ABUZUL DE ALCOOL

Multi dintre noi au un unchi, un bunic sau alte cunostinte care in ciuda unui consum ridicat de alcool au atins o varsta inaintata. Acestia fiti sigur sunt niste exceptii, datorate faptului ca organismul uman este un mecanism minunat si complex dispunand de o capacitate impresionanta de adaptare. De aceea poate prelucra in timp fara sa apara acuze, cantitati mari de alcool, chiar daca au aparut deja niste leziuni. Granita acceptata de societate intre uzul si abuzul de alcool nu este clar definita, in orice caz, majoritatea populatiei nu o cunoaste, aceasta granita orientandu-se mai degraba dupa riscurile pentru sanatate decat dupa atitudinea fata de alcool.________________________________________Cu certitudine putem spune ca abuzul de alcool are loc atunci cand se bea: » in imprejurari nepotrivite (conducerea masini, serviciu, sport, sarcina); » pana la betie; » pentru ameliorarea unei stari sufletesti tulburate ("de necaz"); » pe termen lung in cantitati mari (la barbati zilnic peste 40 g iar la femei peste 20 g de alcool pur pe zi).________________________________________Se deosebesc doua tipuri de bautori abuzivi: - bautorul din obisnuinta care bea regulat pentru a se simti in largul sau si iese in evidenta prin stari de ebrietate in situatii nepotrivite si prin boli organice - bautorul la probleme care se imbata intentionat sau nu se poate opri decat cu greu odata ce a inceput sa bea, el tratandu-si disconfortul, crizele sufletesti sau sentimentele de inferioritate cu alcool. Cercetarea medicala a stabilit ca la barbati un consum mediu de 60 de grame de alcool pur pe zi, extins pe o perioada de ani de zile, produce cu siguranta leziuni hepatice. In cazul femeilor 20 de grame de alcool pur pe zi inseamna un risc crescut de a dezvolta o afectiune hepatia serioasa. Chiar si doza zilnica de 40 de grame constituie deja un risc, mai ales pentru creier. In acest context poate e bine sa analizam datele din tabelul de mai jos in care este prezent continutul de alcool in diferite bauturi Sortimentul Continutul de alcool [procente] Volumul [litri] Alcool pur [grame] Bere ca.5 % vol 0,5 l 20÷25 g Vin ca.10 % vol 0,125 l 10÷13 g Spumos ca.12 % vol 0,1 l 12 g Lichior 30 % vol 0,05 l 15 g Rachiu alb 25 % vol 0,05 l 12,5 g Vodca, Rom 33 % vol 0,05 l 17 g Palinca de prune, Whisky 45 % vol 0,05 l 22,5 g Pornind de la masurile standard, o unitate de bautura corespunde la 7÷10 grame de alcool pur, adica aproximativ cantitatea de alcool care poate fi eliminata de organism intr-o ora. Conform legislatiei in vigoare continutul de alcool al bauturilor alcoolice trebuie sa fie trecut pe eticheta. Alcoolul se gaseste ascuns in concentratii mai mici sau mai mari (pana la 70-80%) si in multe medicamente, printre care siropuri antituse, somnifere, tonifiante etc. Din cele aratate mai sus inseamna ca majoritatea populatiei comite abuz, cel putin temporar, in privinta consumului de alcool. Tocmai de aceea pentru cel periclitat de a deveni dependent sau pentru alcoolicul in formare este atat de dificil sa-si dea seama ce pericol il pandeste. Ca o concluzie alarmanta putem afirma ca abuzul este mai degraba regula decat exceptia in ceea ce priveste consumul de alcool.________________________________________Doza de alcool considerata inofensiva pentru un om sanatos este, conform recomandarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, de 7g alcool pur pe zi. Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

Radu Vrasti: “Tratamentul Alcoolismului”, (in curs de aparitie)

Daca alcoolismul este o categorie nosologia atat de heterogena acelasi lucru se poate spune si despre metodele lui de tratament. De-a lungul anilor o multitudine de metode a tratament au aparut dar nici una nu s-a impuis ca metoda de tratament de electie a alcoolismului. Aceasta situatie vine sa sublinieze inca odata lipsa de omogenitate etiopatogenica a subiectilor alcoolici. Fiecare din metodele de tratament ale alcoolismului a aparut ca expresie a ideologiei etiopatogenice a parintilor sai. Astfel: • cognitivistii au dezvoltat psihoterapiile cognitive, • comportamentalistii pe cele comportamentale sau aversive, • spiritualistii au generat terapiile spirituale si modelele de support pentru grupurile AA, • cei ce sunt ancorati in modelul comunitar al alcoolismului au generat abordarea reintaririi comunitare, • biologizantii au dezvoltate terapiile farmacologice, • terapeutii familiali pe cele maritale • si asa mai departe. Daca tipologiile actuale sunt valide si durabile atunci este demn de sustinut si ca alcoolici cu caracteristici diferite vor raspunde diferit la diferite modele trarapeutice1. Astfel s-ar putea explica de ce nici una din terapiile actuale nu s-a dovedit superioara alteia intr-un numar suficient de mare de cazuri tratate. Corolarul acestei afirmatii ar fi ca trebuie sa existe forme terapeutice specifice pentru categorii etiopatogenice specifice. Miller si Hester afirmau ca exista trei feluri de mituri in tratamentul alcoolismului care trebuie daramate in favoarea unui eclectism informat: - Exista o forma de tratament superioara alteia; - Tratamentul se poate face printr-o singura metoda eficace; - Daca metoda este buna toti indivizii vor rapunde la fel de bine la terapie. Studiile comparative, studiile longitudinare, studiile asupra ratei recaderilor au aratat insa ca nu exista o terapie care sa se impuna ca fiind efectiva intr-un esantion larg de alcoolici. Intr-un mod mai putin elegant s-ar putea spune ca toate terapiile sunt le fel de neeficace. In schimb, s-a constatat ca raspunsul la terapie este mai bun daca se aplica un set de metode terapeutice care nu sunt in conflict teoretic sau metodologic, de exemplu, terapia farmacologica impreuna cu antrenamentul social si de coping. Una din primele incercari de a trece in revista terapiile folosite de diversi autori si rezultatele obtinute in vederea ierarhizarii lor pe criterii de eficienta a fost facuta de Holder si colab.3 care au comparat 141 studii si care au facut urmatorul clasament al eficacitatii: • antrenamentul de deprinderi sociale, • antrenamentul de autocontrol, t • erapia motivationala, • terapia maritala, • intarirea comunitara, • terapia aversive, • terapia cognitive, • hipnoza, • litium, • terapia educationala si asa mai departe. Aceastsa clasificare s-a facut doar inregistrand opinia autorilor for a se lua in calcul daca metodologiile sau loturile pot fi comparate intre ele. In 1995, Miller si colab.4 evalueaza 219 studii care raporteaza diferite metode terapeutice si rezultatele lor. Autorii incearca sa ierarhizeze aceste metode pe baza unei metodologi standardizate si unitare care furnizeaza un scor compozit (numit de autori “outcome logical score”)ce integreaza mai multe variabile precum “outcome-ului” studiului (rezultat pozitiv, negativ sau niciun rezultat) si calitatea datelor (esantionul, obiective, modalitatea de tratament, contactul, urmarirea, numarul de cazuri ramase in tratament, modul de analiza). Aceasta analiza a furnizat mai multe scoruri precum: scorul studiilor positive, scorul studiilor negative, scorul calitatii metodologice, scorul severitatii, scorul costului si scorul evidentei cumulative pentru fiecare metoda. In final aceasta analiza a furnizat un clasament care a dat rezultate surptinzatoare. Astfel, pe primul loc se situeaza interventia scurta care a prezentat 17 studii care arata rezultate positive fata de numai 6 negative, scorul metodologic a fost cel mai inalt si scorul evidentei cumulate (SEC) a fost cel mai mare, respetiv +239. Pe locul doi se claseaza antrenamentul de deprinderi sociale cu studii positive vs negative de 11:5 si scorul evidentei cumulate de +128. Pe locul trei se claseaza metoda interviului motivational cu SEC = +87 si pe urmatoarele locuri in ordine, intarirea (ranforsarea) comunitara, terapia aversive, terapia comportamentala, terapia centrata pe client, terapia in 12 pasi inspirata de grupurile AA, terapia cognitive si terapia familiala. Toata aceste metode au intrunit scoruri cumulative positive. Celalalte terapii studiate, printre care terapia cu disulfiram, terapia cu litiu, electroterapia, terapia cu metronidazol, terapia cu medicatia antianxioasa, acupunctura, hipnoza, milieu terapia, relaxarea sau psihoterapia au avut diferite scoruri negative. Surprinzator, cel mai jos scor l-a obtinut “counselingul” general pentru alcoholism! Aceasta analiza a ridicat pragul discutiilor referitor la cat de eficace sunt metodele actuale de tratament. Doar peste un an, Finney si Monahan5 trec in revista 339 studii raportate intre 1980 si 1992 ce inventariaza rezultatele a 39 de modalitati terapeutice. Ei constata ca principala bariera in conturarea unei competitii credibile intre modalitatile de terapie este absenta din aceste studii a caracteristicilor pacientilor introdusi in esantionul studiat precum date despre severitatea alcoolismului, modelul de consum, variabilele sociale, etc. Clasamentul furnizat de acesti autori are pe primele locuri reintarirea comunitare, antrenamentul de deprinderi sociale, terapia maritala, terapia aversive, litiul, terapia motivationala si asa mai departe. Foarte recent, Miller si Wilbourne6 revin cu o noua versiune a vechiului studiu si la numarul anterior mai adauga 59 de studii controlate ajungand la un total de 361. In plus ei largesc aria de analiza luand in calcul si modul in care rezultatul si metodologia s-a schimbat de-a lungul timpului si daca concluziile lor au fost influentate de faptul ca subiectii din toate studiile apartin populatiei de alcoolici care a dorit tratament si ignora ceilalti alcoolici care nu au fost inrolati intr-o forma oarecare de tratament. Terapiile si eficacitatgea lor a fost judecata tot dupa “outcome logic score”, un scor compozit care inglobeaza mai multe dimensiuni. Clasamentul se prezinta astfel (in ordinea autorilor): interventia scurta, terapia motivationala (interviul motivational), terapia cu agonisti GABA (acamprosatul), terapia cu naltrexona si nalmefena, antrenamentul deprinderilor sociale, reintarirea comunitara, terapia maritala comportamentala, managementul de caz, terapia cognitiva, disulfiramul si asa mai departe. Ce este nou este ca terapiile medicamentoase anticraving apar pentru prima oara in prima jumatate a clasamentului, terapia cu litiu a fost impinsa in jos, acolo unde se gaseste si terapia cu benzodiazepine sau antidepresive. In schimb terapiile psihosociale precum interventia scurta, antrenamentul deprinderilor sociale, reintarirea comunitara sau managementul de caz sunt in “top 10”. Trecerea in revista a studiilor ce raporteaza metode presupuse effective in terapia alcoolismului a aratat ca in majoritatea lor covarsitoare ele prezinta dificultati metodologice. Finney7 analizeaza aceste “limitari metodologice” care fac ca in cazul tratamentului alcoolismului sa nu putem inca vorbi de ghiduri de buna practica. Printre defectele metodologice autorul inventariaza lipsa metanalizelor si probleme de esantionare, tocmai ca o reflectare a heterogenitatii conceptului de alcoolism. Situatia de mai sus este influentata si disponibilitatea terapiilor in diferite institutii sau de distributia lor pe esaloanele ingrijirilor medicale si nonmedicale. Astfel, in cele mai frecvente cazuri intr-o institutie medicala exista montata doar o singura tehnica de terapie, cel mai frecvent cea farmacologica. Terapiile nemedicamenoase sunt cel mai adesea apanajul cabinetelor private de psihiatrie sau psihoterapie, iar terapiile psihosociale precum interventia scurta, din fericire, ar putea fi mult mai raspandite la nivelul ingrijirilor primare si la nivelul asistentului social. Se stie ca o proportie mica de alcoolici reusesc sa–si restranga consumul fara ajutorul altcuiva (asa zisele remisii spontane) si un numar semnificativ de alcolici prezinta un comportament de cautare a ajutorului si se adreseaza specialistilor si in functie de metoda pe care acestia o practica si fata de care alcoolicul prezinta anumite “expectante” positive. Practicarea tehnicilor terapeutice in mod nestandardizat, fiecare practician avand o alta informatie, mai aproape sau mai departe de etalonul recomandat de parintii metodei, prezentarea de rezultate positive fara o analiza temeinica si onesta, abandonarea unei tehnici in favoarea alteia doar pentru ca este mai noua sau la moda, implicarea intr-o competitie fara argumente, duce la deceptia si demotivarea clientului si a familiei lui si in final la amanarea unei deznodamant favorabil.

Meditatia zilei de 14 iunie

La un moment dat, pe măsură ce ne implicăm tot mai mult în Program,
ajungem să conştientizăm cu adevărat importanţa onestităţii şi a
sincerităţii pentru recuperarea noastră. Când realizăm asta, unul
dintre primele lucruri pe care reuşim să le recunoaştem este că, în
trecut, comportamentul nostru a fost departe de tot ce era sănătos
sau rezonabil. De îndată ce putem admite acest lucru fără ruşine
sau jenă descoperim o altă dimensiune a libertăţii. Mă aştept eu
ca, pe măsură ce progresez în recuperare, viaţa mea să devină tot
mai senină şi mai bogată?

Rugăciunea de azi
Fie ca eu să ştiu, chiar şi atunci când fac puternicul Prim Pas (care
poate să fie primul gest de onestitate pe care l-am făcut de ceva
timp), că onestitatea are nevoie de practică. Vechiul meu eu -
derutat, haotic - este la fel de diferit de eul onest spre care tind,
precum noaptea de zi. Fie ca eu să-mi dau seama că e nevoie de mai
mult decât de un gând trecător pentru a mă schimba.

Ce să-mi amintesc azi
Onestitatea are nevoie de practică.
trimisa de meditatii_sfdimitrie@yahoogroups.com

TRATAMENTUL DEPENDENTEI DE ALCOOL

Multi dintre oameni considera ca cea mai mare infrangere personala pe care o pot suferi este atunci cand trebuie sa mearga intr-un centru de consiliere sau de recuperere pentru persoane dependente de alcool. Prin aceasta este evident ca au devenit dependenti. Si fiecere dintre noi isi doreste sa nu fie.

Dupa ce a trecut perioada de indoiala de sine si de neacceptare a destinului si nu se mai pune problema diagnosticului gresit, alcoolicul va vedea si reversul medaliei, va intelege ca boala este de fapt un semnal ca trebuie sa schimbe ceva in modul sau de viata.

Iesirea din dependenta poate avea loc fie prin forte proprii, fie cu ajutorul grupelor de intrajutorare sau prin asistenta de specialitate.

Cercetatorii americani Prochaska si Di Clemente au observat si inregistrat cum se elibereaza un dependent din boala sa, indiferent de ce cale a ales si au constatat o strucura de baza comuna ca in figura urmatoate

Astfel ei au identificat patru faze de evolutie:

Faza premeditativa in care se consuma alcool refuzandu-se orice observatie pe aceasta tema care poate da de gandit.

Faza meditativa in care dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp realitatea mult evitata patrunde totusi in subconstient, clipa din care alcoolicul incepe sa mediteze si sa-si propuna schimbari profunde.

Faza de actiune in care alcoolicul dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de cautari gasind niste solutii se hotaraste sa actioneze chiar daca solutiile gasite sunt pentru inceput modificari mici si simple ale stilului de viata.

Faza de perseverenta in care alcoolicul mentine acele solutii gasite care il ajuta si se potrivesc capacitatilor sale personale si conditiilor de mediu.

De regula dependentul are nevoie de mai multe incercari serioase de a se elibera definitiv din boala.

Avantajul acestui model consta in faptul ca incercarile esuate, obisuite la iesirea din dependenta, sunt prezentate ca surse de invatare si nu ca obiceiuri proaste care nu mai ofera perspectiva progresului. Din pacate aceste esecuri de multe ori sunt pastrate in secret. Pericolul este ca fiecare esec al acestor incercari secrete scade sansa ca alcoolocul sa mai incerce odata. Devine demoralizat si respinge unele informatii utile sau oferte de ajutor.

Pentru multi alcoolici prima incercare se limiteaza la nivelul simptomatic, impunandu-si doar sa nu mai bea. Abia apoi realizeaza ca trebuie sa modifice si anumite convingeri si atitudini din viata lor, sa rezolve situatii sociale, eventuale conflicte si sa imbunatateasca relatiile cu persoanele apropiate sau importante. Vor constata ca si aceste aspecte au influentat nereusitele premergatoare. Vor ajunge la concluzia ca trebuie sa-si analizeze felul trairilor, ca trebuie sa se schimbe mai profund.

Abstinenta este definita ca fiind abtinerea voluntara de la satisfacerea unor necesitati fiziologice sau a unor placeri.

In cazul alcoolismului abstinenta este notiunea prin care se defineste renuntarea definitiva la comsumul de bauturi alcoolice sau orice preparat care contine alcool, constituind o premisa indispensabila vindecarii si din aceasta cauza reprezinta o masura terapeutica de baza.

Pentru terapia alcoolismului abstinenta este conditia de baza, iar capacitatea de a duce o viata implinita si sanatoasa este telul ei.

Tratamentul dependentei de alcool are loc in patru etape distincte la care participa membrii ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenti sociali, medici, psihologi, preoti si chiar fosti dependenti, succesiunea acestor faze constituind un lant terapeutic.

Etapa de contact in care accentul cade pe stabilirea diagnosticului si evaluarea complicatiilor organice, clarificarea situatiei sociale precum si pe incurajarea motivatiei pacientului de a se trata.
Acesta faza se poate desfasura in centre de consiliere ambulatorii, unde pot obtine rezultate dependentii foarte motivati.
Etapa de dezintoxicare este indicata atunci cand sunt de asteptat simtome de sevraj severe si se desfasoara in spitale de psihiatrie sub supraveghere medicala.
Etapa de dezobisnuire are ca scop reducerea pana la disparitie a dependentei psihice si consolidarea unei abstinente stabile, desfasurandu-se de regula in centre de tratament stationar, atunci cand nu se obtin rezultate in tratamentul ambulatoriu sau cand mediul social nu sustine cauza.
Etapa de postcura si readaptare are ca scop stabilizarea dezobisnuintei in care participarea la grupuri abstinente este de mare importanta.

Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependente este discutia in grup - terapia de grup. Oricat de diferit ar fi de la o clinica la alta, acest element nu lipseste din nici o clinica de specialitate.

Importanta terapiei de grup provine in primul rand din miscarea de autoajutorare care se bazeaza pe intalnirea intre persoane care au aceasi problema. Un alt aspect consta in accentuarea actiunii pacientului in eliberarea sa din dependenta. Grupul reduce din responsabilitatea terapeutului pentru schimbarile ce urmeaza sa aiba loc si stimuleaza capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un alt motiv pentru cresterea ponderii terapiei de grup il constiruie tendinta de tagaduire a problematicii. Aceasta poate fi diminuata de prezenta altor persoane afectate de aceleasi griji. Intelegerea manifestata de ceilalti contracareaza in mare masura rusinea care se ascunde in spatele tagaduirii si care ar inhiba altfel orice proces.

Sansele de succes ale tratamentului sunt considerate de multi dintre concetatenii nostri in mod eronat ca fiind reduse, insa situatia nu sta de loc asa.

Pe termen lung raman abstinenti circa 50% dintre pacientii unei clinici de recuperare cu terapie de lunga durata. Alti 15% au o recidiva din care isi revin prin propriile forte.
Prin comparatie, daca s-ar aplica aceleasi etaloane severe la verificarea masurii in care s-a schimbat viata unui cardiac sau a unui diabetic de exemplu, am inregistra mult mai multe recidive. Recidiva alcoolicului este insa mai evidenta, deoarece au loc modificari de personalitate si este mult mai dramatica.

Cele mai mari sanse de succes terapeutic le au pacientii care s-au hotarat sa faca o terapie pe termen lung, pe care o incheie, dupa care se ataseaza unui grup de intrajutorare. 70,5% dintre pacientii care au frecventat un grup postcura raman abstinenti fata de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat un asemenea grup.
Succes mai mare inregistreaza cei care traiesc inca intr-un cuplu intact, cu copii, au un loc de munca si o varsta de circa 40 de ani.

Aceste date statistice confirma ceea ce poate fi lesne dedus: pacientul pastreaza comportamentul schimbat cu atat mai multa perseverenta cu cat este mai convins de necesitatea lui, observa avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, traieste in conditii stabile, nu se orienteaza dupa valori straine si isi incadreaza noul comportament intr-o anume finalitate.
material preluat de pe http://www.alcoolism.org/alc_trat.html

Meditatia zilei de 13 iunie

Eu nu cred că Programul şi cei 12 Paşi funcţionează doar pentru că am
citit acest lucru într-o carte sau pentru că i-am auzit pe alţii
spunând asta. Cred asta pentru că văd alţi oameni recuperându-se şi
pentru că şi eu sunt în recuperare. Nu mai cred că sunt neajutorat
şi lipsit de speranţă . Când văd schimbarea având loc cu mine şi cu
alţi oameni, ştiu că Programul funcţionează. Când un reporter tv l-a
întrebat pe filosoful Jung dacă crede în Dumnezeu, acesta a răspuns
şoptit: Eu nu cred eu ştiu . Ştiu eu că Programul funcţionează?

Rugăciunea de azi
Arată-mi finaluri fericite, vieţi refăcute, personalităţi
reechilibrate, punţi reconstruite, pentru a nu pune pe baza credinţei
faptul că Programul funcţionează. Fie ca eu să-l văd funcţionând
pentru alţii şi pentru mine. Fie ca eu să fiu recunoscător pentru
succesul real înregistrat de Program. Fie ca această certitudine să
mă ajute să găsesc credinţa de care am nevoie pentru a urma cei 12
Paşi.

Ce să-mi amintesc azi
Programul funcţionează.
trimisa de meditatii_sfdimitrie@yahoogroups.com

MĂNA AA

Cand cineva, undeva, intinde mana dupa ajutor, vrem ca intotdeauna mana AA sa fie acolo. Si pentru aceasta: suntem raspunzatori!

PRINCIPIUL CELOR 24 DE ORESa luam un exemplu. Nu facem nici un fel de promisiuni: nu spunem ca nu vom mai bea "niciodata". Incercam mai degraba sa ne conformam unui principiu pe care, de comun acord in AA, il numim "principiul celor 24 de ore". Ne straduim sa ramanem abstinenti numai pentru urmatoarele 24 de ore. Incercam, pur si simplu, sa traim O ZI fara alcool. Daca simtim impulsul de a bea, nici nu-i cedam, nici nu-i rezistam. Ne limitam doar la a amana aceasta bautura pe maine. Cand este vorba de alcool, incercam sa ne pastram o forma de gandire onesta si realista. Daca suntem tentati sa bem (iar TENTATIA dispare, in general, dupa primele luni in AA), ne intrebam daca pentru paharul acela MERITA sa traim toate URMARILE pe care le-am cunoscut pe cand beam. Nu uitam ca suntem complet liberi sa ne imbatam daca vrem, ca ALEGEREA (sa bem sau sa nu bem) ne apartine in totalitate. Si, mai presus de toate, incercam sa fim constienti de faptul ca, oricat de lunga ne este abstinenta, ramanem ALCOOLICI. Si alcoolicii, dupa cate se stie, NU POT fi bautori sociali adica consumatori NORMALI de alcool. Noi urmam experienta "vechilor membri" si din alte motive. Mergem CU REGULARITATE la intalnirile grupului de care ne simtim atasati. Nimic nu ne obliga la aceasta. Nu putem explica intotdeauna nici de ce marturisirile altor membri sau interpretarile lor asupra modului de viata AA par sa ne stimuleze, sa ne incurajeze. Si totusi, aproape toti simtim ca prezenta la intalniri si contactele cu alti membri AA contribuie enorm la mentinerea abstinentei noastre.

RUGACIUNEA TACUTA

Rugaciunea potentialelor
Rugaciunea Tacuta este o recunoastere a Tot Ce Este . In aceasta rugaciune stiu ca fiecare rugaciune pe care am rostit-o cu voce tare, este auzita de Spirit si stiu ca Spiritul mi-a dat tot ce i-am cerut. Este o recunoastere a faptului ca sufletul meu este complet, in iubirea si gratia lui Dumnezeu. Este o recunoastere a statutului meu total de perfectiune si a starii de a fi. Tot ce imi doresc, tot ce vreau sa cocreez, exista deja in realitatea mea. Eu o numesc „ Rugaciunea Tacuta ” pentru ca stiu ca Fiinta mea este deja implinita. Nu este nevoie sa cer ceva Spiritului, pentru ca deja acel lucru mi-a fost dat.
In inima mea, eu accept Fiinta mea perfecta.
Accept ca bucuria pe care am intentionat-o, exista deja in viata mea.
Accept ca iubirea pentru care m-am rugat, este deja in mine.
Accept ca pacea pe care am cerut-o, este deja in realitatea mea.
Accept ca abundenta pe care mi-am cautat-o, deja imi umple viata.
In adevarul meu, imi accept Fiinta mea perfecta.
Preiau responsabilitatea pentru propriile creatii,
Si toate lucrurile care sunt in viata mea.
Recunosc puterea Spiritului care este in mine,
Si stiu ca toate lucrurile sunt, asa cum ar trebui sa fie.
In intelepciunea mea, accept perfectiunea Fiintei mele.
Lectiile mele au fost alese cu grija, de Sinele meu
Iar acum trec printre ele, in plina experienta .
Calea mea ma duce intr-o calatorie sacra, cu un tel divin.
Experientele devin parte, din Tot Ce Este.
Prin cunoasterea mea, accept Fiinta mea perfecta.
In acest moment, stau pe scaunul meu de aur
Si stiu ca Eu Sunt un inger al luminii.
Ma uit la tipsia de aur - darul Spiritului -
Si stiu ca toate dorintele mele, au fost deja implinite.
Din iubire pentru Sinele meu, accept Fiinta mea perfecta.
Nu fac judecati si nu impovarez cu nimic Sinele meu.
Accept ca totul din trecutul meu, mi-a fost dat din iubire.
Accept ca totul din acest moment, provine din iubire.
Accept ca totul din viitorul meu, va rezulta in imensa iubire.
In Fiinta mea, imi accept perfectiunea.
Si asa este !
Trimisa de marick.aa

ATI PIERDUT CONTROLUL ASUPRA CONSUMULUI DE ALCOOL?

Va propunem un test care va ajuta sa stabiliti care este situatia dumneavoastra: sunteti alcoolic sau nu.
Este un test pe care trebuie sa il faceti singur si cat mai onest, pentru a stabili ce veti face mai departe. Acest test este folosit la John Hopkins University Hospital, din Baltimore, Maryland, SUA,pentru a-i ajuta pe pacienti sa decida daca sunt, sau nu sunt alcoolici.
1. Pierdeti timp de la serviciu din cauza bautului?
2. Sunteti nefericit in viata de familie din cauza bautului?
3. Beti pentru ca sunteti timid?
4. Bautul va afecteaza reputatia?
5. Ati simtit vreodata remuscari dupa ce ati baut?
6. Ati intrat in dificultati financiare ca rezultat al bautului?
7. Cautati o companie de joasa speta sau un mediu inferior atunci cand beti?
8. Neglijati bunastarea familiei din cauza bautului?
9. V-a scazut ambitia de cand beti?
10. Aveti o pofta irezistibila de a bea la anumite ore din zi?
11. Va trebuie bautura a doua zi dupa betie?
12. Aveti insomnii din cauza bautului?
13. V-a scazut randamentul de cand beti?
14. Va ameninta bautul serviciul sau afacerile?
15. Beti ca sa scapati de griji sau necazuri?
16. Beti de unul singur?
17. Ati avut vreodata o pierdere completa de memorie ca rezultat al bautului?
18. Ati urmat vreodata un tratament impotriva bautului?
19. Beti ca sa va castigati increderea de sine?
20. Ati fost vreodata internat sau inchis din motive de ebrietate?
Rezultatul se stabileste astfel:
Daca ati raspuns cu da la una dintre aceste intrebari, este un avertisment clar ca s-ar putea sa fiti alcoolic.
Daca ati raspuns cu da la doua intrebari, aveti toate sansele sa fiti alcoolic.
Daca ati raspuns cu da la trei sau mai multe intrebari, sunteti - cu siguranta - alcoolic.
Decizia va aparţine în întregime!