repeta pentru ca subiectul sa poate constientiza ca este capabil sa

inlocuiasca un gand cu altul doar la o comanda scurta. Se discuta aceasta

capacitate pentru ca subiectul sa o poate incorpora in logica lui proprie.

-Urmatorul subiect al modelarii este automatizarea inlocuirii gandurilor negative cu altele pozitive. Se poate ca subiectul sa formuleze pentru un anume tip de

gand automat negativ care apare frecvent in campul constiintei lui, de exemplu:

“sunt inferior” cu anume echivalent pozitiv: “sunt tot atat de bun ca altii”. Aceste

ganduri pozitive trebuie sa fie simple, scurte, precum niste afirmatii: sunt bun,

pot face asta, pot sa mai incerec, voi reusi, am reusit si altadata, o sa ma

documentez, etc.

-Constientizarea si inlocuirea credintelor, interpretarilor si asteptarilor nerealiste

cu altele realiste: Acestea se pot recunoaste prin faptul ca contin cuvinte ca: ar

trebui, se cade, trebuie, totdeauna, niciodata, pe vecie, teribil, dezastros,

infiorator, si care tradeaza o gandire dichotoma totul sau nimic.

-Inlocuirea asteptarilor negative, a punerii raului in fata prin construirea unui stil

pozitiv, afirmativ bazat si pe credinta ca asteptari pozitive genereaza rezultate

pozitive;

- Evitarea etichetarilor negative a sentimentelor precum necaz, suparare, nefericire,

disperare, fara de speranta, neajutorare, etc. Reiterarea ca sentimentele nu sunt

nici bune nici rele, ele sunt doar semnale care ajuta sa ne orientam in situatie si

etichetarea lor negativa duce la demoralizare, comportament de evitare, lipsa de

mobilizare a resurselor personale. Este bine ca subiectul sa incerce reetichetarea

starilor sale emotionale cu o terminologie pozitiva, favoravila implicarii si

actiunii.

-Construirea de profetii pozitive, de asteptari pozitive, o pozitie deschisa si

flexibila care sa permita o interpretare realista a situatiei si o reorientare perpetua

spre succes. Dificultatile sunt doar jaloane care ajuta si dirijeaza procesul

decizional spre un deznodamant pozitiv.

-In caz de nereusita trebuie blamat evenimentul si nu persoana, a face greseli este

un mod de a invata si nu trebuie sa conduca la demoralizare si esec.

-Subiectul trebuie sa invete sa fie atent, constient, sa pastreze calmul si focusul.

Pentru asta cel mai usor este sa nu lase emotiile sa vina in fata ci sa tina mintea

ocupata prin a observa si a-si descrie mental, prin vocea interioara, ce se petrece

si ce face .

-Alatura de aceasta el trebuie sa se incurajeze perpetu spunandu-si idemnuri (hai,

da-i inainte, poti, etc) si premiindu-se pentru cea mai mica reusita (vezi ca poti,

bravo, esti bun, ti-am spus eu, etc.).

Toata aceasta suita de deprinderi trebuie exersata atat in cadrul sedintei cat si ca

tema pentru acasa pentru ca subiectul sa adere cu adevarat la ele si apoi sa le

automatizeze. Subiectul nu trebuie sa paraseasca sedinta ca dubii asupra eficacitatii

acestor deprinderi, trebuie sa fie corect si sa puna in discutie orice dubiu sau critica la

adresa lor.

Sedinta: Sporirea activitatilor placute

1. Motivatia rationala a sedintei. Scopul acestei sedinte este de a incuraja

subiectul sa se implica in activitati placute care sa se constituie intr-o alternativa la

consumul de alcool. Aceste activitati trebuie sa fie incorporate in strategia larga de

coping a subiectului astfel incat in conditii in care stressul, gandurile negative, triggerii

de consum, etc asediaza subiectul cu tentatia de consum, subiectul sa aiba in rezerva un

spectru de actiuni placute care sa-l absoarba si sa-l tina departe de alcool. Nu trebuie

uitat ca multi alcoolici consumau alcool tocmai in timpul unor activitati recreative.

Aceste activitati trebuie identificate si inlocuite cu altele in care alcoolul sa nu faca

parte sau sa fie incompatibil.

Multi alcoolici dupa ce inceteaza consumul simt un gol in viata personala,

alcoolul fiind legat de multe ritualuri zilnice, precum alimentatia, repausul sau

relaxarea. Subiectul este invitat sa se implice in activitati placute care sa genereze

sentimente pozitive si suficient entuziasm astfel incat sa neutralizeze sentimentele de

vid, plictiseala si tristete care ar putea sa apara. Activitatile aducatoare de placere sunt

un instrument puternic prin care subiectul poate controla sentimentele negative.

Subiectul trebuie sa-si construiasca o agenda zilnica echilibrata in care activitatile

profesionale, lucrative, obligatiile de tot felul sa se balanseze corect cu activitatile

recreative generatoare de placere si relaxare, o balanta intre ceea ce trebuie facut si ceea

ce doreste sa faca.

2. Dobandirea deprinderilor.

-Discuta cu subiectul o lista cat mai lunga de activitati placute conform

obiceiurilor locului sau varstei sau sexului subiectului. Din aceasta lista aproape

exhaustiva subiectul este invitat sa aleaga propriul “meniu”, adica acele activitati

pe care si le poate peremite sau care pot fi realist dobandite.

-Activitatile alese de subiect ar trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: i) sa

nu fie competitive, adica sa nu implice dorinta de a castiga sau frustrarea de a fi

pierdut; ii) sa nu depinda de altii; iii) sa aiba valoare pentru subiect adica sa-i

aduca beneficii fizice, psihologice, culturale sau spirituale; iv) sa se

imbunatateasca cu practicarea lor si astfel sa aduca subiectului sentimentul de

progres si pereformanta; v) sa fie acceptabile ca nivel de pereformanta cu

calitatile subiectului, respectiv sa nu aiba cerinte care subiectul sa nu le poate

ajunge sau sa le atinga cu greutate.

- Subiectul sa construiasca cu plan de activitati placute care sa incorporeze unele

din aceste activitati in programul zilnic si altele in cel de sfarsit de saptamana; la

fel un program de activitati placute pentru concediu sau perioade in care subiectul

nu este ocupat cu activiti profesionale. Acest program trebuie sa fie realist si

capabil sa fie ritualizat. Totusi nu trebuie uitat ca repetarea unor activitati placute

la infinit poate conduce la plictiseala si acea activitate nu mai reprezinta o

atractie.

-Discutarea competitiei care exista intre aceste activitati placute si sentimentul de

craving; cu cat activitatea e mai placuta cu atat mai mult indeparteaza dorinta de

consum a alcoolului.

-Discutarea aspectelor practice si a obstacolelor in punerea in practica a acestui

plan: nivelul angajarii subiectului, balanta dintre activitati, planificarea,

competitia dintre activitati, gradul de placere diferit al diferitelor activitati,

sentimentul de satisfactie ca reintarire pozitiva a activitatii.

Sedinta: Managementul depresiei si dispozitiei negative

1. Motivatia rationala a sedintei. Relatia dintre alcoolism si depresie nu mai

trebuie sa fie documentata. Este foarte probabil ca subiectul sa fi incercat in mai multe

randuri sentimente de depresie atat ca reactie la consumul propriuzis cat si la consecintele lui in domeniile familial, profesional sau social. La fel, depresia insoteste

si individul care se lasa de baut. Pe de-o parte este vorba de stabilirea unui nou echilibru

neurobiologic si pe de alta parte alcoolul facea parte din toate aspectele vietii, de la

modul de coping pana la modul de recreere si lipsa lui poate fi resimtita in mod dureros.

Aceasta depresie este cea care cheama individul la vechiul obicei, nu numai cravingul.

Individul traieste cu credinta efectiva ca daca bea ii va fi mai bine, nu va mai fi trist si

abatut. El a incercat acest lucru de foarte multe ori in viata lui dar ignora de fiecare data

sa recunoasca ca efectul este tranzitoriu si ca apoi sentimentele de depresie sunt mai

intense decat inainte de a bea. Discutia despre legatura dintre depresie si alcool si

despre depresie ca si ratiune de a recadea este parte cruciala in terapia indivizilor care

au mentionat-o in analiza functionala de la inceputul terapiei.

In concordanta cu teoria terapiei cognitv-comportamentale, in aceasta parte a

sedintei se dezbate legatura dintre schemele cognitive si sentimentul de depresie si i se

reaminteste faptul ca asa cum va gandi asa va simti. Corolarul este ca depresia poate fi

depasita daca va reusi sa faca un management eficient a gandurilor negative ce conduc

la dispozitie negativa, daca va avea un mod pozitiv de rezolvare a problemelor si daca

se va implica in activitati ce-i aduc placere.

Depresia este un sindrom, adica e un cortegiu de simptome care are in centru

sentimentul de tristete, lipsa de speranta si de nejutorare, iar simptomele depresiei sunt

legate intre ele. Cel mai rapid mijloc de a combate depresia este de a trata fiecare

simptom al depresiei ca o problema distincta si astfel o ameliorare intr-un domeniu se

va reflecta si asupra altor domenii (Emery, 1981)9.

2. Construirea deprinderilor.

- Adesea indivizii depresivi au probleme in a descrie simptomele despresive si au

interpretari eronate despre aceste simptome. Este important ca subiectul sa

constientizeze adecvat simptomele sale depresive cea ce se realizeaza prin: i) fi

atent la schimbarile dipozitiei tale si descri-o in cuvinte precum trist, abatut,

plictisit, insingurat, abandonat, etc; daca esti atent prin aceste cuvinte vei decela

imediat cand dispozitia ta vireaza spre depresie; ii) fi atent la ce simti cand esti

depresiv si incearca sa descrii la altii ce simti, auzindu-te vei intelege si vei fi mai

clar in ce simti; iii) fi atent la corpul tau cand esti depresiv, fi atent la pozitia

corpului, la ce exprimi prin fizionomie, cum meregi si pasesti, ce faci cu mainile,

etc. iv) incearca sa nu eviti oamenii si locurile pe care altadata le frecventai,

incearca sa ignori motivele pe care le ai de a le evita si du-te acolo si fi atent la

tine ce simti si faci; v) intelege ca aceasta pierdere de incredere in fortele tale

este o expresie a depresiei; vi) incearca sa vezi care sunt activitatile fata de care

esti reticent, care ti se par ca cer efort; vii) fi constient de problemele care le ai in

mentinerea concentrarii si a luarii deciziilor si acestea expresie a depresiei tale.

-Schimba modul tau de a gandi despre tine si despre lume: reaminteste-ti ca

depresia este mentinuta de modul distorsionat prin care tu te vezi pe tine sau

lumea din jur (lucruri care s-au discutat si la sedinta despre managementul

gandurilor negative, reaminteste de modelul cognitiv ABC).

-Pentru a schimba acest model de gandire primul pas este cel de a fi constient de

aceste ganduri, de a le sesiza cand ele apar (“sunt eu ratat...”), al doilea pas este

de a incerca a raspunde la aceste ganduri cu altele realiste si pozitive (“se

intampla sa gresesti”) si al treilea pas este sa actionezi conform acestei asertiuni

pozitive. Aceasta secventa in trei pasi: constientizare, raspuns si actiune, trebuie

discutata pe larg pentru a fi inteleasa de subiect si apoi automatizata. Se iau pe

rand cei trei pasi:

-Gandurile negative automate sunt generate de distorsiuni ale proceselor cognitive

precum: i) personalizarea: prin care subiectul crede ca toate evenimentele au

legatura cu el sau il privesc; ii) magnificarea: prin care un eveniment negativ este

vazut de o amploare mai mare decat ar fi cazul; iii) totul sau nimic: exista doar

doua alternative extreme, de ex. a fi victorios sau perdant; iv) extragerea din

context: luarea numai a unui eveniment din context, acela care se potriveste cu

gandul negativ; v) precipitarea concluzionarii; e deajuns un eveniment pentru a

trage o concluzie ca si cum ar dori ca aceasta concluzie sa fie adevarata; vi)

suprageneralizarea: generalizarea unui eveniment particular ca si cum el ar fi

regula; vii) autoblamarea: fiecare eveniment negativ este luat ca argument pentru

ca subiectul sa sustina ca nu are valoare; viii) gandire magica: precum credinta in

soarta negativa sau in lipsa de noroc; ix) catastrofizarea: prin care unui

rezultatului unui eveniment i se atribuie proportii uriase; x) compararea: precum

compararea cu altii in devafoarea proprie fara a se lua in considerare diferentele

individuale.

-Constientizeaza gandurile negative ce conduc la depresie si care apar automat in

campul consitiintei cand un eveniment congruent le cheama in fata, le activeaza.

Aceste ganduri te fac sa devii depresiv atunci cand un trigger apare. Poti sa faci

mai multe lucruri ca se devi atent la aceste ganduri automate negative: i) fi atent

cand apare si da-i un nume; ii) cauta sa faci o lista cu cat mai multe din gandurile

tale automate, cauta sa ti le amintesti si sa le inventariezi; iii) cauta sa-l prinzi,

daca nu poti sa prinzi gandul care te-a condus la un sentiment negativ, cauta sa

parcurgi drumul invers si traieste si retraieste sentimentul respectiv pana ce apare

gandul negativ si incearca acum sa-l prinzi si sa-l descrii si sa-l numesti; iv)

incearca sa intelegi situatia, sa-i dai o semnificatie si astfel impiedici ca situatia

sa devina un trigger pentru un gand negativ sau devi constient ce gand negativ

aceasta situatie a generat; v) scrie pe hartie gandul sau gandurile tale automate,

scriindu-le tu le constientizezi, denumesti si descrii.

-Raspunde la gandurile automate odata ce le-ai prins. Ca sa poti raspunde trebuie

sa intelegi si sa accepti ca exista mai multe rapunsuri la o situatie si de aceea nu

te lasa furat de primul raspuns, cauta sa gasesti raspunsul adecvat din mai multe;

aceasta depinde de interpretarile tale asupra evenimentului sau situatiei. Incearca

sa folosesti cat mai multe intrebari despre situatie ca se intelegi realmente ce se

intampla, nu te grabi, fi sincer cu tine insuti, nu te subestima dar nici nu te

considera o victima, vezi care sunt avantajele si dezavantajele, incearca sa

hotarasti bazat pe cat mai multe informatii sau analize, genereaza solutii pozitive.

-Actioneaza diferit conform noilor tale ganduri si credinte pozitive. Actionand

astfel vei evita sentimentele negative si depresia. Utilizeaza cea mai buna

strategie prin recunoasterea adecvata a problemei pe care o ai in fata, ia in

consideratie mai multe abordari, incearca sa o imparti in bucati mai mici si sa

vezi care are prioritatea cea mai mare, selecteaza solutiile cele mai promitatoare

si evalueaza continuu rezultatul si fa ajustarile necesare. -Incearca sa fi ocupat, sa-ti tii mintea ocupata cu lucruri pozitive, fi increzator si ia

in consideratie ca una din cele mai bune solutii sa-ti schimbi gandurile este sa fi

ocupat cu activitati care te absorb, atat la serviciu cat si acasa. Incearca sa gasesti

activitati placute si minimalizeaza cele care te-ar putea frustra prin rezultatul

nesatisfacator.

Toate acestea sunt sugestii pe care terapistul le poate pune in discutie si in role-

play cu subiectul. Este bine sa se incurajeze subiectul sa utilizeze propria creativitate in

conturarea diferitelor abilitati pentru a recunoaste gandurile negative, de a le raspunde

cu altele pozitive si de a actiona in conformitate.

Sedinta: Cresterea suportului social

1. Motivatia rationala a sedintei. Este important pentru subiect sa inteleaga

ca de-a lungul carierei lui de bautor el si-a construit un cerc de prieteni si cunoscuti care

aveau mai mult sau mai putin acelasi obicei ca si el, consumul de alcool. De cele mai

multe ori consumul lui era legat de relatiile cu acestia. Exista si situatia particulara cand

subiectul nu a avut suficiente relatii, era un insingurat atat din cauza ca nu avea dorinta

intretinerii de relatii sociale dar si din faptul ca fusese abandonat de majoritatea

membrilor de familie sau cunoscuti. Este evident ca subiectul trebuie sa faca o

schimbare a tipului de suport social, mai ales cel proximal si cel legat de activitatile

recreative. Trebuie sa se mentioneze ca suportul social, respectiv totalitatea persoanelor

cu care subiectul intretine relatii reciproce suportive, este integrat in capacitatea de

coping a subiectului si acesta se va simti liber sau in siguranta cu cat acest suport este

mai consistent si mai elaborat. Relatiile de familie sunt partea cea mai importanta din

suportul social proximal, cel mai aproape de subiect. Este unanim recunoscut ca atunci

cand un individ este intr-o situatie de criza precum o problema grava de sanatate,

pierderea unei fiinte dragi, pierderea serviciului, pierderi financiare severe, etc, dorinta

de a impartasi, de a primi mesaje de compasiune, nevoia de ajutor, sprijinul emotional,

etc. fac ca subiectul sa acceseze reteaua de suport social si prin aceasta sa primeasca

mesajele asteptate. Mai mult, se considera ca suportul social actioneaza ca un tampon

intre subiect si agresiunile evenimentelor negative de viata. Construirea unei retele de

suport social este o competenta care solicita din plin abilitatile subiectului de a stabili

relatii interpersonale, de a le mentine si amplifica. In mare s-ar putea spune ca in aceste

relatii suportive nu poti sa ceri si sa primesti daca nu oferi si dai.

2. Construirea deprinderilor.

-Fa o lista din cunoscutii tai, adica a oamenilor pe care-i cunosti, indiferent daca

sunt rude, prieteni, colegi de serviciu, vecini, etc. apoi fa cateva coloane. In prima

pune in dreptul fiecaruia o cifra cat de aproape te simti de ei, 1 fiind foarte

departe si 10 foarte aproape. Pe alta coloana pune o cifra cat de suportivi sunt

pentru tine aceste persoane: 1 de loc si 10 foarte mult, iar pe ultima coloana ia in

consideratie cat de mult te poti sprijini de acestia in efortul tau de a te lasa de

baut: 1 de loc si 10 foarte mult.

-Ia in considerare ce fel de suport ai nevoie si fa o lista precum: ai nevoie de

suport in luarea deciziilor, sa te sfatuiesti cu cineva; ai nevoie de suport moral

respectiv sa te incurajeze atunci cand esti aproape gata sa renunti; ai nevoie de

suport emotional atunci cand te simti trist, abatut, confuz si ai vrea sa impartasesti cu cineva si sa pui in cuvinte problemele tale si sa nu te simti singur

si abandonat; ai nevoie de informatii si ajutor material, respectiv ai vrea sa ai

oameni la care sa poti apela cand ai nevoie de sfaturi, sa imprumuti bani sau sa

intrebi despre ceva important; ai nevoie sa sti ca in caz de forta majora nu esti

singur si daca se intampla ceva urgent ai la cine sa apalezi.

- Acum gandeste-te cum poti sa ai astfel de oameni in jur, cum poti sa inglobezi

astfel de oameni care sa-ti furnizeze ajutorul care tocmai l-am discutat, in reteaua

ta de suport social. Ce intentionezi sa faci ca sa-i ai langa tine? Gandeste-te la: sti

sa ceri ajutor? Cum faci? Ti-e jena? Sti sa multumesti? Sti sa sari in ajutorul

cuiva? Ai facut-o sau ai lasat cu adevarat sentimentul ca o vei face? Esti gata sa

oferi? Ce? E de-ajuns? Sti sa asculti? Sti sa descoperi cand cineva are nevoie de

ceva? Sti sa impartasesti cu cineva problemele lui? Sti sa o faci fara a fi

ostentativ, fara a da lectii? Sti sa fi modest si flexibil? Sti sa validezi sentimentele

altuia? Sti ca o relatie suportiva e un drum cu doua sensuri? Descrie-le!

-In final, uita-te la lista pe care ai facut-o. Mai vrei sa adaugi pe cineva? Vrei sa

stergi pe cineva? Acum uita-te la scorurile pentru fiecare persoana, daca vrei sa

faci modificari, acum e timpul. Acum ai o lista de persoanele care sunt in reteaua

ta de suport. Cele cu scoruri mai alcatuiesc reteaua proximala de suport pentru ca

sunt cel mai aproape de tine, ceilalti sunt in reteaua secundara, adica sunt ca un

fel de rezerva. Daca sunt prea putine persoane gandeste-te sa maresti numarul

acestor persoane si gandeste-te sum sa o faci. Este imperios necesar!

Sedinta: Cautarea unui servicu

1. Motivatia rationala a sedintei. Nu de putine ori un client care vine la

terapie este un om care si-a pierdut serviciu, a fost retrogradat sau este pe cale de a-si

pierde serviciul. Se considera ca dupa problemele familiale, problemele legate de

serviciu sunt cele mai frecvente consecinte ale consumului de alcool. In acest motiv

discutarea situatiei profesionale a subiectului este imperios necesara. Mentinerea unei

situatii nesigure, a somajului, a lipsei de perspectiva, sunt factori care contribuie decisiv

la subminarea eforturilor subiectului de a incepe de noua existenta inafara consumului

de alcool. Scopurile principale ale sedintei sunt:

- evaluarea capabilitatilor profesionale ale subiectului precum abilitatile profesionale

sau necesitatea unei reciclari profesionale;

- evaluarea statutului profesional si a viitorului acestuia;

- modalitati de redobandire a statului profesional pe care subiectul este indreptatit sa-l

recastige (conform abilitatuilor si educatiei): reiterarea modalitatilor de intocmirea unui

CV, modalitatilor de a cauta un serviciu, colectarea informatiilor despre piata muncii,

accesarea unei agentii de plasament de munca, tehnica de aplictie pentru obtinerea unui

serviciu, tehnica de sustinere a unui interviu de angajare.

2. Dobandirea deprinderilor:

- cum se cauta un serviciu: precum ziare, mica publicitate, web, agentii de plasare a

fortei de munca, agentii de reciclare a fortei de munca, cunoscuti si prieteni;

- cum se solicita informatiile la telefon sau prin contact direct, modul de prezentare,

modul de introducere a problemei, modul de urmarire a solicitarii;

- cum se alcatuieste un CV: sectiunile de baza, particularizarea CV in functie de profilul locului de munca accesat;

- cum se prezinta un candidat la interviul de angajare, modul de raspuns la presupusele

intrebari sau scenarii la care va fi supus;

- utilizarea stilului asertiv/afirmativ de prezentare si cautare a unui loc de munca;

- care sunt asteptarile minimale si maximale ale subiectului privind un loc de munca.

De-alungul sedintei subiectul utilizeaza tehnica role-play de formare si

consolidare a deprinderilor mai sus discutate. Exista riscul de a se privi superficial

multe aspecte ale cautarii si aplicarii pentru un loc de munca dar subiectul trebuie

mereu invitat sa inteleaga ca exista o competitie intre solicitatori si sa se gandeasca

mereu la calitatile si defectele sale in aceasta competitie libera.

3. Tema pentru acasa. Subiectul impreuna cu terapistul alcatuiesc un tabel cu

rubricile si coloanele necesare in care sa se inregistreze separat fiecare loc de munca

accesat cu data accesarii, numele companiei, persoana cu care a vorbit, telefonul,

rezultatul primei intalniri, data interviului, scorul ( pe o scala de la 1 la 100) pe care

subiectul crede ca l-a dobandit, telefoanele ulterioare de urmarire a rezultatului,

rezultatul final si ce crede subiectul despre reusita sau esec.

Sedinta: Implicarea cuplului/familiei - sedinta I

1. Atragerea celuilalt. In cazul in care subiectul are familie sau convietuieste

cu un partenera/partener este obligatoriu ca terapistul sa incerce sa lege consumul de

alcool cu aspiratiile si scopurile acestuia ca participant in acesta relatie. Aproape ca nu

exista cuplu sau familie in care sa nu se reflecte negativ consumul de alcool al unui din

membrii si de cele mai multe ori insasi prezentarea la terapie se datoreaza acestui gen

de probleme. Terapistul trebuie sa abordeze acest subiect cu delicatete si sa exploreze

cu subtilitate toate aspectele de cuplu/familie in care alcoolul a jucat un rol. Cele mai

comune probleme sunt cele legate de comunicare, luarea deciziilor, relatii intime,

finante, probleme sexuale, asumarea responsabilitatilor familiale, relatiile cu copii si

asumarea responsabilitatilor de parinte. Dupa ce terapistul si subiectul au evidentia

existenta astfel de probleme subiectul este consultat daca considera necesar prezenta

sotului/sotiei sau partenerului/partenerei pentru doua sedinte de terapie familiala/cuplu;

in caz afirmativ se stabileste calendarul celor doua sedinte de terapie.

2. Stabilirea aliantei terapeutice. Prezeneta celuilalt in terapia va aduce o

dinamica speciala sedintei de terapie si terapistul trebuie sa creieze premizele si

fundalul care sa permite o autentica comunicare si participare. Frecvent, atat subiectul

cat si partenerul manifesta ori retinere, jena si setimente de culpabilitate sau din contra,

manifesta iritare si stil confruntativ-acuzator. Aceasta este o etapa dificila pe care

terapistul trebuie sa o rezolve cu dibacie, ferindu-se atat de rolul de arbitru cat si de cel

de avocat al uneia din parti; el trebuie sa ramana neutru si sa fie doar facilitatorul unei

conversatii mature si pline de raspundere. Ulterior, conform principiilor terapiei

cognitive-comportamentala terapistul poate lua inapoi rolul de antrenor.

3. Bazele rationale ale sedintei. Dupa dobandirea unei colaborari active ale

intregii familii/cuplu, terapistul introduce subiectul sedintei si justificarea rationala a

lui. Astfel se discuta ipostazele partenerului atunci cand celelalt consuma alcool: i) lipsa


de intelegere cu conflicte permanente; ii) jena si rusine cu sentimente de furstrare si

esec; iii) preocupare si implicare cu furnizarea de suport continuu pentru reducerea

consumului; iv) reactie de aparare cu acoperirea si justificarea consumului pentru a nu

periclita homeostazia cuplului; v) supraprotectie de tip parental cu minimalizarea

consecintelor si fabricarea de false justificari; vi) instrainare cu gasirea uneor debusee

extraconjugale. Se vede ca in fiecare din ipostazele prezentate cuplul/familia este

dezechilibrata intr-o parte sau alta, intre cei doi parteneri. Acest dezechilibru este el

insusi un motor la permanentizarii consumului. Pentru a se atinge o homeostazie

normala a cuplului/familiei sedinta este dedicata comunicarii intre parteneri si a

modalitatii corecte de luare a deciziilor si rezolvare a problemelor, ingrediente care vor

contribui la regasirea balantei necesare pentru reapropierea cuplului. Este foarte comun

sa se vada intr-un astfel de cuplu cum cei doi si-au pierdut dorinta de a se gratifica

reciproc, de a modula unul cu altul, ei refugindu-se in frustrare, resentiment, ostilitate,

retragere sau tacere. O alta paguba comuna este pierderea abilitatii comune decizionale,

fiecare trezindu-se singur in fata situatiilor de viata cu nesiguranta deliberarii si felului

cum rezultatul se va rasfarnge asupra celuilalt. Ca un corolar, scopul sedintei va fi: i)

furnizarea ajutorului pentru obtinerea sobrietatii; ii) cresterea gradului de gratificare

pozitiva; iii) rezolvarea consensuala a problemelor; iv) dezvoltarea deprinderilor de

comunicare reala.

4. Dobandirea deprinderilor.

- terapistul este atent la felul cum cei doi discuta, ii lasa sa se confrunte, sa dezbata

diferite probleme, de exemplu: daca in casa este bine sau nu sa fie alcool,

incearca sa vada dinamica relatiei, incurajeaza pe fiecare sa-si exprime liber

parerile cu argumente, sa se asculte reciproc, in loc sa atace persoana sa atace

ideia cu argumente si contra-argumente, sa nu se amane exprimarea adevarurilor,

sa nu se utilizeze ironia, incriminarea sau etichetarea, emotiile sa se converteasca

in cuvinte si sa ajunga la consens prin negociere si flexibilitate.

-Furnizarea suportului pentru sobrietate: partenerul trebuie sa treaca in revista

situatiile in care subiectul consuma alcool si sa descreasca probabilitatea pentru

consum (sa elimine pe cat se poate acele situatii ale cuplului/familiei care

sugerau consumul) si protectia pe care o furniza consumului, sa furnizeze

continuu un feed-back pozitiv pentru sobrietate premiind partenerul pentru

reusita si o sugestie continua a sobrietatii prin modalitati comportamentale si

verebale. Partenerului i se cere sa evidentieze care ar fi modalitatile pe care

intentioneaza sa le foloseasca pentru incurajarea sobrietatii. Ele se discuta si se

recomanda ca gratificarea pozitiva sa fie folosita cel putin o data pe zi, atat

verebal (de ex. lauda) cat si prin comportamente de premiere pozitiva (de ex.

facerea de mici favoruri subiectului). Aceste “laude” trebuie sa se adreseze atat

eforturilor subiectului de a fi sobru cat si succesului subiectului de a ramane

sobru. La fel, se recomanda ca aceste “favoruri” si gratificari zilnice sa fie facute

si de subiect la adresa partenerului pentru sprijinul obtinut.

- Rezolvarea consensuala a problemelor: Rezolvarea individuala a problemelor

conduce deseori la confruntare si frustrare, pe cand cea consensuala conduce la

aproprierea partenerilor. Se recomanda sa se utilizeze o strategie in cinci pasi:

i) recunoasterea reciproca ca o problema exista; ii) identificarea problemei cu acuratete prin denumirea si descrierea ei; iii) luarea in considerare a aspectelor

problemei (faramitarea in itemi si prioritizarea lor); iv) alegerea celei mai

favorabile solutii; v) evaluarea rezultatului in vederea corectiilor ulterioare.

In timpul sedintei cuplul trebuie sa exerseze modalitatile de identificare a

problemelor prin reamintirea celor intalnite pana acum si in care alcoolul facea parte si

modul de rezolvare consensuala. Se urmareste astfel si stilul de comunicare si

modalitatile de gratificare. Terapistul poate lua locul unuia din parteneri si juca diferite

particuri.

Sedinta: Implicarea cuplului/familiei - sedinta II

Sedinta incepe cu trecerea in revista a progreselor familiei/cuplului atat in ce

priveste disponibilitatea bauturii alcoolice in casa cat si modalitatile de comunicare si

reintarire a sobrietatii. Terapistul trebuie sa furnizeze si el laude fata de progresele

obtinute. Se discuta si problemele aparute sau neaderenta la modalitatea terapeutica.

1. Motivatia rationala a sedintei: Recastigarea apropierii si increderii:

-A existat a serie de probleme mai mari sau mai mici in afectiunea si caldura

dintre parteneri manifestata prin dezgust, frica de esec, izolare sau bariere in

apropierea sexuala.

-Comunicarea emotionala este foarte importanta pentru ca ea furnizeaza

partenerilor caldura, siguranta, protectia, confortul pe care si-l ofera unul altuia

ducand la reducerea incertitudinii, a sentimentelor negative si a angoasei

existentiale.

- Consumul de alcool instraineaza emotional partenerii, alcoolul dezangajeaza

subiectul dandu-i o falsa iluzie de autonomie; alcoolicul incepe sa consume cu

altii si sfarseste singur. Partenerii trebuie sa invete din nou sa pretuiasca

apropierea, caldura si dragostea.

2. Dobandirea deprinderilor:

-nu astepta ca partenerul sa-ti citeasca gandurile, sa stie dinainte de simti, ce

vrei, ce ti-ar place, exprima clar si politicos ce simti si ce doresti;

-nu lasa lucruri sa se adune: in domeniul comunicarii emotionale intre parteneri

exista riscul ca lucrurile sa se intoarca impotriva daca nu esti atent si nu le

rezolvi pe masura ce apar, problemele tind sa se amplifica daca sunt amanate

dintr-un sentiment de pudoare sau chiar de lasitate;

- furnizeaza cand e cazul o critica constructiva, pozitiva, care sa incurajeze si sa

nu demotiveze sau sa injoseasca; ofera o alternativa, nu critica pentru a blama,

arata-te deschis la compromis si negociere;

-cand critici, critica o idee sau o atitudine si nu o persoana, nu eticheta ci ofera

un rationament;

-exprima sentimente pozitive, simpatie, intelegere, acceptanta, toleranta, opreste

te sa arati iritare si nerabdare, ostilitate sau pasivitate;

-mesajul emotional trebuie sa fie congruent cu ce vorbesti si ce faci;

-cand ceva nu merge solicita o schimbare dar nu uita ca si tu esti o parte a

problemei, schimbarea in cuplu trebuie generata de insasi schimbarea ta, ofera

un compromis si incurajeaza schimbarea prin sentimente pozitive si gratificare;

-implica partenerul in activitati recreative comune, placerea obtinuta impreuna

consolideaza cuplul, negociaza activitatile placute si nu veni cu retete gata

fabricate.

Deprinderile se modeleaza prin discutii intre parteneri pe care terapistul le

incurajeaza si le dirijeaza. Uneori terapistul poate juca rolul unuia dintre parteneri. De

multe ori aceste deprinderi se construiesc in opozitie cu esecurile traite in perioada cand

subiectul era un consumator abuziv de alcool sau prin reamintirea perioade de inceput

din viata cuplului/familiei. Se poate folosi si un model cunoscut de acestia sau un model

ideal.

In final autorul isi permite sa faca pe baza propriei experiente unele sugestii

pentru terapistii care vod dori sa incorporeze aceasta tehnica in reportoriul lor

profesional:

-documentarea, respectiv insusirea tehnicii manualizate in asa fel incat ea devina

familiara;

-dotarea cabinetului cu birotica necesara: tabla de scris, imprimanta, etc pentru a fi

gata sa se procure cele necesare sedintelor de terapie (ca in cazul temelor pentru

acasa, planurile de urgenta, demonstrarea la “tabla” a secventelor terapeutice, etc.);

-pregatirea materialelor didactice pentru fiecare sedinta in parte: scheme, formulare,

etc.

-inainte de primirea primului pacient pentru terapie cognitiv-comportamentala de

coping sa se repede pana la insurirea automata a tehnicii fiecarei sedinte si sa

simuleze de mai multe ori continutul fiecarei sedinte cu un colaborator astfel ca in

timpul sedintei terapistul sa apara confident si sigur pe tehnica;

-orice ezitare a terapistului va creia pacientului sentimentul ca nimeni nu e perfect, i

se va tolera si lui slabiciuni asa cum si el tolereaza terapistului unele “balbaieli”.