CAPITOLUL 9: TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA
PENTRU ABILITATI DE COPING
comportamentul de consum de alcool ca legat functional de problemele majore ale vietii
personale (Kadden R si colab.1994)1. Terapeutul se ocupa mai mult de aceste probleme
de viata mai mult decat de comportamentul de baut. Accentul este pus pe cresterea
abilitatilor de coping ale subiectului de depasire a situatiile care declanseaza consumul
(situatiile de risc). Se porneste de la presupunerea ca consumul patologic de alcool este
in ce mai mare parte un comportament invatat si ca aceleasi mecanisme de invatare
implicate in generarea acestui comportament pot fi utilizate si pentru dobandirea
schimbarii terapeutice (Rotgers, 1996)2. In aceasta perspectiva tratamentul implica o
evaluare comportamentala, o analiza functionala a subiectului pentru a identifica
contextul particular de consum al fiecarui subiect si un tratament bazat pe invatarea
unor noi comportament care sa le inlocuiasca pe cele maladaptative.
metodei de reintarire comunicara4 si este o terapie individuala, cu toate ca unele sedinte
pot fi adecvate unei abordari in grup. Utilizatorului ii este sugerat sa consulte manualul
lui Monti si colab. pentru ca unele sedinte sunt prezentate pe larg in aceasta lucrare si
nu mai sunt relauate in manualul NIAAA.
Manualul NIAAA contine materialul pentru 22 sedinte dintre care primele 8 sunt
sedinte nucleare sau esentiale care sunt obligatorii pentru toti subiectii iar urmatoarele
14 sedinte prezinta aspecte particulare cazuisticii subiectilor. Din ele terapeutul va alege
4 sedinte care se potrivesc subiectului in cauza si astfel terapia pentru fiecare subiect va
contine 12 sedinte.
Aceasta terapie este destinata subiectilor alcoolici care traiesc in comunitate si nu
in institutii medicale sau sociale de oricare fel ar fie ele. Astfel sedintele de terapie vor
avea sansa sa discute evenimentele vietii de zi cu zi a subiectului si care vor constitui
baza exercitiilor de rezolvare a problemelor, a celor de play-role si a sarcinilor/temelor
pentru acasa. In plus, subiectii traind in viata de toate zilele vor avea ocazia de a
practica abilitatile si strategiile nou invatate si astfel sa-si construiasca un nou
comportament, la care se adauga posibilitatea terapeutului de a monitoiza de la sedinta
la sedinta progresele subiectului. Ideea de baza este ca acesti indivizi au un deficit
general de coping si in special un deficit de coping cu situatiile de consum iar terapia
este focusata sa suplineasca acest deficit (Morgernstern si Longabaugh, 2000)5.
Scopurile tratamentului sunt legate de dobandirea unor abilitati prin care un subiect
mentine abstinenta. In acest scop subiectul trebuie sa identifice situatiile de inalt risc de
consum (declansatorii consumului) care pot creste probabilitatea de a recadere situatii
care pot fi atat externe subiectului cat si stari proprii, emotionale sau cognitive. Prin
terapie subiectul va dezvolta abilitati de coping fata de aceste situatii. Rolul subiectului in terapie este unul activ, avand responsabilitatea de a
recunoaste situatiile proprii de risc si de a invata modalitati de auto-control pentru a
preveni reluarea consumului inlocuind astfel un comportament maldaptativ vechi cu un
comportament nou sanogenetic. Aceasta se petrece prin participare activa la sedintele
de invatare a noilor strategii de rezolvare a problemelor, de role-play si a efectuarii
sarcinilor pentru acasa.
Terapeutul trebuie sa manifeste aderenta atat fata de bazele teoretice ale acestui
gen de terapie dar si fata de metodele propuse de acest manual. El nu trebuie sa sacrifice
particularitatile individuale ale subiectului in favoarea unei urmariri inflexibile ale
prevederilor sedintelor dar nici sa nu se lase distras de textul subiectului astfel incat sa
nu se acopere in fiecare sedinta tematica prevazuta. Terapeutul trebuie sa incurajeze
implicarea activa a subiectului, sa-l determine sa furnizeze propria experienta pe baza
careia se va putea dezbate noile tehnici de coping, constient fiind ca exista si pericolul
ca subiectul sa ramana intr-o faza de dezbateri teoretice si de ipocrizie. Astfel,
terapeutului i se cere o experienta generala de psihoterapie si o cunoastere a principiilor
terapiei comportamentale.
Sedintele de terapie sunt dispuse intr-o ordine data de prezentarea sedintelor
esentiale in prima parte si a celor specifice in partea doua. Aceasta nu este o ordine care
nu poate fi schimbata daca interesul subiectului o impune. Exista o presiune a
subiectului de a obtine rapid unele tehnici sau abilitati de a obtine sobrietatea in contrast
cu dorinta terapeutului de a prezenta sedintele intr-o ordine fireasca generata de
filozofia terapiei. Astfel, daca subiectul prezinta probleme immediate, se poate ca
sedinta despre rezolvarea problemelor sa fie devansata ca si cele care ofera solutii de
management cu situatiile de risc de consum sau cu cravingul. Oricum, nu trebuie uitat
ca exista patru sedinte speciale care se adapteaza situatiei specifice subiectului. In mod
cu totul exceptional, terapeutul poate decide sedinte suplimentare cu un anume subiect.
In mare, structura sedintelor de terapie se aseamana una cu alta. Astfel, sedinta
incepe cu o perioada de discutie suportiva ca mai apoi sa continue cu recapitularea
abilitatilor invatate in precedenta sedinta si cu prezentarea lectiilor facute acasa.
Prezentarea material nou constituie parte principala a sedintei. Terapeutul arata
motivele rationale ale prezentarii problemelor de pe agenda si apoi continua cu
abilitatile noi care izvorasc din suportul teoretic prezentat anterior. Aceste abilitati se
prezinta verbal de terapeut si sunt listate pe o tabla sau plansa si subiectului i se da
acasa un exemplar al acestei liste. Terapeutul solicita subiectului sa ofere gandurile si
reactiile lui referitor la aceste noi abilitati propuse lui pentru a fi introduse in strategia
proprie de coping. El este incurajat sa genereze scene de role-play pe baza experientei
de viata de pana acum. Partea de role-play este esentiala in economia sedintei si trebuie
sa ocupe cel putin o treime din timp. Uneori este greu ca subiectul sa fie determinat sa
joace diferite roluri propuse si terapeutul trebuie sa aibe abilitatea de a genera structura
si incurajarile pentru ca acesta sa poata initia jucarea rolului propus.
Terapeutul trebuie sa se asigure ca agenda sedintei raspunde intereselor si
problemelor subiectului si sa nu se indeparteze de particularitatile subiectului pentru a
pastra treaz interesul subiectului.
Comportamentul de punere in scena a jucarii diferitelor abilitati discutate in
sedinta este partea centrala a programului de terapie in vederea debandirii de noi abilitati. Terapeutul trebuie sa ofere un loc special si confortul pentru ca subiectul sa
poate juca aceste partituri ca in lumea reala. Partea teoretica a lor poate fi scurtata in
favoarea maririi partii alocate jocului. La inceput subiectul se poate simti stanjenit si
caraghios atunci cand este pus sa joace diferite roluri. Dupa o parioada de infrangere a
rezistentelor subiectul este mult mai dispus sa implineasca aceasta cerinta majora. In
acea perioada, terapeutul poate sa demonstreze el insusi cum se poate juca rolul
respectiv pentru a-l incuraja pe subiect. Aceasta demonstratie trebuie sa se bazeze pe
cunoasterea situatiilor recente pe care subiectul le-a trait pentru ca ele sa aiba legatura
cu realitatea acestuia. O metode buna este de a-l face pe subiect sa descrie in cuvinte
rolul pe care l-ar fi jucat si apoi sa incerce sa-l puna in scena. Descrierea trebuie facuta
cat mai detaliat incepand cu locul in care se desfasoara scena, alti participanti,
comportamente specifice sau reactii particulare. O alta metoda este de a solicita
subiectului sa-si aminteasca o scena petrecuta in trecut in care el sa utilizeze noua
schema a abilitatii tocmai discutate si care este adaptata managementului situatiei, sa
declanseze conversatia ipotetica si apoi sa incerce sa joace rolurile. Se mai poate
solicita subiectului sa imagineze o situatie in care va fi in viitor si care va fi
comportamentul lui. Subiectul incepe sa descrie situatia si reactia lui in cuvinte si apoi
cu tact i se cere sa joace rolul respectiv.
Este foarte important ca subiectul sa fi jucat efectiv toate abilitatile puse in focus
(pe lista prezentata la inceputul sedintei) si sa se fi discutat comportamentul subiectului,
modul de rezolvare, sugestii si in final sa se reintareasca ca acest mod este cel care va fi
efectiv pus in opera atunci cand situatia o va cere.
Exercitiile sau temele pentru acasa sunt o alta metoda folosita in desfasurarea
terapiei. Pentru fiecare sedinta sunt prevazute teme specifice pentru a fi facute acasa. In
aceste exercitii subiectul este rugat sa inregistreze fapte, comportamentul personal si
reactiile in diferite situatii de risc or evolutia cravingului sau consecintele consumului
sau beneficiile abstinentei, etc. Tematica acestor exercitii poate fi modificata in functie
de particularitatile subiectului, ele avand scopul de a ajuta subiectul sa depaseasca
situatiile pe care le-ar intalni si l-ar conduce la consum.
Uneori subiectul nu este dornic sa faca aceste exercitii si in acest caz terapeutul
trebuie sa schimbe optiunea subiectului prin amintirea ca aceasta activitate nu este o
problema scolareasca ci una practica prin care se determina problemele subiectului si se
contruiesc solutii specifice si individualizate.
Ca si in alte terapii promovate de proiectul MATCH si acum se recomanda ca
subiectul sa vina cu partenerul semnificant precum sot(ie), concubin(a), prieten(a), etc.
Accentul in acele sedinte comune cu partenerul trebuie pus pe dezvoltarea abilitatilor
interpersonale care de multe ori sunt disfunctionale la subiectul alcoolic. Perechea
trebuie sa invete un nou mod de comunicare si de sprijin evitand conflictualitatea,
criticismul, incriminarile sau santajul emotional. Noile deprinderi de comunicare trebuie
si ele sa fie jucate in sedinte de role-play. In punerea in scena a situatiilor exemplare
terapeutul se poate substitui unuia din parteneri si joaca el impreuna cu celalalt partener
scena propusa, mai ales cand exista riscul ca aceaste scene sa genereze criticism sau
reactii manioase. Ulterior scena poate fi jucata de cei doi parteneri terapeutul urmarind
feedback-ul fiecaruia din parteneri in vederea stabilirii unui nou mod de interactionare.
Abuzul de alcool al unuia din parteneri genereaza adesea printre altele o lipsa de
incredere, manie, pierderea intimitatii sau sentimentul de abandon si partenerii trebuie
sa puna in scena situatii care evita asemenea comportamente in schimbul unei atitudini
de incredere si intelegere care sa intareasca drumul subiectului spre invatarea unor
comportamente ce sa excluda alcoolul. In timpul sedintei cu partenerul, terapeutul
trebuie sa observe atent comportamentul celor doi si sa evidentieze acele care sunt
legate functional de consumul de alcool sau modalitatile defectoase de comunicare care
genereaza situatii de declansare a consumului.
O alta situatie pe care terapeutul trebuie sa o ia in consideratie este retragerea
timpurie a subiectului din terapie. Pentru aceasta el trebuie sa fie atent si sa deceleze
toate problemele sau situatiile care ar putea conduce subiectul la decizia de a abandona
terapia. Pe de alta parte, terapeutul trebuie sa-si inchipuie ca de-a lungul sedintelor
subiectul va gandi uneori ca ar trebuie sa se retraga si pentru aceasta prevenirea acestor
situatii este strategia cea mai buna. Terapeutul trebuie sa discute mereu cu subiectul
sentimentele lui de lipsa de speranta, frustrare, manie, care pot inca sa persisite in
timpul terapiei si faptul ca parasirea terapiei din aceste motive ar fi o decizie irelevanta.
Multi subiecti incearca sa nu se mai prezinte la terapie dupa prima incalcare a
abstinentei, la primul esec de mentinere a abstinentei, de teama de a nu fi respinsi sau
deconspirati de terapeut la urmatoarea sedinta. Subiectul trebuie instiintat de la inceput
ca nu trebuie sa vina sub influenta alcoolului la sedintele de terapie dar daca se intampla
astfel de situatii terapeutul trebuie sa-si manifeste disponibilitatea de reprogramare a
acelei sedinte fara sa transmita un mesaj de critica sau de resentiment. Acest mesaj insa
nu trebuie sa aiba conotatia ca subiectului i se tolereaza oricum consumul.
O alta problema care trebuie luata in considerare de terapeut este consumul altor
substante alaturi de consumul de alcool. Subiectul trebuie convins ca principalul scop al
terapiei este nu numai abstinenta totala de la alcool dar si abstinenta fata de alte
substante care nu sunt prescrise medical. Astfel, terapeutul trebuie sa discute nu numai
despre cravingul fata de alcool si cat si fata de alte substante. La fel ca si in cazul
alcoolului, subiectului nu i se va permite sa vina sub influenta altor substante la sedinta
de terapie.
In cazul in care subiectul nu se prezinta la sedinta de terapie programata,
terapeutul imediat trebuie sa ia contact telefonic cu subiectul si sa afle motivul absentei
si sa caute reprogramarea altei sedinte cat mai curand posibil. Daca nu este posibila
legatura telefonica, trebuie sa se ia in considerare trimiterea unei scrisori. Principalul
scope este de a face tot posibilul de a tine subiectul in terapie. Aceste eforturi trebuie
continuate chiar daca subiectul lipseste la doua sedinte de tratament consecutiv.
Subiectul trebuie incurajat sa faca din prezenta la sedinte o prioritate personala.
Atitudinea subiectului fata de programul sedintelor trebuie sa fie evaluata si
incurajata mereu. Daca subiectul intarzie pana la 25 minute la sedinta, ea poate incepe
si dura atat cat a fost programat, iar daca intarzie peste 25 minute sedinta trebuie
reprogramata iar motivul intarzierii trebuie discutat subliniindu-se prioritatea respectarii
programului.
Exista situatia in care subectul solicita sedinte suplimentare, mai ales in faza
incipienta a terapiei. Protocolul de terapie prezentat presupune acceptarea a doua
sedinte suplimentare. Daca subiectul solicita mai multe sedinte, trebuie sa se ia in
considerare eventualitatea deteriorarii starii clinice a subiectului si un bilant clinic se
impune. In timpul acestei terapii ca si a celorlalte prezentate pana acum, subiectul poate si ar trebui sa fi implicat si in terapie medicamentoasa a alcoolismului, respectiv terapia cu agenti anticraving sau cu disulfiram. La fel, nu se contraindica ca subiectul sa participa
in acelasi timp la intalnirile grupurilor AA, dar altfel de terapii nu sunt recomandate a fi
administrate concomitent. In cazul deteriorarii starii clinica a subiectului, precum
declansarea unei stari psihotice, a ideatiei suicidare, a unei deteriorari cognitive
marcate, a conditiei fizice a subiectului sau reluarea consumului masiv de alcool si/sau
a altor substante, se recomanda sa se discute cu supervizorul si terapia sa fie suspendata
in favoarea unui tratament intensiv conform prioritatilor de sanatate ale subiectului.
Terminarea terapiei se face dupa efectuarea celor 12 sedinte de terapie, cu sau
fara cele doua sedinte suplimentare sau se face prematur in cazul absentei subiectului la
mai mult de doua sedinte sau a deteriorarii clinice, inclusiv reluarea consumului masiv
de alcool.
Sedintele nucleare sau esentiale
Este necesar ca aceste sedinte sa fie parcurse mai intai pentru ce ele acopera
partea esentiala a terapiei. Nu este o ordine anumita in care acestea sa fie parcurse doar
ca sedinta de introducere trebuie sa fie prima sedinta propusa subiectului iar sedintele
de nucleu se vor incheia cu o sedinta de bilant (terminare).
Sedinta 1-a: Introducerea
Aceasta sedinta are doua scopuri majore: stabilirea raportului cu subiectul si
introducerea subiectului in domeniul antrenamentului de abilitati de coping. In felul
acesta subiectului i se va construi asteptari specifice cu privire la rezultatele
tratamentului.
Construirea raportului. Cunoasterea subiectului este o parte importanta a
tratamentului. Terapeutul incepe prin prezentarea lui insusi dupa care explica scopul
primei sedinte: cunoasterea subiectului, a modelului lui de consum de alcool, a
motivatiei lui fata de tratament, a “filozofiei” acestui tratamentului si a sedintelor care
vor fi tinute.
Se propun urmatoarele ancore care vor folosite pentru a obtine cele mai bune
informatii: statutul marital, statutul locativ, petrecerea timpului liber, problemele
consumului de alcool, de ce considera ca necesita tratament, cum a decis si cu ajutorul
cui prezentarea la tratament, istoria altor tratamente sau incercari de rezolvare a
problemelor, modelele mentale proprii privind tratamentul alcoolismului, asteptarile
privind terapia de fata, cat de increzator este in succesul acestui tratament.
Din bugetul de timp la sedintei, acestei parti i se dedica aproximativ 50 minute.
Conceptualizarea tratamentului (ce este alcoolismul). In aceasta parte terapeutul
explica subiectului bazele teoretice ale acestei metode. Se incepe cu explicarea
modelului invatarii a alcoolismului si pe parcursul acestei prezentari terapeutul
foloseste exemple din viata subiectului pe care tocmai a aflat-o. Alcoolismul este
prezentat ca un comportament daunator invatat care poate fi schimbat in multiple feluri.
Alcoolul este folosit de oameni ca un calmant necesar in diferite situatii stressante sau
ca un agent care sa produca mai multa buna dispozitie sau sa mareasca capacitatea
subiectului. Dupa o perioada mai scurta sau lunga de timp oamenii dezvolta o anume
rutina si ea este declansata de situatiile tipice in care ei a consumat mai frecvent.
Ulterior apare senzatia de craving ca o dorinta intense care nu I te poti impotrivi. In
final, consumatorii de alcool dezvolta credinta ca alcoolul le face viata mai usoara, ii
ajuta sa depaseasca greutatile vietii de zi cu zi si este un ingredient absolut necesar
pentru viata lor care este greu de oprit sau substituit.
Dupa ce a prezentat cum alcoolul se insera in viata alcoolicului, terapeutul
trebuie sa arate consecintele acestei deprinderi de consum. In final, pe baza acestor
explicatii, terapeutul arata cum aceasta forma de terapie lucreaza cautand sa inlocuiasca
alcoolul din comportamentul de zi cu zi a subiectului si stabilind alte strategii de coping
cu problemele vietii.
Acestei parti din sedintei i se aloca in jur de 5 minute.
Evaluarea situatiilor de inalt risc. Pana in aceasta faza a sedintei terapeutul a
trebuit sa capitalizeze experientele pe care subiectul le-a avut cu alcoolul si modelul lui
de consum. Acum se impune ca impreuna cu subiectul terapeutul sa inventarieze care
sunt situatiile in care subiectul consuma cel mai probabil alcool, situatii care se vor
numii situatiile de inalt risc. Subiectul este invitat sa-si aminteasca toate momentele
tipice de consum, sa dea exemple, sa evoce sentimentele pe care le-a avut, sa
mentioneze consecintele pozitive si negative ale consumului. Aceste situatii sunt cele
care genereaza subiectului rutina de consum si comportamentul de mentinere a
consumului, situatii care au dus la modelul invatat al alcoolicului. Subiectul trebuie sa
inregistreze aceste situatii pentru a le monitoria de-a lungul terapiei si terapeutul
prezinta subiectului formularul de auto-monitorizare a acestora, formular care va
reprezenta tema pentru acasa. Punctul nodal al terapiei este ca odata ce s-au inventariat
aceste situatii si problemele care au contribuit la consum se poate gandi ca subiectul
poate invata si metode de a le evita si strategii pentru a le inlocui cu alte rutine.
Timpul alocat acestei parti ar putea fi de 15 minute.
Motivatia (5 minute). Terapeutul trebuie sa vada cat de determinat este subiectul
sa-si schimbe comportamentul si sa-si exprime increderea in abilitatea subiectului de a
reusi. Se pot folosi si exemple din trecutul subiectului cand a izbutit sa evite consumul
de alcool (perioade cand a reusit sa-si controleze consumul sau perioade de abstinenta si
cum a facut acest lucru si ce l-a determinat). Este necesar ca terapeutul sa incurajeze
subiectul sa faca din nou eforturi de a-si controla consumul.
Contractul terapeutic si regulile de baza (10 minute). Terapeutul va prezenta
cerintele terapiei care vor trebui respectate de subiect cu scopul ca aceasta terapie sa dea
roadele asteptate. Aceste cerinte sunt sub forma unui contract pe care subiectul ia nota
si il semneaza ca expresia a acordului cu scopul si metodele terapiei. Paragrafele
contractului privesc participarea, amanarea sedintelor, punctualitatea, consumul de
alcool si alte substante, angajarea in timpul sedintelor si completarea sarcinilor/temelor
pentru acasa. Un exemplar al contractului este inmanat subiectului.
Sarcinile pentru acasa (5 minute). Subiectul este rugat sa inregistreze prin automonitorizare, pe formular preformat si deja prezentat lui, situatiile de consum,
sentimentele si gandurile pe care le-a avut in fiecare situatie de consum,
comportamentul pe care l-a avut si consecintele negative si pozitive.
Sedinta se incheie cu stabilrea datei urmatoarei sedinte.
Sedinta 2-a: Copingul cu cravingul (dorinta nestavilita de a bea)
Motivatie. Exista trei motive pentru care cravingul este ales ca tema pentru a
doua sedinta a terapiei si aceasta trebuie explicat subiectului:
-Cel mai devreme in terapie este experimentata dorinta arzatoare de a consuma,
dorinta care poate persista mult timp si care poate duce la infrangerea motivatiei
subiectului de a fi abstinent. De aceea este rational ca subiectul sa fie pregatit sa
se confrunte cu acest sentiment si sa cunoasca modalitati de coping.
-Cravingul este declansat cel mai adesea de ce anume subiectul vede in ambianta
si care-i amintesc de consum si mai putin de ce anume gandeste. Semnele
cravingului include sentimentul de nervozitate si iritabilitate si aparitia gandului
ca subiectul se va simti mai bine utilizand alcool, la fel ca si in trecut.
-Cravingul este limitat in timp durand de la cateva minute la cateva ore. El are o
evolutie urcatoare, atinge un apogeu cateva minute ca apoi sa scada treptat.
Ghidarea abilitatilor. Subiectului i se prezinta o serie de abilitati de coping cu
scopul de a le invata si include in viata de toate zilele:
1. Prima tehnica este de a evita situatiile care conduc subiectul spre consum.
Astfel, terapeutul ghideaza subiectul cum sa recunoasca situatiile sau momentele
declansatoare ale consumului (“trigger-ii”), evenimente actionand ca un “tragaci”
asupra comportamentului de baut:
-vederea bauturilor alcoolice,
-vederea altor oameni consumand alcool,
-contactul cu oamenii, locurile, momentele si situatiile care erau in mod obisnuit
legate de consumul anterior al subiectului precum prietenii de pahar, localul in
care obisnuia sa bea, orele zilei in care consuma, etc.
-anumite tipuri de emotii precum frustrarea, oboseala, sentimentul de stress, frica,
etc. sau chiar emotii pozitive precum bucuria, implinirea, etc.
-senzatii fizice precum senzatia de tensiune, slabiciune, tremor.
Unele situatii de risc sunt greu de recunoscut si de monitorizat de subiect si sunt
desemnate de terapeut ca sa fie tema exercitiilor pentru acasa pentru aceasta saptamana
in vederea recunoasterii lor mai usoare.
Terapeutul trebuie sa prezinte subiectului ca cel mai usor mijloc de a face
managementul cravingului este de a evita declansatorii consumului (eliminarea
bauturilor alcoolice din casa, evitarea de a se duce la patrecerii sau la baruri, reducerea
contactului cu prietenii care beau, etc.).
2. Uneori cravingul nu poate fi evitat si este necesar sa se realizeze metode de
coping si aceasta este a doua idee pe care terapeutul o discuta. Se prezinta mai multe
strategii de coping cu cravingul.
a. Implicarea in unele activitati recreative precum cititul, un hobby, mersul la
cinematograf, efectuarea de exercitii fizice (jogging, mersul pe bicicleta, etc.).
Acestea conduc la indepartarea senzatiei de craving.
b. O alta metoda este de a manca sau a consuma ceva dulce.
c. Efectuarea unei vizite unui cunoscut, prieten sau membru de familie atunci
cand apare cravingul. Chiar discutarea cu persoane confidente despre craving
poate duce la reducerea acestei senzatii.
d. Surfing-ul este o alta strategie de coping. Atunci cand subiectul se intoarce in
ambianta veche in care consuma alcool frecvent, el va trebuie sa stea cu
senzatia de craving pana ea va trece conform evolutiei sub forma de unda, sau
val. Subiectul trebuie sa-si imagineze ca si cum ar fi un surfist care ar merge
pe creasta valui pana cand valul se sparge si ajunge la mal. Idea de baza este
aici ca si cea de la judo cand subiectul trebuie sa urmeze miscarea impusa de
oponentul si in felul acesta sa-si pastreze controlul echilibrului si apoi sa caute
sa se redirectioneze spre avantajul propriu: “in loc sa te lupti cu cravingul,
incearca sa-l intelegi sis a-l suporti”. Aceasta tehnica de castigarea controlului
prin acceptarea initiala a directiei oponentului necesita energie minima si duce
la castigarea finala a controlului. Daca subiectul nu va incerca sa lupte cu
cravingul ci va merge la inceput in aceeasi directie ca mai apoi sa se redreseze
va obtine mai usor controlul propriu. Dupa mai multe exercitii subiectul va
deveni familiar cu aceasta metoda care va deveni eficace.
Exista trei pasi esentiali in efectuarea surfingului :
-“Fa mai intai un inventar al modului cum experimenteazi cravingul. Stai
intr-un fotoliu confortabil, respira adanc si concentreaza-te asupra a ce se
intampla in corpul tau. Vezi unde simti in corp cravingul si ce senzatii ai.
Ia nota de fiecare loc unde il simti. De exmplu il simt in gura, in nari si in
stomac...
-“Concentreaza-te pe ariile in care simti cravingul. Tine cont de senzatiile
pe care le simti in aceste locuri. De exemplu simti rece, tensiune musculara
sau din contra relaxare sau simti gura uscata. Fi atent la schimbarile ce se
petrec in aceste senzatii”.
-“Concentreaza-te la fiecare parte din corp in care simti cravingul. Fi atent
la aceste senzatii si vezi cu vin si pleaca. Invata ca dupa cateva minute
aceste senzatii vin, cresc ca apoi sa dispara cu totul”.
Terapeutul explica ca scopul acestui exercitiu este de a-l invata pe subiect ca
cravingul este o senzatie trecatoare si ca el poate sa o depaseasca daca o vede
unde apare, o accepta, sta cu ea in fata si invata cum sa o depaseasca.
d. Schimbarea gandurilor generate de craving. Multi oameni atunci cand
experimenteaza cravingul au tendinta de a-si reaminti numai senzatiile
pozitive ale bautului. Daca se exerseaza amintirea consecintelor neplacute ale
bautului si ale beneficiului perioadelor cand nu consuma alcool subiectul
construieste o alta cale de a-si genera ganduri automate legate de craving.
Modul in care un subiect simte si actioneaza este de multe ori legat de aceste
ganduri automate. Gandurile automate se stabilesc pe nesimtite in rutina vietii
noastre. Ele cuprind si consumul de alcool daca el este frecvent si ocupa mare
parte din viata noastra. Se poate ca aceste ganduri automate legate de alcool sa
fie inlocuite cu altele care sa fie mai adecvate si aceasta se realizeaza prin
exercitii frecvente prin care subiectul “isi spune singur” alte lucruri cu care
cauta sa le inlocuiasca pe cele vechi. De exemplu: “Acum imi vine sa beau dar
nu vreau sa fac asta, dorinta de a bea va creste dar eu stiu ca dupa cateva
minute ea va ajunge la apogeu apoi va scade si eu ma voi simti bine dupa
aceasta”. Subiectul este invatat de terapeut si exerseaza in timpul sedintei
diferite formulari in mod constructiv, adecvat modului lui de a simti cravingul
si a vechilor ganduri automate. Unele formulari pot si de tipul “daca beau o sa
mor”, “sunt asa de mizerabil daca voi bea din nou”, etc.
Exercitiile. In conformitate cu structura obisnuita a sedintelor de terapie, in
aceasta sedinta se va acorda suficient timp pentru exercitii. Se incepe cu intocmirea unei
liste a declansatorilor posibili ai cravingului si subiectul trebuie sa incercuiasca
declansatorii pe care el este capabil sa-i evite. Apoi subiectul face un plan in care
introduce 2-3 strategii deja discutate de combatere a cravingului. Dupa intocmirea listei
subiectul va juca si exersa aceste modalitati si terapeutul va face comentariile si
ajustarile necesare.
Lectiile pentru acasa. Pentru saptamana care urmeaza subiectul este incurajat sa
tina un jurnal al cravingului in care sa mentioneze data aparitiei, ora, durata, situatia in
care a aparut, intensitatea pe o scala de evaluare de la 1 la 100 si care a fost modalitatea
de coping folosita si eficacitatea ei.
Sedinta 3-a: Managementul gandurilor despre alcool si baut
Sedinta incepe cu recapitularea celor invatate in primele doua sedinte si cu
discutarea temei avute pentru acasa.
Apoi se trece la prezentarea temei sedintei si a bazelor rationale ale acesteia.
Scopul sendintei este de a face clientul sa inteleaga legatura dintre
comportamentul sau de consum si gandurile care l-au precedat sau sustinut. Cei mai
multi subiect nu recunosc ca au anumite ganduri care-i conduc la baut, ei spun simplu
ca doar incep sa bea fara sa apara in prealabil vreun gand anume. In felul acesta ei
exclud responsabilitatea personala a acestei actiuni si considera ca “situatii sau sugestii
externe lor” declanseaza consumul. Lipsa constientizarii legaturii dintre cognitie si
consum ingreuneaza mult munca terapistului de a-l face pe client constinet de propria
responsabilitate si de propria capacitate de a stapani mmodul de consum de alcool.
Este de la sine inteles ca individul obisnuit sa bea este dominat de anumite
ganduri sau atitudini care-l conduc sa doreasca sa bea. Aceste ganduri il fac pe individ
sa-si relaxeze vigilenta cu care cauta sa domine dorinta de a bea. El cauta sa identifice
timpuriu dorinta de a bea pentru a se opune dar ganduri specifice si atitudini automate il
fac sa orbeasca ochii vigilenti ai santinelei. Acesta relaxare a vigilentei cu initierea
gandurilor de consum se produce in mod obisnuit in situatii precum :
a. Dorinta de a evada : individul doreste sa evite sentimentele neplacute
trezite de situatii neplacute, conflicte sau amintirile unor asemenea situatii : esec,
rejectie, dezamagire, umilire, jena, etc. El stie ca alcoolul oblitereaza aceste
sentimente ;
b. Relaxarea : dorinta de a se elibera de tensiunea sau presiunea solicitarilor
sau situatiilor si de a obtine sentimentul de eliberare si placere;
c. Socializarea : astfel de indivizi doresc ca alcoolul sa faciliteze contactele
sociale, jovialitatea de grup sau intalnirea fata in fata. Ei au descoperit timpuriu
ca sunt timizi, ezitanti, inhibati si ca alcoolul le serveste pentru a reprima
barierele care le stateau in fata ; d. Imbunatatirea imaginii de sine : importanta pentru indivizii cu stima de sine scazuta sau cu sentimente negative permanente ; in situatii in care se reactiveaza astfel de ganduri automate de nereusita, esec, lipsa de valoare
alcoolul pare remediul cel mai la indemana si cu actiunea cea mai rapida ;
e. Dragostea : problema importanta pentru indivizi care plonjeaza in fantezii
legate de initierea si mentinerea legatilor amoroase cu sexul opus ca remediu
general pentru viata lor care li se pare plicticoasa, nefericita si total neinteresanta;
f. Deziluzia : unii indivizi si-au pierdut motivatia sau puterea de a urmari
scopurile sau dorintele, au sentimentul ca nimic nu merita cu adevatat, nimic nu
merita sa incereci ca oricum totul este zadarnic. Astfel de ganduri initiaza iarasi
consumul ca panaceu pentru deziluzie si pentru dezlipirea de sentimentul de
irosire ;
g. Dorinta de lipsa a controlul : insasi focalizarea pe controlul consumului de
alcool cheama uneori exact gandul opus de calcare a regulii, de spargere de
oprelistii. De fapt, tinerea angajamentului cheama mereu in minte situatia fata de
care s-a initiat angajamentul si individul are tendinta de a abdica, de a renunta, ca
o optiune disponibila imediat ;
h. Nostalgia : nu putini alcoolici sa gandesc la consumul de alcool ca la un
prieten indepartat si doresc sa-l recheme in memorie ;
i. Testarea capacitatii de control: Uneori dupa o perioada de sobrietate
fostul bautor devine prea increzator in puterile sale si crede ca poate consuma
controlat, ca se poate intoarce la sobrietate cand vrea. La fel, curiozitatea de a sti
ce se intampla poate juca un rol.
j. Criza : In timpul stressului, a unei crize situationale, individul poate
incerca sentimente de neajutorare si sa-si aminteasca de rolul alcoolului in a
depasi astfel de situatii ;
k. Dubiul : Lipsa increderii in capacitatea de a reusi, de a ramane sobru poate
fi o cauza de aparitie a gandurilor de consum, precum sentimentul ca nu o sa
reuseasca niciodata sa se lase de bautura.
Fata de toate aceste situatii care conduc la reaparitia gandurilor de consum
terapistul trebuie sa dezvolte impreuna cu subiectul deprinderi de coping, de combatere
sau tamponare a acestotra atunci cand ele apar in campul constiintei.
In primul rand trebuie sa se discute ca nu este nimic rau daca aceste ganduri apar
atata timp cat individul nu actioneaza conform lor. In al doilea rand trebuie rationalizat
secventa dupa care anumite situatii, ca cele prezentate mai sus, pot rechema gandurile
de consum. In al treilea rand si in mod esential pentru aceasta sedinta este discutarea si
stabilirea unor modalitati de management a gandurile ce determina consumul de alcool,
precum ar fi: “ce bine ar fi sa beau…”, “ce bine m-am simtit atunci…”, “nu o sa
reusesc sa raman sobru…”, “la ce bun…”, “nimic nu conteaza cu adevarat…”, “vreau
sa fiu fericit acum si nu alta data…”, etc.
Construirea abilitatilor de management a gandurilor de consum :
1. Confruntarea : fa o lista cu ganduri care sa le combata pe cele care
genereaza consum precum : “nu pot sa iau o gura pentru ca apoi nu ma voi mai putea
opri”, “pot sa folosesc exercitii in loc sa beau sa ma relaxez”, “e pacat sa stric ce am
inceput”, “eu sunt mai tare decat ispita”, etc.
2. Fa o lista cu beneficile abstinentei precum beneficii pentru sanatate fizica
si mentala, controlul emotiilor, beneficii pentru familie si serviciu; utilizeaza mai ales
acele criterii care la-u adus pe client in terapie.
3. Fa o lista cu experientele neplacute si daunele vechiului consum: incearca
sa discuti si sa inventariezi cu terapeutul cele mai importante daune ale vechiului model
de consum, experiente nefericite, injositoare, jenante, etc. Precum mahmureala,
sevrajul, problemele cu ficatul, problemele legale, condusul masinii, situatii petrecute
cu alti oameni, in familie, copii, etc.
4. Utilizeaza un alt model de activitati recreative: fa planuri de vacanta sau
de sfarsit de saptamana, sport, relaxare, hobiuri, etc care in trecut nu au fost asociate cu
consumul de alcool. Din contra scoate de pe aceasta lista situatiile recreative care
conduceau la consumul de alcool, precum grupul de prieteni, mersul la pescuit sau
fotbalul, de exemplu.
5. Reintarirea: Aminteste-ti de succesul de pana acum, premiaza-te,
incurajeaza-te, arata-ti ca poti si aminteste-ti ca fiecare zi de abstinenta te indeparteaza
mai mult de vechiul obicei de consum.
6. Tehnica de amanare: Atunci cand cravingul este mare poti sa folosesti
tehnica amanarii deciziei de consum cu 10-15 minute, sa cronometrezi si apoi la
implinirea sorocului sa hotarasti din nou, sa bei sau sa amani din nou pentru un timp.
Aceasta tehnica se bazeaza pe evolutia sub forma de val a cravingului, care vine are un
traseu ascendent si apoi dispare lent.
7. Abandonarea sau parasirea situatiei de risc de consum: dupa intocmirea
listei cu situatii ce genereaza gandurile de consum se poate discuta in sesiunea de
terapie modul de evitare sau de parasire a acestor situatii fara ca activitatea sau situatia
subiectului sa aiba de suferit.
8. Cheama de cineva: ca o alternativa de rezerva, atunci cand subiectul este
invadat de gandurile de consum el trebuie sa aiba in portofoliu persoane pe care sa le
cheme la telefon sau la care sa se duca tocmai pentru a evada de sub imperiul acestor
ganduri.
Lectiile pentru acasa: Pentru saptamana care urmeaza subiectului i se da sa faca
un tabel cu situatiile in care au aparut gandurile de consum, care a fost tactica cu care a
combatut fiecare gand in anume situatie, cat de determinat a ramas pentru a continua
abstinenta dupa fiecare din situatie si la sfarsit sa noteze pe o sara de la 1 la 10 cat de
determinat a ramas sa continue cu abstinenta.
Sedinta 4-a: Rezolvarea problemelor
Sedinta incepe cu recapitularea celor invatate in primele trei sedinte si cu
discutarea temei avute pentru acasa.
Apoi se trece la prezentarea temei sedintei si a bazelor rationale ale acesteia.
Principala tema discutata in acesta sedinta este legatura dintre consum si
problemele pe care individul se confrunta si care-l conduc la permanentizarea
consumului de alcool. Astfel de subiecti vor afirma cu indaratnicie ca complexitatea
situatiilor pe care le intalnesc sau in care sunt angrenati ii fac sa consume alcool.
Pasii recomandati de manual sunt urmatorii:
1. Se recomanda sa se inceapa cu asertiunea ca tipul de probleme pe care
alcoolicii le intalnesc nu sunt diferite de cel al populatiei generale ci doar interpretarea
pe care ei o dau problemelor este diferita.
2. Terapistul trebuie sa prezinte ratiunea acestei sedinte subliniind ca problemele
sunt parte a vietii de zi cu zi, nimeni nu le poate elimina, cel mult anticipa. Pe de alta
parte consumul de alcool genereaza el insusi aparitia unui set aparte de probleme.
Printre acestea cele mai importante sunt situatiile in care individul obisnuia sa consume
alcool; subiectul este invitat sa evidentieze acele situatii particulare sau tip de probleme
in care el obisnuia sa consume alcool. Recunoasterea existentei problemelor este un pas
necesar. Dupa inventarierea problemelor trebuie imediat sa discute cum aceste situatii
sau probleme vor arata acum cand un individ incearca sa devina sobru. Sunt aceleasi
probleme sau vor apare altele? Care? Ce situatii anticipeaza subiectul ca va intalni in
viitorul apropiat? Dupa identificarea si inventarierea in mod rational urmeaza sa apara
dificultati pe care acest individ le poate intalni in dezvoltarea unei noi rutini de viata in
care alcoolul nu este parte.
3. Ultima parte a sedinte este dedicata construirii si antrenamentului cu noi
deprinderi de rezolvare a problemelor. Se recomanda ca aceasta parte sa fie interactiva
si bazata pe tehnica de “role-playing”, terapistul si clientul jucand pe rand diferite
situatii si schimband rolurile intre ei des pentru a evidentia validitatea diferitelor
modalitati de rezolvare. Ideia este de a forma noi abilitati de coping, strategii specifice
si dimensionate situatiilor. Se parcurge si aici urmatoarea secventa:
a. Recunoasterea problemelor: Ce este o problema in acceptiunea subiectului?,
Exista aceasta problema sau va apare in viitor? Este bine sa se discute cum aceste
probleme apar din cauza subiectului, respectiv din cauza sentimentelor lui (craving,
anxietate, depresie, frica, singuratate, etc), din cauza comportamentului lui
(impulsivitate, nerabdare, incapacitate de amanare), din cauza relatiilor (familie,
prieteni, partener, copii), din cauza reactiei altora (conflicte, presiunea actrivitatii
profesionale, frustrari, esecuri) sau din cauza seductiei altora (indemnuri de consum,
invitatii, ceremonii).
b Identificarea problemelor: Acest punct este esential si trebuie sa se aloce
suficient timp pentru listarea tuturor problemelor care ar putea aparea precum: aparitia
tentatiei de a bea in situatii tipice, sentimentul de neajutorare acum cand este fara alcool
cel care era ingredientul de coping, presiunea prietenilor, obiceiurile legate de structura
timpului liber si activitati recreative, sportive, etc., obiceiuri legate de activitatea
profesionala, cele domestice, cele legate de alimentatie, ceremonii, activitatea sexuala.
Aceasta probleme exista, s-a confruntat subiectul cu ea sau doar o anticipeaza? Este
proprie subiectului sau a auzit de la altii? De ce este acest lucru o problema? Este demn
de remarcat ca unii subiecti vor avea tentatia de a minimaliza problemele consideranduse capabili sa rezolve toate situatiile. Alti vor nega situatii tipice ca nefiiind comune
situatie lor.
c. Identificarea si construirea diferitelor strategii de rezolvare a problemelor. In
mod tipic trebuie sa se raspunda la intrebarea “Ce voi face sau cum voi reactiona
daca...? Este indicat sa se identifice mai multe solutii pentru un tip de problema. In
conturarea acestor solutii se va utiliza tehnica dezbaterii, a prezentarii argumentelor pro
si contra, a experientei trecute a subiectului, a utilizarii scalarii valorice a diferitelor
solutii in functie de probabilitatea de succes, evaluarea dificultatilor posibil de intalnit,
luarea in consideratie a atributiilor si atitudinilor disfunctionale ale subiectului precum
minimalizarea, suprageneralizarea, gandirea dichotomica de tip da sau nu,
emotionalitatea, etichetarea, personalizarea, suspiciozitatea, etc.
In final se da subiectului ca lucrare pentru acasa alcatuirea unui jurnal zilnic in
care sa se treaca situatiile intalnite in acest timp, pana la sedinta viitoare si modul de
rezolvare, tipul de strategii folosite, evaluarea rezultatului, gradul de confidenta in
strategia folosita, ajustari necesare.
Sedinta 5-a: Deprinderile de a refuza bautura
Sedinta incepe cu o scurta recapitularea a celor patru sedinte de pana acum
si cu discutarea temei avute pentru acasa: revizuirea situatiilor de consum si a
problemelor generate de acestea si cum subiectul a rezolvat aceste situatii.
Se trece la prezentarea temei sedintei si a bazelor rationale ale acesteia.
1. Bazele rationale. Includeriea acestui subiect in terapie este de inteles pentru ca
se stie ca oferirea unei bauturi sau sugestia de a consuma o bautura este situatia de inalt
risc cea mai des intalnita de un individ care a decis sa se lase de baut. Cu multi ani
inainte acest individ a inlocuit treptat prietenii care erau abstinenti sau consumau
ocazional cu altii care consumau alcool mult mai frecvent si prin care comportamentul
sau de consum se reintarea continuu. Acum acest individ este in fata alegerii de a
inlocui acesti din urma “tovarasi” cu altii, sobrii. In aceasta sesiune de terapie trebuie sa
se discute faptul ca alcoolul este un ingredient obisnuit in multe contexte sociale.
Consumul alcoolului este legat de o serie de evenimente, de locuri de consum si de
indivizi care impreuna constituia “harta” consumului subiectului aflat in terapie.
Subiectul trebuie invitat sa discute pe aceasta tema si sa reconsitituie aceasta harta
alcatuita din evenemente, locuri si indivizi si modul cum acestea erau conectate
impreuna intr-un mod dinamic. Necesitatea redesenarii acestei topografii este data de
faptul ca senzatia de craving a subiectului este conditionata de aceste elemente
constitutive, precum oamenii, locurile si circumstantele in care consuma, si reintalnirea
cu acestea va aduce subiectului presiunea de a relua consumul, reamintirea
consecintelor pozitive ale consumului sau constatarea ca alcoolul este disponibil pentru
consum. Este de la sine inteles ca solutia rationala pentru abstinenta este redesenarea
unei alte harti in care oamenii, locurile si circumstantele de consum sunt cu totul evitate
si inlocuite cu altele. Atunci cand comportamentul de evitare nu este posibil, ramana ca
subiectul sa dezvolte un comportament de refuz. Astfel terapistul si clientul ajung la
nucleul sedintei a 5-a.
2. Dezvoltarea deprinderilor de refuz. Aceste deprinderi vor permite subiectului
sa se opune situatiilor de consum atunci cand ele sunt generate de alti indivizi. In
aceasta sedinta subiectului i se prezinta un set larg de tehnici urmand ca impreuna sa se
personalizeze acele tehnici care sunt apropiate subiectului. Ele se pot grupa astfel:
a. Comportament nonverbal: precum incurajarea de a “privi in ochi” situatia, a nu
lasa loc ezitarii, exprimand astfel propria determinare si hotarare ferma. Prin
comportamentul motor, atitudine exterioara, voce, privire, gestica, subiectul trebuie sa
exprime un mesaj clar, ferm, si direct asupra situatiei lui de consum. Orice cochetarie,
ezitare, va incuraja pe altii sa insiste si sa preseze initierea consumului.
b. Comportamentul verbal: Refuzarea unei bauturi oferite sau a unei invitatii
politicoase si insotite de tot felul de conotatii tentante este o mare provocare pentru un
bautor care tocmai a ales sobrietatea. Refuzul este de multe ori insotit de sentimentul de
pierdere a stime de sine, de vinovatie, de slabiciune, de rusine si aceste aspecte trebuie
discutate in sedinta inainte de a aborda diferite metode de refuz.
Tehnica lui Monti si colab. (1989) recomanda urmatoarele modalitati de refuz:
-Asertiunea “NU” trebuie sa fie primul cuvint care sa iese pe gura subiectului.
Trebuie sa fie un “nu” hotarat, articulat cu putere, care sa nu presupuna insistente
ulterioare. Nu-ul nu trebuie insotit de alte scuze sau justificari.
-Oferirea alte alternative: “atunci cand cineva va invita sa beti un pahar de
bautura, duca ce ati refuzat hotarat spunand “nu” spuneti imediat ca ati dori
altceva, precum as vrea un paghar de apa, o cafea, un sandwitch, un suc de
portocale, etc. ceva care va face ca individul respectiv sa nu mai insisite”.
-Solicitarea unei alte atitudini a celui care insisita: atunci cand cel care ofera
bautura insista si exercita presiune (“cum adica nu beti, se poate sa ma refuzati,
acum cand serbez ziua mea, Anul Nou, etc...”), este bine sa se solicite politicos
schimbarea atitudinii printr-o propozitie precum: “daca vreti sa fiu/sa raman
prietenul Dvs nu-mi oferiti o bautura”...
-Schimbarea subiectului: dupa asertiunea “nu” este indicat sa se schimbe subiectul
imediat cu scopul de a evita o dezbatere asupra bauturii oferite, cat de bine e sa o
serveasca, cat de onorat va fi gazda daca subiectul va primi bautura ca semn de
ospitalitate si prietenie, etc. De ex. “Nu, multumesc, nu beau, ma bucur sa sunt
aici sa discut/sa cunosc/sa iau parte la...M-a interesat foarte mult discutia de
adineauri, etc...”
-Evitarea scuzelor sau a raspunsurilor vagi precum “nu beau pentru ca iau
medicamente, sunt racit, mai tarziu, nu acum, etc”. Asta presupune ca subiectul
va fi asaltat mai tarziu cu o noua oferta si presiune de a bea. Refuzul ferm si
scurt, politicos, insotit de schimbarea subiectului si de rugamintea de a inceta
oferta sau insistenta de a bea este cea mai buna tehnica de refuz.
-Solicitarea subiectului de a formula in timpul sedintei solutii inventive de refuz a
bauturii si discutarea lor in lumina celor deja expuse pana acum.
-Oricare modalitate de refuz este acceptabila in masura in care ea exprima fara
tagada hotararea subiectului de a nu consuma desi el continua sa faca parte din
contextul in care alcoolul este un “lubrificant” social.
3. Modelarea: Terapistul joaca rolul celui care ofera bautura si exercita
presiune asupra subiectului. Subiectul trebuie sa exerseze modalitatile discutate de
refuz, sa le rafineze si/sau sa inventeze altele noi, izvorate din interactiunea cu oferta si
insistenta.
4. Exercitiul “role-play”: Terapistul incurajeaza subiectul sa-si imagineze
situatii trecute in care el a fost invitat si incurajat sa bea, sa-si imagineze cu vivacitate,
sa vizualizeze toate detaliile unor asemenea situatii ce implica de cele mai multe ori un
grup de oameni si sa joace noua particura pe care tocmai a invatat-o. Astfel el va
anticipa si va cauta sa rezolve posibile dificultati si sa gaseasca solutii alternative. Este
bine sa se dedice suficient timp pentru “jucarea” a cat mai multe scenarii care au fost
comune vietii sociale a subiectului.
Sedinta se incheie cu exprimarea confidentei in hotararea subiectului de a ramane
sobru si de a folosi pe de-antregul tehnicile de refuz a bauturii.
Subiectul este invitat sa continue sa scrie jurnalul progresului personal sub forma
temei pentru acasa. Tema este ca pana la viitoarea sedinta sa descrie toate situatiile pe
care le-a intalnit in care a trebuie sa dezvolte raspunsurile de refuz, se descrie situatie si
ce tehnica de refuz a folosit in cazul fiecarei situatii.
Sedinta 6-a: A fi pregatit pentru situatii de urgenta sau de recadere
Sedinta incepe cu o scurta recapitularea a celor cinci sedinte de pana acum si cu
discutarea temei avute pentru acasa: inventarierea deprinderilor de a refuza bautura in
diferite situatii.
Se trece la prezentarea temei sedintei actuale si a bazelor rationale ale acesteia.
Este important sa se reintareasca faptul ca subiectului care a renuntat la consumul
de alcool este vulnerabil in fata evenimentelor vietii. In trecut alcoolul facea parte din
repertoriul de coping a subiectului, acum el este cu “pieptul gol” in fata adversitatilor.
Fiecare contrarietate va reprezinta o situatie care ii va aduce aminte de consum si il va
“chema” inapoi. De aceea este important ca subiectul sa se pregateasca pentru a fi
capabil sa se confrunte cu situatii de criza sau cu evenimente negative de viata. La fel,
el trebuie sa inteleaga ca drumul spre abstinenta poate fi presarat cu greseli, recaderi,
esuari temporare care trebuie tratate cu seriozitate dar nu dramatizate sau considerate
slabiciuni care sa-l faca sa abandoneze programul. Subiectul trebuie sa renunta la
obiceiul vechi de a ascunde esecurile, de a le cosmetiza sau de a se umple de sentimente
de vinovatie si rusine care sa-l goleasca de motivatia schimbarii.
1. Alcatuirea unei liste de situatii. Printre situatiile care vor fi discutate se numara
si cele de mai jos:
-separarea: divort, plecarea copilului de acasa, piderderea unui prieten, decesul
unor persoane apropiate;
-problemele de sanatate;
-noi responsabilitati;
-evenimente noi de viata;
-evenimente la locul de munca;
-probleme financiare;
-alte probleme pe care subiectul le aduce in discutie.
Trebuie sa se sublinieze ca nu numai evenimentele negative pot duce la recadere
ci si situatii pozitive, incaracate de mare emotionalitate precum incepere unei noi
legaturi, promovare la locul de munca, castiguri financiare, etc.
Evenimentele care afecteaza persoane apropiate subiectului pot fi incluse si ele in
portofoliul evenimentelor generatoare de crize sau de situatii de urgenta.
Toate aceste evenimente discutate cu subiectul se trec pe o tabla si in final se invita subiectul sa mai adauge ceva daca considera ca lista nu este incheiata.
2. Modul de reactie. Dupa alcatuirea acestei liste subiectul va trebuie sa discute
sau sa anticipeze cum aceste situatii va afecta comportamentul lui si interactiunea cu
altii. Subiectul trebuie sa fie onest si sa furnizeze cat mai multe detalii, verbalizarea lor
este foarte importanta. Aceste situatii sunt cele care va duce la cresterea sentimentului
de craving, la cautarea alcoolului sau a situatiilor care favorizeaza consumul.
3. Evenimentele de viata trecute pe lista pot fi considerate situatii de inalt risc
care cresc probabilitatea recaderii subiectului. Care sunt strategiile potrivite pentru
depasirea situatiei si evitarea reluarii consumului? In acest moment se reia discutia din
sedintele anterioare privind rezolvarea problemelor, luarea deciziilor, managementul
gandurilor de consum, deprinderile de coping cu sentimentele de depresie, manie, etc.
Dupa trecerea in revista a deprinderilor deja discutate cu ocazia sedintelor anterioase se
indica intocmirea unui “plan de urganta” care sa cuprinda strategia minimala in cazul
unei situatii neasteptate. Acest plan trebuie sa cuprinda schema propusa de rezolvare a
problemelor, persoanele care pot oferi suport, noi strategii cognitive de utilizat in cazuri
de urgenta, apelarea la grupul AA sau alte grupuri de auto-ajutor. Se discuta si
recaderea ca si criza majora pe care subiectul o poate trai in acest parcurs. Se reitereaza
ca reintoarcerea la abstinenta cere foarte multe eforturi dar ea este posibila si poate fi
facuta. Se reitereaza si faptul ca orice criza existentiala reprezezinta premiza dezvoltarii
personale.
In finalul sedintei se va redacta doua planuri personalizate de urgenta, in caz de
situatie de inalt risc si in caz de reluare a consumului.
a. Planul personal de urgenta in cazul intalnirii situatiilor de inalt risc cuprinde toti
pasii pe care subiectul ii va parcurge in aceasta situatie sub forma unor afirmatii:
i) voi cauta sa schimb situatia sau contextul ei, ii) voi amana decizia de a
consuma cu 15 minute si-mi voi aminti ca de cele mai multe ori senzatia de
craving nu dureaza mult si dispare treptat; iii) voi incerca sa lupt cu gandurile de
consum precum: “am eu neaparat nevoie sa beau? consumul de alcool va rezolva
problema sau eu insumi? este o iluzie sa crezi ca bautul ma ajuta, cum s-a
intamplat de atatea ori”; iv) voi cauta sa ma concentrez asupra unor lucruri care
nu au contigenta cu consumul de alcool; v) imi voi aminti de succesele pe care le-
am avut pana acum; vi) voi suna la telefon una sau mai multe din persoanele pe
care le am notate in plan.
b. Planul personal in caz de recadere va cuprinde urmatoarele asertiuni: i) in cazul
in care am consumat alcool in mod neasteptat voi indeparta imediat alcoolul si
voi pleca din locul in care am consumat; ii) voi considera ca o gura de alcool sau
chiar o zi in care am baut nu reprezinta ca am recazut, nu trebuie sa am
sentimente de vinovatie sau sa ma acuz ci trebuie sa merg mai departe si sa-mi
strang toate fortele sa nu mai beau; iii) voi apela la cineva sa ma ajute; iv) in
sedinta viitoare voi spune terapistului ce s-a intamplat si voi discuta cu el onest ce
ma facut sa reiau consumul, ce am gandit, cum am reactionat si voi discuta ce
metode sa aplic in viitor pentru a evita repatarea greselii.
Aceste formulari sunt doar o sugestie, ele trebuie redactate in acord cu subiectul
si cu discutiile avute in cursul sedintelor anterioare si a celei prezente. Sedinta se
incheie cu scrierea planurilor si inmanarea lor subiectului care le va purta asupra lui in
fiecare zi.
Sedinta 7-a: Deciziile aparent neimportante
Sedinta incepe cu o scurta recapitularea a celor sase sedinte de pana acum si cu
discutarea programelor de urgenta (in caz de recadere si in situatiile de inalt risc) si cat
de des si eficient le-a utilizat subiectul intre aceste ultime sedinte.
Se trece la prezentarea temei sedintei actuale si a bazelor rationale ale acesteia.
Tema acestei sedinte izvoraste din constatarea ca evenimente mici, la prima
vedere irelevate pentru situatia subiectului se pot transforma pe nesimtite in situatii de
mare risc si de aceea subiectul trebuie incurajat sa trateze cu seriozitate si determinare
toate evenimentele si deciziile pe care acestea le presupun si sa nu minimalizeze nici
una din ele pentru ca asta ar insemna sa minimalizeze riscurile la care se supune.
1. Motivatia rationala a sedintei. Sedinta propriuzisa incepe cu discutarea
bazelelor rationale ale subiectului abordat dupa cum urmeaza:
a. “Multe din alegerile noastre zilnice sunt aparent fara nici o legatura cu consumul
de alcool, precum daca sa bei sau nu, sa te duci sa-ti cumperi o bautura sau sa te
intalnesti cu un prieten care esti sigur ca-ti va oferi o bautura. Insa aceste mici
evenimente si decizii ale vietii de zi cu zi pot sa te duca pe nesimtite in contact cu
situatiile de mare risc, precum te duci sa faci cumparaturi in acelasi magazin in
care altadata cumparai si bautura, etc. De fapt, aceste decizii aparent
neimportante te pot pune inapoi pe drumul consumului; decizii minore te conduc
ulterior la decizii majore”.
b. “De multe ori te gandesti la tine ca la o victima considerand ca de fapt lucrurile
exterioare te indreapta pe tine spre consum, ca si cum tu ai fi purtat de situatii pe
care nu le controlezi. Astfel, tu nu recunosti cum de fapt nenumarate mici decizii,
multi pasi mici te duc mai aproape de consum pentru ca nu recunosti ca de fapt
esti inca in mijlocul procesului de decizie ce presupune o permanenta vigilenta si
o privire lungitudinala pentru a decela de timpuriu cat de aproape sau departe esti
de situatiile de consum si de factorii de risc”.
c. “Cea mai buna solutie este sa realizezi ca esti implicat intr-un proces dinamic de
luare de decizii, in care nu sunt unele mici si altele mari, unele irelevante si altele
relevante pentru consum. Cel mai bine este sa faci ca si cum ai juca sah, fiecare
piesa este importanta si miscarea pe care o faci are legatura cu 2-3 miscari pe
care le anticipezi si cu cat esti mai performant cu cat anticipezi mai multe
miscari/decizii viitoare. In fond, tu trebuie sa sti ca procesul de decizie este
compus dintr-un lant de decizii mai mici. Tu trebuie sa fi atent ca deciziile vietii
curente sa nu se intersecteze cu lantul de decizie care conduce la reluarea
consumului, pentru ca exista riscul ca tu sa te trezesti pe acest drum cand de fapt
tu altceva intentionai la inceput. Tu folosesti in procesul de decizie diferite
rationamente si ganduri automate si exista riscul ca sa apara vechile tale ganduri
de consum sau “facilitatori” precum: “ce daca...”, “eu pot sa ma opresc cand
vreau...”, “nu e mare lucru...”, “stiu eu ce fac...”, etc.”.
d. “De aceea procesul de luare a deciziilor trebuie sa fie unul constient, chiar pentru
situatii foarte comune, pentru a evita orice context, risc, care ar putea aminti sau
duce la recadere. Aminteste-ti de lista de situatii de inalt risc, eventual mai pune
si alte situatii pe care ai uitat sa le mentionezi si fa in asa fel ca drumul tau sa nu
se intersecteze cu ele sau sa-ti aminteasca de ele. Cel mai bine si usor este sa le
eviti”.
e. In finalul acestei parti a sedintei terapistul prezinta pe larg cazul unui subiect care
nu a fost atent la decizile nesemnificative, aparent minore si care l-au condus pe
nesimtite la recadere.
2. Efectuarea de exerecitii. Partea a doua a sedintei este consacrata efectuarii de
“exercitii”, respectiv de discutarea diferitelor situatii curente de viata si deciziile pe care
le incumba si verificarea daca ele conduc sau nu la elemente care sa duca la situatii de
risc. Subiectul trebuie sa fie constient si serios in dezbaterea acestei probleme. Trebuie
reamintit ca in situatia in care este el neplanificarea inseamna de fapt planificarea
bautului. Subiectul trebuie sa-si reaminteasca diferite evenimente curente de viata si sa
vada cum acestea au contigenta sau nu cu lantul de decizie a reluarii consumului. De ex.
ce ar face cand trebuie sa mearga la cumparaturi, ce ar face cand se plictiseste acasa, ce
ar face in ziua cand e liber acasa, ce ar face cand se intalneste cu un cunoscut, ce ar face
cand primeste o vizita, etc.
Sedinta se incheie cu recomandarea ca subiectul sa tina in continuare “jurnalul”
evenimentelor, felul cum a gandit, cum s-a descurcat, ce seductii si ce tehnici a folosit
sa evite consumul si mai ales greselile pe care le-a comis.
Sedinta 8-a: Sedinta de bilant sau de terminarea a sedintelor nucleare
Dupa cum s-a amintit la inceputul capitolului, sedintele nucleare sau esentiale
sunt partea necesara, obligatorie a terapiei. Ele pot fi facute in secventa descrisa sau in
alta secventa, in functie de problemele ridicate de subiect atunci cand se face analiza
functionala.
In aceasta sedinta se face un bilant al celor discutate si dezbatute in aceasta parte
a terapiei, se subliniaza particularitatile situatiei subiectului, progresele inregistrate,
obstacolele, recaderile si temele pentru acasa. Subiectul trebuie sa aibe asupra lui
“jurnalul” terapiei, adica caietul cu temele pentru acasa, planurile de urgenta si alte
insemnari facute pe parcursul terapiei. Este esential ca subiectul sa fie “premiat” pentru
succesele obtinute cu scopul mentinerii motivatiei in stadiul de actiune. Esecurile sau
inconsistentele nu trebuie dramatizate, dubiile, sentimentele de vinovatie, de jena,
trebuie tratate cu respect si subiectul este incurajat sa-si asume emotiile, se le inteleaga
si sa le accepte ca parte din drumul sau spre sobrietate.
Este bine ca trecerea in revista a progresului realizat in terapie ca si a
deficientelor sa respecte algoritmul sedintelor sau inlantuire logica a problemelor
incepand cu recunoasterea situatiilor de risc, a detectiei cravingului, a metodelor de
coping cu senzatia de craving, gandurile de consum, rezolvarea problemelor, planurile
de urgenta, etc. Sedinta trebuie sa fie practrica, sa reinventarieze ceea ce s-a stabilit in
sedintele anterioare, aspectele teoretice lasandu-le pe planul doi. Subiectul trebuie sa
aibe sentimentul ca el este in focus, ca problemele lui sunt dezbatute si ca nu e vorba ca
terapistul sa arate cat este el de inteligent.
Partea doua a sedintei se dedica discutarii nevoii suplimentare de terapie. Este
clientul suficient de confident de a mentine sobrietatea si de a face fata tuturor
provocarilor? Onestitatea subiectului trebuie “verificata” in diferite incidente. Ce va
face subiectul dupa ce a terminat terapia? Raspunsul este foarte important: subiectul
trebuie incurajat ca sa continuie in grupul AA sau in alt fel de grup de auto-ajutor. La
fel, subiectul este incurajat sa mentina legatura cu terapistul si sa se intoarca in terapie
sau sa ceara sedinte suplimentare atunci cand simte nevoie de ajutor.
Daca terapistul, dupa o analiza atenta a rezultatelor si progresului obtinut,
considera ca subiectul necesita sedinte suplimentare, el trebuie sa prezinte aceasta
alternativa in termeni prietenosi dar fermi, ca o optiune necesara. Terapistul trebuie sa
prezinte in termeni clari ce anume l-a facut sa gandeasca astfel ferindu-se de a
minimaliza progresele subiectului sau punerea lui in esec. Terapistul trebuie sa fie
specific si sa ofere subiectului sedinte suplimentare cu o tematica anume in corelatie cu
problemele ramase neatinse de terapie: problemele emotionale si consumul, depresia si
anxietatea, rezistenta la critica, gandurile negative, comunicarea, problemele de cuplu,
etc. Nu se accepta ca o sedinta trecuta sa fie reluata.
In final se cere parerea subiectului fata de eventualitatea continuarii terapiei si
sedinta se termina cu “negocierea” viitoarele sedinte, a numarului lor, a tematicii, durata
si alti termeni ale contractului de terapie, dar nu se accepta mai mult de 4 sedinte astfel
ca intregul “pachet” terapeutic sa contina doar 12 sedinte.
Sedintele elective sau specifice
In cele ce urmeaza se vor prezenta sedintele cu tematica specifica din care
terapistul este invitat sa aleaga pe acelea care se potrivesc fiecarui client in parte. Si in
cazul acestor sedinte manualul MATCH adopta continutul terapiei promovate de Monti
si colab (1989).
Tematica acestor sedinte este legata de abilitatile de coping ce subiectul le invata
in decursul parcurgerii sedintelor nucleare. Prin aceste sedinte anumitre abilitati de
coping sunt reintarite si legate efectiv de particularitatile specifice subiectului. De
exemplu, subiectul invata deprinderi de refuzarea bauturii dar se constata ca el nu are de
fapt nici abilitati de pornire a converesatiei sau de comunicare nonverbala, astfel ca el
nu va fi convingator in refuzarea unei bauturi daca nu are si aceste din urma abilitati; in
acest caz terapistul ii propune subiectului sa aleaga astfel de tematica.
Sedinta: Startul conversatiei:
Ca si in cazul sedintelor nucleare se deschide sedinta cu reamintirea ratiunii
pentru care s-a ales de comun acord aceasta tema si cum se leaga ea cu deprinderile deja
puse in opera in sedintele anterioare.
1. Motivatia rationala a sedintei: Conversatia cu ceilalti este unul din demersurile
esentiale ale subiectului. In interrelatia cu ceilalti subiectul culege informatii, ofera
informatii, pastreaza un nivel aleret si stimulativ al vietii mentale, gaseste sensul
comuniunii, se angajeaza in activitati recreative si multe altele. In fond, prin comunicare
ne intretinem natura noastra umana. Cu toate acestea comunicarea este o abilitate
diferita cantitativ si calitativ de la un subiect la altul: pentru unii este foarte usor pentru
altii greu, pentru unii este foarte placut, pentru altii o corvada, etc. Pornirea comunicarii
este dictata de motivatii interne precum nevoi emotionale sau de relatie si de motivatii externe ca raspuns la sugestiile conversationale ale altora sau ca modalitate de orientare
intr-un context social.
Motivatia si pornirea conversatiei este o caracteristica individuala destul de
robusta ca sa defineasca o persoana si se sprijina pe asteptarile legate de conversatia in
speta, pe nevoile emotionale si pe schemele cognitive construite anterior. Oricum ar fi
pornita, conversatia se mentine datorita unui mecanism de intretinere care se bazeaza pe
un mecanism de feed-back, respectiv pe sentimentul sau judecata ca ea este
satisfacatoare, generatoare de confort si raspunde interesului subiectului si se largeste
sau se ingusteaza in functie de ce se obtine sau cat de usor de mentine. Se ofera
exemple de conversatii care merg prost ca cele care includ sentimentul de frustrare,
injosire, esec, frica sau plictiseala sau, din contra, conversatii joviale, pline de umor sau
interesante care absorb subiectul si-i provoaca sentimente pozitive sau de crestere a
stimei de sine.
In final se prezinta situatii in care modelul conversational poate fi legat de
consumul de alcool: unele persoane simt nevoia sa ia o bautura inainte de a porni o
conversatie in timpul unor intruniri, petreceri, sau alte situatii in care intalnesc indivizi
cunoscuti sau necunoscuti; aceste persoane au credinta ca o bautura i-ar face mai
curajosi, mai dezinvolti, ar fi mai sprinteni si spontani in conversatie. Alteori unele
persoane vulnerabile simt nevoia sa bea dupa ce intalnirea cu alti oameni le-a dat
sentimentul de esec, de singuratate, de neputinta (situatii de inalt risc) si o bautura este
tocmai ceea ce i-ar face sa treaca mai usor peste astfel de situatii si sa continue sa
ramana in interactiune cu altii in ciuda emotiilor negative. In cazul persoanelor care au
renuntat la bautura ele simt nevoia sa renunte la fostii “colegi de bautura” ceea ce
presupune cautarea de noi prieteni sau companii in care alcoolul sa nu mai faca parte.
Aceasta presupune un stil nou de abordare a conversatiilor necesar in acest scop.
2. Prezentarea si discutarea de noi deprinderi. In aceasta parte a sedintei
modalitatea recomandata este role-play-ul. Terapeutul lanseaza o situatie si clientul ar
trebui sa o joace si inveres, subiectul propune o situatie care el a intalnit-o frecvent si
terapeutul face unele sugestii despre cum ar punea fi evitata sau rezolvata.
Unele persoane au conceptii distorsionate despre obstacolele care le-ar putea
intalnii pornind o converesatie. Una dintre ele ar fi ca trebuie sa abordezi totdeauna o
problema serioasa, importanta, cu greutate, de exemplu, despre politica, probleme
sociale sau culturale, altfel ai putea parea ignorant, superficial sau chiar stupid.
-Este bine sa se sublinieze ca o conversatie trebuie sa porneasca de la ceva
atractiv, relaxant, chiar superficial si astfel nu trebuie sa se ezite sa se vorbeasca
de lucruri mici care sa dea interlocutorului confortul sa raspunda la fel si sa se
deschida perioada de tatonare: “tu esti persoana cu care imi place sa vorbesc”.
-O a doua problema este sa faci subiectul sa intelega ca el este responsabil de
intretinerea conversatiei si astfel, prin felul cum el porneste, trebuie sa dea sansa
celuilalt sa raspunda cu spontaneitate si confort.
-O a treia si foarte comuna problema este daca sa vorbesti despre tine sau nu cand
pornesti o conversatie. Se considera ca a vorbi despre tine nu este politicos si
poate parea neinteresant pentru altii. S-a demonstrat totusi ca a vorbi despre tine
deschide si celuilalt oportunitatea de a vorbi despre sine. De aceea, a vorbi despre
tine in termeni de ce-ti place sau nu este dezirabil pentru a porni o conversatie.
Acest lucru nu trebuie sa fie ofensiv ci doar sa atinga lucruri simple si sa permita
si celuilalt sa-si spuna parerea. Este un start bun pentru o discutie sincera.
Terapistul trebuie sa aduca in dezbatere diferite moduri de a porni conversatia si
sa ceara subiectului sa se pozitioneze fata de ele:
-Sa asculti si sa observi pentru ca astfel vei descoperi sugestii conversationale pe
care altii ti le dau in mod spontan: vei descoperi ca cel care vorbeste se uita la
tine intrebator, face anumite gesturi, se intoarce cu fata spre tine, tace pentru
cateva secunde ca o invitatie sa spui ceva, etc. si astfel, fara sa intrerupi, poti gasi
momentul sa spui ceva si sa te faci vazut. Nu fi rusinos, recunoaste aceste sugestii
si profita de ele in mod politicos si inteligent.
-Arata-te deschis la conversatie, priveste interlocutorul, fa miscari lente din cap
aproband, adopta o fizionomie interesata si nu peste mult timp el te va invita sa
vorbesti si-ti va lasa cale libera sa te exprimi.
-Foloseste intrebari deschise care presupun un raspuns larg al interlocutorului si
nu intrebari care inchid discutia, precum intrebari la care se raspunde cu “da” sau
“nu”; intrebarile deschise invita la dialog. De ex. Ce credeti despre aceasta
emisiune TV in loc de “V-a placut emisiunea TV?”. Prin astfel de intrebari dai
semnalul ca vrei sa vorbesti pentru ca inviti interlocutorul sa se puna in valoare,
ceea ce va face si el nu peste putin timp, intr-o maniera reciproca. Este un bun
prilej pentru a incepe o prietenie.
-Fi atent de cum este receptata conversatia ta; Fi atent la interlocutor pentru a
vedea interesul fata de ce tu vorbesti, dar nu fi nici hipersenzitiv in a vedea mai
mult decat este. Vezi daca inca se mai uita in ochii tai sau se uita in alta parte sau
in gol, daca nu-si balanseaza corpul si se arata nerabdator, daca nu iti trimite
inapoi raspunsuri scurte, agasate, etc. Vei intelege ca conversatia trebuie scurta si
subiectul trebuie sa fie gata sa fie inchis si sa gliseze la altul mai interesant, nu
inunda interlocutorul cu prea multe comentarii despre acelasi subiect sau care par
neinteresante pentru el.
-Incheie conversatia gratios, politicos, nu fi precipitat, abrupt sau inciudat.
Incheie vorbind de placerea de a fi vorbit cu interlocutorul, exprima speranta sa
mai ai aceasta ocazie, lasa-i calea sa spuna si el ceva, schimba numere de telefon
sau adese de email, vorbeste de o noua intalnire daca se dovedeste ca acest lucru
ar fi si pe placul interlocutorului.
Sedinta se incheie cu reiterarea legaturii dintre conversatie si consumul de alcool.
Pentru un fost alcoolic, in care consumul de alcool insotea sau chiar inlocuia
conversatia, este imperios necesar ca sa restabileasca deprinderi de conversatie care sa
nu induca “situatii de inalt risc” si care sa deschida calea spre construirea unui nou
model de a face si mentine contacte sociale si prietenii.
Sedinta: Comunicarea nonverbala:
Reconstructia modalitatilor de comunicare la un individ care este in curs de a se
lasa de consum este o parte importanta a activitatii terapeutice. Alcoolul tinea loc de
dragoste si ura, de bine si de rau, el ingusta si saracea comunicarea iar mesajele
conversationale erau doar connotative consumului de alcool.
1. Motivatia rationala a sedintei: Comunicarea nonverbala sau “limbajul
corporal” este limbajul prin care un individ intareste sau nu ceea ce exprima in acelasi
timp prin cuvinte sau cauta se exprime dincolo sau in afara cuvintelor. Daca
comunicarea prin cuvinte poate uneori sa transmita mesaje care sa mistifice realitatea,
limbajul corporal este mult mai confident si oamenii de multe ori spun ca a “citit”
minciuna sau rusine dupa ochi, mimica, stanjeneala corpului, etc. Sau invers, atunci
cand cineva este ferm in mesajul sau, corpul tradeaza aceiasi stare de spirit.
Incongruentele sunt destul de usor de decoperit. Felul cum mesajele verbale sunt livrate,
precum rapiditatea vorbirii, tonul apasat al vocii sau din contra, ezitarile, pauzele,
cautarea cuvintelor, sunt “ambalaje” care apartin comunicarii nonverbale si care au
importanta lor in relatia semiotica dintre persoane. Din contra, dezvoltarea unui limbaj
corporal consistent, congruent cu cel verbal, cu scopul comunicarii, conduce la
raspunsuri adecvate, invita interlocutorul la raspunsuri confidente si la o autentica
comunicare. De exemplu, atunci cand un individ refuza o bautura si o spune doar “din
varful buzelor” el nu va fi crezut de cel care i-o ofera si de fapt este o invitatie ca sa
insisite si in final subiectul sa accepte bautura. In plus, un limbaj corporal confident da
emitatorului satisfactia unei game inalte a comunicarii, transmite hotarare si tarie de
caracter. Cel mai ades oamenii nu sunt atenti la limbajul corporal, el se etaleaza spontan
si este de cele mai multe ori dictat de invelisul emotional al mesajului comunicat. In
cazul sedintei acesteia scopul este de a face subiectul constient de puterea limbajului
nonveerbal in comunicarea astfel ca sa indeparteze situatiile de inalt risc a carui victima
a fost pana acum.
2. Prezentarea si discutarea de noi deprinderi de comunicare nonverebala:
- Postura: Dezvoltarea unei posturi relaxate in timpul comunicarii este foarte
importanta. Subiectul trebuie sa aleaga totdeauna o pozitie care sa-i permita
relaxarea, atat asezat cat si in picioare, greutatea corpului trebuie raspandita
uniform partilor corpului; rigiditatea statuara este contrara transmiterii unui mesaj
adecvat. Subiectul trebuie sa fie constient ca interlocutorul percepe relaxarea sau
rigiditatea lui si o pune in contextul celor comunicate. Astfel, o pozitie
neadecvata transmite nesiguranta sau jena sau a nu sta cu fata la interlocutor
poate insemna ca subiectul nu este interesat de a comunica cu acesta.
- Spatiul personal. Cand se comunica cu cineva este important sa se respecte o
distanta convenbila intre subiect si interlocutor. Fiecarae subiect are un anumit
spatiu de siguranta, un spatiu de confort si atunci cand cineva este prea aproape si
intra in acest spatiu, subiectul devine rigid, anxios si in loc sa-l asculte pe
interlocutor incearca din rasputeri sa se indeparteze, ceee ce se poate interpreta ca
nu doreste ca converseze, cand de fapt el doreste numai sa-si pastreze spatiul
intact. Respectarea acestui spatiu inseamna respect pentru interelocutor si oferirea
unui comfort pe baza caruia se largeste aria dialogului.
- Contactul vizual. Atunci cand subiectul vorbeste este normal sa se uite in ochii
ascultatorului ca o expresie a dorintei de comuinicare, sa urmareasca interesul
celuilalt in receptarea comunicarii, sa insoteasca privirea de o expresie faciala de
simpatie si de o gestica in consecinta. Atunci cand vorbeste cu mai multi subiecti ochii trebuie sa priveasca pe rand interlocutorii ca semn ca se adreseaza tuturor si
nu numai cuiva. Totusi, contactul vizual nu trebuie sa se transforme intr-o privire
fixa care ar putea jena interlocutorul si care ar considera-o ca o imixtiune sau
ofensa. Zambetul, clipitul si alte expresii faciale ce insotesc contactul vizual fac
ca contextul emotional al comunicarii sa devina firesc si faciliteaza receptarea.
- Inclinarea capului. Pozitia rigida a capului in timpul comunicarii nu este un
semn pozitiv. Inclinarea capului din cand in cand in semn de aprobare sau in
semn de ascultare atenta, aplecarea capului in fata cand se afirma ceva raspicat,
darea lui pe spate a mirare, etc, tradeaza atentie, receptare si acordare pe aceiasi
“lungime de unda” ca semn de acceptare si intelegere.
- Expresia fetei. Este foarte important ca expresia fetei sa fie in concordanta cu
mesajul verebal, aceasta intareste veridicitatea mesajului si face ascultatorul mult
mai interesat. Expresia fetei este cea care conduce in mare parte la interactiune si
satisfactia dialogului. O expresie faciala neadecvata poate duce la iritarea
ascultatorului sau la refuzarea contactului. O expresie faciala prea emotionala sau
hiperexpresiva poate avea efecte contrarii celor asteptate. In mod obisnuit,
expresia fetei este in mod spontan adaptata mesajului atunci cand el este adevarat
si exprimat dintr-o motivatie puternica.
- Gestualitatea. Miscarea mainilor tradeaza foarte bine cum subiectul recepteaza
sau transmite mesajele. El poate fi nervos sau nerabdator si sa-mi miste mereu
degetele, sa miste diferite obiecte, sa se “joace” sau sa bata tactul cu degetele. Ele
pot trada nervozitate, nerbdare sau plictiseala si lipsa de interes. La fel, miscare
picioarelor care se pot balansa sau face miscari ritmice pe suprafata podelei; ele
pot sa ramana si nemiscate sau incrucisate, picior peste picior, ca si cum ar fi
atente si interesate de subiect. Miscarea sezutului pe scaun poate trada o pozitie
inconfortabila dar si nerabdare si iritabilitate. Subiectul trebuie sa invete sa-si
controleze pozitia corpului, relaxarea, gesticulatia si sa exprima dincolo de
cuvinte mesaul sau pentru a se face inteles si acceptat.
- Tonul vocii. Tonul vocii este unul din cele mai importante aspecte ale comunicarii
verbale. Prin tonul vocii subiectul exprima teama, sarcasmul, ironia, dragostea,
ingrijorarea, nesiguranta, minciuna, certitudinea, aroganta; este greu ca un individ
sa-si stapaneasca tonul vocii astfel ca el sa ramana neutru. Mesajul verbal este
totdeauna invelit in aceasta tonalitatea care-i confera spiritul viu, autenticitate,
caracterul nealterat al vocii umane. Subiectul trebuie sa capete deprinderi de a
impacheta mesajele sale legate de consumul de alcool, precum refuzul unei
bauturi, refuzul situatiilor de inalt risc, exprimarea ferma a deciziilor, etc. intr-o
tonalitate care sa exprime hotararea lui fara a stirbi din toate celalte calitati ale
unei conversatii flexibile, echitabile, naturale si reciproce.
Toate aceste calitati ale comunicarii nonverbale trebuie discutate in lumina situatiei
subiectului si jucate de subiect in mod concret pentru a netezi calea unor noi deprinderi.
Sedinta: Stilul afirmativ/asertiv (dupa manualul lui Monti si colab. 1989)
1. Terapistul discuta tema sedintei: “A fi afirmativ sau asertiv inseamna a
recunoste ce esti indreptatit sa faci si ce trebuie sa faci intr-o situatie mai curand de a
face ce tu crezi ca altii ar asteapta de la tine. Totodata inseamna sa recunosti si ce altii
au dreptul sau sunt indreptatiti sa faca si sa respecti acest lucru”. Care ar fi a drepturile
la care esti indreptatit:
- ai dreptul de a spune opiniile tale altora;
- ai dreptul de a-ti arata sentimentele atata timp cat ele nu ranesc pe altii;
- ai dreptul sa le spui altora sa-si schimbe comportamentul in masura in care acesta
te leza pe tine;
- ai dreptul de a accepta sau respinge ce altii iti spun sau iti cer;
Aceste “drepturi” sunt drepturi naturale ce izvorasc din negocierea dintre
cerintele morale si cele sociale, dintre cele individuale si cele colective. Ele orienteaza
in mare parte libertatea noastra si ne da sentimentul de constrangere sau de comfort.
In exercitarea acestor, sa le spune drepturi naturale, oamenii utilizeaza diferite
stiluri in relatiile interpersonale. Acestea ar fi:
- Stilul agresiv cand individul isi apara drepturile sale intrand in conflict cu ceea ce
alti vor; cel cele mai multe ori astfel de individ ignora sa medieze intre cerintele
personale ci cele ale celor din jur, el nu ofera nici o informatie despre ce gandeste
sau simte atunci cand situatia o cere ci doar arata o stare de manie generala, de
lupta inciudata. Acest individ se simte de multe ori nedreptatit sau ranit atunci
cand nu reuseste sa-si impune nevoile (“drepturile”). Din cauza ca comunica
gresit sau de loc, oamenilor din jur le e greu sa inteleaga ceea ce el realmente
doreste si neintelegerea se adanceste de ambele parti.
-Stilul pasiv cand individul tinde sa renunte la drepturile lui pentru ca i se pare ca
ele ar incalca drepturile celorlalti. El apare ermetic, nu-si tradeaza dorntele si
necesitatile si pare detasat dar in spate se poate citi sentimentul de nemultumire si
depresie ca el nu reuseste sa se faca inteles si ca altii nu vor sa-i ofere ceea ce el
crede ca i s-ar cuveni. De cealalta parte, oamenilor din jur le e greu sa descifreze
ceea ce el realmente doreste sau ii trebuie si o problema de comunicare apare.
-Stilul pasiv-agresiv: astfel de stil presupune ca individul tinde sa-si exercite
drepturile indirect, el ofera doar sugestii, face comentarii sarcastice,
“bodoganeste”, verbeste printre dinti, fara sa aibe contact vizual si sa comunice
direct. Acest individ isi exercita drepturile in mod intempestiv fara sa comunice
nimic, o face pe tacute, fara sa aibe de-a face cu nimeni ca si cum ar fi singur. El
nu lucreaza in echipa, este rejectiv, singuratic si apare morocanos si artagos
atunci cand altii vor sa interactioneze. Aceasta persoana exprima atat sentimentul
de frustrare cand si pozitia de victima a celorlalti.
-Stilul afirmativ este atunci cand o persoana decide si lasa sa se intrevada ceea ce
doreste, planifica si face intr-un mod care sa nu lezeze drepturile altora sau este
gata sa si le negocieze cu ale altora cu scopul de a asigura confort tuturor. Acest
individ este gata sa vorbeasca despre planuri si actiuni, gata sa-si arate
sentimentele si respecta limitele si regulile, este gata sa auda opiniile altora si
doreste sa evite amenintarile, disputele, resentimentele. O astfel de persoana
poate totusi sa decida sa actioneze pasiv in anumite circumstante cand acest stil
conduce la o mai mare siguranta sau poate actiona agresiv atunci cand e necesar
sa-si apere drepturile firesti. Definitia persoanei asertive este aceea ca totdeauna
este adecvata situatiei. Modul afirmativ este si cel care lasa usor pe ceilalti sa
inteleaga ceea ce doreste persoana pentru ca presupune o exprimare clara,
limpede si fara ambiguitati. Stilul afrimativ conduce la un bun control a situatiei,
atat emotionale cat si de comunicare. Este cel mai usor si direct mod de a duce la
bun sfarsit scopurile si drepturile individuale. Aceasta persoana va intelege ca
implinirea scopurilor si actiunilor nu este posibila in toate situatiile si este
posibila doar cand ele sa “impaca” cu contextul.
2. Dobandirea deprinderilor stilului afirmativ:
-Asteapta o clipa inainte de a vorbi, nu fi precipitat, decide mai intai inainte de a
te exprima si asteapta sa vezi ce alta persoana vrea sau face, nu fa presupuneri, nu
crede ca altii stiu deja ce vrei tu si apoi fi clar prin vorbe, sentimente, actiuni in
ceea ce vrei.
-Exprima-te clar si specific, nu fi vag sau stufos in a-ti arata dorintele, intentiile,
planurile, exprima incredere si determinare dar nu fi navalnic si intempestiv, nu
calca altora drepturile, nu blama dar nici nu fi defensiv, cauta sa fi inteles si ca
altii sa aiba urechi si intelegere fata de tine.
-Foloseste corect limbajul corporal adica uita-te la interelocutor, adopta o pozitie
corecta, o gestica adecvata, o expresie a fetei care sa fie congruenta cu vorbele si
dorintele tale si un ton al vocii potrivit, adica atat confident cat si respectos si
vorbeste clar, propozitii simple si atinge subiectul repede si direct. Toate acestea
sunt puse in slujba unei comunicari clare care sa imbrace mesajul intr-un ambalaj
exact care sa sublinieze determinarea ta de a face ceea ce si spui.
- Fi gata de compromis in sensul ca lasa interlocutorul sa vorbeasca, ofera-i dreptul
la replica, fi atent ce spune, intelege-i pozitia, cere lamuriri suplimentare, nu fi
nerabdator, fi calm, nu cauta sa domini si nici nu fi umil, exprima dezacordul
politicos si cu argumente, arata disponibilitatea de a face modificari planului sau
intentiei initiale, accepta compromisul ca un mod echitabil de convietuire.
-Reformuleaza si refrazeaza spusele tale atunci cand ai impresia ca nu ai fost
inteles. Exprima-te clar, intr-un limbaj accesibil si fi destul de persistent in
mesajul tau fara insa a fi incapatanat si inflexibil. Persistenta si consistenta
mesajului fac parte din stilul asertiv.
-Primul pas in a deveni afirmativ este sa fi constient de felul tau natural de
raspuns pentru ca apoi sa poti face modificarile si corectiile necesare pentru a
aborda un stil asertiv. Stilul asertiv va deveni stilul tau natural in masura in care
il vei practica constient de fiecare data pana cand el va deveni automat.
-Determina care sunt gandurile care te fac sa fi mai putin asertiv precum frica de a
fi rejetat daca spui ceea ce gandesti, grija de a nu fi inteles cum trebuie, dubiul ca
nu este timpul potrivit sa spui ceea ce ai vrea sa spui, etc. Incearca sa distingi
aceste ganduri care tradeaza nesiguranta si frica, pune-le in cuvinte in mintea ta si
apoi evalueaza cata probabilitate este sa se intample asa cum anticipezi in mod
negativ. Intreaba-te daca este intradevar o catastrofa pentru tine daca se intampla
cu adevarat lucrul anticipat? In final, constientizeaza lantul acesta cauzal dintre
asteptarile tale negative referitor la rezultat si modul in care pierzi asertivitatea
nefiind convins de succesul actiunii tale. Daca ai reusit sa pui aceste lucruri unele
langa altele vezi daca nu cumva este mai bine sa schimbi felul de a prezenta
lucrurile fara sa te gandesti cu frica la rezultatul posibil. Concentreaza-te numai
pe momentul respectiv cand iti ceri un drept si afirma-te ca o persoana hotarata.
In partea dedicata modelarii noilor deprinderi este bine sa se inceapa cu jucarea celor patru stiluri de interrelatii interpersonale astfel ca subiectul sa realizeze avantajele
si dezavantajele fiecaruia si sa inteleaga unde se plaseaza el. Apoi diferitele deprinderi
prezentate in cursul sedintei sunt discutate si jucate in “role-play” de mai multe ori si in
diferite incidente si mai ales cele avand contigenta cu viata subiectului. Dupe ce s-a
prezentat o deprindere necesara, terapistul trebuie sa-l lase pe subiect sa fie creativ, sa
evite sa-l tuteleze prea mult, ci sa-l conduca usor spre dobandirea deprinderii in
termenii si limbajul care sunt proprii subiectului respectiv.
Sedinta: Acceptarea criticii.
1. Motivatia rationala a sedintei. Critica este intalnita in cele mai diverse situatii
ale vietii sociale, de la locul de munca pana in spatiul domestic, ea este un mod obisnuit
al interactiunii umane. Fiecare individ are un anumit prag de a percepe critica, unii vad
in fiecare remarca ceva critic iar altii vad critica pentru mult mai mult. Pe de alta parte
sunt indivizi care “livreaza”critica intr-un mod politicos, iar altii care manevreaza
critica ca o arma de atac personal, dar si modalitati intermediare intre aceste doua
extreme. Pentru multi subiecti aflati in procesul de a abandona consumul de alcool acest
subiect poate fi important ei fiind de foarte multe ori tinta multor critici.
Tinta sedintei este modul cum un subiect este gata si stie sa primesasca critica.Este
bine de subliniat aspectele pozitive ale criticii. Daca critica este facuta in mod realist in
livrata in mod gratios ea este un prilej pentru a afla felul cum un individ este privit de
altii sau ce modificari trebuie sa faca pentru a fi adecvat intr-o relatie sau context; in
final ea este un prilej de a invata. O alta ratiune de a fi gata pentru receptarea critici
este evitarea unei confruntari inutile. Daca subiectul raspunde la critica cu manie si
intoarce critica aceasta este un semnal pentru altii de a evita pe viitor astfel de situatii si
individul se exclude astfel dintr-o modalitate onesta de comunicare care ar favoriza
dezvoltarea personala. Aceasta maniera poate chiar sa ameninte continuarea unei relatii
incepute sub bune auspicii.
In mare, exista doua feluri de critica: constructiva (sau asertiva) si destructiva (sau
agresiva). In prima categorie intra critica care nu se adreseaza persoanei ci
comportamentului sau iar persoana care critica furnizeaza doar un feedback pozitiv in
vederea unei posibile schimbari sau ajustari. In cazul criticii destructive, critica este
indreptata asupra persoanei, se pune in discutie personalitatea sau caracterul, apar
conotatii morale sau valorice si este de cele mai multe ori livrata in mod emotional.
Relatia dintre critica si consumul de alcool este foarte stransa si poate fi privita ca
una din cele mai frecvente cauze de consum sau de reluare a consumului. Mecanismul
prin care critica apare mai frecvent la un alcoolic sau prin care ea recheama gandurile
pentru consum poate fi recunoscut in urmatoarele situatii:
-In primul rand trebuie accentuat ca consumul de alcool este un agent care modifica
chimismul cerebral si treptat aduce o nota de iritabilitate generala subiectul care
consuma. Dintr-un individ calm si bland, treptat acesta ajunge un tip reactiv,
impulsiv, certaret care va reactiona negativ si hiperemotional chiar si la o critica
anodina.
-Consumul de alcool deterioreaza functionalitatea individului in diverse arii de viata
precum in familie, la locul de munca, ca parinte, in relatiile cu prietenii, etc. Este de
la sine inteles ca exista o mare probabilitate ca in aceste arii de functionare individul
va primii destule mesaje critice care ar putea sa depaseasca pragul lui de receptionare si toleranta si asa destul de scazut. De exemplu, relatiile cu sotia pot
deveni o sursa perpetua de criticism si iritare pentru subiect. Incapacitatea
subiectului de a raspunde pozitiv la critica va reprezenta o situatie inalta de risc
pentru a continua bautura sau de a o amorsa de fiecare data.
-Relatiile incordate cu altii din cauza rejectiei criticismului, sentimentului de
victimizare si cresterii iritabilitatii si reactivitatii emotionale duce la aparitia de
sentimente negative ca cele de frustrare, de manie, de esec, etc. toate conducand la
initierea si continuatrea consumului de alcool iar in cazul dorintei de abstinenta, la
recadere.
-De multe ori criticismul, in cazul unui individ consumator de alcool, este legat de
incalcarile repetate a conventiilor sociale, a regulilor de convietuire, a incalcare a
normelor morale. Astfel, comportamentul galagios, dezinhibat, dezlanat, focusat
asupra consumului si obtinerii starii de intoxicatie, conduce la critici din cele mai
severe la care subiectul raspunde cu manie sau indiferenta aparenta. Frecvent el este
in contact cu organiele de ordine de la care primeste alte critici, avertismente sau
chiar penalitati.
- Dificultatile financiare sunt o alta sursa de vulnerabilitate si de critica;
-In final acestei liste sumare, individul care consuma abuziv alcool aluneca intr-un
conflict cu valorile morale el fiind privit ca un ratat, un caz pierdut, un individ care-
si merita soarta datorita incalcarilor repetate ale angajamentelor asumate si a
neglijarii obligatiilor de rol. Esecul ca parinte, ca sot, esecul profesional capata
conotatii moral-valorice si el este continuu sub ochii critici ai celor din jur.
2. Dobandirea deprinderilor de primire a criticii:
Acestea ar putea fi privite in doua ipostaze: deprinderi generale in fata critici si
deprinderi speciale care sunt valabile mai mult in cazul unui alcoolic sau a unei
persoane pe care de a deveni sobra.
- Nu fi defensiv in fata criticii, nu transforma critica intr-o cearta, nu contraataca,
incearca sa fi atent la cel ce te critica, intelege subiectul criticii, incearca sa
discerni motivele criticii, incearca sa nu fi emotional sau sa nu arati emotia ta,
ramai centrat doar la nivelul vorbelor si fi politicos. Daca simti nevoia unei
replici spune ca multumesti pentru ca ai fost pus la curent cu aceasta critica, o sa
reflectezi, vei raspunde sau vei lua masurile necesare in viitorul apropiat. Fi
asertiv si nu umil dar evita sa fi reactiv si emotional, gandeste-te la ratiunile celor
care te-au criticat si nu la cat de nedreapta pare critica lor.
- Clarifica continutul criticii: solicita cat mai multe detalii, pune intrebari pentru a
fi cat mai clar privitor la subiectul criticii si scopul ei, nu pune intrebari care sa
tradeze neacceptarea ei, incerca doar sa ai un cadru cat mai explicit. Evita astfel
de intrebari precum: de ce?, cine?, incurajeaza interlocutorul printr-o atitudine
directa si calma sa furnizeze intreaga situatie care a declansat criticile.
-Cauta sa gasesti in orice critica ceva cu care sa fi de acord: chiar cand critica
pare nedreapta gaseste ceva fata de care sa spui: “intr-adevar sunt de acord cu....”,
“recunosc ca situatia nu a fost cea mai placuta pentru...”. In loc de a raspunde cu
ostilitate si manie, incearca sa spui ceva cu care esti de acord cu cel ce te-a
criticat. Asta va deschide un alt fel de dialog si va trimite interolocutorului
mesajul ca esti disponibil pentru o discutie dincolo de critica.
- Propune un compromis: incearca sa explorezi situatia de pe ambele parti, pune in
mod gratios diferite intrebari care sa-ti clarifica punctul de vedere a caluilalt si
incearca sa propui anumite schimbari care sa se intalneasca la jumatatea distantei,
ofera treptat unele compromisuri ca o invitatie celaltal sa faca la fel.
- Respinge o critica incorecta: atunci cand continutul criticii nu este conform cu
realitatea, cand este facuta cu scopul de a te rani sau pune intr-o situatie
dezavantajoasa sau ca altul sa capete o pozitie de superioritate. Respinge astfel de
critica politicos si mentine-te la nivelul faptelor si nu discuta aspecte emotionale,
ramai asertiv si apeleaza la limbajul corporal ca sa te arati ferm dar si relaxat.
Respingerea criticii nu este un razboi ci doar o afirmare a unei alte pozitii
argumentata logic si cu fapte controlabile.
3. Modelarea deprinderilor. Dupa discutarea deprinderilor necesare pentru
acceptarea criticii si a situatiilor particulare pe care un fost consumator abuziv de
alocool le poate intalni urmeaza in mod firesc modelarea acestor deprinderi confirm
cu stilul subiectului, cu personalitatea si caracterul acestuia in activitatea de “roleplay”. Terapistul accepta sa joace pe rand diferite roluri, dar subiectul trebuie sa
ramana “vioara intai” si sa rezolve situatiile pe care celalalt (rol jucat de terapist) i le
pune in fata. Trebuie sa se treaca in revista situatii legate de rolul si statutul
persoanelor care crtica, situatiile de critica constructiva versus critica destructiva,
stapanirea reactiilor emotionale, stilul asertiv in fata criticii, negarea criticii si toate
acestea discutate in legatura de vechile ganduri si situatii de consum de alcool.
Sedinta: Constientizarea maniei.
1. Motivatia rationala a sedintei.Mania este unul din emotiile care sunt cel
mai strans legate de dorinta de a bea. Probabil ca subiectul a descris deja legatura acesta
in sedintele anterioare. Acum doar trebuie subliniata. In orice caz alegerea acestei
sedinte este motivata de importanta pe care o are mania printre triggerii de consum ai
subiectului. Se incepe prin a se defini mania, se descrie aceasta emotie si i se cere
subiectului sa mentioneze ce cuvinte foloseste. Este important sa se vorbeasca de manie
si nu de alte emotii cu care s-ar putea confunda, ca ostilitate, necaz, suparare, ura sau
resentiment. Trebuie sa se sublinieze inca odata ca mania este o emotie naturala,
normala, care face parte din registrul de experiente umane, nu este nici rea nici buna si
ea are acelasi rol ca si alte emotii: sa ne organizeze si sa ne orienteze spre o actiune
adecvata, ne ofera informatii despre ce se intampla in jur, ne motiveaza si ne exprima in
interactiune cu altii. Ea este doar un semnal pentru individ ca ceva amenintator sau ostil
se intampla.
Dupa conturarea intelesului se trece la prezentarea modelului cognitiv
comportamental al maniei, respectiv la legatura dintre triggeri, gandurile si afirmatiile
preformate legate de aceasta emotie. Aceasta ecuatie explica de ce un anumit eveniment
cheama anumite ganduri automate formate de-a lungul experientei timpurii a
individului si care aduc in prim plan sentimente congruente si finalmente individul se
exprima comportamental in consecinta.
In general triggerii maniei sunt externi, precum situatii frustrante de viata sau
evenimente interpersonale, dar pot fi si interni precum diferite sentimente sau ganduri
care conduc subiectul catre o manie intoarsa catre sine (ca in cazul frustrarii, esecului,
umilintei, etc.). Consecintele cele mai asteptate ale maniei sunt agresivitatea, actiunile
impulsive, pasivitatea sau comportamentul pasiv-agresiv.
Efectele maniei pot fi pozitive precum mobilizarea energiei subiectului in
vederea rezolvarii situatiei generatoare de manie sau furnizarea unui raspuns robust prin
antrenarea tuturor resurselor individuale, volitive, cognitive si energetice. Dintre
efectele negative ale maniei trebuie amintita confuzia emotionala, sentimentul de a fi
coplesit emotional care poate duce la incetosarea procesului de decizie, la depasirea
defenselor si la reactii pripite, agresive, impulsive sau pasiv-agresive cu o comunicare
distorsionata de resentimente si stima de sine scazuta.
2. Dobandirea deprinderilor de constientizare a maniei:
-Trebuie sa se discute care sunt cele mai timpurii semne ale maniei cu scopul
recunoasterii la timp a aparitiei acestei emotii. Subiectul este invitat sa descrie
evolutia acestui sentiment si sa incerce sa-l recunoasca din primele momente ale
aparitiei, un prim pas de a-l putea dirija activ. Pentru a recunoaste mai usor
mania, subiectul trebuie sa distinga intre expresia emotionala si cea
comportamentala a maniei.
-Subiectul este incurajat sa foloseasca multe cuvinte pentru a descrie mania si
astfel sa poata sa o rationalizeze mai usor, sa fie atent la ea, sa se focalizeze si sa
o observe constient.
-Reactiile comportamentale si efectele maniei trebuie trecute in revista cu partile
pozitive si negative si cu furnizarea a cat mai multe exemple din viata
subiectului. Astfel se ajunge la conturarea stilului de reactie la manie a
subiectului si care a fost contributia alcoolului la stabilirea acestui pattern. A
existat o deosebire intre reactia la manie cand a fost baut si cand a fost “treaz”?
- La fel reactiile celorlalti la mania subiectului trebuie inventariate ca si modul cum
subiectul le percepe si ce efect au asupra lui. Subiectul trebuie intrebat daca au
existat persoane din anturajul subiectului care au legat mania lui de consumul de
alcool? A acceptat subiectul acest comentariu sau il accepta acum?
- Subiectul trebuie sa devina constient de factorii declansatori ai maniei prin
particularizarea diferitelor evenimente. Se va inventaria triggerii directi precum
confruntari verbale, emotionale, situatii frustrante, critica, abuzul si agresiunea si
triggerii indirecti precum situatii care aparent nu au legatura cu subiectul dar fata
de care subiectul se simte sensibil si vizat. Se va discuta cum alcoolul a fost
lubrifiantul acestor situatii sau cum alcoolul a scazut pragul de aparitie a maniei
prezentand o evolutie longitudinala in care se evidentiaza sensibilitatea din ce in
ce mai mare la triggeri fata de care altadata subiectul era rezistent.
3. Modelarea se face ca totdeauna prin role-play cu tot felul de exercitii
practice care simuleaza situatii din viata subiectului. In timpul exercitiilor de modelare
teraputul incurajeaza subiectul sa joace de mai multe ori acele situatii care par
reprezentative pentru ecuatia cognitiv-comportamentala: alcool ca trigger sau facilitator
– ganduri si emotii – comportamente.
4. Tema pentru acasa. Sedinta se incheie furnizandu-i subiectului un formular
cu mai multre coloane: data, situatia declansatoare, recunoasterea maniei, evaluarea
intensitatii ei pe o scala de la 1 la 100, descrierea ei, ce ganduri i-a trezit si ce
consecinte a avut.
Sedinta: Managementul maniei
1. Motivatia rationala a sedintei. Se recapituleaza ce s-a discutat in sendinta despre constientizarea maniei. Este foarte important ca subiectul sa recunoasca mania,
sa o poata verbaliza, sa poate sa o descrie in cuvinte si sa o urmareasca in evolutia sa,
toate numindu-se constientizarea maniei. La fel el trebuie sa fie convins de legatura
dintre factorii declansatori, triggerii si gandurile sale preformate si expresia maniei,
emotionala si comportamentala. Acest lucru este esential pentru terapia cognitivcomportamentala pe care subiectul s-a angajat sa o duca la bun sfarsit.
Se trece in revista tema avuta pentru acasa de la sedinta anterioara si se discuta
situatiile inregistrate de subiect, mai ales legatura dintre trigeer si gandurile
preformate/supozitiile/prezumptiile subiectului care au fost trezite de factorul
declansator si apoi mania si evolutia ei. Este important sa se vada daca subiectul este
capabil sa fie atent la manie si la evolutia ei.
Acum este momemntul sa se vorbeasca daca subiectul realizeaza ca daca ar avea
alte supozitii/prezumtii despre ce se intampla cand apare un eveniment declansator si
care-l conduce la aparitia maniei atunci poate ca ar fi mai putin sau mai rar manios.
Subiectul trebuie sa rationalizeze ecuatia cognitiv-comportamentala prin care daca ar
inlocui prezumtiile sale disfunctionale cu altele adaptative el ar reusi sa rezolve
problema maniei: “asa cum gandesti despre un lucru asa simti despre el”.
2. Dobandirea deprinderilor de management al maniei. Este partea cea mai
importanta a celor doua sedinte in care subiectul trebuie sa incerce sa “deconspire”
mania si efectele ei si capete deprinderi de a o canaliza in mod adecvat atunci cand
apare. Partea aceasta a sedintei se bazeaza atat pe exercitii cat si pe “scenarii”furnizate
de terapeut.
- Primul exercitiu se refera la dobandirea de deprinderi de a dobandi calmul. El se
bazeaza pe acceptiunea ca atat timp cat subiectul va fi calm el va putea tine situatia sub
control. Astfel, cu cat o deceleaza mai repede, inainte de a ajunge la apogeu, cu atat mai
eficiente vor fi metodele. Subiectul este invitat sa aleaga si sa repete una sau doua dintre
indemnurile de mai jos, care crede el ca i s-a potrivi mai mult: fi calm, relaxeaza-te, ia
o usor, numara pana la 10, fi rece, ai rabdare, nu te repezi, respira adanc, asteapta si
sa le aplice in timpul crizei de manie.
- Al doilea pas este rationalizarea situatiei, evaluarea evenimentului declansant: merita
sa fiu manios? am fost realmente jignit sau atacat? nu cumva am avut prea multe
asteptari? nu este si ceva pozitiv aici, in situatia asta? Revizuieste lucrurile punct cu
punct si incearca sa vezi diferit situatia.
- Incearca sa evaluazi de ce esti manios: oare situatia asta trebuie sa ma faca manios?
nu cumva sunt prea sensibil? de ce ma face manios? sunt cumva orgolios? Vezi cum
reactionezi emotional si incearca sa gasesti o alta cale de a scoate afara “energia
negativa”: comunica, discuta, negociaza, schimba subiectul, ia-o intr-o directie opusa,
etc.
- Incearca sa accepti ce s-a intamplat spunandu-ti: asa trebuia sa se intample, celelalte
evenimente anterioare m-au condus aici, nu pot sa schimb ce de fapt deja s-a intamplat,
nu pot sa ma lupt cu trecu tul, daca ma lupt devin orb la prezent, doar prezentul este
ce-l pe care-l pot controla, este pierdere de timp sa ma lupt cu ceea ce deja s-a
intamplat, prezentul este perfect chiar daca nu-mi place complet, este exact momentul
care urma dat fiind ceea ce a fost pana acum, accepta-l si mergi inainte...
- Incearca sa rezolvi problema, conflictul, nu poti rezolva nimic daca esti in continuare
manios, aminteste-ti ca poti rezolva orice problema daca esti calm si rational, gandindute la ce s-a intamplat te condamni la un ciclu infinit de frustrare si manie, nu lasa sa
interfere cu viata ta;
- Gratuleaza-te de fiecare data cand reusesti sa-ti stapanesti sau sa-ti reduci mania.
3. Modelarea: Terapistul ii oprezinta subiectului un scenariu in care subiectul
este confruntat cu una din situatiile declansatoare (este umilit, este criticat, este
abandonat, se intampla ceva nedrept, etc) si subiectul trebuie sa joace toate abilitatile
care le-a invatat, de la indemnurile de calm pana la rationalizarea situatiei si rezolvarea
problemei. El trebuie sa spuna tot timpul ce simte, ce gandeste si ce vrea sa faca fara sa
faca din asta un fel de recitare a terapistului. El trebuie sa incerce sa fie autentic si sa
foloseasca cuvintele lui proprii.
Sedinta: Constientizarea gandurilor negative
1. Motivatia rationala a sedintei. Nu trebuie sa existe sedinta in care sa nu se
reitereze modelul cognitiv: eveniment – ganduri automate/presupozitii/prezumptii –
emotii si comportamente. E bine sa se utilizeze o fraza scurta: “asa cum gandesti asa vei
simti si face”. Ea subliniaza prioritatea gandurilor si nu a emotiilor. Oamenii obisnuiti
au credinta ca emotiile sunt cele care dirijeaza gandurile noastre, pe cand modelul
cognitiv da prioritate gandurile automate care deobicei trec neobservate de individ ca
mai apoi ele sa deschida poarta emotiilor congruente cu ele. Acest model este denumit
de Ellis (1962)6 modelul A-B-C, respectiv A reprezinta triggerul, B gandurile automate
si C emotiile si comportamentul subsecvent. In general oamenii nu recunosc decat
modelul A – C, adica se trece direct de la trigger la emotie.
Aceste ganduri care nu sunt evidente in planul constiintei s-au format si
consolidat cu mult timp inainte, in stadiile timpurii ale dezvoltarii subiectului, in contact
cu persoane semnificative din anturajul subiectului precum parintii sau scoala. Apoi ele
s-au stocat in modelul de judecata a subiectului. Ele raman tacute atata timp cat nu sunt
trezite de un eveniment care reaminteste sau este analog cu acela care le-au generat cu
mult timp inainte. Astfel daca individul a trait cu un tata cu mari asteptari care l-a certat
mereu ca nu obtine bune rezultate la invatatura si copilul a deprins gandul ca nu este
eficient, ca esueaza mereu, multi ani dupa, cad seful lui de la locul de munca ii va face
chiar o critica anodina, lui i se va activa instantaneu acele modele mentale automate
care vor genera sentimentul de esec si lipsa de valoare.
Aceste ganduri sunt automate, scapa controlului nostru pentru ca se activeaza
imediat dupa aparitia unui element declansator adecvat. Ele sunt ca niste “profetii”
negative care fac subiectul sa se simta nerespectat, manios, trist, abandonat, infricosat,
etc. Ele se numesc “ganduri automate”, “presupuneri disfunctionale”, “afirmatii
prestabilite”, etc. Este normal sa se creada ca daca subiectul reuseste sa invete sa
recunoasca aceste ganduri automate si sa le tempereze sau, mai bine zis, sa le
inlocuiasca cu altele mai adecvate, el va avea alte emotii si sentimente.
Daca cineva va face efortul sa recunoasca devreme gandurile automate sau
presupunerile disfunctionale proprii si va dori sa le imbunatateasca in lumina
experientei lui actuale de viata va constata ca acest proces este unul foarte greoi, ia mult
timp si rabdare si mai ale mult exercitiu care se bazeaza pe automatizarea unui alt
pattern A-B-C. Subiectul trebuie facut sa inteleaga, sa creada si sa gaseasca motivatia
pe termen lung pentru a continua cu exercitii pana ce va obtine succesul dorit. Acest
succes este categoric legate de adeziunea subiectului la acest model.
2. Dobandirea deprinderilor de constientizare a gandurilor negative:
- “Incearca sa recunoasti devreme gandurile automate care sunt ca niste benzi de
magnetofon care pornesc imediat ce un eveniment declansator a aparut. Poti sa crezi ca
ele sunt subconstiente, dar nu sunt, ele apar repede in campul gandirii tale dar repede
sunt obturate de emotiile si comportamentele pe care le declanseaza. Incearca sa
decelezi care ar fi gandurile tale automate. Incearca sa le prinzi imediat ce dispozitia ta
psihica incepe sa se schimbe si repede cauta in mintea ta ce ai gandit cu un minut
inainte de ai devenit usor trist sau morocanos. Ceva trebuie sa se fi intamplat si sa fi
gandit. Astfel de ganduri sunt sub forma unei propozitii simple care te “eticheteaza” in
anume fel: “sunt un prost”, “niciodata nu o sa reusesc”, “este normal sa gresesc pentru
ca gresesc intotdeauna”, “nu sunt o persoana de valoare”, “nimeni nu ma place”, etc”.
- “Fa o lista cu ganduri tale negative si automate care uneori pot fi aceleasi cu
asteptarile tale in diferite situatii”. Terapeutul ajuta subiectul sa faca aceasta lista fara
insa sa faca sugestii, subiectul va fi foarte sugestibil, terapeutul doar incurajeaza
subiectul si-l sustine. Dupa construirea acestei liste, terapeutul o poate confrunta cu
chestionarul gandurilor automate a lui Hollon si Kendall (1980)7 si chiar poate aplica
acest chestional pentru o evaluare standardizata. La fel, terapistul poate utiliza si
chestionarul atitudinilor disfunctionale a lui Weissman si Beck (1978)8.
- Apoi subiectul este invitat sa discute cum diferite evenimente conduc la anume
emotie si comportament trecand prin aceste gaduri automate si sa ofere cat mai multe
exemple. Exemplele trebuie sa lege si consumul de alcool, de exemplu: o anume situatie
stressanta care, prin intermediul gandului automat ca nu o sa reusesca, va conduce la
sentimentul de lipsa de valoare si la un comportament retractil si care i-l va duce pe
subiect la consumul de alcool ca mod de a compensa sentimentul de esec. Subiectul nu
trebuie sa fie teoretic ci practic si realist si sa se refere mereu la experienta lui si nu la
generalitati.
- In continuare, subiectul este bine sa inteleaga ca gandurile automate sunt
expresia existentei unui model distorsionat de judecata pe care-l foloseste pentru a
interpreta diferite situatii si din care nu reuseste sa evadeze. El crede cu tarie in felul lui
“logic”de a interpreta lucrurile. Exemple de astfel de modele rigide de judecata:
a. “Totul sau nimic” prin care un individ vede numai in alb si negru o situatie sau
ca exista doar doua alternative, da si nu, si ignora variante intermediare, posibilitatea
negocierii si a obtinerii partiale a rezultatului, etc.
b. “Suprageneralizarea” evidenta in conditiile in care un individ se simte atras de
a trage o concluzie generala din rezultatul unui eveniment anodin, aceasta
recunoscandu-se prin propozitii care incep prin “totdeauna”, “niciodata”, etc.
c. “Etichetarea” este o forma extrema a gandirii totul sau nimic, subiectul aflat
intr-o anumita situatie o clasifica si o denumeste conform categoriile preformate si
astfel simte unde se plaseaza el si realitatea inconjuratoare, este un mod de simplificare
care-l tine departe de un rationament nuantat: “sunt un prost”, “este o catastrofa”, “el
este un nebun”, “esec total”, etc.
d. “Personalizarea” atunci cand subiectul se considera responsabil de orice se
intampla in jur, aceasta ducand la continua blamare a lui insusi si la sentimente de
depresie, anxietate, vina sau rusine: “s-a intamplat pentru ca nu sunt bun”, “daca as fi
fost destept nu s-ar fi ajuns aici”, etc.
e. “Magnificarea” cand exista tendinta regulata ca unui eveniment sa i se atribuie
o importanta mai mare decat in realitate, distorsiune care conduce la un stil de exagerare
a rasunetului situatiilor de viata si se recunoaste prin folosirea de superlative precum
“extraordinar”, “ingrozitor”, “nemaivazut”, “imens”, etc.
f. “Perefectionism” ca o tendinta exagerata pentru amanunte cu sentimentul ca
ceva parca nu a fost luat in considerare, ceva nu este niciodata terminat.
g. “Asteptari negative” (pesimism) precum a considera ca cel mai probabil
rezultat ar fi unul negativ.
h. “Concluzionarea” atunci cand subiectul sare repede la a concluziona imediat
dupa aparitia unui eveniment, inainte de a urmari desfasurarea lucrurilor si a intelege
mai bine ce se petrece cu adevarat sau concluzioneaza pe baza unui singur detaliu.
- Dupa recunoasterea acestor ganduri urmeaza o etapa logica: incercarea de a la
substitui cu unele pozitive sau adaptative.
3. Modelarea. Partea cea mai importanta este practicarea exercitiilor de
recunoastere a gandurilor negative, a legaturii lor cu generarea consumului de alcool si
a recaderii si inlocuirii lor cu ganduri adaptative si pozitive. Asta nu inseamna ca
subiectul trebuie sa fie naiv, increzator ca totul va fi perfect, el trebuie sa fie realist si
flexibil. Este crucial ca subiectul sa faca toate eforturile pentru a formula corect si cat
mai simplu o afirmatie care sa inlocuiasca un gand negativ. Aceasta afirmatie nu trebuie
sa fluctueze in aspectul ei gramatical, ea trebuie sa fie frazata de fiecare data la fel astfel
ca subiectul sa poata sa o memoreze si sa o automatizeze.
Atunci cand subiectul va fi capabil sa recunoasca rapid tendinta de aparitie a
gandurile automate negative si imediat se le inlocuiasca cu cele pozitive stocate deja in
mintea lui el va fi facut un mare pas spre managementul situatiilor de consum si a
drumului spre o viata in sobrietate.
Sedinta: Managementul gandurilor negative
1. Motivatia rationala a sedintei. In cursul sedintei nu se precupeteste efort in
a se reitera ecuatia de baza a terapiei cognitiv-comportamentale (modelul ABC):
eveniment – reactivarea gandurilor preformate – emotii/comportamente. Acest model a
fost discutat in diferite ipostaze de-a lungul terapiei precum cand a fost vorba de
managementul maniei. Se face analogia cu acea sedinta, daca e cazul, daca nu se
prezinta aici si se discuta cum anumite evenimente readuc in campul constintei
ganduri/supozitii/prezumptii/afirmatii cu caracter negativ formate cu mult timp inainte
si care s-au constituit ca un mod automat de reactie la evenimente asemenatoare sau
echivalente semantic cu cele care au contribuit la nasterea acestei tipologii de ganduri
negative. Gandurile negative vor aduce in prim plan imediat si emotii si comportamente
congruente cu ele. Sedinta are ca scop determinarea subiectului de a inlocui gandurile
negative cu altele adaptative, realiste si pozitive. Pentru aceasta trebuie mai intai ca
subiectul sa invete sa recunoasca gandurile negative in faza incipienta, sa le opreasca
eficient si apoi sa le inlocuiasca cu ganduri pozitive si toata aceasta secventa sa o
automatizeze prin exercitii repetate. Subiectul trebuie sa accepte ca gandurile sunt ale
lui si numai el si le poate avea controlul lor pentru a le dirija si schimba. Astfel se poate
spune: “nu oamenii te supara pe tine ci tu le permiti sa te supere” prin faptul ca
individul permite evenimentului declansator, afirmatia cuiva, sa declanseze ganduri
negative, precum supozitia ca “sunt inferior” si automat apar sentimentele de frustrare si
nefericire si retragerea umila din dialog, cand, de fapt, se putea si altfel: inlocuirea
gandului negativ cu afirmatia: “cred ca nu are dreptate, o sa verific, poate am gresit dar
nu asta e regula” care aduce sentimente de calm si incredere si un comportament
deschis la discutie si clarificarea lucrurilor.
2. Deprinderile. In aceasta parte se urmareste construirea desprinderilor de
inlocuire a gandurilor negative cu altele pozitive si automatizarea acestora:
-Se discuta lista de ganduri automate care a fost facuta in sedinta precedenta
despre constientizarea gandurilor negative si evenimentele care le declanseaza cel
mai des. A nu se uita reamintirea patternurile de gandire caracteristice
subiectului.
- Se discuta care sentimente si comportamente genereaza aceste evenimente
negative si cum acestea au legatura cu dorinta de a consuma alcool, cu incalcarea
angajamentelor de abstinenta, alcoolul fiind modul cel mai convenabil de coping
cu frustrarile, mania, resentimentul, stima de sine scazuta, sentimentul de
neputinta si alt gen se sentimente negative.
-Pentru fiecare gand negativ se incearca a se gasi un “antidot” pozitiv, o
alternativa pozitiva al gandul negativ. De exemplu, la gandul negativ “eu nu
reusesc niciodata, nu sunt atent, nu pot, nu ma duce capul, pe drept cuvant ma
critica seful” subiectul poate gasi o formula pozitiva precum “nimeni nu e perfect
si alti colegi au gresit, sunt la inceput, o sa fiu mai atent si o sa pot, daca ma
critica seful o sa vorbesc cu el despre asta” care va conduce la un sentiment de
usurare, de confidenta si la un stil afirmativ de conduita. Alt exemplu, gandul
negativ “nu reusesc sa spun nimic interesant, voi fi luat de prost, mai bine tac,
mai bine stateam acasa” s-ar putea inclocui “o sa astept sa-mi vina randul si o
sa vorbesc si eu, am destule sa spun, aici nu e un examen, e doar o pertecere”,
etc.
-Discutarea si exeresarea sentimentelor legate de gandurile pozitiv-asertive
precum calmul, confidenta, optimismul, relaxarea, etc. Astfel de emotii vor
genera la randul lor o alta unda/val de ganduri pozitive si astfel se creeaza
modelul autogenerativ: ganduri pozitive – emotii pozitive – ganduri pozitive –
emotii pozitive.
-Exercitii de recunoastere precoce a gandurilor negative si de stopare a lor.
Subiectul este invitat sa-si aminteasca cat se poate de veridic o scena frustranta si
sa lase gandurile negative sa porneasca. El repeta la comanda terapistului de mai
multe ori aceasta secventa pana cand o traieste cat se poate de aievea. Apoi brusc
terapistul face un zgomot, ca de exemplu: bate din palme, fara sa anunte subiectul
care statea cu ochii inchisi si retraia secventa frustranta. Cu aceasta ocazie
subiectul va realiza ca gandurile lui negative brusc s-au oprit la perceperea
zgomotului. Prin distragerea atentiei gandul automat se opresete! Este lectia care
o invata subiectul. Se poate repeta scena. Apoi la zgomotul produs de terapist
subiectul trebuie imediat sa inlocuiasca gandul negativ cu unul pozitiv. Si acest
scenariu se repeta pentru ca subiectul sa poate constientiza ca este capabil sa
inlocuiasca un gand cu altul doar la o comanda scurta. Se discuta aceasta
capacitate pentru ca subiectul sa o poate incorpora in logica lui proprie.
-Urmatorul subiect al modelarii este automatizarea inlocuirii gandurilor negative cu altele pozitive. Se poate ca subiectul sa formuleze pentru un anume tip de
gand automat negativ care apare frecvent in campul constiintei lui, de exemplu:
“sunt inferior” cu anume echivalent pozitiv: “sunt tot atat de bun ca altii”. Aceste
ganduri pozitive trebuie sa fie simple, scurte, precum niste afirmatii: sunt bun,
pot face asta, pot sa mai incerec, voi reusi, am reusit si altadata, o sa ma
documentez, etc.
-Constientizarea si inlocuirea credintelor, interpretarilor si asteptarilor nerealiste
cu altele realiste: Acestea se pot recunoaste prin faptul ca contin cuvinte ca: ar
trebui, se cade, trebuie, totdeauna, niciodata, pe vecie, teribil, dezastros,
infiorator, si care tradeaza o gandire dichotoma totul sau nimic.
-Inlocuirea asteptarilor negative, a punerii raului in fata prin construirea unui stil
pozitiv, afirmativ bazat si pe credinta ca asteptari pozitive genereaza rezultate
pozitive;
- Evitarea etichetarilor negative a sentimentelor precum necaz, suparare, nefericire,
disperare, fara de speranta, neajutorare, etc. Reiterarea ca sentimentele nu sunt
nici bune nici rele, ele sunt doar semnale care ajuta sa ne orientam in situatie si
etichetarea lor negativa duce la demoralizare, comportament de evitare, lipsa de
mobilizare a resurselor personale. Este bine ca subiectul sa incerce reetichetarea
starilor sale emotionale cu o terminologie pozitiva, favoravila implicarii si
actiunii.
-Construirea de profetii pozitive, de asteptari pozitive, o pozitie deschisa si
flexibila care sa permita o interpretare realista a situatiei si o reorientare perpetua
spre succes. Dificultatile sunt doar jaloane care ajuta si dirijeaza procesul
decizional spre un deznodamant pozitiv.
-In caz de nereusita trebuie blamat evenimentul si nu persoana, a face greseli este
un mod de a invata si nu trebuie sa conduca la demoralizare si esec.
-Subiectul trebuie sa invete sa fie atent, constient, sa pastreze calmul si focusul.
Pentru asta cel mai usor este sa nu lase emotiile sa vina in fata ci sa tina mintea
ocupata prin a observa si a-si descrie mental, prin vocea interioara, ce se petrece
si ce face .
-Alatura de aceasta el trebuie sa se incurajeze perpetu spunandu-si idemnuri (hai,
da-i inainte, poti, etc) si premiindu-se pentru cea mai mica reusita (vezi ca poti,
bravo, esti bun, ti-am spus eu, etc.).
Toata aceasta suita de deprinderi trebuie exersata atat in cadrul sedintei cat si ca
tema pentru acasa pentru ca subiectul sa adere cu adevarat la ele si apoi sa le
automatizeze. Subiectul nu trebuie sa paraseasca sedinta ca dubii asupra eficacitatii
acestor deprinderi, trebuie sa fie corect si sa puna in discutie orice dubiu sau critica la
adresa lor.
Sedinta: Sporirea activitatilor placute
1. Motivatia rationala a sedintei. Scopul acestei sedinte este de a incuraja
subiectul sa se implica in activitati placute care sa se constituie intr-o alternativa la
consumul de alcool. Aceste activitati trebuie sa fie incorporate in strategia larga de
coping a subiectului astfel incat in conditii in care stressul, gandurile negative, triggerii
de consum, etc asediaza subiectul cu tentatia de consum, subiectul sa aiba in rezerva un
spectru de actiuni placute care sa-l absoarba si sa-l tina departe de alcool. Nu trebuie
uitat ca multi alcoolici consumau alcool tocmai in timpul unor activitati recreative.
Aceste activitati trebuie identificate si inlocuite cu altele in care alcoolul sa nu faca
parte sau sa fie incompatibil.
Multi alcoolici dupa ce inceteaza consumul simt un gol in viata personala,
alcoolul fiind legat de multe ritualuri zilnice, precum alimentatia, repausul sau
relaxarea. Subiectul este invitat sa se implice in activitati placute care sa genereze
sentimente pozitive si suficient entuziasm astfel incat sa neutralizeze sentimentele de
vid, plictiseala si tristete care ar putea sa apara. Activitatile aducatoare de placere sunt
un instrument puternic prin care subiectul poate controla sentimentele negative.
Subiectul trebuie sa-si construiasca o agenda zilnica echilibrata in care activitatile
profesionale, lucrative, obligatiile de tot felul sa se balanseze corect cu activitatile
recreative generatoare de placere si relaxare, o balanta intre ceea ce trebuie facut si ceea
ce doreste sa faca.
2. Dobandirea deprinderilor.
-Discuta cu subiectul o lista cat mai lunga de activitati placute conform
obiceiurilor locului sau varstei sau sexului subiectului. Din aceasta lista aproape
exhaustiva subiectul este invitat sa aleaga propriul “meniu”, adica acele activitati
pe care si le poate peremite sau care pot fi realist dobandite.
-Activitatile alese de subiect ar trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: i) sa
nu fie competitive, adica sa nu implice dorinta de a castiga sau frustrarea de a fi
pierdut; ii) sa nu depinda de altii; iii) sa aiba valoare pentru subiect adica sa-i
aduca beneficii fizice, psihologice, culturale sau spirituale; iv) sa se
imbunatateasca cu practicarea lor si astfel sa aduca subiectului sentimentul de
progres si pereformanta; v) sa fie acceptabile ca nivel de pereformanta cu
calitatile subiectului, respectiv sa nu aiba cerinte care subiectul sa nu le poate
ajunge sau sa le atinga cu greutate.
- Subiectul sa construiasca cu plan de activitati placute care sa incorporeze unele
din aceste activitati in programul zilnic si altele in cel de sfarsit de saptamana; la
fel un program de activitati placute pentru concediu sau perioade in care subiectul
nu este ocupat cu activiti profesionale. Acest program trebuie sa fie realist si
capabil sa fie ritualizat. Totusi nu trebuie uitat ca repetarea unor activitati placute
la infinit poate conduce la plictiseala si acea activitate nu mai reprezinta o
atractie.
-Discutarea competitiei care exista intre aceste activitati placute si sentimentul de
craving; cu cat activitatea e mai placuta cu atat mai mult indeparteaza dorinta de
consum a alcoolului.
-Discutarea aspectelor practice si a obstacolelor in punerea in practica a acestui
plan: nivelul angajarii subiectului, balanta dintre activitati, planificarea,
competitia dintre activitati, gradul de placere diferit al diferitelor activitati,
sentimentul de satisfactie ca reintarire pozitiva a activitatii.
Sedinta: Managementul depresiei si dispozitiei negative
1. Motivatia rationala a sedintei. Relatia dintre alcoolism si depresie nu mai
trebuie sa fie documentata. Este foarte probabil ca subiectul sa fi incercat in mai multe
randuri sentimente de depresie atat ca reactie la consumul propriuzis cat si la consecintele lui in domeniile familial, profesional sau social. La fel, depresia insoteste
si individul care se lasa de baut. Pe de-o parte este vorba de stabilirea unui nou echilibru
neurobiologic si pe de alta parte alcoolul facea parte din toate aspectele vietii, de la
modul de coping pana la modul de recreere si lipsa lui poate fi resimtita in mod dureros.
Aceasta depresie este cea care cheama individul la vechiul obicei, nu numai cravingul.
Individul traieste cu credinta efectiva ca daca bea ii va fi mai bine, nu va mai fi trist si
abatut. El a incercat acest lucru de foarte multe ori in viata lui dar ignora de fiecare data
sa recunoasca ca efectul este tranzitoriu si ca apoi sentimentele de depresie sunt mai
intense decat inainte de a bea. Discutia despre legatura dintre depresie si alcool si
despre depresie ca si ratiune de a recadea este parte cruciala in terapia indivizilor care
au mentionat-o in analiza functionala de la inceputul terapiei.
In concordanta cu teoria terapiei cognitv-comportamentale, in aceasta parte a
sedintei se dezbate legatura dintre schemele cognitive si sentimentul de depresie si i se
reaminteste faptul ca asa cum va gandi asa va simti. Corolarul este ca depresia poate fi
depasita daca va reusi sa faca un management eficient a gandurilor negative ce conduc
la dispozitie negativa, daca va avea un mod pozitiv de rezolvare a problemelor si daca
se va implica in activitati ce-i aduc placere.
Depresia este un sindrom, adica e un cortegiu de simptome care are in centru
sentimentul de tristete, lipsa de speranta si de nejutorare, iar simptomele depresiei sunt
legate intre ele. Cel mai rapid mijloc de a combate depresia este de a trata fiecare
simptom al depresiei ca o problema distincta si astfel o ameliorare intr-un domeniu se
va reflecta si asupra altor domenii (Emery, 1981)9.
2. Construirea deprinderilor.
- Adesea indivizii depresivi au probleme in a descrie simptomele despresive si au
interpretari eronate despre aceste simptome. Este important ca subiectul sa
constientizeze adecvat simptomele sale depresive cea ce se realizeaza prin: i) fi
atent la schimbarile dipozitiei tale si descri-o in cuvinte precum trist, abatut,
plictisit, insingurat, abandonat, etc; daca esti atent prin aceste cuvinte vei decela
imediat cand dispozitia ta vireaza spre depresie; ii) fi atent la ce simti cand esti
depresiv si incearca sa descrii la altii ce simti, auzindu-te vei intelege si vei fi mai
clar in ce simti; iii) fi atent la corpul tau cand esti depresiv, fi atent la pozitia
corpului, la ce exprimi prin fizionomie, cum meregi si pasesti, ce faci cu mainile,
etc. iv) incearca sa nu eviti oamenii si locurile pe care altadata le frecventai,
incearca sa ignori motivele pe care le ai de a le evita si du-te acolo si fi atent la
tine ce simti si faci; v) intelege ca aceasta pierdere de incredere in fortele tale
este o expresie a depresiei; vi) incearca sa vezi care sunt activitatile fata de care
esti reticent, care ti se par ca cer efort; vii) fi constient de problemele care le ai in
mentinerea concentrarii si a luarii deciziilor si acestea expresie a depresiei tale.
-Schimba modul tau de a gandi despre tine si despre lume: reaminteste-ti ca
depresia este mentinuta de modul distorsionat prin care tu te vezi pe tine sau
lumea din jur (lucruri care s-au discutat si la sedinta despre managementul
gandurilor negative, reaminteste de modelul cognitiv ABC).
-Pentru a schimba acest model de gandire primul pas este cel de a fi constient de
aceste ganduri, de a le sesiza cand ele apar (“sunt eu ratat...”), al doilea pas este
de a incerca a raspunde la aceste ganduri cu altele realiste si pozitive (“se
intampla sa gresesti”) si al treilea pas este sa actionezi conform acestei asertiuni
pozitive. Aceasta secventa in trei pasi: constientizare, raspuns si actiune, trebuie
discutata pe larg pentru a fi inteleasa de subiect si apoi automatizata. Se iau pe
rand cei trei pasi:
-Gandurile negative automate sunt generate de distorsiuni ale proceselor cognitive
precum: i) personalizarea: prin care subiectul crede ca toate evenimentele au
legatura cu el sau il privesc; ii) magnificarea: prin care un eveniment negativ este
vazut de o amploare mai mare decat ar fi cazul; iii) totul sau nimic: exista doar
doua alternative extreme, de ex. a fi victorios sau perdant; iv) extragerea din
context: luarea numai a unui eveniment din context, acela care se potriveste cu
gandul negativ; v) precipitarea concluzionarii; e deajuns un eveniment pentru a
trage o concluzie ca si cum ar dori ca aceasta concluzie sa fie adevarata; vi)
suprageneralizarea: generalizarea unui eveniment particular ca si cum el ar fi
regula; vii) autoblamarea: fiecare eveniment negativ este luat ca argument pentru
ca subiectul sa sustina ca nu are valoare; viii) gandire magica: precum credinta in
soarta negativa sau in lipsa de noroc; ix) catastrofizarea: prin care unui
rezultatului unui eveniment i se atribuie proportii uriase; x) compararea: precum
compararea cu altii in devafoarea proprie fara a se lua in considerare diferentele
individuale.
-Constientizeaza gandurile negative ce conduc la depresie si care apar automat in
campul consitiintei cand un eveniment congruent le cheama in fata, le activeaza.
Aceste ganduri te fac sa devii depresiv atunci cand un trigger apare. Poti sa faci
mai multe lucruri ca se devi atent la aceste ganduri automate negative: i) fi atent
cand apare si da-i un nume; ii) cauta sa faci o lista cu cat mai multe din gandurile
tale automate, cauta sa ti le amintesti si sa le inventariezi; iii) cauta sa-l prinzi,
daca nu poti sa prinzi gandul care te-a condus la un sentiment negativ, cauta sa
parcurgi drumul invers si traieste si retraieste sentimentul respectiv pana ce apare
gandul negativ si incearca acum sa-l prinzi si sa-l descrii si sa-l numesti; iv)
incearca sa intelegi situatia, sa-i dai o semnificatie si astfel impiedici ca situatia
sa devina un trigger pentru un gand negativ sau devi constient ce gand negativ
aceasta situatie a generat; v) scrie pe hartie gandul sau gandurile tale automate,
scriindu-le tu le constientizezi, denumesti si descrii.
-Raspunde la gandurile automate odata ce le-ai prins. Ca sa poti raspunde trebuie
sa intelegi si sa accepti ca exista mai multe rapunsuri la o situatie si de aceea nu
te lasa furat de primul raspuns, cauta sa gasesti raspunsul adecvat din mai multe;
aceasta depinde de interpretarile tale asupra evenimentului sau situatiei. Incearca
sa folosesti cat mai multe intrebari despre situatie ca se intelegi realmente ce se
intampla, nu te grabi, fi sincer cu tine insuti, nu te subestima dar nici nu te
considera o victima, vezi care sunt avantajele si dezavantajele, incearca sa
hotarasti bazat pe cat mai multe informatii sau analize, genereaza solutii pozitive.
-Actioneaza diferit conform noilor tale ganduri si credinte pozitive. Actionand
astfel vei evita sentimentele negative si depresia. Utilizeaza cea mai buna
strategie prin recunoasterea adecvata a problemei pe care o ai in fata, ia in
consideratie mai multe abordari, incearca sa o imparti in bucati mai mici si sa
vezi care are prioritatea cea mai mare, selecteaza solutiile cele mai promitatoare
si evalueaza continuu rezultatul si fa ajustarile necesare. -Incearca sa fi ocupat, sa-ti tii mintea ocupata cu lucruri pozitive, fi increzator si ia
in consideratie ca una din cele mai bune solutii sa-ti schimbi gandurile este sa fi
ocupat cu activitati care te absorb, atat la serviciu cat si acasa. Incearca sa gasesti
activitati placute si minimalizeaza cele care te-ar putea frustra prin rezultatul
nesatisfacator.
Toate acestea sunt sugestii pe care terapistul le poate pune in discutie si in role-
play cu subiectul. Este bine sa se incurajeze subiectul sa utilizeze propria creativitate in
conturarea diferitelor abilitati pentru a recunoaste gandurile negative, de a le raspunde
cu altele pozitive si de a actiona in conformitate.
Sedinta: Cresterea suportului social
1. Motivatia rationala a sedintei. Este important pentru subiect sa inteleaga
ca de-a lungul carierei lui de bautor el si-a construit un cerc de prieteni si cunoscuti care
aveau mai mult sau mai putin acelasi obicei ca si el, consumul de alcool. De cele mai
multe ori consumul lui era legat de relatiile cu acestia. Exista si situatia particulara cand
subiectul nu a avut suficiente relatii, era un insingurat atat din cauza ca nu avea dorinta
intretinerii de relatii sociale dar si din faptul ca fusese abandonat de majoritatea
membrilor de familie sau cunoscuti. Este evident ca subiectul trebuie sa faca o
schimbare a tipului de suport social, mai ales cel proximal si cel legat de activitatile
recreative. Trebuie sa se mentioneze ca suportul social, respectiv totalitatea persoanelor
cu care subiectul intretine relatii reciproce suportive, este integrat in capacitatea de
coping a subiectului si acesta se va simti liber sau in siguranta cu cat acest suport este
mai consistent si mai elaborat. Relatiile de familie sunt partea cea mai importanta din
suportul social proximal, cel mai aproape de subiect. Este unanim recunoscut ca atunci
cand un individ este intr-o situatie de criza precum o problema grava de sanatate,
pierderea unei fiinte dragi, pierderea serviciului, pierderi financiare severe, etc, dorinta
de a impartasi, de a primi mesaje de compasiune, nevoia de ajutor, sprijinul emotional,
etc. fac ca subiectul sa acceseze reteaua de suport social si prin aceasta sa primeasca
mesajele asteptate. Mai mult, se considera ca suportul social actioneaza ca un tampon
intre subiect si agresiunile evenimentelor negative de viata. Construirea unei retele de
suport social este o competenta care solicita din plin abilitatile subiectului de a stabili
relatii interpersonale, de a le mentine si amplifica. In mare s-ar putea spune ca in aceste
relatii suportive nu poti sa ceri si sa primesti daca nu oferi si dai.
2. Construirea deprinderilor.
-Fa o lista din cunoscutii tai, adica a oamenilor pe care-i cunosti, indiferent daca
sunt rude, prieteni, colegi de serviciu, vecini, etc. apoi fa cateva coloane. In prima
pune in dreptul fiecaruia o cifra cat de aproape te simti de ei, 1 fiind foarte
departe si 10 foarte aproape. Pe alta coloana pune o cifra cat de suportivi sunt
pentru tine aceste persoane: 1 de loc si 10 foarte mult, iar pe ultima coloana ia in
consideratie cat de mult te poti sprijini de acestia in efortul tau de a te lasa de
baut: 1 de loc si 10 foarte mult.
-Ia in considerare ce fel de suport ai nevoie si fa o lista precum: ai nevoie de
suport in luarea deciziilor, sa te sfatuiesti cu cineva; ai nevoie de suport moral
respectiv sa te incurajeze atunci cand esti aproape gata sa renunti; ai nevoie de
suport emotional atunci cand te simti trist, abatut, confuz si ai vrea sa impartasesti cu cineva si sa pui in cuvinte problemele tale si sa nu te simti singur
si abandonat; ai nevoie de informatii si ajutor material, respectiv ai vrea sa ai
oameni la care sa poti apela cand ai nevoie de sfaturi, sa imprumuti bani sau sa
intrebi despre ceva important; ai nevoie sa sti ca in caz de forta majora nu esti
singur si daca se intampla ceva urgent ai la cine sa apalezi.
- Acum gandeste-te cum poti sa ai astfel de oameni in jur, cum poti sa inglobezi
astfel de oameni care sa-ti furnizeze ajutorul care tocmai l-am discutat, in reteaua
ta de suport social. Ce intentionezi sa faci ca sa-i ai langa tine? Gandeste-te la: sti
sa ceri ajutor? Cum faci? Ti-e jena? Sti sa multumesti? Sti sa sari in ajutorul
cuiva? Ai facut-o sau ai lasat cu adevarat sentimentul ca o vei face? Esti gata sa
oferi? Ce? E de-ajuns? Sti sa asculti? Sti sa descoperi cand cineva are nevoie de
ceva? Sti sa impartasesti cu cineva problemele lui? Sti sa o faci fara a fi
ostentativ, fara a da lectii? Sti sa fi modest si flexibil? Sti sa validezi sentimentele
altuia? Sti ca o relatie suportiva e un drum cu doua sensuri? Descrie-le!
-In final, uita-te la lista pe care ai facut-o. Mai vrei sa adaugi pe cineva? Vrei sa
stergi pe cineva? Acum uita-te la scorurile pentru fiecare persoana, daca vrei sa
faci modificari, acum e timpul. Acum ai o lista de persoanele care sunt in reteaua
ta de suport. Cele cu scoruri mai alcatuiesc reteaua proximala de suport pentru ca
sunt cel mai aproape de tine, ceilalti sunt in reteaua secundara, adica sunt ca un
fel de rezerva. Daca sunt prea putine persoane gandeste-te sa maresti numarul
acestor persoane si gandeste-te sum sa o faci. Este imperios necesar!
Sedinta: Cautarea unui servicu
1. Motivatia rationala a sedintei. Nu de putine ori un client care vine la
terapie este un om care si-a pierdut serviciu, a fost retrogradat sau este pe cale de a-si
pierde serviciul. Se considera ca dupa problemele familiale, problemele legate de
serviciu sunt cele mai frecvente consecinte ale consumului de alcool. In acest motiv
discutarea situatiei profesionale a subiectului este imperios necesara. Mentinerea unei
situatii nesigure, a somajului, a lipsei de perspectiva, sunt factori care contribuie decisiv
la subminarea eforturilor subiectului de a incepe de noua existenta inafara consumului
de alcool. Scopurile principale ale sedintei sunt:
- evaluarea capabilitatilor profesionale ale subiectului precum abilitatile profesionale
sau necesitatea unei reciclari profesionale;
- evaluarea statutului profesional si a viitorului acestuia;
- modalitati de redobandire a statului profesional pe care subiectul este indreptatit sa-l
recastige (conform abilitatuilor si educatiei): reiterarea modalitatilor de intocmirea unui
CV, modalitatilor de a cauta un serviciu, colectarea informatiilor despre piata muncii,
accesarea unei agentii de plasament de munca, tehnica de aplictie pentru obtinerea unui
serviciu, tehnica de sustinere a unui interviu de angajare.
2. Dobandirea deprinderilor:
- cum se cauta un serviciu: precum ziare, mica publicitate, web, agentii de plasare a
fortei de munca, agentii de reciclare a fortei de munca, cunoscuti si prieteni;
- cum se solicita informatiile la telefon sau prin contact direct, modul de prezentare,
modul de introducere a problemei, modul de urmarire a solicitarii;
- cum se alcatuieste un CV: sectiunile de baza, particularizarea CV in functie de profilul locului de munca accesat;
- cum se prezinta un candidat la interviul de angajare, modul de raspuns la presupusele
intrebari sau scenarii la care va fi supus;
- utilizarea stilului asertiv/afirmativ de prezentare si cautare a unui loc de munca;
- care sunt asteptarile minimale si maximale ale subiectului privind un loc de munca.
De-alungul sedintei subiectul utilizeaza tehnica role-play de formare si
consolidare a deprinderilor mai sus discutate. Exista riscul de a se privi superficial
multe aspecte ale cautarii si aplicarii pentru un loc de munca dar subiectul trebuie
mereu invitat sa inteleaga ca exista o competitie intre solicitatori si sa se gandeasca
mereu la calitatile si defectele sale in aceasta competitie libera.
3. Tema pentru acasa. Subiectul impreuna cu terapistul alcatuiesc un tabel cu
rubricile si coloanele necesare in care sa se inregistreze separat fiecare loc de munca
accesat cu data accesarii, numele companiei, persoana cu care a vorbit, telefonul,
rezultatul primei intalniri, data interviului, scorul ( pe o scala de la 1 la 100) pe care
subiectul crede ca l-a dobandit, telefoanele ulterioare de urmarire a rezultatului,
rezultatul final si ce crede subiectul despre reusita sau esec.
Sedinta: Implicarea cuplului/familiei - sedinta I
1. Atragerea celuilalt. In cazul in care subiectul are familie sau convietuieste
cu un partenera/partener este obligatoriu ca terapistul sa incerce sa lege consumul de
alcool cu aspiratiile si scopurile acestuia ca participant in acesta relatie. Aproape ca nu
exista cuplu sau familie in care sa nu se reflecte negativ consumul de alcool al unui din
membrii si de cele mai multe ori insasi prezentarea la terapie se datoreaza acestui gen
de probleme. Terapistul trebuie sa abordeze acest subiect cu delicatete si sa exploreze
cu subtilitate toate aspectele de cuplu/familie in care alcoolul a jucat un rol. Cele mai
comune probleme sunt cele legate de comunicare, luarea deciziilor, relatii intime,
finante, probleme sexuale, asumarea responsabilitatilor familiale, relatiile cu copii si
asumarea responsabilitatilor de parinte. Dupa ce terapistul si subiectul au evidentia
existenta astfel de probleme subiectul este consultat daca considera necesar prezenta
sotului/sotiei sau partenerului/partenerei pentru doua sedinte de terapie familiala/cuplu;
in caz afirmativ se stabileste calendarul celor doua sedinte de terapie.
2. Stabilirea aliantei terapeutice. Prezeneta celuilalt in terapia va aduce o
dinamica speciala sedintei de terapie si terapistul trebuie sa creieze premizele si
fundalul care sa permite o autentica comunicare si participare. Frecvent, atat subiectul
cat si partenerul manifesta ori retinere, jena si setimente de culpabilitate sau din contra,
manifesta iritare si stil confruntativ-acuzator. Aceasta este o etapa dificila pe care
terapistul trebuie sa o rezolve cu dibacie, ferindu-se atat de rolul de arbitru cat si de cel
de avocat al uneia din parti; el trebuie sa ramana neutru si sa fie doar facilitatorul unei
conversatii mature si pline de raspundere. Ulterior, conform principiilor terapiei
cognitive-comportamentala terapistul poate lua inapoi rolul de antrenor.
3. Bazele rationale ale sedintei. Dupa dobandirea unei colaborari active ale
intregii familii/cuplu, terapistul introduce subiectul sedintei si justificarea rationala a
lui. Astfel se discuta ipostazele partenerului atunci cand celelalt consuma alcool: i) lipsa
de intelegere cu conflicte permanente; ii) jena si rusine cu sentimente de furstrare si
esec; iii) preocupare si implicare cu furnizarea de suport continuu pentru reducerea
consumului; iv) reactie de aparare cu acoperirea si justificarea consumului pentru a nu
periclita homeostazia cuplului; v) supraprotectie de tip parental cu minimalizarea
consecintelor si fabricarea de false justificari; vi) instrainare cu gasirea uneor debusee
extraconjugale. Se vede ca in fiecare din ipostazele prezentate cuplul/familia este
dezechilibrata intr-o parte sau alta, intre cei doi parteneri. Acest dezechilibru este el
insusi un motor la permanentizarii consumului. Pentru a se atinge o homeostazie
normala a cuplului/familiei sedinta este dedicata comunicarii intre parteneri si a
modalitatii corecte de luare a deciziilor si rezolvare a problemelor, ingrediente care vor
contribui la regasirea balantei necesare pentru reapropierea cuplului. Este foarte comun
sa se vada intr-un astfel de cuplu cum cei doi si-au pierdut dorinta de a se gratifica
reciproc, de a modula unul cu altul, ei refugindu-se in frustrare, resentiment, ostilitate,
retragere sau tacere. O alta paguba comuna este pierderea abilitatii comune decizionale,
fiecare trezindu-se singur in fata situatiilor de viata cu nesiguranta deliberarii si felului
cum rezultatul se va rasfarnge asupra celuilalt. Ca un corolar, scopul sedintei va fi: i)
furnizarea ajutorului pentru obtinerea sobrietatii; ii) cresterea gradului de gratificare
pozitiva; iii) rezolvarea consensuala a problemelor; iv) dezvoltarea deprinderilor de
comunicare reala.
4. Dobandirea deprinderilor.
- terapistul este atent la felul cum cei doi discuta, ii lasa sa se confrunte, sa dezbata
diferite probleme, de exemplu: daca in casa este bine sau nu sa fie alcool,
incearca sa vada dinamica relatiei, incurajeaza pe fiecare sa-si exprime liber
parerile cu argumente, sa se asculte reciproc, in loc sa atace persoana sa atace
ideia cu argumente si contra-argumente, sa nu se amane exprimarea adevarurilor,
sa nu se utilizeze ironia, incriminarea sau etichetarea, emotiile sa se converteasca
in cuvinte si sa ajunga la consens prin negociere si flexibilitate.
-Furnizarea suportului pentru sobrietate: partenerul trebuie sa treaca in revista
situatiile in care subiectul consuma alcool si sa descreasca probabilitatea pentru
consum (sa elimine pe cat se poate acele situatii ale cuplului/familiei care
sugerau consumul) si protectia pe care o furniza consumului, sa furnizeze
continuu un feed-back pozitiv pentru sobrietate premiind partenerul pentru
reusita si o sugestie continua a sobrietatii prin modalitati comportamentale si
verebale. Partenerului i se cere sa evidentieze care ar fi modalitatile pe care
intentioneaza sa le foloseasca pentru incurajarea sobrietatii. Ele se discuta si se
recomanda ca gratificarea pozitiva sa fie folosita cel putin o data pe zi, atat
verebal (de ex. lauda) cat si prin comportamente de premiere pozitiva (de ex.
facerea de mici favoruri subiectului). Aceste “laude” trebuie sa se adreseze atat
eforturilor subiectului de a fi sobru cat si succesului subiectului de a ramane
sobru. La fel, se recomanda ca aceste “favoruri” si gratificari zilnice sa fie facute
si de subiect la adresa partenerului pentru sprijinul obtinut.
- Rezolvarea consensuala a problemelor: Rezolvarea individuala a problemelor
conduce deseori la confruntare si frustrare, pe cand cea consensuala conduce la
aproprierea partenerilor. Se recomanda sa se utilizeze o strategie in cinci pasi:
i) recunoasterea reciproca ca o problema exista; ii) identificarea problemei cu acuratete prin denumirea si descrierea ei; iii) luarea in considerare a aspectelor
problemei (faramitarea in itemi si prioritizarea lor); iv) alegerea celei mai
favorabile solutii; v) evaluarea rezultatului in vederea corectiilor ulterioare.
In timpul sedintei cuplul trebuie sa exerseze modalitatile de identificare a
problemelor prin reamintirea celor intalnite pana acum si in care alcoolul facea parte si
modul de rezolvare consensuala. Se urmareste astfel si stilul de comunicare si
modalitatile de gratificare. Terapistul poate lua locul unuia din parteneri si juca diferite
particuri.
Sedinta: Implicarea cuplului/familiei - sedinta II
Sedinta incepe cu trecerea in revista a progreselor familiei/cuplului atat in ce
priveste disponibilitatea bauturii alcoolice in casa cat si modalitatile de comunicare si
reintarire a sobrietatii. Terapistul trebuie sa furnizeze si el laude fata de progresele
obtinute. Se discuta si problemele aparute sau neaderenta la modalitatea terapeutica.
1. Motivatia rationala a sedintei: Recastigarea apropierii si increderii:
-A existat a serie de probleme mai mari sau mai mici in afectiunea si caldura
dintre parteneri manifestata prin dezgust, frica de esec, izolare sau bariere in
apropierea sexuala.
-Comunicarea emotionala este foarte importanta pentru ca ea furnizeaza
partenerilor caldura, siguranta, protectia, confortul pe care si-l ofera unul altuia
ducand la reducerea incertitudinii, a sentimentelor negative si a angoasei
existentiale.
- Consumul de alcool instraineaza emotional partenerii, alcoolul dezangajeaza
subiectul dandu-i o falsa iluzie de autonomie; alcoolicul incepe sa consume cu
altii si sfarseste singur. Partenerii trebuie sa invete din nou sa pretuiasca
apropierea, caldura si dragostea.
2. Dobandirea deprinderilor:
-nu astepta ca partenerul sa-ti citeasca gandurile, sa stie dinainte de simti, ce
vrei, ce ti-ar place, exprima clar si politicos ce simti si ce doresti;
-nu lasa lucruri sa se adune: in domeniul comunicarii emotionale intre parteneri
exista riscul ca lucrurile sa se intoarca impotriva daca nu esti atent si nu le
rezolvi pe masura ce apar, problemele tind sa se amplifica daca sunt amanate
dintr-un sentiment de pudoare sau chiar de lasitate;
- furnizeaza cand e cazul o critica constructiva, pozitiva, care sa incurajeze si sa
nu demotiveze sau sa injoseasca; ofera o alternativa, nu critica pentru a blama,
arata-te deschis la compromis si negociere;
-cand critici, critica o idee sau o atitudine si nu o persoana, nu eticheta ci ofera
un rationament;
-exprima sentimente pozitive, simpatie, intelegere, acceptanta, toleranta, opreste
te sa arati iritare si nerabdare, ostilitate sau pasivitate;
-mesajul emotional trebuie sa fie congruent cu ce vorbesti si ce faci;
-cand ceva nu merge solicita o schimbare dar nu uita ca si tu esti o parte a
problemei, schimbarea in cuplu trebuie generata de insasi schimbarea ta, ofera
un compromis si incurajeaza schimbarea prin sentimente pozitive si gratificare;
-implica partenerul in activitati recreative comune, placerea obtinuta impreuna
consolideaza cuplul, negociaza activitatile placute si nu veni cu retete gata
fabricate.
Deprinderile se modeleaza prin discutii intre parteneri pe care terapistul le
incurajeaza si le dirijeaza. Uneori terapistul poate juca rolul unuia dintre parteneri. De
multe ori aceste deprinderi se construiesc in opozitie cu esecurile traite in perioada cand
subiectul era un consumator abuziv de alcool sau prin reamintirea perioade de inceput
din viata cuplului/familiei. Se poate folosi si un model cunoscut de acestia sau un model
ideal.
In final autorul isi permite sa faca pe baza propriei experiente unele sugestii
pentru terapistii care vod dori sa incorporeze aceasta tehnica in reportoriul lor
profesional:
-documentarea, respectiv insusirea tehnicii manualizate in asa fel incat ea devina
familiara;
-dotarea cabinetului cu birotica necesara: tabla de scris, imprimanta, etc pentru a fi
gata sa se procure cele necesare sedintelor de terapie (ca in cazul temelor pentru
acasa, planurile de urgenta, demonstrarea la “tabla” a secventelor terapeutice, etc.);
-pregatirea materialelor didactice pentru fiecare sedinta in parte: scheme, formulare,
etc.
-inainte de primirea primului pacient pentru terapie cognitiv-comportamentala de
coping sa se repede pana la insurirea automata a tehnicii fiecarei sedinte si sa
simuleze de mai multe ori continutul fiecarei sedinte cu un colaborator astfel ca in
timpul sedintei terapistul sa apara confident si sigur pe tehnica;
-orice ezitare a terapistului va creia pacientului sentimentul ca nimeni nu e perfect, i
se va tolera si lui slabiciuni asa cum si el tolereaza terapistului unele “balbaieli”.
