Am gasit pe ORTHOBLOG un videoclip infiorator, socant care fara doar si poate trebuie sa dea de gandit tuturor dependentilor de orice natura. In privinta alcoolicilor...da, bem, bem de necaz, bem de bucurie, bem pentru orice lucru sau situatie care ne deranjaza. Stim ca un pahar este prea mult iar 10 sunt insuficiente DAR BEM ! Oare situatia tanarului din videoclip ce ne spune?
duminică, aprilie 20, 2008
vineri, aprilie 11, 2008
SCRISOARE DE DRAGOSTE
Mesajul este adresat alcoolicilor care îsi doresc sobrietatea mai mult decât orice în viatã si care au fost incapabili sã-si gãseascã singuri calea de eliberare din alcoolism.
Cea mai nefericitã persoanã din lume este alcoolicul cronic care are o insistentã dorintã de a se bucura de viatã asa cum a stiut-o el cândva. Dar cum nu poate sã si-o imagineze fãrã alcool, el are o chinuitoare obsesie, anume aceea cã, în urma unui miracol de stãpânire el va fi în stare sã si reuseascã.
Sã întocmim o listã de afectiuni, care am dori sã ne ocoleascã în viatã, viata noastrã cea de toate zilele.
Nimic mai simplu! Iat-o:
ADRESE SI GRUPURI
16. GRUPURILE DE ALCOOLICI ANONIMI DIN ROMÂNIA – septembrie 2007
Localitate Nume Grup, Adresa Persoana de contact Telefoane E-Mail
ARAD
Grup "A.A."
Str. Andrei Mureşanu, nr. 28 ; cod: 310011 Joi 18-19 Alexandru
259451 aagruparad@hotmail.com
BAIA MARE Grup "Sf. Varvara"
Str. Victoriei, bl. 82 ap. 21 Luni 17-19 Willy 0262 431 236; 0745 310 972; 0362 405 211 willyaa@freemail.hu ;
Grup "Zorile"
Str. Vasile Lucaci nr. 72 Joi 17-19 Marcel 0262 423 928; 0726 209 646 rodoet@email.ro; marcelteodor@yahoo.com
BUCURESTI
Grup "Internaţional"
Str. Biserica Amzei, Nr. 7-9 Et. 2 Marţi, Joi 20-21 George 0723 073 627 international.buc@gmail.com
Liviu 0744 921 570
Cati 0722 385 730
Grup "Unu"
Sos. Berceni, nr.10, pav.17; Spital. Al. Obregia ;
cod: 041914 Luni, Miercuri, Vineri 17-18 Liviu 0744 921 570 aagrup@gmail.com
Cristi 0740 041 071
Grup "Radu Vodă"
Mănăstirea Radu Vodă,
str. Radu Vodă nr. 24A sala Paraclis Luni, Joi 17-19 Cristi 0740 041 071
Grup "Cristiana Pescăruş"
Str. Pescăruş nr. 6 Sâmbătă 18,30 Cristian 0729 173 837
Grup "Titan"
Str. 1 Decembrie nr.1918 sector 3 Duminică 18,00 Johnny 0722 233 310
CLUJ
Grup "Carpe Diem"
Str. Năsăud, nr. 2; "Uniunea Creştină" ; cod: 400610
Sâmbătă, Duminică 18-20 Mircea 0723 249 600 fritz@21cn.com
aacluj@home.ro
Grup "Speranta"
Str. Ion Meşter, nr. 10; Policlinica "Sf. Pantelimon";
Vineri 18-20 Basil 0744756407 jivinvasile@yahoo.com
Richard 0748846352
Grup "Casa Albă"
Str. Neagră nr. 5
Luni, Marţi, Miercuri, Joi, Vineri, Sâmbătă 12-13
Luni, Marţi, Miercuri, Joi: 18-19 Marin 0727359116
SAVADISLA – jud. Cluj
Grup "Sănătatea"
Sanatoriul TBC Săvădisla
Luni, Marţi, Miercuri, Joi, Vineri: 11-12; Sâmbăta 9-10 Gabi 0264 309 621; 0752091244
CRAIOVA
Grup "Phoenix"
Brazda lui Novac, Lic. Titulescu (vechiul CAS) Dolj Ioana 0744 974 373 ioanac@oltenia.ro
Sorin 0743 095 799
DETA
Grup "Hope"
C.P. 28 Deta Marţi, Vineri 19-20 Liuby 0259 391 179 liuby@hotmail.com
DEVA Grup "Renaşterea"
Str. Griviţei (Biserica Franciscană) Luni 18-19 Marcel 0745 574674
Radu 0254 227 466 munteanumd@inext.ro
HUNEDOARA
Grup "Speranţa"
Str. Tudor Vladimirescu nr. 6 ; cod: 331210
Miercuri, Vineri 18-20 Liviu 0254 747 448; 0742 883 605 aa_nix_hd@k.ro
Rodica 0254 711 626; 0727 866 400
Nix 0744 642 143
MIERCUREA CIUC
Grup "Csík"
Str. Gal Şandor, nr. 9; (Casa "LASARUS") ; cod: 530210; Luni şi Joi 19.00 Gyula 0266 317 486 j_mohar@index.hu
PIATRA NEAMT
Grup AA
Str. Ştefan cel Mare, nr. 23; cod: 610101
Luni - Sâmbătă 18,30-19,30; Dum. 11-12 Gabi 0233 233 992 ; 0722 272 663 g67ganescu@hotmail.com
aapiatraneamt@hotmail.com
ROZNOV
Grup "12 Paşi"
Str. Republicii, nr. 1, bl. T4, ap. 1 ; cod: 617390 Ioan 0233 665 876 izan@decebal.ro
TÂRGU MUREŞ
Grup "Bufnita"
Str. Ghe. Marinescu, nr. 38;
(Clinica Psihiatrie 2) ; cod: 540139 Iulia 0265 147 017
Dumitru 0265 328 328
Dana 0265 214 412 ; 0721 761 860 iureadana@hotmail.com
TIMIŞOARA
Grup "Grupa Una"
Str. Pietrosu, nr. 4 Luni, Miercuri, Sâmbătă 18-19 Marcel 0356 421 004; 0256 430 835 dmss@maill.dnttm.ro ; asgaatm@rdslink.ro
0721 438 775 marcos58gm@yahoo.com
Grup "Regula 62"
Str. 1 Decembrie nr.1 Marţi, Vineri 18-20 Ştefan 0256 457 803 aaregula62tm@yahoo.com
Roby 0356 412 434; 0745 260 182 robimlm@yahoo.com
Traian 0723 389 004 macovei21@yahoo.com
ROMAN
Grup "Alt Drum"
Policlinica, Joi 10-12 Mihai 0741 340 261
BISTRIŢA
Grup "Credinţa"
Bd. Independentei nr.79 Luni, Joi 17-19 Horea 0263 224 260 trifeedbistrita@yahoo.com
REŞIŢA
Grup "AA"
Aleea Macilor Bl. 2 Sc. F Ap. 8 Cornelia 0255 226 612
BĂCĂU
Grup "AA"
Str. Mioriţei bl. 40 ap. 2 Florin 0741 747 759 nistorescu2003@yahoo.com
speraasv@yahoo.com
SUCEAVA
Grup "Speranţa"
Str. Mărăşeşti nr. 13 bl. G1 Sc. B ap. 15
Luni, Miercuri, Vineri 16-18 Constantin 0230 217 980; 0746 995 458
Petre 0726 701 026
Cătălin 0726 097 539
Dan 0741 330 772
SIGHIŞOARA
Grup "AA"
Tita 0265 773 326; 0721 360 121
JIMBOLIA
Grup "Frontiera"
Str. Bela Bartok nr. 12 Sâmbătă 17-18 Viorica 0256 362 717; 0722 672 267
IAŞI
Grup "Unirea"
Str. C. Negri nr. 48 Seby 0729 904 355
ORADEA
Grup "Speranţa"
Str. Dimitrie Cantemir nr. 77 bl. C/4 sc. B ap. 31
Marţi şi Joi Nicole 0749 207 738
Marius 0749 086 577
Asociaţia de Servicii Generale ale AA ROMÂNIA
Timişoara
str. Florimund de Mercy nr. 2 cod. 300080 Marcel 0256 430 820; 0721 438 775
LISTA GRUPURILOR FAMILIALE AL-ANON
LOCALITATE NUME GRUP ADRESA PERSOANA DE CONTACT PROGRAM ÎNTÂLNIRI TELEFOANE/FAX E-MAIL/WEB
BISTRIŢA GRUP „PRIETENIA” STR. INDEPENDENŢEI, NR.79 - LUNI:18,00 0263-236-542
IAŞI GRUP „CONFIDENŢA” STR. COSTACHI NEGRI, NR.48 MIHAELA MIERCURI, VINERI:
17.00-19.00 0332-804-362
0740-770-179 http//alanoniasi.xhost.ro/contact.html
alanoniasi@yahoo.com
CLUJ-NAPOCA GRUP „SPERANŢA”
STR. ION MEŞTER
NR.10
VICTORIŢA,
CLAUDIA VINERI:
18,00-19,00 0264-456-640
0264-597-687
victoalanon@hotmail.com
BUCUREŞTI GRUP
„SPERANŢA” STR. CHESARIE, NR.9 CARMEN, MIHAELA LUNI,
18,00-19,00 0723-691-162
0723-227-029
PILDEŞTI -
ROMAN GRUP
„VIAŢĂ SENINĂ LOC.
PILDEŞTI
COM.CORDENI CRISTI JOI
19-20 0745-923-825
DARUL LUI DUMNEZEU
Dumnezeu, în înţelepciunea Lui, a ales acest grup de bărbaţi şi femei ca să fie purtătorii bunătăţii Lui. Acest fenomen se întâmplă printre noi. Dumnezeu nu a mers la cei mândri, puternici, celebri sau strălucitori. În schimb a mers la cei modeşti, bolnavi şi nenorociţi. El a mers direct la beţivi, la aşa - zişii” slabii lumii”.
Ar fi putut să ne zică: “În mâinile voastre slabe şi plăpânde am încredinţat o putere inestimabilă. Vouă v-a fost dat ce a fost refuzat oamenilor de ştiinţă sau guvernanţilor. Acest dar de a vindeca alţi alcoolici ce vi l-am încredinţat vouă, nu l-am dat la mame sau la preoţii şi prezbiterii mei. El trebuie folosit fără egoism şi implică o mare responsabilitate. Nici o zi să nu vă fie prea lungă, nici un caz nu trebuie minimalizat, nici o treabă să nu fie prea grea şi nici un efort prea mare. Acest dar trebuie folosit cu toleranţă pentru că nu l-am restrâns pentru nici o rasă sau neam, nici o credinţă sau confesiune. Trebuie să te aştepţi să fii criticat şi foarte des dezapreciat. O să fiţi ridiculizaţi. Motivele vor fi greşit înţelese. Trebuie să te aştepţi la greutăţi, pentru că ceea ce oamenii numesc greutăţi, sunt treptele unei scări ce trebuie urcate spre progres spiritual.
Şi adu-ţi aminte că folosind această putere nu cer de la tine mai mult decât poţi da. Nu ai fost ales din cauza talentelor tale excepţionale. Fii foarte atent dacă ai succese şi nu le atribui superiorităţii tale, acest dar nu l-ai primit de la Mine. Dacă aş fi vrut oratori, aş fi avut multe oferte pentru această muncă, pentru că din toate talentele cu care am dăruit omenirea, vorbăria este cel mai des folosită. Dacă aş fi dorit învăţaţi, lumea e plină de oameni mai dotaţi şi mai disponibili decât tine.
Ai fost ales pentru că ai fost marginalizat de către lume şi experienţa ta de beţiv te-a făcut smerit şi atent la vocea suferinţei, care vine din inima singuratică a alcoolicilor de pretutindeni. Ţine veşnic în minte mărturisirea din prima zi când ai recunoscut că eşti alcoolic şi anume că eşti neputincios şi ai dori să-ţi laşi voinţa şi viaţa în grija Mea. Doar atunci ai fost eliberat.
Fiecare zi la timpul ei. Trăieşte simplu. Dar fă-o! Doar pentru azi. ”
PRIMUL PAHAR
Pentru multi din comunitatea AA, era dificil de înteles cã pentru noi, primul pahar a fost periculos ! Noi sustinem cã niciodatã nu ne îmbãtãm de la un singur pahar, nici la al 4-lea, al 8-lea, nici al 16-lea nu este de vinã.
Dacã noi am fi bãut unul, sau chiar douã pahare, am fi fost în ordine. De fapt noi când am luat primul pahar, înainte de al bea, puterea vointei noastre s-a risipit si puterea noastrã de discernãmânt ne-a pãrãsit. Chiar dacã, ocazional, am reusit sã controlãm felul nostru de a bea, încât acesta ne-a linistit, ziua urmãtoare, sãptãmâna viitoare, sau luna viitoare, dezastrul s-a produs.
NOI am crezut cã putem stãpâni alcoolul. DAR NOI NU PUTEM !
Acesta, deoarece primul pahar distruge puterea noastrã de a hotãrî ce este bine si ce este rãu. Nu conteazã cât de mic, nevinovat sau ispititor ni s-ar pãrea primul pahar, acela care distruge vointa noastrã, NOI stãm deoparte de el azi.
ALCOOLICUL, ESTE O PERSOANÃ PENTRU CARE, UN PAHAR ESTE PREA MULT, IAR O SUTÃ NU SUNT DE AJUNS
Adelina Culache. De ce beau oamenii?
La ce te gandesti atunci cand vezi un om beat? La motivele care il determina sa recurga la acest gest, la aspectul patetic pe care il prezinta, la faptul ca nu stii sigur daca va reusi sa ajunga acasa teafar si nevatamat? Se spune ca betivii au drumul lor pe care il deslusesc, indiferent cat de mult alcool au la bord. Nu stiu daca trebuie sa dam crezare acestor cuvinte, desi, de cele mai multe ori functioneaza. Intr-o seara, intorcandu-ma de la plimbare cu iubitul meu, vedem inaintea noastra trei barbati, toti aflati in stare de ebrietate, doi in stare mai avansata, unul doar ametit. Trebuie sa recunosc faptul ca imaginea prezentata era cam stanjenitoare atat pentru noi, cat si pentru ceilalti trecatori. Pentru cei aflati in cauza nu stiu cat de stanjenitor era; nu pareau prea incomodati de balansurile trupurilor lor. Cel mai avansat nu se putea tine deloc pe picioare, avea pantalonii rupti (cazuse, probabil, pe undeva), asa incat ceilalti doi l-au lasat pe scarile unui magazin, sfatuindu-l sa nu-si faca griji din cauza pantalonilor, si si-au vazut fiecare de drumul lui. Acestia din urma au inceput apoi un fel de apologie a bauturii, altfel spus cautau tapul ispasitor pentru toti aceia care beau si beau si beau…
Cel mai tanar dintre ei se simtea cel mai in putere sa ia cuvantul si sa-si apere prietenii de pahar. Citez: "Nu prea stiu persoane care sa bea de bine…tre sa intelegi omu’…cand bea, omu’ bea de rau, nu de bine..chestia e ca unii vor sa-si inece amarul in bautura, sa uite de probleme si de aia beau". Iata marturia unui barbat despre motivele pentru care beau oamenii. Am aflat, asadar, ca omul nu prea bea de bine, ci mai ales atunci cand are cate un necaz. Deci, cand viata nu mai e atat de roz-bombon, trebuie sa dam fuga la butoi in speranta ca, atunci cand ne-om trezi, poate-poate vor fi disparut deja toate problemele. Cu alte cuvinte, ne anihilam simturile, gandirea si tot ce tine de firea omeneasca, indobitocindu-ne pentru un scop nobil, zic unii. Bei si uiti de toate, frate. Oare chiar uiti de toate, frate? Omul care are probleme se imbata si brusc uita de toate. Totusi, n-am auzit vreodata ca bautura sa fi rezolvat problemele unui om. Dimpotriva, a mai adaugat destule. Am auzit cu totii de atatea crime odioase, violuri incredibile, gelozii subite care au dus la crime, sinucideri ingrozitoare, jafuri, talharii, profanari, incendieri, accidente stupide care au avut consecinte nefaste, copii lasati fara tata sau mama, familii destramate, batai groaznice… Iar lista poate continua… Toate acestea din cauza bauturii. Se pare ca, atunci cand bei, nu uiti doar de problemele pe care le ai, ci uiti si de tine si de ceilalti, iti uiti si mintile in paharul sau sticla cu bautura si ajungi sa faci lucruri de care nu credeai ca ai fi in stare vreodata. De fapt, de aici incepe totul. Fiecare crede ca el nu va ajunge niciodata sa faca ceva regretabil, ca se poate controla, ca lui nu i se poate intampla asa ceva, dar nici nu-ti dai seama cand pierzi lucrurile de sub control. Probabil asta au crezut si cei a caror viata a fost distrusa din cauza unui pahar in plus de bautura.
De ce aleg oamenii sa se refugieze in bautura in loc sa incerce sa gaseasca o solutie pentru a-si rezolva problemele? Nu e mai bine sa comunici, sa incerci sa faci ceva util in loc sa bei? Si totusi, de ce beau oamenii? Raspuns: din LASITATE. Da! Lasitatea ii determina pe oameni sa se ascunda in spatele unei sticle si sa-si bea mintile. Pentru ca e mai usor sa bei si sa te plangi de problemele pe care le ai decat sa-ti asumi raspunderea pentru actiunile tale si sa raspunzi cu promptitudine provocarilor vietii. Da, viata este grea, este foarte grea, avem multe probleme. Toata lumea are probleme, de la cei mici la cei mari. Asta nu inseamna ca trebuie sa facem coada la bodega in speranta ca viata va fi mai usoara astfel. Din contra, trebuie sa avem curaj si sa infruntam viata, nu ne putem da batuti asa usor. Doar noi putem schimba ceva in viata noastra, pentru a o face mai buna sau mai rea, in functie de alegerile fiecaruia. Trebuie sa fii curajos si puternic pentru a razbi in viata. Uneori pierzi, alteori castigi. Dar nu renunti, nu ai voie sa renunti. Trebuie sa mergi mai departe, sa te pregatesti de urmatoarea batalie, savurand linistea dinaintea furtunii. Daca nu mai ai munitie pentru razboi, imprumuti de la ceilalti, de la familie, de la prieteni, de la fiecare cate un sfat, cate o vorba buna, inveti din problemele si greselile lor, din experienta lor de viata. Dragostea celor apropiati e cea mai puternica resursa in razboiul cu incercarile vietii. Putem lupta sau putem abandona, dar vom suporta consecintele alegerilor noastre. Cred ca fiecare dintre noi am fost pusi in situatia de a ne simti ingrozitor de rusinati cand am vazut pe un cunoscut de-al nostru beat. Parca ai vrea sa intri in pamant de rusine cand ti se atrage atentia: "Uite-l pe tatal tau, e beat!" sau "Uite-o pe mama ta, de-abia se mai tine pe picioare!". Copiii ar trebui feriti de astfel de spectacole, dar nu se intampla intotdeauna asa, de aceea se ajunge la alte lucruri mai grave. Cati copii n-au ales sa fuga de acasa nemaiputand suporta sa vada cum parintii isi distrug viata din cauza alcoolului? Si le distrug si viata copiilor, nu doar pe a lor. Acesti copii s-au maturizat inainte de vreme si nu este drept ca ei sa-si piarda inocenta copilariei pentru a da piept cu problemele adultilor. Mai bine zis, cu lasitatea adultilor, care nu vor sa reactioneze in nici un fel pentru a-si rezolva problemele. Cand bei, nu mai esti stapan pe tine, devii alt om si nu te mai poti controla. In loc sa fii tu cel care bea, este bautura cea care te bea. Incredibil cum oamenii nu isi mai amintesc mare lucru atunci cand se trezesc din betii si se comporta total diferit. Cred ca este un soc pentru aceia care vor avea de suferit in spatele gratiilor din cauza lipsei lor de control. Acestia nu-si pot da seama cum au putut comite o crima, un viol sau alt lucru josnic; si totusi, vor suporta consecintele faptelor pe care le-au facut, iar viata lor de pana atunci se va schimba radical. Spuneam la inceput ca oamenii nu beau de bine, ci de rau. De fapt, astea sunt doar scuze pentru aceia care cauta un tap ispasitor. Evident, niciodata nu sunt ei cei vinovati. Omul spune "Beau pentru ca m-a inselat nevasta" sau "Beau pentru ca am datorii mari la intretinere" sau "Beau pentru ca mi-am pierdut casa", iar motivele sunt foarte multe. De fapt, oamenii beau pentru orice, uneori si fara motiv. Asta e, de fapt, ipocrizie. Ii obliga cineva pe acesti oameni sa bea, le pune cineva sticla in mana si-i ameninta cu moartea daca nu beau? Nu, oameni buni. Ei nu beau nici pentru ca i-au inselat nevestele, nici pentru ca si-au pierdut casele, nici pentru ca au datorii mari la intretinere etc. Ei beau pentru ca asa vor. Punct. Oamenii beau pentru ca asa vor. Ca daca n-ar vrea, n-ar bea. Ar fi constienti ca bautura nu le-ar aduce nevestele inapoi, nu le-ar plati datoriile la intretinere, nu le-ar aduce casele inapoi, nu le-ar aduce nici un beneficiu. Si sunt constienti de toate lucrurile astea, dar le e mai usor sa bea decat sa lupte. Deci sa fie clar: oamenii nu beau pentru ca au probleme, oamenii beau din lasitate si pentru ca asa vor. Punct.
Monica Diaconescu-Mania si procesul ei clinic
Mânia este amintirea urii ascunse, adică pomenirea răului, este dorinţa de a face rău celui care a necăjit. Nedreptatea, insulta sau supărarea se transmit prin simţuri sau imaginaţie până la scoarţa cerebrală. Dacă le concepem ca fiind contrare vieţii, sănătăţii, onoarei sau idealului, formăm nişte concepte pe care unii cercetători le-au numit: "Eu, Ei, El". Eu este persoana în cauză, care-şi recunoaşte calităţile şi meritele şi care crede că părerea şi voinţa trebuie respectate. Ei sunt cei care acţionează, nedorit, asupra subiectului, şi care după victimă sunt cruzi, insuportabili şi trebuie corectaţi. El este faptul, evenimentul suportat care e nedrept, intolerabil şi trebuie corectat.
În timpul mâniei, hipotalamusul ("sala de maşini a emoţiei") [1] este stimulat şi de aici în mod automat se pune în mişcare sistemul nervos, care determină o rapidă emoţie şi stare de tensiune a inimii, a plămânilor, muşchilor, etc. În acelaşi timp ne invadează sentimentul dezgustului şi antipatia.
Singurul lucru pe care putem să-l facem este să evităm excitantul sau amintirea şi durata şi să modificăm judecata practică: fie distrugându-ne atenţia, fie prin gândire contrarie, printr-o educaţie adecvată. Dacă facem acest lucru, emoţia trece repede, făra a lăsa urme adânci şi durabile.
Atunci când aceste comoţii ale organelor ajung la scoarţa cerebrală, ne dăm seama că începem să ne înfuriem şi stimulul poate să continue să solicite. Hipotalamusul dezvoltă o furie animalică, o mânie neînfrânată, cu reacţii animalice primitive, ca ale celui care sparge tot ce găseşte în cale sau aruncă motorul care nu vrea să pornească. În faţa convenuenţelor sociale se mulţumeşte cu un "atac frânat, cu o nerăbdare care consumă" [2], urmată de ameninţări sau de gesturi care deranjează adversarul şi de un sentiment de dezgust şi tristeţe, sau rezolvă conflictul amânând conflictul, situaţie în care avem de a face cu mânia ascunsă, cu tensiune şi tulburare prelungită.
Organismul foloseşte toate resursele de care dispune prin sistemul nervos supraexcitat, prin hipofiza care eliberează hormonul ACTH, prin care stimulează glandele suprarenale. În aceste glande se fabrică "bombele atomice ale organismului" [3]: grupurile de hormoni minerali corticoizi, glucocorticoizi şi androgenul care ajută la producerea acestei excitări, care e mai puţin rapidă decât cea a sistemului nervos, dar mai profundă şi mai durabilă, cu o mare eliberare de energie, ca şi cum organismul ar fii în stare de necesitate. Măduva suprarenalelor, excitată rapid pe cale nervoasă, eliberează adrenalină din abundenţă şi unindu-se cu zahărul din sânge, produce o mare cantitate de energie şi activează toate organele, apoi ajunge în hipotalamus, excitându-l din nou.
Astfel simţim hipertensiunea în vasele sanguine şi în muşchi; inima bate cu putere, plămânii se agită, ca pentru a primi mai mult oxigen, se simte un gol în stomac, tăindu-se sau perturbându-se digestia, organismul se umple cu venin, iar mânia se prelungeşte, oboseala şi dezgustul ne invadează.
Odată trecută mânia, devenim mai irascibili, mai deprimaţi, simţindu-ne învinşi.
2. Agresivitatea din cadrul mâniei
Mânia implică şi o agresivitate voluntară, iar caracterul intenţionat al actului nu este neapărat identic cu provocarea conştientă a pagubei sau a jignirii. "Agresivitatea cuprinde toate acele acţiuni voluntare orientate asupra unei persoane sau a unui obiect, care au drept motiv producerea - într-o formă deschisă sau simbolică – a unei pagube, jigniri sau dureri" [4].
Putem vorbi de agresivitate antisocială – adică distructivă – şi agresivitate prosocială, care serveşte interesele individului. Pedeapsa dată de părinte este agresivitate prosocială în cazul în care ea rămâne în cadrul aşteptărilor culturale şi dacă nu are drept motiv răzbunarea, ci cerinţa socializării, a dezvoltării normale, armonioase a personalităţii.
Dacă individul recurge la agresivitate fiindcă doar pe această cale îşi vede realizabil un plan, scop, idee, atunci vorbim de agresivitate instrumentală, iar dacă el recurge la agresivitate – independent de un avantaj – pentru a produce altuia o durere, neplăcere, act pornit din interior, atunci vorbim de agresivitate emoţională.
Nu toate formele de agresivitate au caracter negativ. Există împrejurări în care anumite forme de agresivitate sunt nu numai admisibile, dar chiar necesare. Sarcina educaţiei nu constă în blocarea tuturor manifestărilor agresive ale copilului, ci transformarea celor antisociale în cele prosociale.
Recompensarea comportamentului agresiv, atitudinea indulgentă sau stimulativă a părinţilor, a adulţilor faţă de agresivitatea copiilor, nu numai că nu duce la scăderea acesteia, ci dimpotrivă. Copilul poate să înveţe atitudinea agresivă prin imitarea modelelor lor.
Copilul fiind complet dependent de adulţi şi având personalitatea în formare, fiind ţinta unor conduite agresive neformale, acestea au un efect nefavorabil asupra dezvoltării personalităţii minorului. Însă "pentru copil lipsa de autoritate determină starea de insecuritate şi nelinişte traumatizantă. De asemenea, autoritatea exagerată nerezonabilă, determină reacţii de opoziţie".
3. Mânia văzută de Sfinţii Părinţi
Mânia porneşte din puterea irascibilă a sufletului şi cuprinde toate manifestările patologice ale agresivităţii. Ea aste descoperită a fi patimă ori de câte ori ea se îndreaptă spre semenul nostru. "Omului i se cuvine să se mânie numai pe cel rău, iar nu pe cei înşelaţi de acesta" [6]. Păcatul trebuie urât, iar nu cel ce păcătuieşte: "Urăşte boala, iar nu pe cel ce boleşte" [7], învaţă maica Sinclitichia.
Mânia despre care vorbeşte tradiţia ascetică nu constă numai în manifestările violente, exteriorizate şi care sunt în general trecătoare şi îi afectează pe cei care au în general un temperament coleric. Sfinţii Părinţi privesc ca patimă şi pun sub acest nume toate formele de agresivitate ale omului, exteriorizate sau nu, arătate sau nu, grosolane sau subtile, şi care, în general, sunt îndreptate împotriva aproapelui.
Sfinţii Părinţi disting "resentimentul care este o mânie mocnită, interiorizată şi ascunsă, care are ca temei cuminţirea unei jigniri, a unei umiliri, a nedreptăţilor suferite" [8]. "Ranchiuna este ura şi toate formele de ostilitate, de duşmănie sau, pe scurt, de răutate" [9].
Iritarea, mai mult sau mai puţin dezvoltată, indispoziţia, acreala, manifestările de nerăbdare sunt şi ele expresii ale mâniei. Indignarea şi batjocura, ironia şi glumele cu referire la oameni, reaua voinţă de la cele mai grosolane, care se traduc prin răutate şi dorinţă de la a face rău, până la cele mai subtile, care pot fi: bucuria de necazurile sau de nenorocirea semenului, lipsa întristării pentru relele care i se întâmplă semenului sau chiar a nu te bucura de fericirea lui, fac parte din această cruntă patimă.
În contrast cu aceste sentimente adesea mărunte, ascunse şi greu de observat chiar de cel afectat de ele, sunt formele extreme de violenţă, rivalităţile de tot felul: bătăile, loviturile, rănirile, şi chiar omuciderile şi războaiele, derivă tot din patima mâniei, în sensul larg dat acestui cuvânt de tradiţia ascetică. Multimea reacţiilor sufleteşti legate de mânie ne ajută să înţelegem faptul că ea îl afectează pe om în permanenţă ca şi celelalte patimi, de altfel.
Sfântul Maxim Mărturisitorul şi avva Dorotei văd în iubirea de plăcere principala cauză a mâniei. Mânia se naşte în om atunci când plăcerea râvnită nu este atinsă, sau când se simte sau se teme, sau chiar este lipsit de plăcerea de a se bucura. Mânia se porneşte împotriva celui care l-a lipsit de plăcere sau i se pare că l-a lipsit de ea sau care constituie o ameninţare la adresa ei sau i pare că o primejduieşte.
Sfântul Evagrie defineşte mânia ca "o pornire împotriva celui care a greşit ori se crede a fi greşit cu ceva" [10]. Tot acesta spune că "mânia este patimă extrem de acută, căci se zice că e o fierbere a părţii irascibile şi o mişcare împotriva celui ce ne-a nedreptăţit; ea sălbăticeşte sufletul, dar apucă mai cu seamă mintea, la rugăciune oglindându-şi chipul celui ce l-a întristat. Iar când durează mai mult timp şi se preface în resentiment, ea produce tulburări în vremea nopţii, slăbiciune a trupului şi paloare, şi atacuri ale fiarelor veninoase. Iar aceste patru semne ce însoţesc resentimentul pot fi găsite ca urmând majorităţii gândurilor" [11].
"Gândurile celui mânios e o tămâiere urâcioasă (Is. 1, 13) şi psalmodia celui furios e un zgomot neplăcut… darul celui ce ţine aminte răul e jertfă viermănoasă şi acesta nu se va apropia de altarul sfinţit, iar cel mânios visează vise tulburi şi cel furios îşi închipuie atacuri de fiare sălbatice" [12].
Acelaşi Sfânt Evagrie spune de cel mânios că "ochii sunt tulburi şi injectaţi, fiind vestitori ai învinuirii lui tulburate. Faţa celui îndelung răbdător e calmă şi dreaptă, iar ochii lui plăcuţi privesc în jos… vulpi locuiesc în sufletul care ţine minte răul şi fiare sălbatice foiesc în inima tulburată" [13].
Sfântul Tihon din Zadovsk spune despre mânie: "este o patimă chinuitoare şi cumplită, care nu poate să rămână tăinuită" [14].
Celelalte patimi pot fi ascunse, însă mânia nu poate fi ascunsă, deoarece "inima plină de mânie e asemenea unui cazan care clocoteşte" [15]. De mânie omul se schimbă, făcându-se asemenea unui îndrăcit, ea urăşte în aşa hal trupul încât urâta stare a celui sărman suflet nu poate fi zugrăvită în cuvinte. Această urâţenie nu se vede doar la oamenii mari, ci şi la copiii mici şi la prunci. Atunci când ţipă, ei se aprind, întorc spatele tuturor până ce li se potoleşte mânia.
Când mânia este păstrată şi hrănită în inimă, se preface în răutate şi ranchiună. Ni s-a poruncit să o tăiem degrabă până nu creşte la măsura urii şi răutăţii, adăugându-se la un rău un alt rău mai mare.
"Soarele să nu apună peste mânia voastră" [16]. Atât mânia cât şi răutatea se nasc dintr-o nemărginită iubire de sine, deoarece iubitorul de sine în toate caută folosul, slava şi lauda sa, iar dacă vede în ceva o piedică în calea hotărârii şi dorinţei sale, se tulbură, se întristează şi se mânie pe cel ce i se pune în cale. De aceea se şi străduieşte să îşi împlinească mânia în faptă, adică să se răzbune, lucru care este propriu răutăţii.
Din pricina iubirii bunurilor materiale şi a plăcerilor pe care le produc ele, ajunge omul să cadă în patima mâniei, cum arată şi Sfântul Maxim Mărturisitorul: "au ales mai mult cele materiale în loc de porunca iubirii şi, îngrijindu-ne de ele, ne războim cu oamenii. Se cuvine deci să punem iubire de orice om mai presus de câte cele văzute şi de cât însuşi trupul" [17]. Tot el mai spune că "noi nu putem să iubim pe cei ce ne urăsc, fiindcă suntem iubitori de materie şi de porunci şi le punem pe acestea mai presus de poruncă. Ba de multe ori ocolim din pricina acestora şi pe cei ce ne iubesc" [18].
O altă cauză a mâniei este patima desfrânării şi prea multă odihnă a trupului. Dând prea multă odihnă trupului şi odihnindu-l peste măsură, îi furnizăm un plus de energie care poate fi cheltuită la întărirea puterii agresive a sufletului, în acelaşi timp producându-se o slăbire a trezviei duhovniceşti şi a voinţei, care o pot controla şi o stăpâni.
Din toate cauzele mâniei, cele fundamentale sunt slava deşartă şi mândria. Sfântul Vasile cel Mare spune: "nu cuvintele unuia sau altuia provoacă în noi supararea, ci mândria noastră de a ne socoti mai bine decât cel care ne-a insultat, preţuirea exagerată pe care fiecare o avem despre noi" [19].
Prin mânie, prin ţinerea de minte a răului şi prin dorinţele de răzbunare, omul caută să îşi refacă, înaintea celui care l-a jignit, ca şi în proprii ochii imaginea pa care şi-a făcut-o despre sine, la care ţine şi care socoteşte că i-a fost înjosită. Mânia apare în acest caz ca o reacţie de revoltă în faţa pierderii unei stime pe care şi-a impus-o. Ea, sub toate formele ei, este privită de sfinţii părinţi ca o boală a sufletului, şi pentru dereglările pe care le produce este socotită o formă de nebunie.
4. Mânia - o formă a nebuniei sau a posesiei demonice
Mânia poate fi privită ca o formă de nebunie, mai ales în manifestările ei acute şi violente şi mai ales atunci când ia forma furiei nestăpânite. Sfântul Ioan Scărarul o priveşte chiar ca pe o formă de epilepsie a sufletului. El descrie formele paroxiste ale mâniei, asimilându-le cu forme de nebunie: "impusă de boldul mâniei, inima se zbate, trupul tremură, limba se bâlbâie, obrajii se aprind, ochii scapără; omul devine de nerecunoscut chiar pentru cei care-l cunosc. Unul ca acesta vorbeşte fără să ştie ce spune. Adeseori mânia porneşte pumnii spre lovituri cu o furie pe măsura nebuniei sale. Mintea nu mai este în stare să ţină frâiele, căci a ajuns bătaie de joc a unei puteri străine, şi dacă furia mişcă membrele omului făcându-l să lovească, aceasta se întâmplă pentru că în lăuntrul lui turbarea a înrobit sufletul, lipsindu-l de fireasca putere de stăpânire" [20].
Sfinţii Părinţi spun că cel ajuns la asemenea forme violenţă, de mânie, este asemenea unui posedat.
Putem spune că mânia se înrudeşte şi chiar se identifică cu unele forme de nebunie şi de posesie demonică pentru faptul că au în comun un mare număr de simptome cu totul asemănătoare.
Pe plan somatic, mânia provoacă o tulburare caracteristică, uşor de observat din exterior. Înlăuntrul trupului, mânia se traduce prin tulburări de ordin fiziologic. Formele înăbuşite şi cronice cunosc şi ele asemenea dereglări.
Tulburări pe care le naşte în suflet mânia sunt nenumărate. Activitatea raţională e puternic perturbată, încât pare că omul îşi pierde uzul raţiunii.
"Nimic nu tulbură atât de mult curăţia minţii şi limpezimea judecăţii ca mânia fără socoteală, care izbucneşte cu multă furie" [21], observă, la rândul său, Sfântul Ioan Gură de Aur.
Omul căzut pradă agresivităţii încetează de a mai sesiza realitatea aşa cum este, ajungând să o vadă cu totul deformat. "Cu adevărat, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, un om cuprins de mânie se aseamănă cu un nebun. Uită-te că omul cuprins de mânie e ca şi un nebun; când demonul mâniei intră în el, îl face să îşi iasă din minţi şi-l împinge să facă lucruri potrivnice celor ce se cuvin a fi făcute. După cum nebunii şi cei care derilează se aruncă-n prăpastie fără să ştie ce fac, tot aşa se poartă şi cei cuprinşi de mânie şi biruiţi de furie" [22].
O altă trăsătură patologică esenţială a mâniei, care permite asimilarea ei unei forme de nebunie sau a unei stări de posesie demonică este alienarea la care ajunge cel căzut pradă acestei patimi: acesta nu se mai poate stăpâni, pare că nu mai acţionează condus de raţiune şi din propria voinţă, ci ca şi cum ar fi împins să gândească şi să acţioneze sub presiunea unei forţe din afara lui, pe care nu o poate controla cu nici un chip şi care îi înrobeşte sufletul şi trupul. Omul devine practic o marionetă a patimii sale.
Un alt simptom patologic este agitaţia psihomotorie de diferite grade care o caracterizează şi care o apropie, şi din acest punct de vedere, de manifestările de nebunie şi de stările de posesie demonică. Comportamentul devine dezordonat, lipsit de sens. Omul are cele mai ciudate purtări, pe care, în mod normal, le-ar dezaproba.
5. Mânia lui Dumnezeu impotriva păcatului
Mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului se face arătată prin pedepsele trimise de Dumnezeu asupra celor păcătoşi, pentru că El nu este numai bun, ci şi drept, iar dreptatea Lui cere ca păcătosul să fie pedepsit pentru că a încălcat Sfânta şi nestrămutata Lui lege. Iar dacă păcătosul nu este pedepsit îndată după ce a păcătuit sau chiar în timpul faptei, aceasta trebuie pusă pe seama bunătăţii lui Dumnezeu, Care rabdă pe păcătos, aşteptând pocăinţa lui.
"Să ne temem de judecata Lui de Dumnezeu şi de dreapta Lui mânie şi să ne pocăim, ca să nu cădem în mâinile Domnului celui viu" (Evr. 19,31). Cel ce nu crede în cuvintele lui Dumnezeu va cunoaşte lucrarea dreptei sale judecăţi, căci "Dumnezeu nu se lasă batjocorit: ceea ce va semăna omul, aceea va fi şi secera", după cum spune apostolul Pavel (Gal. 6.7).
Mânia, după cum spun Sfinţii Părinţi, e un adevărat venin prin care vrăjmaşul îl roade pe om pe dinăuntru. Veninul acesta se răspândeşte peste tot în suflet, otrăvind inima şi, astfel, omul, încetul cu încetul, se distruge.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
