EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL

Dupa ce alcoolul a fost baut, acesta ajunge in stomac si in intestine de unde prin absorbtie este preluat de singe si transmis prin aparatul circulator in tot organismul. Din aceasta cauza sunt afectate cu precadere tesuturile puternic irigate de sange.
Din punct de vedere al efectului general al alcoolului asupra organismului acesta este in primul rand un toxic celular. El actioneaza ca o otrava pentru celule datorita efectului sau higroscopic, adica alcoolul in concentrati mari sustrage apa. Acest lucru duce la nivel celular la separarea albuminelor aflate in stare coloidala in protoplasma si in final la coagularea acesteia distrugand astfel celula. Din acest punct de vedere nu este de mirare ca celulele corpului omenesc vor fi grav deteriorate in urma unui consum abuziv si indelungat de alcool.
Pe de alta parte alcoolul este un factor de stres pentru tot organismul producand o crestere a tensiunii arteriale si sunt eliberate in organisn in masura mult mai mare substante ca lipide, zaharuri si cortizon in circulatia sanguina.
Abuzul de alcool duce de asemenea la malnutritie, lipsind organismul de proteine, minerale si vitamine. Excesul de etanol are ca efect reducerea progresiva a capacitatii intestinului subtire de a resorbi substante ca proteine si vitaminele A, B1 si C, acidul floric si mai tarziu sodiu si apa. Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale este responsabila si de tulbularile nervoase de origina somatica. S-au observat la accoolici concentratii sanguine scazute de calciu, fosfati si vitamina D, care se asociaza cu pierderea insemnata de masa osoasa. Ca urmare creste pericolul aparitiei fracturilor.
Organismul foloseste o mare cantitate de energie pentru inlaturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesara organelor pentru buna lor functionare. Pentru metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului poate fi consumat pana la 80% din oxigenul disponibil acestui organ. Deci alcoolul devine un "paralizant metabolic".
Celulele cardiace si cele cerebrale care au deasemenea un consum ridicat de oxigen sufera cel mai mult datorita alcoolului.
Efectele alcoolului asupra organismului
Dupa cum se poate observa alcoolul afecteaza toate organele organismului
Desi rinichii si plamanii sunt bine irigati de sange, pericolul de a fi lipsiti de oxigen nu este atat de mare, fiind astfel mai putin vulnarabili
la alcool.
Organul care este intotdeauna afectat de abuzul de alcool este ficatul. Afectiunile acopera o paleta larga de boli incepand de la steatoza hepatica, hepatita cronica, pana la ciroza hepatica. Atrofierea ficatului poate fi adusa la stagnare prin abstinenta, dar nu este reversibila. Cam 15% dintre alcoolici sufera de aceasta tulburare
grava. Complicatiile ei sunt:hemoroizi, varice esofagiene (care prin ruptura duc adesea la moarte) si ascita (colectarea de lichide in cavitatea abdominala).
Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate decat tarziu si uneori doar intamplator la analize de rutina. La inceput se observa doar o stare de balonare si eructatii (ragaieli) frecvente. De asemenea, apare o presiune sub arcada coastelor drepte sau meteorism, iar mai tarziu se inregistreaza pierderea poftei de mancare,
epuizare rapida, uneori tulburari de potenta si de apetit sexual, precum si stare de greata si voma. Prin lezarea progresiva a celulelor hepatice este prejudiciata sinteza proteinelor, ceea ce duce printre altele la probleme de singerare si la scaderea imunitatii. Traumatismele mici pot declansa sangerari interne si externe intense, alcoolicul devinind tot mai expus infectiilor.
Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea in functiune la nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului si anume sistemul microzonal de oxidare a etanolului SOME, care va prelua pana la doua treimi din catabolizarea cantitatii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza si suporta cantitati mai mari de alcool. Dar SOME este declansat, chiar si dupa perioade lungi de intrerupere a consumului, de cantitati mici de alcool, declansindu-se o dorinta puternica de a ingera mai multa bautura. Aceasta impiedica revenirea la consumul controlat.
Afectiunile pancreatice sunt destul de dureroase. De aceea persoana in cauza se prezinta rapid la medic si isi impune pauze in comnsumul de bauturi alcoolice. De asemenea, se poate ajunge la diabet. In general, intregul aparat digestiv - de la cavitatea bucala, esofag stomac si pana la intestin -poate fi lezat grav. Se poate astfel ajunge la boli letale. De exemplu, consumul permanent de alcool inducand un risc de zece ori mai mare de imbolnavire de cancer esofagian. Si alte forme de cancer apar mai des la persoanele care abuzeaza de alcool. Este vorba de cancerul bucal, laringean, intestinal, iar la femei cel mamar.
Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale (proteine, vitaminele A si C) este responsabila si de tulbularile nervoase de origina somatica. S-au observat la accoolici concentratii sanguine scazute de calciu, fosfati si vitamina D, care se asociaza cu pierderea insemnata de masa osoasa. Ca urmare creste pericolul de apareitie a unor fracturi.
Afectarea nervilor membrelor (polineuropatie) se exteriorizeaza prin furnicaturi, intepaturi sau arsuri la nivelul membrelor inferioare sau superioare. Sensibilitatea pielii in aceste zone poate fi deosebit de mare sau, dimpotriva, poate lipsii total. In final, apare nesiguranta in mers sau chiar incapacitatea de a merge.
Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac (cardiomiopatie). De patru ori mai multi alcoolici mor din cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza. Trebuie tinut cont de faptul ca majoritarea alcoolicilor sunt si mari fumatori, astfel incat cauzele mortalitatii sunt complexe. La toate acestea se adauga proprietatea de a crea hipertensivitatea alcoolului. Aceasta devine periculoasa de la 240g pe saptamana in sus, adica peste un litru de bere pe zi.
La barbati se reduce cantitatea de hormon sexual testosteron produsa, astfel incat lipsa apetitului sexual si impotente ii tulbura viata sexuala. Pierde astfel un intreg domeniu de placeri din viata si se simte si mai legat de drogul sau.
La femei apare alt pericol grav, alcoolul provoaca leziuni grave fatului producand embriopatia alcoolica. Chiar si "inofensivul" paharel inainte de masa este mult mai periculos decat se estima. Fatul este cel mai periclitat in primele luni de sarcina. Aproximativ una din trei femei care abuzeaza episodic de alcool in aceasta perioada, naste un copil cu malformatii. Malformatiile constau in debilitatea mintala, nanism, modificari ale cutiei craniene. In schimb femeile dependente de alcool care traiesc abstinent nu trebuie sa se teama pentru zestrea lor genetica. Ele pot aduce pe lume copii sanatosi la fel ca orice alta femeie, daca nu consuma alcool.
Cel mai important organ afectat la fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele nervoase nu se regenereaza. La fiecare consum puternic de alcool se distrug cateva mii. Deoarece omul dispune de cateva miliarde de neuroni, distrugerea acestora se face resimtita abia dupa catva timp si este observata mai ales de cei din jurul alcoolicului. Psihosindromul organic, cum este denumita aceasta tulburare, decurge in cele mai multe cazuri nespectaculos, performantele creierului se reduc treptat, ceea ce se concretizeaza in scaderea capacitatii de memorizare, de intelegere, precum si de pierderea spiritului critic si discernamantului. Modificarea caracterului se concretizeaza prin alterarea sentimentelor, prin indispozitii frecvente si o schimbare brusca a placerilor. Miscarile trupului devin neajutorate si rigide. Expresia fetei este nemiscata, ca o masca.
Tulburarile cerebrale apar la unii pacienti intr-o masura mai acentuata, sub forma de convulsii si de Delirum tremens. Aceste tulburari apar mai ales in timpul dezintoxicarii.
Este de la sine inteles ca nici sistemul nervos nu este ocolit si din pacate asupra acestuia alcoolul isi exercita cel mai nociv efect. Datorita complexitatii fenomenelor desfasurate la nivelul acestuia va propun sa le analizam in pagina urmatoare.
Pentru a intelege mai bine complexitate fenomenelor ce se produc la nivel sistemului nervos central, sa aruncam o privire asupra alcatuirii acestuia in ansamblul sau.
Toate partile sistemului nervos interationeaza, insa din motive didactice vom proceda la impartire lui in doua ramuri principale care la randul lor sunt formate din doua subramuri:
Sistemul nervos central cuprinde totalitatea neuronilor cerebrali (creierul) si spinali (maduva spinarii).
Sistemul nervos periferic cuprinde nervi care asigura legatura dintre segmentele cerebrale si maduva spinarii, pe de o parte, si segmentele organismului, pe de alta parte.
Sistemul nervos somatic preia informatiile despre stimulii exteriori de la nivelul receptorilor situati in tegument sau musculatura si le transmit sistemului nervos central, datorita lor suntem capabili sa simtim durerea, presiunea si variatiile de temperatura. Nervii motori ai sistemului nervos somatic conduc impulsurile de la nivelul sistemuluis nervo central catre musculatura, unde determina miscarea voluntara si contribuie la adaptarea posturala si mentinerea echilibrului.
Sistemul nervos vegetativ conduce impulsurile nervoase de la sau catre organele interne, controland procese ca respiratia, frecventa cardiaca si digestia.
Creierul uman este alcatuit din trei straturi concentrice:
Stratul intern este alcatuit din: bulbul rahidian, care controleaza respiratia si reflexele postulare; cerebelul, care coordoneaza activitatea motorie; talamusul, statia-releu a informatiei senzoriale sosite de la modalitatile senzoriale; hipotalamusul, cu rol important in controlul emotiilor si mentinerea homeostaziei; sistemul reticular, care traverseaza cateva dintre structurile mentionate anterior, controleaza starea de veghe si excitabilitatea organismului.
Sistemul limbic detine controlul unora dintre activitatile instinctuale (alimentatia, agresivitatea, fuga de pericol, alegerea partenerului sexual), impreuna cu hipotalamusul; acesta structura nervoasa detine de asemenea un rol important in cadrul atentiei si memoriei.
Stratul extern este alcatuit din doua emisfere cerebrale, a caror suprafata (care prezinta numeroase circumvolutii) poarta numele de cortex cerebral ce detine un rol deosebit de important in procesele de diferentiere senzoriala, de luare a deciziilor, de invatare si gandire (procesele mentale superioare). La nivelul anumitor zone ale cortexului sunt localizate segmentele centrale ale analizatorilor, iar in alte zone se realizeaza controlul miscarilor specifice. Restul cortexului este reprezentat de ariile de asociatie.
Unitatea de baza a sistemului nervos este o celula specializata numita neuron.
Corpul neuronal prezinta o serie de precungiri scurte denumite dendrite si o prelungire unica, lunga, denumita axon. Stimularea dendritelor sau a corpului neuronal duce la formarea unui impuls nervos care este transmis de-a lungul axonului. Neuronii senzitivi transmit catre segmentele cerebrale ale sistemului nervos semnalele receptionate de organele de simt; neuronii motori transmit catre musculatura si glandele endocrine, semnalele produse la nivelul segmentelor centrale ale sistemului nervos.
Un nerv este alcatuit din fibre axonice a sute sau chia mii de neuroni si poate contine atat fibre senzitive, cat si motorii.
La nivel neuronal, informatia este condusa unidimensional de la dendrite spre caparul axonului sub forma unui impuls de natura biochimica, denumit potential de actiune sau impuls nervos. Potential de actiune este datorat unui mecanism de autoprogramare, denumit depolarizare, prin care se produc modificari ale permeabilitatii membranei celulare pentru diferite tipuri de ioni (atomi sau molecule incarcate electric) care intra si ies din celula.
Generarea potentialelor de actiune se realizeaza la nivelul membranei celulare de catre canalele ionice si pompele ionice. Canalele ionice sunt proteine moleculare celulare care formeaza pori de-a lungul membranei celulare. Aceste structuri proteice regleaza fluxul electronic al diferitilor ioni: sodiu (Na+), potasiu (K+), calciu (Ca++) sau clor (Cl-), prin deschiderea si inchiderea porilor. Fiecare canal ionic este selectiv, permitand de obicei unui singur tip de ioni sa-l traverseze. Celelalte structuri proteice, pompele ionice, ajuta la mentinerea unei anumite repartitii a diferitelor tipuri de ioni la nivelul membranei celulare, prin transferarea acestora de o parte si de alta a membranei celulare.
Transmitere impulsului nervos se realizeaza, in majoritatea cazurilor prin intermediul neurotransmitatorilor. Impulsul nervos o data ajuns la nivelul terminatiilor sinaptice ale axonului, determina stimularea veziculelor sinaptice, structuri de forma sferica sau neregulata, care contin neurotransmitatorii pe care ii elibereaza in momentul in care sunt stimulate.
Moleculele neurotransmitatorilor eliberati difuzeaza in fanta sinaptica si se combina cu moleculele neuroreceptoare din membrana sinaptica. Odata eliberat si difuzat de-a lungul fantei sinaptice, neurotransmitatorul actioneaza aproape instantaneu. Rapiditatea actiunii neurotransmitatorului este determinata de unul din urmatoarele doua mecanisme:
a) reabsorbtia aproape instantanee a neurotransmitatorului la nivel sinaptic, adica asimilarea acestuia de catre terminatiile sinaptice din care a fost eliberat, asimilare care are ca rezultat intreruperea actiunii neurotransmitatorului si evitarea secretiei unor cantitati de substanta;
b) degradarea chimica a neurotransmitatorilor printr-un proces in care enzimele existente la nivelul membranei neuronului receptor reactioneaza cu neurotransmitatorul si determina distrugerea acestuia.
Relatia existenta intre moleculele neurotransmitatorului si moleculele neuroreceptorulor este asemanatoare celei de tip lacat si cheie. Combinarea celor doua molecule determina o modificare a permeabilitatii membranei neutonului receptor, si anume, anumiti neurotransmitatori au efect excitator marind permeabilitatea prin depolarizare, iar altii au efect inhibitor, adica micsoreaza permeabilitatea.
Viteza de transmitere a potentialuluide actiune de la dendrite la axon, variaza intre 3 si 320 km/h, in functie de diametrul axonului - axonii cu diametru mai mare conduc mai repede potentialul de actiune. Viteza de transmitere este de asemenea influentata de prezenta sau absenta tecii de mielina, formata din lipide si proteine, ce prezinta din loc in loc niste strangulatii sau noduri. Datorita capacitatii sale de izolare, teca de mielina permite deplasarea "in salturi" a impulsului nervos de la o strangulatie la urmatoarea, determinand astfel o crestere considerabila a vitezei de transmitere. Degenerarea invelisului de mielina duce la aparitia sclerozei multiple, o afectiune ce consta in disfunctii severe ale nervilor senzoriali si motori.
Pana in prezent se cunosc peste 50 de neurotransmitatori si cu siguranta numarul acestuia va creste in viitor. Sunt neurotransmitatori care au doua tipuri diferite de molecule receptoare, exercitand un efect excitator in anumite zone ale sistemului nervos si inhibitor in altele.
Dintre cei mai importanti amintim:
Acetilcolina (ACh) este un neurotransmitator aflat in multe sinapse din organism avand in genere un efect excitator, insa poate deveni si inhibitor in functie de tipul moleculele receptoare existente la nivelul membranei neuronului receptor. ACh se gaseste in special in hipocamp structura cerebrala care detine un rol cheie in formarea noilor continuturi mnezice. S-a demonstrat ca celulele care produc ACh tind sa se degenereze la pacientii cu boala Alzheimer si in consecinta productia cerebrala de ACh se reduce, iar cu cat e mai redusa secretia de ACh, cu atat este mai severa pierderea memoriei. Anumite medicamente sau droguri care reduc secretia de ACh au ca efect paralizia musculara.
Norepinefrina (NE) este un neurotransmitator produs, in principal, de neuronii trunchiului cerebral.
Doua binecunoscute droguri cocaina si amfetainele prelungesc actiunea NE si incetinesc procesele de reabsorbtie, neuronii receptori sunt activati pe o perioada mai lunga de timp, astfel explicandu-se efectele lor psihostimulante. Prin contrast litiul determina procesul invers de accelerare a absorbtiei NE, ducand astfel la aparitia unei dispozitii depresive.
Acidul gama-aminobutidic (GABA) este unul din inhibitorii majori din sistemul nervos.
Spre exemplu, substanta numita picrotoxina blocheaza receptorii GABA si in absenta influentelor inhibitorii ale GABA se produc convulsii, datorita absentei controlului miscarilor musculare.
Cercetari recente au stabilit ca alcoolul actioneaza asupra receptorilor inhiband sistemul glutanat care are un efect excitator asupra neuronilor si activeaza sistemul GABA. In mod plastic aceasta s-ar putea compara la un autovehicul cu luarea piciorului de pe accelerator si calcarea franei.
Alte substante care determina modificari ale dispozitiei sunt clorpromazina si LSD, care favorizeaza cresterea sau diminuarea concentratiei anumitor neurotransmitatori. Clorpromazina, un medicament folosit in tratamentul schizofreniei, blocheaza receptorii dopaminei si permite trecerea selectiva a mesajelor. Excesul de dopamina la nivel sinaptic se intalneste in schizofrenie, iar diminuarea concentratiei acesteia, in boala Parckinson. LSD este asemanator cu structura chimica a serotoninei, substanta care influenteaza emotivitatea. Dovezile arata ca LSD se acumuleaza in anumite celule cerebrale unde mimeaza actiunea serotoninei.
Glutanatul, un neurotransmitator cu efect excitator, se gaseste la nivelul neuronilor din sistemul nervos central, in proportie mai mare decat orice alt neurotransmitator. Exista cel putin trei tipuri de receptori de glutanat, dintre care unul joaca un rol deosebit de important in invatare si memorare receptorul NMDA. Neuronii de la nivelul hipocampului (o structura cerebrala situata in apropierea centrului creierului) contine o cantitate mare de receptori NMDA si exista dovezi ca aceasta zona are un rol deosebit de important in achizitionarea de noi continuturi mnezice.
Actiunea alcoolului asupra sistemului nervos central se desfasoara progresiv in stransa legatura cu cantitatea de alcool din singe.
Mai intai sunt afectate emisferele cerebrale care prin scoarta cerebrala cenusie constituie centrul constiintei, a ratiunii, precum si locul central de receptionare a diferitelor senzatii. La o concentratie de 0,3÷0,5‰ alcool in sange acesta produce usoare ameteli, relaxare si eliberarea inhibitiilor, starea de euforie usoara. Oamenii spun lucruri pe care in mod obisnuit nu le-ar spune, tind sa devina mai sociabili si mai expansivi, se reduce autocritica pe masura ce creste asa-zisa buna dispozitie. Increderea de sine poate sa sporeasca, in timp ce reactiile motorii incep sa incetineasca. Se diminueaza randamentul intelectual si de alt gen, propriul randament fiind in acelasi timp supraestimat, iar de dificultatile si pericolele din anturaj nu se tine cont, lucru ce mareste inclinatia pentru luarea unor decizii pline de riscuri.
In faza a doua a bautului la un nivel al concenratiei alcoolului in sange de 1÷2‰ este paralizat creierul mic, functiile senzoriale si motorii fiind serios afectate. Unele persoane au tendinta de a fi suparacioase si agresive, altele sunt tacute si morocanoase. Limbajul devine greoi, iar oamenii au dificultati in coordonarea miscarilor afectandu-se astfel capacitatea de mentinere a achilibrului. Musculatura se incordeaza diferit de tare, coordonare miscarilor este afectata, ceea ce se poate observa de departe la indivizii care se clatina, care nu mai gasesc gaura cheii de la usa, merg impleticindu-se.
La un grad de imbibatie alcoolica si mai mare de 2÷3‰ este anesteziata mai intai maduva spinarii, de la care sunt declansate reflexele pentru miscarile inconstiente perecum si controlul asupra organelor interne cum ar fi vezica si rectul. Alcoolul genereaza o incetinire crescanda a declansarii reflexelor pana cand ele nu mai pot fi declansate, controlul sfincterelor intestinal si vezical se anuleaza.
La un grad de imbibatie alcoolica mai mare de 3÷4‰ este paralizat trunchiul cerebral cu risc vital, respiratia se incetineste si poate fi urmata de stop cardiac si chiar de deces. Pariuri prostesti, unde golirea unei sticle pline de tarie este considerata o fapta de barbatie, duce la concentratii mari de alcool in sange incat se poate instala o intoxicatie alcoolica cu risc vital.
Acestor repercusiuni ale consumului cu urmari grave, alcoolicul le acorda la inceput prea putina atentie. De fapt el cauta numai sa-si descarce sufletul si sa se relaxeze, el isi doreste o schimdare a starii lui de spirit, adica atingerea unei bune dispozitii si nepasari. Din pacate acest lucru il plateste insa scump cu paralizarea functiilor sale cerebrale, transpunindu-se fara sa vrea in situatia unui debil mintal. Cu timpul problemele il vor depasii, nu le va mai putea rezolva. Cu mintea incetosata de aburi alcoolului, el nu a scapat de problemele sale, ci de fapt, de capacitatile de care ar fi avut mai mare nevoie pentru gasirea unor solutii potrivite.
Din cele prezentate mai sus se poate vedea cat de necugetat actioneaza alcoolicul, care isi plateste starea lui de liniste cu decuplarea organului sau cel mai sensibil si cel mai important creierul. Dar aceasta politica a stratului de a-si baga capul in nisip, pentru a nu fi nevoit sa simta situatii si stari dificile, duce doar la autodistrugere.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

EVOLUTIA DEPENTDENTEI DE ALCOOL

Despre aparitia si evolutia dependentei de alcool avem astazi mult mai multe cunostinte decat in prima jumatate a secolului trecut.
De-a lungul ultimelor decenii, o serie de specialisti cu pregatire stiintifica si nestiintifica in problemele toxicomaniei nu s-au mai putut multumi cu cunostintele invechite despre urmarile intoxicatiei fizice si s-au straduit sa dobandeasca mai multe cunostinte referitoare la ceea ce se intampla cu psihicul bolnavilor inaintea si in timpul producerii evolutiei dependentei de alcool.
O contributie notabila in acest domeniu o are profesorul american E. M. Jellinek care a stabilit o tipologie a consumatorilor de alcool, el propunand impartirea acestora in cinci categorii:
Formele alcoolismului
(dupa prof. E. M. Jellinek)
Bautorii de tip ALFA
Acestia consuma alcool pentru a se usura, incercand sa-si rezolve prin aceasta deferite probleme. In aceasta forma inca exista control asupra consumului de alcool dar progresiv se poate instala dependenta.
Bautorii de tip BETA
Acestia consuma frecvent alcool, cu diferite ocazii, fara a fi inca instalata dependenta. Totusi pot aparea anumite acuze legate de complicatii organice datorate abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac, etc.)
Bautorii de tip GAMA
Acestia sunt dependenti de alcool in primul rand psihic, dar si fizic. Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumata (dupa primele pahare nu se pot opri pana la inbatare).
Bautorii de tip DELTA
Acestia sunt dependenti de alcool in primul rand fizic. Pot pastra o perioada mai lunga conprolul asupra cantitatii de alcool cansumata (nu se imbata tare, dar nici nu pot renunta).
Bautorii de tip EPSILON (periodici)
Acestia sunt dependenti de alcool consumand necontrolat timp de cateva zile, avand, insa si perioade mai lungi fara consum abuziv.

Se poate sustine ca biografiile persoanelor dependente de alcool sunt la fel de diferite sau de asemanatoare ca si biografiile oamenilor in general.
Pornind de la acesta profesorul E.M.Jellinek a elaborat o descriere sintetica a evolutiei dependentei de alcool care se potriveste unei mari parti a alcoolicilor, oferind prin aceasta descriere un ajutor important in sensul ca ceea ce fusese pana atunci vazut ca un destin tragic si aleator, devine evolutia naturala a unei boli - alcoolismul
Profesorul Jellinek stabileste patru faze de evolutie a dependentei de alcool prezentand si o suita de simtome caracteristice acestora. Simtomele descrise nu trebuie sa apara in mod obligatoriu la fiecare caz in parte in ordinea enuntata si nici nu trebuie sa fie prezente toate simtomele unei faze. Prezenta catorva simtome ale fazei respective arata ca ea a fost atinsa.
Fazele evolutiei dependentei de alcool
(dupa prof. E. M. Jellinek)
• Faza prealcoolica
• Faza de debut
• Faza critica
• Faza cronica
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

MOTIVATII

Au trecut aproape doi ani de cand am inceput sa ma preocup la modul serios de problematica adictiilor. Pe parcurs am stat de vorba cu sute de oameni, am vazut si studiat o paleta larga de metode, tehnici si procedee de tratament si mentinere in stare functionala a pacientilor (clientilor). Nu postez aici rezultatele unei cercetari sociologice, ci doresc sa punctez doar cateva aspecte. Contrar parerilor persoanelor implicate sau aflate intr-un anumit program de tratament si recuperare nu exista nici o metoda infailibila si mai ales nu exita o metoda mai buna sau mai rea decat alta. Exista obiceiul (pur autohton) de a critica celelate metode si de a exacerba beneficiile metodei la care aderam. Nu conteaza ca se numeste Alcoolicii Anonimi, Crucea Albastra, Jellinek (Alcohelp), sau metoda traditionala bazata pe medicatie. La momentul actual cel mai important este ca beneficiarul (dependentul) sau familia sa (daca acesta nu mai este in masura sa poata alege) sa aiba suficienta informatie pentru a putea identifica ce ii este compatibil si in ce varianta poate obtine efecte maxime. Am observat ca acest aspect nu poate fi rezolvat decat de catre persoana (persoanele) in cauza. In majoritatea cazurilor specialistii ori nu au timp (de obicei sunt supraaglomerati), ori se confrunta cu ignoranta pacientului (clientului), ori apar alte motivatii, dar nu se rezolva problema compatibilitatii dintre metoda si beneficiar decat in foarte mica masura. Iata asadar ca o informare cat mai ampla poate fi de bun augur, cei interesati avand suportul informativ pot opta pentru o varianta apropiata de optimum. Depinde numai de cei interesat ca lucrurile sa fie asezate pe un fagas corect si mai in gluma, mai in serios, reamintesc faptul ca numai pacientii (clientii) pot fi buni sau rai, metodele sunt asa cum sunt, imortant este ca exista si pot fi aplicate.

Dragi prieteni,

Urmaresc cu atentie si interes ca scrieti pe blog, dar mi-as piermite un comentariu scurt si prietenesc. Il fac de pe pozitiile unui om care consuma alcool, care s-a lasat de cateva luni dintr-un "capriciu", si de pe pozitiile unui om care a stat si lucrat 22 ani intr-un spital de psihiatrie care "trata" foarte multi "alcoolici" si care are bunul obicei ca atunci cand vorbeste despre ceva se pune in piele celor carora li se adreseaza (asa imi place sa cred dar poate nu e chiar asa...).
Deci: as vrea sa vad pe acest blog comentarii si texte care sa le inteleaga oamenii obisnuiti, probleme din viata adevarata a oamenilor din nu din carti, ceva care sa inteleaga omul acela amarat dintr-un sat prafuit sau dintr-un bloc de saraci de la marginea unui oras cu bogatoni, un om care bea pentru ca asa a vazut de cand s-a nascut, care apoi bea pentru ca asa a putut sa fie fericit si pentru ca apoi a aflat ca asa pote sa uite de greutati si pentru ca daca s-ar fi optit poate s-ar fi sinucis de mult sau poate ar fi omorat pe cineva sau poate ar fi fugit de lume sau poate cine stie...El are nevoie de ceva care sa i se potriveasca, el nu citeste bloguri dar aude, scrieti ceva care sa mearga apoi din gura in gura, care care sa semene cu folclorul... O sa ma intrebati: de ce nu scrii tu daca esti asa destept? As scrie dar eu sunt "infectat" de concepte profesionale, sunt perturbat de pozitia mea profesionala, uneori cand scriu si apoi recitesc (se intampla rar) am impresia ca fac mai mult literatura decat sa spun direct...Voi o puteti face mult mai bine decat mine.
Cu drag,
Radu Vrasti

DEPENDENTA

Conform definitiei de dictionar notiunea de dependenta reprezinta o stare de subordonare, atarnare, supunere, caracrerizata prin pierderea anumitor libertati.Majoritatea oamenilor considera ca merita sa urmareasca telul de a avea o viata placuta, usoara, fara monotonie, un statut demn in proprii ochi si in ai celorlalti si pastrarea controlului asupra propriei vieti si dispozitii. O impletire a acestor motive se afla insa aproape de fiecare data la originea instalarii unei dependente. Aceasta afirmatie este sustinuta de o regula generala care spune ca daca un comportament are ca urmare imediata ceva placut, atunci acest comportament se va repeta. Iar daca pe viitor placerea nu apare decat uneori, comportamentul mai degraba se intensifica decat se rareste.
La ora acutala prin notiunea de dependenta din punct de vedere psihologic se intelege manifestarea excesiva a unui mod de comportament anormal si daunator.
Poate parea surprinzator, dar aproape toate activitatile umane - ca de exemplu munca, alimentatia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor recorduri, consumul unor medicamente, consumul de alcool si alte droguri pot lua trasaturile unei dependente.De obicei, insa, folosim notiunea de dependenta doar pentru manifestarile care duc la o pierdere a libertatii pentru persoana in cauza prin afectarea capacitatii de decizie in anumite privinte. Comportamentul respectiv este constientizat la un moment dat, ca o problema tot mai serioasa pentru propria persoana sau pentru cei din jur, dar totusi nu se renunta la el. In aceasta privinta, apare o asemanare cu alte comportamente obsesive, respectiv maniacale, care pot merge pina la lezarea demnitatii umane.Din cauza pierderii libertatii personale se modifica si unele trasaturi de personalitate, dar aceasta se produce intr-un mod insidios si poate trece neobservata multa vreme. De exemplu, comportamentul dependent impinge omul catre autoamagire si minciuna, deoarece cel in cauza are nevoie de un sistem sucit de explicatii pentru a nu-si pierde respectul de sine, precum si respectul celorlalti.O alta caracteristica a notiunii de dependenta o constituie si conotatia negativa cu care este perceputa, motiv pentru care in general oamenii nu doresc sa fie etichetati ca atare.Libertatea, autodeterminarea si autocontrolul, indeplinirea functiilor sociale si sanatatea sunt valori deosebit de apreciate ale societatii, dar atata vreme cat cineva se dedica anumitor pasiuni sau chiar placeri neinfranate, fara sa-i fie afectate sanatatea, pozitia sociala sau capacitatea de munca, probabil ca nimeni nu-l va considera dependent sau maniac.Acesti termeni se folosesc de regula doar daca aceste valori au fost lezate, daca intreaga sfera de interese a omului se ingusteaza si cand comportamentul dependent apare tot mai frecvent, oferind insa tot mai putina satisfactie. In cele din urma un alcoolic va constata ca bautura nu i-a adus nici o satisfactie, asa cum un workoholic (dependent de munca) nu se va mai interesa de rezultatele muncii sale, astfel incat comportamemtul sau nu mai este influentat de succes sau de rezultatul muncii. Aceasta autodinamica a dependentei duce in cele din urma la incapacitatea progresiva de a percepe placerea si la pierderea poftei de viata.Se disting doua feluri de dependenta: cea fizica si cea psihica.Dependenta fizica este o consecinta unui consum frecvent si abuziv de substante nocive si a adaptarii organismumui prin modificari metabolice la acesta, obtinindu-se o crestere a tolerantei. Drept urmare organismul are nevoie de respectiva substanta ca sa functioneze.Dependenta fizica se manifenta intotdeauna la intreruperea consumului cind apar o serie de fenomene neplacute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj. Senzatia trupeasca de normalitate se reinstaleaza la reluarea administrarii.Despre dependenta psihica se vorbeste atunci cand exista dorinta interioara, iar apoi cerinta obsesiva de a consuma in continuare substanta nociva, fie pentru a-si procura din nou placere, fie pentru a evita neplacerile.Depedentul psihic foloseste acea substanta pentru a obtine starea de confort psihic si pentru a rezolva starile de stres sau indispozitiile. Atunci cand substanta nu este la indemana, apare disconfortul psihic sau chiar frica.Este foarte posibil ca dependenta psihica si cea fizica sa apara independent una fata de alta.O atitudine gresita tipica exista la viitorul dependent cu mult inaintea instalarii bolii. Pentru producerea dependentei, nu substanta este atunci decisiva, stand practic la dispozitia tuturor oamenilor. Decisiva este impulsionarea hotarata a unei persoane de a se folosi de acesta substanta in vederea obtinerii anumitor efecte, de-abia asta face din om o persoana dependenta.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

CONSUMUL DE ALCOOL

Noi oamenii incercam sa ne influentam mediul in care traim, conditia fizica, gandirea si comportamentul, astfel incat sa ne simtim bine si sa putem duce o viata cat mai placuta, chiar daca conceptiile asupra unor detalii in acest sens difera.
Cum se poate remarca din schema de mai sus consumul unor substante apare ca una din posibilitatile care ne stau la indemana pentru a ne modifica dispozitia si emotiile. Acele substantele care afecteaza comportamentul, constiinta si dispozitia psihica sunt denumite substante psihotrope. Acestea includ nu numai drogurile cum sunt heroina si matihuana, ci si tranchilizantele, stimulantele si alte substante binecunoscute precum alcoolul, tutunul si cafeaua.
In acest context consumul unor astfel de substante apare ca o actiune tintita, cu scop, care se gaseste intr-o permanenta corelatie cu celelalte posibilitati comportamentale de care dispunem si cu conditiile noastre de viata.
Trebuie insa mentionat ca practic oricare dintre posibilitatile de influentare a dispozitiei poate devia in sensul unei dependente.
Unii oameni fac cunostinta cu astfel de substante inca din copilarie sub forma de medicamente psihoactive, dar cei mai multi le descopera in perioada pubertatii sau imediat in anii urmatori. Aceasta perioada pentru multi tineri este plina de crize interne si externe. Daca starea emotionala este influentata imprevizibil si neplacut prin gandire,anturaj si anumite procese fizice, este de dorit ca echilibrul balantei interioare sa se restabileasca nu numai prin aportul de astfel de substante.
Alcoolul este folosit concomitent ca aliment si ca substanta psihioactiva. Alcoolul este consumat in cantitati mici si de catre oameni care savureaza in primul rand gustul respectivelor bauturi sau care beau numai pentru ca asa este obiceiul. Aceasta se datoreaza faptului ca bauturile alcoolice sunt usor accesibile, cine le consuma in rand cu prietenii se simte in general apreciat si nu in ultimul rand, efectul alcoolului este resimtit intr-o prima etapa ca fiind placut. Dar atentie: trecerea de la acest consum aparent inofensiv la folosirea alcoolului pentru efectul sau asupra psihicului se poarte realiza pe nesimtite.
Ca aliment, 1 g de alcool are o putere calorica de 29 kJ, avand astfel o valoare nutritiva apreciabila, fara a contine insa anumite substante necesare unei alimntatii sanatoase, echilibrate, din acesta cauza bautorul poate primi mai multa energie decat are nevoie. De exemplu, un litru de bere are o putere calorica de aproximativ 2000 kJ, acopera 20% din necesarul zilnic de energie al unui barbat ce presteaza o activitate cu eforturi fizice medii. Cam tot atata putere calorica este continuta in 0,7 l de vin sau 0,25 l de spirtoase.
Ca substanta psihoactiva, alcoolul alaturi de barbiturice (Nembutal, Secobarbital) si tranchilizante usoare (Meprobamat, Diazepam) este un sedativ, adica este o substanta care scade activitatea sistemului nervos central, alterand comportamentul, constiinta si dispozitia psihica.
Alcoolul isi exercita efectul calmant asupra sistemului nervos central indiferent daca este consumat in mod constient in acest scop sau este consumat doar pentru gustul bauturii sau din obisnuinta. De aceea alcoolul vandut sub forma unor medicamente ca de exemplu diferite calmante pentru dureri, tranchilizante, poate deveni un fel de fals panaceu pentru tot felul de acuze si indispozitii. O rezolvare adevarata a problemelor insa nu se poate obtine prin consumul de alcool.
Cea mai mare particularitate a acloolului este faptul ca el nu este perceput ca fiind un drog ci ca o parte integranta din viata, cultura si economia noastra.
Multi oameni reusesc sa pastreze in privinta consumului de alcool masura si sa se fereasca de efectele lui daunatoare, dar nu putini sunt cei care aluneca pe nesimtite pe panta abuzului in dependenta, platind acest consum cu sanatatea si chiar cu viata lor. Efecte daunatoare ale alcooolului asupra organismului uman sunt de asteptat in timp cu mare probabilitate daca doza medie zilnica depaseste aproximativ 40 de grame de alcool pur.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

BETIA

Starea de ebrietate denumita in limbajul cotidian betie reprezinta o tulburare pasagera a spiritului, cauzata de factori externi si avand un substrat organic. Cum se exprima ea in comportamentul si in trairea unei persoane depinde de mai multi factori cum ar fi starea fizica si psihica de moment, stimulii din mediul extern si toleranta fata de alcool.In stare de ebrietate apar modificari in mai multe domenii:» dispozitia psihica: de la buna dispozitie la deprimare, suparare si agresiune;» initiativa: de la stimulare la inhibare;» comportamentul social: de la facilitarea unor contacte la manifestari badarane si agresive;» starea de cunostiinta: de la senzatia de a fi mai treaz si constient la obnubilare (stare patologica manifestata prin ameteli, prin pierderea temporara a constiintei) si coma» rationamentul: incetinire, idei obsesive, scade capacitatea critica, ceea ce uneori este confundat cu o gandire creativa» motricitatea: vorbire mai greoaie sau cu alte modificari, perturbari in coordonarea miscarilor si gesticulatie necontrolata cu miscari ample;» modificari neuro-vegetative: vasodilatatie, modificarea pulsului, greturi si varsaturi, tulburari ale termoreglarii, uneori pierderea controlului asupra sfincterelor.Aceaste modificari devin tot mai evidente cu accentuarea stari de ebrietate. Exista, in functie de alcoolemie, stari de ebrietate usoare (0,5 - 1,5‰), medii (1,5 - 2,5‰) si avansate, dar modificarile pot fi foarte diferite de la o persoana la alta aflata in aceeasi stare, tinand cont mai ales de obisnuinta de a consuma bauturi alcoolice.O categorie aparte o constiutie betia patologica care se manifesta prin intensitatea deosebita a modificarilor comportamentale si ale constientei si apare de regula la bolnavi cu boli cerebrale organice precum si la psihopati.Vechii romani spuneau in "vino veritas" adica in vin e adevar, in sensul ca la betie omul isi arata adevaratul caracter. Acest lucru este valabil doar in sensul ca in fazele mai usoare ale starii de ebrietate sunt inhibate unele functii psihice precum rationamentul, evaluarea si logica. In aceasta stare se poate intampla ca un om sa se cotroleze mai putin, sa spuna si sa faca lucruri care in alte situatii nu ar trece de autocenzura. La un grad si mai avansat al alcoolizarii, cand sunt afectate arii mai largi ale mezencefalului, centrul starilor emotive, pot sa se manifeste importante modificari de personalitate care nu mai au nimic in comun cu adevarul din vin. Adevaratul caracter al unui om nu poate fi nicidecum cel obtinut pe cale artificiala, chimica. Dar este foarte periculoasa posibilitatea ca omul sa aiba senzatia ca fara alcool nu poate trai din plin viata spre satisfactia adevaratului sau caracter. In asemenea cazuri trebuie cautate alte remedii decat alcoolul sau alte droguri, cum ar fi psihoterapia.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

Alcoolul

Cuvantul alcool isi are originea in limba araba - al.articol si cohol "lucru subtil" - o traducere cu care multi vor fi desigur de acord cu incantare.In cazul de fata, cand vorbim despre alcool, ne referim la alcoolul etilic al carui formula chimica este C2H5OH.
Din punct de vedere fizic alcoolul etilic in stare pura este un lichid incolor, inflamabil, cu punctul de fierbere la 78,3° C, cu gust amar, care arde cu flacara albastra. Se amesteca in orice protortii cu apa, cu alcoolul metilic, cu eterul si cu alte substante organice.Alcolul se obtine pe cale naturala prin fermentarea zaharului si a amidonului din fructe, cereale, cartofi, in prezenta unei enzime (ferment) numita cozimaza, un produs de metabolism al ciupercii drojdiei de bere. In timpul fermentarii are loc un proces chimic de catabolizare (descompunere) a zaharului. E interesant sa analizam functia alcoolului din punct de vedere al ciupercii drojdiei de bere. Aceasta ciuperca are si ea diferiti dusmani, cum ar fi ciuperca de mucegai si alte microorganisme glucofage. Impotriva acestor dusmani ea foloseste alcoolul ca pe o arma, ucigindu-i. Din aceasta cauza se explica faptul ca in produsele alcoolice obtinute prin fermentare concentratia alcoolica nu depepaseste 15%, deoarece la o concentratie mai mare insasi microorganismele care il produc mor. Bauturi alcoolice cu o concentratie mai mare se obtin prin distilarea produsilor de fermentatie.Alcoolul se obtine si pe cale sintetica prin hidrogenarea catalitica a aldehidei acetice sau prin hidratarea etilenei, avand o larga utilizare in industria chimica, farmaceutica si alimentara.Alcoolul poate lua nastere in natura fara nici o interventie din partea omului. Intr-un film documentar realizat in Africa este prezentat un exemplu in acest sens. Anumite fructe exotice cazute pe pamant si intrate in fermentatie sunt consumate de diferite animale care prezinta apoi semne clare ale starii de ebrietate. Poate asa a cunoscut si omul alcoolul. Dar de la acest moment pana cand omul a produs intentionat si consumat regulat bauturi alcoolice a trecut o lunga perioada de timp.Exista anumite indicii ca omul de Cro-Magnon (incepand cu anul 40.000 i.Hr) cunostea prepararea unor bauturi fermentate. Cu siguranta asemenea bauturi au fost produse intentionat in perioada de inceput a agriculturii, in mezolitic (intre anii 10.000 si 5.000 i.Hr), folosindu-se apa cu miere de albine (hidromel), orz sau lapte de iapa. Aceste bauturi serveau preponderent drept aliment sau drept ofrande. Insa alcoolul a fost intotdeauna si un drog fiind folosit adesea si in ritualuri magice.Cele mai vechi documente istorice in care sunt mentionate bauturile alcoolice dateaza de aproximativ 6.000 de ani. In toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China, Grecia precum si in Biblie gasim marturii despre folosirea bauturilor alcoolice, dar si despre abuzul in consumul lor.Ca substanta aparte, alcoolul a fost produs mult mai tarziu, in jurul anului 1.000 prin inventia unei tehnici performante de distilare. Aceasta inseamna ca bauturile spirtoase exista numai incepand din evul mediu. De atunci, el este folosit si ca solvent pentru extractia principiilor active din plante.Putem concluziona ca alcoolul a fost folosit de la inceput pentru a reduce temerile in fata fortelor naturii si a incertitudinilor vietii si pentru a trece mai usor peste bariere in contactele interumane. Se pare insa ca alcolismul pe scara larga nu s-a manifestat in antichitate, asa cum a existat in utimele secole si se manifeata in special in prezent.
Poate merita totusi sa ne intrebam ce conditii treduie sa fie indeplinite intr-o societate ca sa se ajunga la un consum ridicat si larg raspandit de alcool.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html