duminică, octombrie 25, 2009

PERSONALITATEA SI DROGURILE

La începutul mileniului trei omenirea se confruntă cu un fenomen ce a luat o amploare nebănuită în urmă cu câţiva ani. Dacă în urmă cu un deceniu în România piaţa de desfacere a drogurilor se afla la un nivel scăzut, teritoriul ţării noastre fiind folosit mai mult pentru tranzit spre ţările occidentale, în prezent, în ciuda problemelor de natură socială şi economică, România a devenit un punct de atracţie pentru cei care vând iluzii şi distrug vieţi din ce în ce mai tinere. Realitatea este crudă, „moartea albă” este prezentă printre noi şi stă la pândă gata să-i înhaţe pe cei care şi-au pierdut busola, care nu mai au încredere în nimeni şi nimic şi care nu ştiu ce vor de la ei înşişi. Sunt tineri care s-au rătăcit sau care nu ştiu să se regăsească încă, să-şi dea un rost şi să-şi stabilească un rol în relaţiile cu ceilalţi şi cu propria viaţă
Desigur, sunt mulţi, foarte mulţi adolescenţi care se gândesc la cariera lor viitoare, la viaţa lor în comunitate, într-o posibilă familie sau într-un posibil colectiv de muncă. Sunt foarte mulţi adolescenţi care citesc, cercetează, caută, lucrează, învaţă pentru atingerea unor performanţe superioare, de excepţie. Sunt mulţi adolescenţi care îşi dau seama că viaţa înseamnă dăruire, angajare, responsabilitate, care ştiu că în viaţă sunt multe obstacole, proleme, dificultăţi şi că depăşirea fiecăreia dintre ele înseamnă o oportunitate a creşterii valorii lor intrinseci, a maturizării lor reale. Şi totuşi, din ce în ce mai mulţi tineri o iau pe calea de pe care cu greu se mai pot întoarce. Ceva îi îndeamnă să-şi distrugă viitorul şi să producă suferinţă celor apropiaţi şi de aceea sunt uşor de recrutat de către comercianţii de droguri .
Cauzele care îi împing pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe. Cei mai mulţi încep să consume droguri din pura curiozitate de a cunoaşte efectele pe care le au asupra lor sau din dorinţa de a avea noi senzaţii, noi trăiri, vor să atingă o anumită stare fizică şi psihică de bine, de exaltare şi de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teribilismul. Consumul de droguri poate fi incitant sau provocator. Unii sunt tentaţi să înfrunte riscurile fără a fi opriţi de cuvinte ca: „PERICOL” sau „MOARTE” . Dorinţa de afirmare în faţa grupului precum şi teama că vor fi respinşi, că vor fi izolaţi de către grup dacă refuză propunerile aşa-zişilor „iniţiaţi”, îi fac pe aceştia să nu ia în considerare riscurile la care se expun.
O altă cauză este presiunea grupului ; în funcţie de nivelul stimei lor de sine, de gradul de profunzime al idealului lor în viaţă, de raporturile cu familia, de rezultatele lor şcolare, de imaginea pe care o au despre sine şi pe care vor s-o creeze celorlalţi, adolescenţii au capacităţi diferite de rezistenţă la presiunea pe care anturajul lor o exercită. Este foarte important să ştii cum să spui „NU” ceea ce demonstrează că ai o personalitate puternică. Este important ca tinerii să fie ei înşişi chiar dacă ceilalţi gândesc diferit. Problemele în familie, la şcoală, cu prietenii, precum şi izolarea de colectivitate constituie o altă cauză care îi determină pe tineri să evadeze din realitate consumând droguri. Unii le consumă pentru a ascunde sau pentru a depăşi problemele zilnice pe care le au şi aici putem menţiona: divorţul părinţilor, abuzul sau indiferenţa părinţilor sau a şcolii.
Dacă elevul vede în relaţia cu educatorul sau cu părinţii un suport viguros şi constant în susţinerea şi dezvoltarea personalităţii sale, dacă se poate exprima pe sine însuşi, dacă relaţia dintre ei este autentic umană, atunci este puţin probabil ca el, adolescentul, să-şi dorească să respingă o asemenea realitate, să iasă „dincolo” de ea, să caute prietenia unor aşa-zişi „adevăraţi”prieteni, să caute bucurii iluzorii.
Trebuie să înţelegem că utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent şi temporar problemele. Acestea vor continua să existe şi chiar se pot agrava. Prin consumul de droguri, indiferent că acestea se numesc cocaină, heroină, canabis,LSD-25 sau chiar alcool, toxicomanul caută să atingă fericirea , caută depăşirea momentelor dificile, a singurătăţii, a excluderii. Toxicomanul vede în droguri soluţia de a accede la o bucăţică de viaţă în care timpul să nu mai conteze. Pentru o perioadă scurtă, efemeră, consumatorul cunoaşte „iluzia păcii, a calmului sau a forţei”. Dar după aceste „binefaceri” îşi fac apariţia şi efectele nedorite cum ar fi: dependenţa şi efectele toxice asupra sistemului nervos, asupra inimii sau a altor organe interne. La început, majoritatea drogurilor crează o trecătoare dispoziţie de bunăstare fizică, o senzaţie de euforie, o linişte sau o exaltare psihică dorite cu aviditate de indivizii care se dedau la consumul acestora.
Mai târziu, personalitatea consumatorului este puternic afectată; apar viziuni şi tulburări de comportament precum şi erori de percepţie şi de judecată pentru ca în final activitatea practică a toxicomanului să fie nulă, viaţa normală, dacă mai există aşa ceva, să dispară pentru totdeauna, carenţele morale precedă decăderea intelectuală. Apare şi se manifestă delincvenţa prin furturi, escrocherii, şantaj şi uneori acte de violenţă care pot merge până la crimă.
În final putem spune că tinerii care depind de mijloace exogene pentru a obţine senzaţia de împlinire şi pentru a scăpa de dificultăţi merită atenţia şi tot sprijinul nostru. O viaţă dependentă de drog nu poate fi decât un mod de trai jalnic, demn de compătimit, de aceea este important să fim întotdeauna atenţi pentru ca cei de lângă noi să nu fie nevoiţi să apeleze la droguri; să fie suficient să respecte , să discernă, să înceapă o acţiune, un proiect şi să le finalizeze considerând că orice problemă în viaţă este în fond o oportunitate de a demonstra lumii şi lor înşişi că au puterea de a nu se lăsa doborâţi de pericolele care pândesc la fiecare colţ de stradă şi că pot spune cu mândrie: „VIAŢA E PREA FRUMOASĂ PENTRU A FI TRANSFORMATĂ ÎN COŞMAR CONSUMÂND DROGURI”.
Eseu realizat de: PROF. MARIAN GĂLOIU
http://www.e-referat.net/referate/psihologie/personalitatea-si-drogurile

NU MA POT ABTINE ( FRUSTRARE SI ADICTIE)

Mi-am propus sa abordez problema adictiei, care cred ca afecteaza pe o mare parte dintre noi. Dat fiind ca este un subiect vast, nu-mi propun sa ating decat aspectele legate de relatia adictiei cu frustrarea si mecanismele psihice implicate. Mai intai este necesar sa precizam termenii. Adictia este acea dependenta fata de un obiect, o substanta sau o activitate, in lipsa careia o persoana traieste un disconfort major. Aceasta poate merge de la adictia fata de anumite alimente, pana la adictia fata de alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, jocuri pe computer sau internet. Frustrarea este o stare sau o senzatie provocata de absenta unui lucru dorit care ne creeaza satisfactie. Una dintre modalitatile comode de a “rezolva“ frustrarile o constituie gasirea unor substitute cat mai “ieftine” pentru placerile de care te simti privat, pentru ca nu-ti poti permite costurile necesare satisfacerii lor.
Desigur, frustrarea apare adesea in viata noastra, ba chiar este necesara in anumite cazuri pentru dezvoltarea noastra, atat ca indivizi, cat si ca societate. As indrazni sa afirm ca in istoria omenirii, frustrarea a fost unul dintre motoarele principale ale evolutiei, de la omul primitiv care a inceput sa-si fabrice unelte pentru a-si procura hrana si cele necesare traiului, pana la omul modern care fabrica masini, telefoane, calculatoare, etc., pentru a avea un standard de viata mai bun. Pe de alta parte au fost si perioade de foamete si lipsuri, care au produs maladii precum ciuma si holera, cauzand moartea unor populatii intregi.
Cand o persoana intelege necesitatea frustrarii si o accepta, daca aceasta nu-i pericliteaza viata, are un caracter adaptativ, fiind o premisa a dezvoltarii sale. Masura acceptarii frustrarii depinde de structura personalitatii si de experienta de viata a fiecaruia, radacinile aflandu-se si undeva in copilarie. Un copil care a fost invatat gradat cu diverse frustrari, in doze suportabile, va accepta frustrarea mai usor decat unul caruia i s-a oferit totul de-a gata, nu i s-a refuzat nimic, sau decat un copil care a fost frustrat foarte mult si brutal, ajungandu-se pana la lipsa hranei, a medicamentelor, jucariilor, etc. Poate ca nu intamplator incidenta drogurilor este mai puternica in randul tinerilor care provin din familii foarte bogate sau foarte sarace.
Astfel sunt persoane care sunt predispuse la dependenta de anumite lucruri care le provoaca placere, datorita gradului redus in care suporta frustrarea si gestioneaza relatia cu aceasta. Din pacate, varsta la care incep sa se manifeste aceste dependente este undeva in perioada adolescentei, cand nu exista suficienta maturitate si discernamant pentru a evalua consecintele ulterioare ale acestui comportament. La asta se adauga atitudinea unora dintre parinti, fireasca pe de o parte data fiind ingrijorarea lor, care interzic adolescentului accesul la aceste surse de “placere”, fara sa ofere in schimb acestuia suport suficient sau alte lucruri care sa le abata atentia de la factorii de risc (tutun, droguri, computer, alcool, etc.). Un alt context care favorizeaza aparitia si dezvoltarea adictiei este neglijenta unor parinti, datorata lipsei de timp sau altor factori, adolescentul atunci avand la indemana toate tentatiile oferite de catre anturajul acestuia sau de catre sursele de informare mass-media (Tv, internet, filme etc.), fara a fi insotit de catre o persoana matura care poate discerne sau pune limite cu blandete si fermitate in acelasi timp.
Aici deschid o paranteza referitoare la contextual social din prezent si la “explozia informationala” cu care ne confruntam. Acum, in Romania exista peste 10 posturi de Televiziune cu acoperire nationala, care emit aproape nonstop, situatia fiind asemanatoare si in privinta posturilor de radio. In urma cu 4 ani am participat la realizarea unui studiu de audienta TV, in calitate de operator de interviu si am constatat ca durata medie de vizionare a emisiunilor TV este de circa 7-8 ore pe zi, la un esantion reprezentativ pentru populatia Romaniei. Dar schimbarea cea mai radicala priveste domeniul computerelor si mai ales al Internetului. Rapida dezvoltare tehnologica si diversificarea serviciilor in domeniu au facut ca astazi aproape o treime din familiile ce locuiesc in capitala tarii, Bucuresti, sa aiba in folosinta un computer, iar accesul la Internet sa fie din ce in ce mai dorit de catre cei care folosesc computerul.
Al doilea aspect pe care il abordez se refera la asa numita societate de consum. Folosesc termenul de “consum” in sens larg, de la consumul la propriu al unui aliment, pana la consumul oricarui produs sau serviciu, cum ar fi consumul de mass-media sau consumul produselor de arta. Consumatorul de astazi din Romania este dotat in primul rand cu o telecomanda (cum am mai spus, circa 7-8 ore pe zi, cat durata medie de somn), adica are acces liber la informatie, fiind bombardat zilnic cu zeci de jurnale de stiri din care afla ce grozavii s-au mai petrecut pe Pamant si cu sute de reclame, care il indeamna sa consume, de la detergent la pampersi. Imi vine acum in minte o secventa dintr-o reclama la un hypermarket, in care se spune: “aici gasesti tot ce-ti doresti”. Oare intreaga planeta a devenit un imens hypermarket? Pe mine denumirea asta ma duce cu gandul la hipertrofie. De fapt, iei un carucior, intri ca intr-un oras imbelsugat cu sute de strazi, te plimbi printre mii de rafturi, iar prin fata ochilor iti defileaza sute de mii de produse care asteapta sa fie cumparate si tot felul de “superoferte”, care mai de care mai tentante. Si te grabesti, fiindca traim in vremea in care timpul inseamna bani, vezi mult, cumperi o mica parte si pleci. Nimic mai firesc. Nu stiu insa cum ramane cu dorinta, amintita in reclama. Rareori se intampla sa-ti doresti in mod special ceva si sa vii doar pentru acel lucru. Am impresia ca ceva din dinamica dorintei face ca atunci cand foarte multe lucruri potential dezirabile sunt la indemana ta, dorinta ta pentru ceva anume sa se diminueze mult.
Pe acest fond, acum face figura pentru mine problema alegerii, care constituie un moment important al contactului autentic cu sine si cu ceilalti, precum si o premisa a maturizarii Eului. In ultima perioada s-au relativizat mult valorile si criteriile de apreciere ale acestora, astfel incat reperele sunt din ce in ce mai instabile. Poate ca era fireasca dizolvarea anumitor dogme morale, religioase si culturale, care ingustau campul constiintei. Individul de astazi este mai liber, are mai multe orizonturi deschise, dar adesea este si mai dezorientat. Sau mai bine zis – in termeni Gestalt – figurile nu mai pot fi desprinse atat de usor de fond si atunci alegerea este mai dificil de facut. In acelasi timp, sunt promovate modele valorice de conjunctura, in special in mass-media vizuala, care are cel mai puternic impact asupra publicului. Emisiunile TV sunt pline de “vedete”, dornice de a-si etala “valoarea”, iar oamenii care au intr-adevar valoare (scriitori, savanti, artisti) au aparitii sporadice si la ore nepotrivite. Iar privitorul are de “ales” dintre vedete din sport (mai ales fotbalisti), din lumea show-bizului, oameni de afaceri, comedianti, politicieni si, mai nou, s-a incetatenit termenul de “vedeta de televiziune”. Nu doresc sa fac un proces de intentie mass-mediei, fiecare post de televiziune urmarindu-si propriul interes, adica sa aiba o audienta cat mai mare. Cred ca responsabilitatea se afla deopotriva si la celalalt “capat al telecomenzii”, la telespectator, care nu mai are rabdare sa vada sau sa asculte lucruri importante, “se muta” de pe un post pe altul, in dorinta de “a consuma” cat mai mult si mai repede din ceea ce i se ofera. Poate ca de aceea fast-food-urile au cunoscut o dezvoltare atat de rapida in ultimii ani.
Daca s-a spus ca sec. XX a fost secolul vitezei, iar cineva a indraznit sa afirme ca “sec. XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, eu risc sa spun ca, in ritmul asta, sec. XXI va trece neobservat, astfel ca urmasilor nostri s-ar putea sa li se para ca nici n-a fost. Serios vorbind, dictonul latin “carpe diem” (traieste clipa) s-ar putea transforma in ceea ce Mircea Eliade, istoricul religiilor, descria in anii 30, ca pe o inlocuire a faptului de a trai in lume cu faptul de a fi trait de lume, de evenimente. Individul nu-si mai alege propriul mod de viata, ci devine “o frunza in bataia vantului”. Imaginea pe care o am este aceea a unui om care este impins si tras de tot felul de lucruri din jurul sau, mai degraba decat sa se miste in armonie cu acestea.
In consecinta, in contextul actual, pentru persoanele predispuse catre adictie, este destul de dificil sa faca fata atator ispite, iar interdictia nu cred ca este varianta cea mai eficienta in asemenea situatii, fiindca duce la cresterea dorintei si doar amana pentru un timp problema. Eu nu m-am putut abtine sa scriu ce cred. Voi va puteti abtine?
Autor: Beches Viorel, psihoterapeut
bechesviorel@yahoo.com
Sursa: Revista PsihoLife

miercuri, octombrie 14, 2009

De la Marcel din Baia Mare

ZBORURILE
Prima data m-am nascut iarna,era decembrie,zapada si lumea cumpara cadouri. Oricat de anost ar fi,un oras renaste in pragul sarbatorilor de iarna,poleit cu globuri,beteala si luminite.Cu toate astea,cel mai mult urasc iarna.Probabil pentru ca in perioada in care beam rauri de alcool,imi era mai greu sa ajung acasa,impiedicat de frig si de gheata.Vara era bine,puteam ramane pe o banca,dormem 2-3 ore si apoi o luam de la capat. Parintii mei au divortat cand eu aveam 5 ani.Cauza era tot alcoolul,baut de tata.Am fost crescut de bunici intro comuna din judetul Cluj.Primii 4 ani de scoala ii fac in sat,apoi ma mut in Baia Mare cu mama. Din obisnuinta in fiecare vacanta ma reintorceam in sat la bunici.Eram un pusti normal,doar ca nu prea imi iesea tot ce visam,la 13 ani am vrut sa imi iau atestatul de prezentator,dar eram prea tanar.Dezamagit am inceput sa organizez si sa prezint celebrele disco-baluri din anii "80 in caminul cultural.Eram vedeta satului si bunicii ajutati de mama si de tata vitreg mi-au cumparat toata aparatura tehnica necesara.La 14 ani castigam intro saptamana cat bunicul(ceferist)intro luna.Am inceput sa beau,nu beam mult,eram la inceput ,dar beam.Asta se intampla numai la discoteca.Voiam sa fiu mai barbat,teribilism de copil si era si anturajul de asa natura.Trebuia sa merg la liceu.Am dat examen la liceul militar.La toate probele eram beat,asa ca nu am fost surprins sa aflu ca am cazut cu brio.Am intrat la un liceu din Baia Mare(examenele erau mai tarziu)si am continuat sa beau doar in timpul vacantelor,sau la traditionalele serate din liceu ca doar eram printre organizatori.In timpul liceului m-am inscris la un club de planorism-parasutism,am zburat 2 ani in Cluj si 1 an in Baia Mare.Nu mai beam decat iarna de frica sa nu fiu suspendat de la zbor.In timpul liceului din nefericire raman fara amandoi bunicii.Terminarea liceului ma gaseste in postura de absolvent beat.Chefuri,serenade,majorate,banchet toate erau ocazii de neiertat.Mai o bere un vin, o tuica devenisem expert.Si cu toate aceste betii,si nu erau putine,reusesc sa iau bacalaureatul.Ideea de a avea o cariera militara nu ma parasit.Cu cateva zile inainte de a merge la examenul scolii de ofiteri in aviatie,am avut prima intalnire cu doamna in negru.Aveam 18 ani,eram pe bicicleta,beat.A urmat o alta dezamagire,din cauza accidentului,in urma caruia m-am ales cu fractura de clavicula nu m-am putut prezenta la examen.Trebuia sa sustin si probe fizice,care aveau niste baremuri dificil de atins chiar si perfect sanatos,iar eu eram cu un umar in pioneze.Au veni apoi ordinele de incorporare,pentru ca am practicat planorism,am fost chemat de UM din Buzau,dar nu am vrut sa merg,zborul era viata mea si m-ar fi durut sa calc parasute pentru altii,eu nu aveam voie sa sar din cauza accidentului.Pana la urma m-am dus voluntar,am mers la comisariat si in cateva ore am primit ordin de a ma prezenta la o unitate din cadrul Ministerului de Interne din Bucuresti.Ce a urmat?un chef de zile mari,in care fiind pulbere am reusit sa pierd trenul,iar cind am ajuns in Bucuresti eram cu mainile in buzunar,valiza imi fusese furata.Am continuat sa beau si in armata,iesirile in oras,permisiile,concediul toate erau motive pentru un pahar.Ma imbatam rar si beam serios.dar eram rezistent.In decembrie 1985 vine liberare,chiar intre sarbatorile de iarna,alte chefuri alte betii.Ma angajez intro mare intreprindere fac un curs de specializare.Ma casatoresc iar dupa un an se naste fiul nostru.Beam foarte mult in aceea perioada,cinci ore am baut cu colegii,era obisnuita halta de dupa serviciu.Habar nu am cat am turnat in mine,am incercat de multe ori sa dau filmul inapoi dar nu am reusit.Ajuns acasa,ma joc cu copilu,apoi fara nici o explicatie ii dau copilu sotiei ii spun La Revedere si sar de la etajul 4(da patru).Nici psihiatrii nici psihologii nu au reusit sa afle motivul,nu ma certasem cu nimeni,ma intelegeam bine cu sotia,asta chiar daca beam eram un om linistit si aduceam banii in casa ,castigam bine in aceea perioada.un motiv exista,alcoolul.Era iunie 1987 aveam aproape 23 de ani si totul sa-r fi putut termina atunci.Am stat mult in spital peste 4 luni am fost dus pe toate sectiile mai putin la ginecologie si pediatrie.In urma caderii am ramas fara un rinichi,mi-a fost afectat un picior si multe alte complicatii.Cand am intrat in spital aveam 87 de kg si am iesit cu 49.La externare in drum spre casa m-am intalnit cu un coleg care inmarmurit a banguit livid"Da n-ai..?"Nu,n-am murit,sunt viu nu sunt o fantoma,I-am raspuns.Viata a continuat cu controale psihiatrice si betii de pomina inca nu mainvatasem minte.In 1989 faceam revolutie dar revolutia se terminse am fost luat de militie(era pe atunci) si dus la spital in Sighet renumit spital de bolnavi psihici.In 1990 ma transfer cu serviciul la un spital!.Nici un alcoolic nu va putea afirma cu certitudine cand a inceput declinul.Ajunsesem sa ma internez anual la psihiatrie pentru dezalcolizare.Beam cate 4-5 zile intruna,eram beat si de cate 5 ori pe zi,apoi ma opream cateva luni si iar incepeam si tot asa pana cand?.Directorul spitalului,unde culmea lucram si care era medic psihiatru ma pus sa aleg"intre alcool si serviciu".Am renuntat la alcool am obtinut permisul de conducere si am urmat si o scoala tehnica.Dar iar am inceput cu betiile,si pana la urmatoarea intalnire cu moartea nu a mai fost mult.Eram in masina,singur,la intrarea in oras,si ce cautam acolo? nu stiu dar stiu ca eram manga de beat.Am iesit de pe carosabil cu masina si am sarit peste un sant.Se zice ca betivii au un DUMNEZEU a lor,eu il am si l-am avut cu mine.Nu am patit aproape nimic,cateva zgarieturi in schimb masina era un morman de fiare.In urma acestei intamplari iar am renuntat o perioada la alcool.Sa nu bei deloc inseamna pentru unii o eternitate,pentru mine era doar o pauza mai lunga,ziceam ca sunt bine,m-am vindecat,nu mai depind de alcool.Puteam sa beau si eu o bere acolo ca tot omul.Acea bere a fost scanteia care a aprins focul altor sapte luni de betii.Nu m-am oprit decat intrun stalp,la propriu.Impactul a fost atat de violent incat stalpul a intrat pana la parbriz.Accidentul s-a intamplat chiar in oras,bine ca nu a fost nimeni in preajma altfel cine stie ce tragedii as fi generat.M-am uitat in jur iar am vazuto pe "doamna in negru"dar si de date asta eu am scapat,dar masina nu.Se spune ca pisica are sapte vieti,eu cate oi fi avand?Dar mi-a ajuns,de data asta decizia mea este definitiva.Cu ajutorul unui bun prieten,asistent la psihiatrie,am luat legatura cu Asociatia Alcoolicilor Anonimii,si din 2000 sunt cu ei.Cu toata rusinea si regretul,trebuie sa spun ca in 2004 cand aveam 4 ani de abstinenta am recazut,dar din fericire pentru foarte scurt timp si de data asta fara nici o intamplare.Va multumesc

marți, octombrie 13, 2009

Sa ne mai descratim fruntile...macar din cand in cand!

FILOZOFII:
Daca intr-o zi femeia pe care-o iubesti ti-e infidela si iti trece prin cap sa te arunci de pe balcon, adu-ti aminte ca ai doar coarne, nu si aripi.
Bunica mea a fost o femeie dura. A ingropat trei soti, cu toate ca doi dintre ei doar motaiau.
Inteligenta ma urmareste mereu,dar eu sunt mai rapid.
Fugi de tentatii dar incet, sa te poata ajunge.
Alcoolul omoara incet-incet. Nu conteaza, te grabesti?
Nevasta este persoana care este mereu langa noi sa ne ajute in rezolvarea marilor probleme pe care nu le-am fi avut daca n-ar fi fost langa noi.
Sexul e ca jocul de carti: daca n-ai o partenera buna, mai bine ai avea o mana buna.
O dieta echilibrata inseamna cate o prajitura in fiecare mana.
Nu lua niciodata un somnifer si un laxativ in aceiasi seara.
Mersul la biserica nu te face credincios, asa cum statul intrun garaj nu te face masina...
Judecata buna vine in urma experientelor rele, iar acestea vin in urma judecatii rele.
Experienta este un lucru minunat: iti permite sa recunosti o greseala atunci cand o repeti.
Este mai usor sa obtii iertarea decat permisiunea.
Constiinta este aceea care sufera atunci cand restul partilor fiintei tale se simt atat de bine.
Greutatea normala: nu trebuie sa cantaresti mai mult decat frigiderul tau.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii - nu li se intampla prea des.
Daca trebuie sa alegi intre doua rele - alege-l pe cel pe care nu l-ai mai incercat pana atunci.
Nu testa niciodata adancimea apei cu ambele picioare.
Dragostea eterna dureaza 3 ani.
Nu te baga in lumea drogurilor; suntem si asa destul de multi .
A avea constiinta curata inseamna a avea memorie proasta.
Cel care se naste sarac si urat are mari sanse ca atunci cand o sa creasca sa isi dezvolte ambele calitati.