CAUZALITATEA ALCOOLISMULUI

Inainte de toate, trebuie spus ca diagnosticul de alcoolism nu spune nimic despre felul, cauza si gradul afectiunii de baza. Cercetari recente au evidentiat faptul ca in cazul dependentei de alcool nu este vorba de o boala uniforma ci de o maladie fizico-psihica complexa.Oameni din toate paturile sociale si cu diferite meserii sunt dependenti de alcool.Exista probleme de natura psiho-somatica, sociala si ideologica, adica trebuie sa existe anumite trasaturi psihice si fizice intr-o anumita situatie data de anturaj in corelatie cu o anumita atitudine fata de viata, ca toxicomania alcoolica sa se poata produce.Se poate produce, dar nu si trebuie. Alunecarea unei persoane dintr-o situatie conflictuala intr-o boala, in sinucidere, in dependenta sau in fapte culpabile, presupune niste trairi si un anume comportament, o tulburare a prelucrari trairilor necorespunzatoare normei, un dezacord intre fortele vointei si dorinta arzatoare de rezolvare a unor relatii tensionate insuportabile si/sau o lipsa a capacitatii de adaptare la situatia respectiva. Dar de aici nu trebuie trasa concluzia gresita ca la baza producerii dependentei ar sta factori determinanti, care l-ar impinge in mod fatal pe cel afectat la un consum excesiv de alcool. Evolutia dependentei de alcool este strans legata de structura caracterului sau, adica de trairile si comportamentul sau in societate.Responsibilitatea pentru ceea ce a devenit in mod caracteristic trebuie sa o aiba el insusi, chiar daca anturajul a contribuit considerabil la aparitia boli sale. Daca va continua sa nu preia raspunderea pentru ceea ce a ajuns si pentru producerea dependentei sale si insista asupra faptului ca este victima oamenilor si a imprejurarilor, atunci ajunge intr-o situatie fara scapare. Doar daca isi va asuma sarcina de a-si schimba comportamentul si atitudinea fata de viata, stradaniile sale, ale apartinatorilor, ale prietenilor si ale altor ajutoare specializate pot fi incununate cu succes. Doar atunci se poate curma raul din radacina si se pot lua masurile necesare, plecand de la cauzele producerii dependentei.Cauze ereditatareIn sens direct alcoolismul nu este ereditar, dar toti care stiu ca a existat o problema de alcoolism in familia lor, ar trebui sa abordeze alcoolul cu aceeasi vigilenta pe care o are un diabetic ereditar fata de zahar.In mod sigur alcoolismul nu se mosteneste atat de evident ca si culoarea albastra a ochilor sau anumite boli ereditare. Este insa cunoscut faptul ca in unele familii cazurile de alcoolism sunt mai dese. Conform unui studiu american, copiii din familiile de alcoolici au un risc de patru ori mai mare de a devenii dependenti de alcool. Se pare ca unii oameni reactioneaza diferit fata de alcool in comparatie cu altii si ca aceasta sensibilitate poate fi transmisa ereditar asa cum au aratat unele studii facute pe gemeni, studii extinse asupra mai multor rase umane.De asemenea putem vorbi si de asa numita mostenire sociala, adica de anumite procese de invatare care probabil nu sunt constientizate vreodata. Copiii din familiile de alcoolici sunt expusi unor conditii pe care ei le considera a fi normale, iar o persoana din afara poate avea impresia ca nu il afecteaza. Aparentele insala.Unele cercetari arata ca fiii alcoolicilor pot suporta in general mai mult alcool decat alte persoane, inainte de a simti un efect clar sau de a manifesta modificari de comportament.Deasemenea, se pare ca in familiile din care au provenit alcoolici mamele suferisera de depresii intr-o masura mai mare.Conform unor studii, cercetatorii americani sustin ca adultii care au parinti alcoolici se deosebesc de ceilati prin urmatoarele caracteristici:» Nu stiu ce inseamna comportament normal si se orienteaza dupa altii.» Au dificultati in a urmarii un plan de la inceput pana la sfarsit.» Mint si in situatii in care ar fi la fel de simplu sa spuna adevarul.» Se judeca pe ei insisi fara menajamente.» Au dificultati in a se deconecta.(cand toate merg bine o vreme ma cuprinde nelinistea)» Se iau foarte in serios.» Au dificultati in relatii intime.(frica de a fi parasit)» Manifesta surexcitare fata de modificari ale mediului, atunci cand nu le pot controla.» Cauta meru apreciere si confirmare.» Se considera deosebiti fata de alti oameni.» Sunt fie extrem de constiinciosi, fie lipsiti de responsabilitate.» Sunt deosebit de credinciosi si loiali, chiar si atunci cand este evident ca loialitatea lor nu este meritata.» Sunt impulsivi. Au tendinta de a se incurca in actiuni fara a fi analizate in prealabil alternativele si consecintele.Aceasta nu inseamna insa ca toti copiii de alcoolici vor deveni la randul lor dependenti. Cauze organiceNu exista o anumita cauza organica responsabila de instalarea alcoolismului si mai ales nu exista o alergie la alcool care sa declanseze dependenta deja de la cea mai mica doza.Mai periclitate sunt persoanele care reactioneaza pozitiv fata de efectele alcoolului fara a resimti urmari neplacute. Rezultatele unor studii arata ca persoanele care au din nastere o cantitate mai redusa de endorfina, substanta de tipul morfinei sintetizata de organism si care influenteaza dispozitia, reactioneaza pozitiv fata de alcool si de aceea il apreciaza mai mult.Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea in functiune la nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului si anume sistemul microzonal de oxidare a etanolului (SOME) care va prelua pana la doua treimi din catabolizarea cantitatii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza si suporta cantitati mai mari de alcool. Dar SOME este declansat, chiar si dupa perioade lungi de intrerupere a consumului, de cantitati mici de alcool, declansindu-se o dorinta puternica de a ingera mai multa bautura. Aceasta impiedica revenirea la consumul controlat.O alta explicatie relevata de cercetari recente ar fi faptul ca in anumite etape ale metabolizarii alcoolului, rezulta asa numitii produsi de condensare dintre acetaldehida si adrenalina sau dopamina, care actioneaza la nivel cerebral asupra acelorasi receptori ca si opiaceele. Partile cerebrale asupra carora acestea actioneaza infuenteaza dispozitia si starea de confort psihic - inca un indiciu important pentru semnificatia sentimentelor in procesul de instalare al dependentei de alcool.Abuzul cronic de alcool poate reduce cu pana la 50% concentratia endorfinelor, care sunt atat de necesare pentru instalarea unei stari generale tonice. Acest lucru poate fi o explicatie pentru dorinta puternica de a consuma inlocuitorul alcool, intrandu-se de fapt intr-un cerc vicios.Cauze psihiceNu exista trasaturi universal valabile, dar din acest punct de vedere anumite caracteristici sunt mai des intalnite la persoanele dependente de alcool: » Tendinta de a evita problemele indiferent de capacitatea reala de a le rezolva. » Nesiguranta de sine si inhibitie.» Dependenta de ceilalti.» Capacitate redusa de a se stapani, de a suporta neplaceri sau de a astepta o recompensa (toleranta redusa la frustrare). » Autostapanire exagerata si refulare a sentimentelor.» Dificultati in satisfacerea nevoii de atasament si de apropiere.» Adesea o proasta dispozitie si o stare de confort psihic redus. Dar aceste trasaturi pot fi la fel de bine si consecinte ale consumului abuziv de alcool.In multe cazuri, dependenta are la baza automedicatia nereusita a golurilor sufletesti. La femei se intalnesc des rani psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni. Frecventa dependentilor este mai mare printre cei care provin din orfelinate sau din familii dezorganizate. Dar ranile sufletesti nu sunt o conditie necesara sau suficienta pentru instalarea dependentei.Se pare insa ca, in multe cazuri, nu insusirile de persoalitate il fac pe om mai vulnerabil la consumul de alcool, ci intreaga atitudine fata de viata a fiecaruia dintre noi. O trasatura deosebit de pregnanta la aceste persoane este faptul ca stau in asteptarea a ceva mai bun. Fie ca speranta lor este reala sau nu, ei cred ca viata lor trebuie sa fie o continua ascensiune. Dar in realitate viata decurge dupa o sinusoida mai mult sau mai putin pronuntata, iar dispozitia este o suita de urcusuri si coborasuri intr-o alternanta continua. Alcoolicul incearca sa niveleze aceasta sinuozitate a vietii pe cale chimica sau pe cat posibil chiar sa-i riduce nivelul. Pe termenlung, efectul este exact invers.Cauze profesionaleExista diferente considerabile intre frecventa cu care alcoolismul apare in cadrul diferitelor grupe profesionale. Cei care au asa numitele meserii alcoolice adica producatorii si distribuirorii de bauturi alcoolice sunt deosebit de periclitati. De asemenea sunt periclitati angajatii in constructii, angajatii in transporturi in special in transporturi maritime, dar si liberii profesionisti fara program de lucru clar definit, precum si meseriile cu multa rutina si fara program de lucru clar definit si meseriile cu multa rutina si fara supervizare tehnica.S-a constatat ca solicitatea si suprasolicitarea la locul de munca este adesea biruita cu ajutorul alcoolului.Este foarte important sa ai o pregatire de specialitate si sa dispui de un loc de munca ce-ti corespunde si este sigur. Somajul este un factor de stres cu risc foarte mare.La femei un grup de risc este cel al sotiilor fara servici, mai ales cand conditia lor economica si sociala este buna.Cauze educativeParintii care nu au avut nici un rol sau doar unul neinsemnat in evolutia dependentei de alcool a copilului lor sunt chinuiti de indoieli si de sentimente de vinovatie. Unii cred ca l-au rasfatat prea mult, ca au sufocat copilul cu prea multa dragoste si caldura sufleteasca, altii cred ca au fost prea severi, prea reci, ca i-au ingaduit prea putina libertate si l-au respins prea tare. Daunatoare este si educatia in care copilul este supraingrijit si nu este lasat sa devina independent.Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea constitui un element in construirea zidului numit dependenta. De regula nu se va gasi un raspuns simplu de genul cauza-efect. De aceea aceste indoieli si temeri isi au rostul lor atata vreme cat ajuta la intelegerea si rezolvarea problemei. Mai simplu este raspunsul in acele cazuri in care unul dintre parinti este alcoolic, cand cea mai importanta influenta este probabil aceea ca fiul sau fiica nu a invatat de la parinti cum sa biruie o problema in mod corect. Desi tanarul a trait experienta negativa a alcoolismului parintelui sau poate prelua el insusi exemplul acestuia pentru a-si rezolva propriile probleme, o invatare dupa model.Cauze conflictualeFiecare conflict in familie sau la locul de munca poate fi declansant pentru abuzul de alcool. Dar si consumul ridicat de alcool este la randul sau cauza pentru dificultati familiale si probleme profesionale, astfel incat conflictele cresc si se complica. Devine din ce in ce mai puternica dorinta de a evita aceste conflicte si astfel putem constata cum se inchide acest cerc vicios, care dupa un timp nu mai poate fi rupt decat cu foarte mult efort.Analizand mai indeaproape situatia, de fapt nu conflictul este cel care determina dependenta, ci modul cum este el abordat, cel in cauza putand sa-l rezolve sau sa-l evite. In acest sens nu conflictul este problema, ci modul de abordare. Un lucru e cert alcoolul nu ajuta la evitarea conflictelor.Cauze socialeAtitudinea publicului larg fata de alcool si implicit fata de alcoolic este echivoca. In timp ce alcoolicul este dispretuit ca fiind betiv, sunt admirati toti cei care la un chef reusesc sa bea cat mai mult. Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sarbatri, este considerat un semn al barbatiei. Un barbat adevarat este cel care suporta cat mai mult alcool si, dimpotriva, cel ce nu bea de loc sau putin este considerat slab sau spargator de chef.Prin aceasta larga acceptanta fata de alcool, opinia publica sprijina consumul de alcool si promoveaza involuntar pericolul instalarii alcoolismului. Societatea minimalizand consumul crescut de alccol il ajuta de fapt pe cel amenintat de a deveni alcoolic sa se amageasca multa vreme ca pericolul in care se afla nu este atat de mare.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

Alcoolismul (dependenta de alcool)

Conform directivelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care au la baza cercetarile profesorului E.M. Jellinek pe baza studieri istoricului bolii a peste 2000 de pacienti, comportamentul diferitelor grupuri sociale fata de alcool se poate clasifica dupa cum urmeaza:
La acesta schema observatorului neinitiat i se va parea curioasa categoria marcata cu sageata, care reprezinta categoria consumatorilor care beau excesiv din obisnuinta fara a-si pierde insa autocontrolul asupra cantitatii consumate, ale caror leziuni fizice pot corespunde cu cele ale alcoolicilor dependenti sau pot fi chiar mai grave.
Aici trebuie sa facem o distinctie clara intre consumatorul din obisnuinta, care inca mai are capacitatea sa-si controleze prin vointa cantitatea de alcool consumat sau chiar sa se intoarca la un consum moderat si alcoolicul dependent care nu este in stare sa se reintoarca la un consum controlat adica si-a pierdut autocontrolul.
Dependent de alcool este cel care nu se poate opri din consum fara a suferi de stari fizice sau psihice neplacute (alcolismul de tip delta, dependentul de doze mici)
sau cel care ingereaza in mod repetat atat de mult alcool incat isi dauneaza siesi si celor din jur (alcoolicul de tip gama si epsilon).
Caracteristica pentru dependenta este dorinta nestavilita, continua sau temporara, de procurare si ingerare a alcoolului, precum si tendinta de crestere a dozei.
Faptul ca dependentul de alcool este bolnav este evident pentru cei din jur insa nu si pentru el. El crede multa vreme ca nu se comporta altfel decat semenii sai sau cauta vina ca bea in alta parte. Face parte din tabloul bolii faptul ca cel in cauza nu accepta sa fie ajutat nici atunci cand apar complicatii organice grave.
Putini alcoolici corespund imaginii stereotipe si plina de prejudecati a betivului jerpelit si decazut. De fapt in majoritatea cazurilor alcoolicul de rand este un barbat sau o femeie cu familie, servici si raspundere.
Sunt oameni pe care consumul de alcool i-a adus in dependenta psihica si/sau fizica, care nu mai pot sa controleze cat beau, nici sa judece felul cum se comporta atunci cand beau. Cel putin temporar, daca nu permanent, ei simt o dorinta de nestapanit de a consuma alcool. Aceasta dorinta dobandeste o importanta cerscuta in viata lor, pana cand devine dominanta. Sunt oameni care la un moment dat in viata lor au inceput sa bea la fel cum o face fiecare dintre cei care beau in societate. Cu timpul, pentru ei, a bea nu mai este o chestiune de autodeterminare, ci o obsesie.
Nu exisata un model comportamental care sa fie considerat tipic pentru un alcoolic. Manifestarile acestora fiind diferit de la persoana la persoana, la fel si consecintele. Unii alcoolici beau zilnic, altii dupa anumite intervale, unii beau cantitati impresionante de alcool, altii foarte putin. Unii alcoolici beau numai bere altii numai vin sau tarie. In timp ce alcoolismul apare la unii in anii tineretii, el se dezvolta la altii pe parcursul mai multor ani. De aceea putem spune pe buna dreptate ca avem de a face cu mai multe tipuri de alcoolism.
Dependenta de alcool se inscrie in linia generala a dependentei de substante nocive insa are si unele particularitati.
In general se vorbeste de dependenta fizica abia atunci cand apar fenomenele de sevraj, dar modificarile metabolice si procesele biochimice cerebrale au loc mult mai devreme. Din aceasta cauza delimitarea dependentei fizice de cea psihica este destul de arbitrara.
Dependenta fizica este o consecinta a unui consum frecvent de alcool si a adaptarii treptate a organismului cu acesta - cresterea tolerantei.
Dependentul fizic este cel al carui organism are nevoie de alcool pentru a-si indeplini functiile.
Senzatia trupeasca de normalitate se instaleaza abia atunci cand alcoolul este prezent. In schimb cel in cauza simte ca-i lipseste ceva atunci cand trebuie sa se descurce fara alcool.
Daca alcolemia - concentratia de alcool in sange - nu este restabilita dupa ce alcoolul a fost metabolizat, organismul nu se poate readapta rapid la lipsa acestuia. Drept urmare apar fenomenele de sevraj: tremuraturi, senzatie de voma, sudoratie abundenta, tulburari de somn, neliniste. Intensitatea acestor fenomene se extinde de la o simpla stare de slabiciune cu tulburari digestive pana la manifestari grave, uneori letale, asa numitul Delirum.
Dar convulsiile epileptiforme apar tocmai in timpul pauzelor de baut sau in faza de dezintoxicare. Intre 5÷10% dintre cei dependenti au cunoscut o astfel de criza in timpul primelor 48 de ore, mai frecvent intre 13 si 24 de ore, de la atingerea starii de luciditate.
Dependenta psihica este initial dorinta, iar apoi cerinta obsesiva a unei persoane de a se sprijini in carja numita alcool, pentru ca astfel se creaza o stare in care problemele devin mai putin de nerezolvat si multe situatii din viata de zi cu zi devin mai placute sau in orice caz mai suportabile.
Dependenta psihica se instaleaza pe neobservate din motive aparent neansemnate, de exemplu din cauza proastei dispozitii, apatiei sau pentru ca numai cu un pahar de bautura bucuria este deplina.
Dependentul psihic este cel care se foloseste de alcool pentru a obtine starea dorita de confort psihic si pentru a rezolva starile de stres sau indispozitiile.
Atunci cand tot mai multe situatii de viata sunt resimtite ca fiind stresante, plictisitoare sau frustrante, alcoolul castiga in importanta pentru echilibrul psihic. Fiecare pierdere a controlului asupra bauturii este o infrangere, astfel incat tot mai multa energie psihica este irosita in efortul de a se controla.
Atunci cand alcoolul nu este la indemana, apare disconfortul psihic sau chiar frica, ce il determina pe cel in cauza sa-si faca provizii si sa-si organizeze intreaga viata incat alcoolul sa fie la indemana. Astfel se formeaza o legatura emotionala cu alcoolul, care persista inca multa vreme dupa ce dependenta fizica a fost depasita.
Dezintoxicarea de alcool, adica depasirea dependentei fizice, dureaza in general intre 5÷15 zile. Dezobisnuirea de alcool, adica biruirea dependentei psihice,
se stabilizeaza, in general, dupa doi ani.
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

ALCOOLISMUL-O BOALA

Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, medici din Anglia si Germania au definit pentru prima data dependenta de alcool ca fiind o boala si au descris-o ca atare. A mai durat insa catva timp pana cand acest concept s-a impus oficial si cu toate consecintele in opinia publica.
In ciuda recunoasteri oficiale de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) a dependentei de alcool ca fiind o boala, aceasta constatare poate starni inca zambetul ironic si neincrezator al multor contemporani. Ea poate fi insa dovedita prin mai multe stari de fapt sesizabile atat juridic cat si medical.
In general se considera ca este prezenta o boala atunci cand sunt evidente modificari fizice si/sau psihice care: se deosebesc evident de starea de sanatate,
pot fi percepute subiectiv si obiectiv, necesita supraveghere medicala sau tratament,
nu sunt provocate in mod constient de cel in cauza, pot avea ca urmare incapacitatea de munca.
Boala inseamna un dezechilibru involuntar cauzat de agenti din mediul extern sau intern ai organismului, presupune un grup de simptome specifice tulburarii de sanatate si cunoaste o evolutie progresiva si predictibila.
Pornind de la aceasta definitie alcoolismul sau sindromul de dependenta alcoolica este o boala primara, cronica, influentata in dezvoltarea si manifestarile ei de interactiunea factorilor ce tin de personalitate cu cei ai mediului, cunoaste o evolutie predictibila si progresiva, adesea putand fi fatala si se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra consumului de alcool, constant sau periodic, preocuparea fata de alcool si consumul de alcool in ciuda consecintelor nefaste si dereglarilor gandirii.
Alcoolismul este o boala primara pentru ca nu reprezinta un sindrom al unei alte stari de boala existente, ci poate cauza ea insasi alte tulburari fizice sau psihice sau le agraveaza pe cele existente. In modul cel mai evident, alcoolismul ca boala poate fi recunoscut prin consecintele intoxicatiei, adica in leziuni ale ficatului, stomacului si sistemului nervos central sau periferic, provocate de alcool.
Natura de boala cronica a alcoolismului atrage atentia asupra caracterului permanent al bolii. Persoana dependenta de alcool va ramane toata viata cu aceasta boala.
Din acest punct de vedere alcoolism poate fi asemuit mai ales unui infart miocardic, unui diabet sau unor afectiuni circulatorii, afirmatie sustinuta de cateva trasaturi comune. La toate aceste boli conduita de viata are un loc important prin deprinderea unor obiceiuri nesanatoase si incapacitatea de a reactiona adecvat la situatiile solicitante.
De asemenea o ameliorare durabila nu se poate astepta in cazul acestor boli decat prin modificarea comportamentului si a obiceiurilor. La fel cum diabeticul nu se vindeca, dar poate trai tinand boala sub control, la fel si alcoolicul poate duce o viata fericita si linistita in conditii de abstinenta.
Telul tratamentului nu consta in restabilitea starii initiale de sanatate, ci in reducerea solicitarilor si extinderea posibilitatilor de a trai o viata dezirabila. In cazul acestor boli exista suficienti factori ereditari care influenteaza probabilitatea instalarii ei, fara a o provoca in mod explicit.
Dependenta de alcool are un caracter predictibil pentru ca cunoaste aceeasi evolutie pentru toti cei care consuma alcool si este progresiva pentru ca persista in timp si netratata se agraveaza iar starea dependentului se inrautateste.
Din pacate alcoolismul este o boala multifazica pentru ca afecteaza individul pe toate planurile - familial, material, intelectual, social, profesional, emotional si al sanatatii - manifestandu-se in toate prin consecinte nefaste.
Deasemenea tot de abatere de la normal este vorba si in ceea ce priveste pierderea autocontrolului si incapacitatea de a fi abstinent, ne mai putand fi posibile anumite procese de franare si control fata de alcool, iar capacitatea de control nu poate fi recastigata nici prin tratament.
Daca o persoana a trecut prin faza in care a fost atat de dependenta de alcool incat nu si-a mai putut dirija viata, acea persoana nu se mai poate intoarce la stadiul consumului neproblematic de alcool, acel consum naiv, controlat.
Perfidia boli consta in faptul ca nici specialistii nu pot prezice cu certitudine care dintre consumatorii de bauturi vor deveni alcoolici.
Tratamentul alcoolismului se adreseaza, asadar, personalitatii in complexitatea ei, tuturor domeniilor de viata si de comportament ale persoanei in cauza si nu se refera la vindecarea anumitor simptome cum ar fi tulburarile hepatice.
Deoarece dependenta psihica este o problema mai spinoasa, specialistii in domeniu fac parte din alte categorii profesionale decat in cazul bolilor clasice, cea mai importanta contributie la tratament si-o aduc psihologii, asistentii sociali si terapeutii formati pentru problematica dependentei. Rezultate notabile se obtin si fara interventia specialistilor, in grupele de intrajutorare de tipul Alcoolicilor Anonimi.
In cazul alcoolismul, desi sunt prezente toate aceste caracteristici, nu avem de a face cu o boala in sens clasic. Aceasta afirmatie este sustinuta de o serie de factori cum ar fi faptul ca, desi apar vatamari grave ale organismului, ele nu sunt nici cauza boli, nici indispensabile diagnosticari ei.
Nimeni nu se poate contamina de alcoolism si nici nu se poate imbolnavi de el, ca in cazul altor boli. De fapt alcoolismul este o boala cu propria participate.
O alta deosebire costa in faptul ca, in tratamentul altor boli, pacientul suporta pasiv o interventie, cum ar fi in cazul unei apendicite unde vindecarea depinde doar de maiestria chirurgului.Totodata nu exista medicamente specifice impotriva acestei boli.
________________________________________
In cazul alcoolismului, vindecarea depinde mai ales de participarea activa a bolnavului.
Specialistii in domeniu actioneaza dupa principiul
"Te ajut sa te poti ajuta singur".
Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

ABUZUL DE ALCOOL

Multi dintre noi au un unchi, un bunic sau alte cunostinte care in ciuda unui consum ridicat de alcool au atins o varsta inaintata. Acestia fiti sigur sunt niste exceptii, datorate faptului ca organismul uman este un mecanism minunat si complex dispunand de o capacitate impresionanta de adaptare. De aceea poate prelucra in timp fara sa apara acuze, cantitati mari de alcool, chiar daca au aparut deja niste leziuni. Granita acceptata de societate intre uzul si abuzul de alcool nu este clar definita, in orice caz, majoritatea populatiei nu o cunoaste, aceasta granita orientandu-se mai degraba dupa riscurile pentru sanatate decat dupa atitudinea fata de alcool.________________________________________Cu certitudine putem spune ca abuzul de alcool are loc atunci cand se bea: » in imprejurari nepotrivite (conducerea masini, serviciu, sport, sarcina); » pana la betie; » pentru ameliorarea unei stari sufletesti tulburate ("de necaz"); » pe termen lung in cantitati mari (la barbati zilnic peste 40 g iar la femei peste 20 g de alcool pur pe zi).________________________________________Se deosebesc doua tipuri de bautori abuzivi: - bautorul din obisnuinta care bea regulat pentru a se simti in largul sau si iese in evidenta prin stari de ebrietate in situatii nepotrivite si prin boli organice - bautorul la probleme care se imbata intentionat sau nu se poate opri decat cu greu odata ce a inceput sa bea, el tratandu-si disconfortul, crizele sufletesti sau sentimentele de inferioritate cu alcool. Cercetarea medicala a stabilit ca la barbati un consum mediu de 60 de grame de alcool pur pe zi, extins pe o perioada de ani de zile, produce cu siguranta leziuni hepatice. In cazul femeilor 20 de grame de alcool pur pe zi inseamna un risc crescut de a dezvolta o afectiune hepatia serioasa. Chiar si doza zilnica de 40 de grame constituie deja un risc, mai ales pentru creier. In acest context poate e bine sa analizam datele din tabelul de mai jos in care este prezent continutul de alcool in diferite bauturi Sortimentul Continutul de alcool [procente] Volumul [litri] Alcool pur [grame] Bere ca.5 % vol 0,5 l 20÷25 g Vin ca.10 % vol 0,125 l 10÷13 g Spumos ca.12 % vol 0,1 l 12 g Lichior 30 % vol 0,05 l 15 g Rachiu alb 25 % vol 0,05 l 12,5 g Vodca, Rom 33 % vol 0,05 l 17 g Palinca de prune, Whisky 45 % vol 0,05 l 22,5 g Pornind de la masurile standard, o unitate de bautura corespunde la 7÷10 grame de alcool pur, adica aproximativ cantitatea de alcool care poate fi eliminata de organism intr-o ora. Conform legislatiei in vigoare continutul de alcool al bauturilor alcoolice trebuie sa fie trecut pe eticheta. Alcoolul se gaseste ascuns in concentratii mai mici sau mai mari (pana la 70-80%) si in multe medicamente, printre care siropuri antituse, somnifere, tonifiante etc. Din cele aratate mai sus inseamna ca majoritatea populatiei comite abuz, cel putin temporar, in privinta consumului de alcool. Tocmai de aceea pentru cel periclitat de a deveni dependent sau pentru alcoolicul in formare este atat de dificil sa-si dea seama ce pericol il pandeste. Ca o concluzie alarmanta putem afirma ca abuzul este mai degraba regula decat exceptia in ceea ce priveste consumul de alcool.________________________________________Doza de alcool considerata inofensiva pentru un om sanatos este, conform recomandarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, de 7g alcool pur pe zi. Preluare de pe http://www.alcoolism.org/alc_codep.html

Radu Vrasti: “Tratamentul Alcoolismului”, (in curs de aparitie)

Daca alcoolismul este o categorie nosologia atat de heterogena acelasi lucru se poate spune si despre metodele lui de tratament. De-a lungul anilor o multitudine de metode a tratament au aparut dar nici una nu s-a impuis ca metoda de tratament de electie a alcoolismului. Aceasta situatie vine sa sublinieze inca odata lipsa de omogenitate etiopatogenica a subiectilor alcoolici. Fiecare din metodele de tratament ale alcoolismului a aparut ca expresie a ideologiei etiopatogenice a parintilor sai. Astfel: • cognitivistii au dezvoltat psihoterapiile cognitive, • comportamentalistii pe cele comportamentale sau aversive, • spiritualistii au generat terapiile spirituale si modelele de support pentru grupurile AA, • cei ce sunt ancorati in modelul comunitar al alcoolismului au generat abordarea reintaririi comunitare, • biologizantii au dezvoltate terapiile farmacologice, • terapeutii familiali pe cele maritale • si asa mai departe. Daca tipologiile actuale sunt valide si durabile atunci este demn de sustinut si ca alcoolici cu caracteristici diferite vor raspunde diferit la diferite modele trarapeutice1. Astfel s-ar putea explica de ce nici una din terapiile actuale nu s-a dovedit superioara alteia intr-un numar suficient de mare de cazuri tratate. Corolarul acestei afirmatii ar fi ca trebuie sa existe forme terapeutice specifice pentru categorii etiopatogenice specifice. Miller si Hester afirmau ca exista trei feluri de mituri in tratamentul alcoolismului care trebuie daramate in favoarea unui eclectism informat: - Exista o forma de tratament superioara alteia; - Tratamentul se poate face printr-o singura metoda eficace; - Daca metoda este buna toti indivizii vor rapunde la fel de bine la terapie. Studiile comparative, studiile longitudinare, studiile asupra ratei recaderilor au aratat insa ca nu exista o terapie care sa se impuna ca fiind efectiva intr-un esantion larg de alcoolici. Intr-un mod mai putin elegant s-ar putea spune ca toate terapiile sunt le fel de neeficace. In schimb, s-a constatat ca raspunsul la terapie este mai bun daca se aplica un set de metode terapeutice care nu sunt in conflict teoretic sau metodologic, de exemplu, terapia farmacologica impreuna cu antrenamentul social si de coping. Una din primele incercari de a trece in revista terapiile folosite de diversi autori si rezultatele obtinute in vederea ierarhizarii lor pe criterii de eficienta a fost facuta de Holder si colab.3 care au comparat 141 studii si care au facut urmatorul clasament al eficacitatii: • antrenamentul de deprinderi sociale, • antrenamentul de autocontrol, t • erapia motivationala, • terapia maritala, • intarirea comunitara, • terapia aversive, • terapia cognitive, • hipnoza, • litium, • terapia educationala si asa mai departe. Aceastsa clasificare s-a facut doar inregistrand opinia autorilor for a se lua in calcul daca metodologiile sau loturile pot fi comparate intre ele. In 1995, Miller si colab.4 evalueaza 219 studii care raporteaza diferite metode terapeutice si rezultatele lor. Autorii incearca sa ierarhizeze aceste metode pe baza unei metodologi standardizate si unitare care furnizeaza un scor compozit (numit de autori “outcome logical score”)ce integreaza mai multe variabile precum “outcome-ului” studiului (rezultat pozitiv, negativ sau niciun rezultat) si calitatea datelor (esantionul, obiective, modalitatea de tratament, contactul, urmarirea, numarul de cazuri ramase in tratament, modul de analiza). Aceasta analiza a furnizat mai multe scoruri precum: scorul studiilor positive, scorul studiilor negative, scorul calitatii metodologice, scorul severitatii, scorul costului si scorul evidentei cumulative pentru fiecare metoda. In final aceasta analiza a furnizat un clasament care a dat rezultate surptinzatoare. Astfel, pe primul loc se situeaza interventia scurta care a prezentat 17 studii care arata rezultate positive fata de numai 6 negative, scorul metodologic a fost cel mai inalt si scorul evidentei cumulate (SEC) a fost cel mai mare, respetiv +239. Pe locul doi se claseaza antrenamentul de deprinderi sociale cu studii positive vs negative de 11:5 si scorul evidentei cumulate de +128. Pe locul trei se claseaza metoda interviului motivational cu SEC = +87 si pe urmatoarele locuri in ordine, intarirea (ranforsarea) comunitara, terapia aversive, terapia comportamentala, terapia centrata pe client, terapia in 12 pasi inspirata de grupurile AA, terapia cognitive si terapia familiala. Toata aceste metode au intrunit scoruri cumulative positive. Celalalte terapii studiate, printre care terapia cu disulfiram, terapia cu litiu, electroterapia, terapia cu metronidazol, terapia cu medicatia antianxioasa, acupunctura, hipnoza, milieu terapia, relaxarea sau psihoterapia au avut diferite scoruri negative. Surprinzator, cel mai jos scor l-a obtinut “counselingul” general pentru alcoholism! Aceasta analiza a ridicat pragul discutiilor referitor la cat de eficace sunt metodele actuale de tratament. Doar peste un an, Finney si Monahan5 trec in revista 339 studii raportate intre 1980 si 1992 ce inventariaza rezultatele a 39 de modalitati terapeutice. Ei constata ca principala bariera in conturarea unei competitii credibile intre modalitatile de terapie este absenta din aceste studii a caracteristicilor pacientilor introdusi in esantionul studiat precum date despre severitatea alcoolismului, modelul de consum, variabilele sociale, etc. Clasamentul furnizat de acesti autori are pe primele locuri reintarirea comunitare, antrenamentul de deprinderi sociale, terapia maritala, terapia aversive, litiul, terapia motivationala si asa mai departe. Foarte recent, Miller si Wilbourne6 revin cu o noua versiune a vechiului studiu si la numarul anterior mai adauga 59 de studii controlate ajungand la un total de 361. In plus ei largesc aria de analiza luand in calcul si modul in care rezultatul si metodologia s-a schimbat de-a lungul timpului si daca concluziile lor au fost influentate de faptul ca subiectii din toate studiile apartin populatiei de alcoolici care a dorit tratament si ignora ceilalti alcoolici care nu au fost inrolati intr-o forma oarecare de tratament. Terapiile si eficacitatgea lor a fost judecata tot dupa “outcome logic score”, un scor compozit care inglobeaza mai multe dimensiuni. Clasamentul se prezinta astfel (in ordinea autorilor): interventia scurta, terapia motivationala (interviul motivational), terapia cu agonisti GABA (acamprosatul), terapia cu naltrexona si nalmefena, antrenamentul deprinderilor sociale, reintarirea comunitara, terapia maritala comportamentala, managementul de caz, terapia cognitiva, disulfiramul si asa mai departe. Ce este nou este ca terapiile medicamentoase anticraving apar pentru prima oara in prima jumatate a clasamentului, terapia cu litiu a fost impinsa in jos, acolo unde se gaseste si terapia cu benzodiazepine sau antidepresive. In schimb terapiile psihosociale precum interventia scurta, antrenamentul deprinderilor sociale, reintarirea comunitara sau managementul de caz sunt in “top 10”. Trecerea in revista a studiilor ce raporteaza metode presupuse effective in terapia alcoolismului a aratat ca in majoritatea lor covarsitoare ele prezinta dificultati metodologice. Finney7 analizeaza aceste “limitari metodologice” care fac ca in cazul tratamentului alcoolismului sa nu putem inca vorbi de ghiduri de buna practica. Printre defectele metodologice autorul inventariaza lipsa metanalizelor si probleme de esantionare, tocmai ca o reflectare a heterogenitatii conceptului de alcoolism. Situatia de mai sus este influentata si disponibilitatea terapiilor in diferite institutii sau de distributia lor pe esaloanele ingrijirilor medicale si nonmedicale. Astfel, in cele mai frecvente cazuri intr-o institutie medicala exista montata doar o singura tehnica de terapie, cel mai frecvent cea farmacologica. Terapiile nemedicamenoase sunt cel mai adesea apanajul cabinetelor private de psihiatrie sau psihoterapie, iar terapiile psihosociale precum interventia scurta, din fericire, ar putea fi mult mai raspandite la nivelul ingrijirilor primare si la nivelul asistentului social. Se stie ca o proportie mica de alcoolici reusesc sa–si restranga consumul fara ajutorul altcuiva (asa zisele remisii spontane) si un numar semnificativ de alcolici prezinta un comportament de cautare a ajutorului si se adreseaza specialistilor si in functie de metoda pe care acestia o practica si fata de care alcoolicul prezinta anumite “expectante” positive. Practicarea tehnicilor terapeutice in mod nestandardizat, fiecare practician avand o alta informatie, mai aproape sau mai departe de etalonul recomandat de parintii metodei, prezentarea de rezultate positive fara o analiza temeinica si onesta, abandonarea unei tehnici in favoarea alteia doar pentru ca este mai noua sau la moda, implicarea intr-o competitie fara argumente, duce la deceptia si demotivarea clientului si a familiei lui si in final la amanarea unei deznodamant favorabil.

Meditatia zilei de 14 iunie

La un moment dat, pe măsură ce ne implicăm tot mai mult în Program,
ajungem să conştientizăm cu adevărat importanţa onestităţii şi a
sincerităţii pentru recuperarea noastră. Când realizăm asta, unul
dintre primele lucruri pe care reuşim să le recunoaştem este că, în
trecut, comportamentul nostru a fost departe de tot ce era sănătos
sau rezonabil. De îndată ce putem admite acest lucru fără ruşine
sau jenă descoperim o altă dimensiune a libertăţii. Mă aştept eu
ca, pe măsură ce progresez în recuperare, viaţa mea să devină tot
mai senină şi mai bogată?

Rugăciunea de azi
Fie ca eu să ştiu, chiar şi atunci când fac puternicul Prim Pas (care
poate să fie primul gest de onestitate pe care l-am făcut de ceva
timp), că onestitatea are nevoie de practică. Vechiul meu eu -
derutat, haotic - este la fel de diferit de eul onest spre care tind,
precum noaptea de zi. Fie ca eu să-mi dau seama că e nevoie de mai
mult decât de un gând trecător pentru a mă schimba.

Ce să-mi amintesc azi
Onestitatea are nevoie de practică.
trimisa de meditatii_sfdimitrie@yahoogroups.com

TRATAMENTUL DEPENDENTEI DE ALCOOL

Multi dintre oameni considera ca cea mai mare infrangere personala pe care o pot suferi este atunci cand trebuie sa mearga intr-un centru de consiliere sau de recuperere pentru persoane dependente de alcool. Prin aceasta este evident ca au devenit dependenti. Si fiecere dintre noi isi doreste sa nu fie.

Dupa ce a trecut perioada de indoiala de sine si de neacceptare a destinului si nu se mai pune problema diagnosticului gresit, alcoolicul va vedea si reversul medaliei, va intelege ca boala este de fapt un semnal ca trebuie sa schimbe ceva in modul sau de viata.

Iesirea din dependenta poate avea loc fie prin forte proprii, fie cu ajutorul grupelor de intrajutorare sau prin asistenta de specialitate.

Cercetatorii americani Prochaska si Di Clemente au observat si inregistrat cum se elibereaza un dependent din boala sa, indiferent de ce cale a ales si au constatat o strucura de baza comuna ca in figura urmatoate

Astfel ei au identificat patru faze de evolutie:

Faza premeditativa in care se consuma alcool refuzandu-se orice observatie pe aceasta tema care poate da de gandit.

Faza meditativa in care dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp realitatea mult evitata patrunde totusi in subconstient, clipa din care alcoolicul incepe sa mediteze si sa-si propuna schimbari profunde.

Faza de actiune in care alcoolicul dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de cautari gasind niste solutii se hotaraste sa actioneze chiar daca solutiile gasite sunt pentru inceput modificari mici si simple ale stilului de viata.

Faza de perseverenta in care alcoolicul mentine acele solutii gasite care il ajuta si se potrivesc capacitatilor sale personale si conditiilor de mediu.

De regula dependentul are nevoie de mai multe incercari serioase de a se elibera definitiv din boala.

Avantajul acestui model consta in faptul ca incercarile esuate, obisuite la iesirea din dependenta, sunt prezentate ca surse de invatare si nu ca obiceiuri proaste care nu mai ofera perspectiva progresului. Din pacate aceste esecuri de multe ori sunt pastrate in secret. Pericolul este ca fiecare esec al acestor incercari secrete scade sansa ca alcoolocul sa mai incerce odata. Devine demoralizat si respinge unele informatii utile sau oferte de ajutor.

Pentru multi alcoolici prima incercare se limiteaza la nivelul simptomatic, impunandu-si doar sa nu mai bea. Abia apoi realizeaza ca trebuie sa modifice si anumite convingeri si atitudini din viata lor, sa rezolve situatii sociale, eventuale conflicte si sa imbunatateasca relatiile cu persoanele apropiate sau importante. Vor constata ca si aceste aspecte au influentat nereusitele premergatoare. Vor ajunge la concluzia ca trebuie sa-si analizeze felul trairilor, ca trebuie sa se schimbe mai profund.

Abstinenta este definita ca fiind abtinerea voluntara de la satisfacerea unor necesitati fiziologice sau a unor placeri.

In cazul alcoolismului abstinenta este notiunea prin care se defineste renuntarea definitiva la comsumul de bauturi alcoolice sau orice preparat care contine alcool, constituind o premisa indispensabila vindecarii si din aceasta cauza reprezinta o masura terapeutica de baza.

Pentru terapia alcoolismului abstinenta este conditia de baza, iar capacitatea de a duce o viata implinita si sanatoasa este telul ei.

Tratamentul dependentei de alcool are loc in patru etape distincte la care participa membrii ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenti sociali, medici, psihologi, preoti si chiar fosti dependenti, succesiunea acestor faze constituind un lant terapeutic.

Etapa de contact in care accentul cade pe stabilirea diagnosticului si evaluarea complicatiilor organice, clarificarea situatiei sociale precum si pe incurajarea motivatiei pacientului de a se trata.
Acesta faza se poate desfasura in centre de consiliere ambulatorii, unde pot obtine rezultate dependentii foarte motivati.
Etapa de dezintoxicare este indicata atunci cand sunt de asteptat simtome de sevraj severe si se desfasoara in spitale de psihiatrie sub supraveghere medicala.
Etapa de dezobisnuire are ca scop reducerea pana la disparitie a dependentei psihice si consolidarea unei abstinente stabile, desfasurandu-se de regula in centre de tratament stationar, atunci cand nu se obtin rezultate in tratamentul ambulatoriu sau cand mediul social nu sustine cauza.
Etapa de postcura si readaptare are ca scop stabilizarea dezobisnuintei in care participarea la grupuri abstinente este de mare importanta.

Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependente este discutia in grup - terapia de grup. Oricat de diferit ar fi de la o clinica la alta, acest element nu lipseste din nici o clinica de specialitate.

Importanta terapiei de grup provine in primul rand din miscarea de autoajutorare care se bazeaza pe intalnirea intre persoane care au aceasi problema. Un alt aspect consta in accentuarea actiunii pacientului in eliberarea sa din dependenta. Grupul reduce din responsabilitatea terapeutului pentru schimbarile ce urmeaza sa aiba loc si stimuleaza capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un alt motiv pentru cresterea ponderii terapiei de grup il constiruie tendinta de tagaduire a problematicii. Aceasta poate fi diminuata de prezenta altor persoane afectate de aceleasi griji. Intelegerea manifestata de ceilalti contracareaza in mare masura rusinea care se ascunde in spatele tagaduirii si care ar inhiba altfel orice proces.

Sansele de succes ale tratamentului sunt considerate de multi dintre concetatenii nostri in mod eronat ca fiind reduse, insa situatia nu sta de loc asa.

Pe termen lung raman abstinenti circa 50% dintre pacientii unei clinici de recuperare cu terapie de lunga durata. Alti 15% au o recidiva din care isi revin prin propriile forte.
Prin comparatie, daca s-ar aplica aceleasi etaloane severe la verificarea masurii in care s-a schimbat viata unui cardiac sau a unui diabetic de exemplu, am inregistra mult mai multe recidive. Recidiva alcoolicului este insa mai evidenta, deoarece au loc modificari de personalitate si este mult mai dramatica.

Cele mai mari sanse de succes terapeutic le au pacientii care s-au hotarat sa faca o terapie pe termen lung, pe care o incheie, dupa care se ataseaza unui grup de intrajutorare. 70,5% dintre pacientii care au frecventat un grup postcura raman abstinenti fata de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat un asemenea grup.
Succes mai mare inregistreaza cei care traiesc inca intr-un cuplu intact, cu copii, au un loc de munca si o varsta de circa 40 de ani.

Aceste date statistice confirma ceea ce poate fi lesne dedus: pacientul pastreaza comportamentul schimbat cu atat mai multa perseverenta cu cat este mai convins de necesitatea lui, observa avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, traieste in conditii stabile, nu se orienteaza dupa valori straine si isi incadreaza noul comportament intr-o anume finalitate.
material preluat de pe http://www.alcoolism.org/alc_trat.html

Meditatia zilei de 13 iunie

Eu nu cred că Programul şi cei 12 Paşi funcţionează doar pentru că am
citit acest lucru într-o carte sau pentru că i-am auzit pe alţii
spunând asta. Cred asta pentru că văd alţi oameni recuperându-se şi
pentru că şi eu sunt în recuperare. Nu mai cred că sunt neajutorat
şi lipsit de speranţă . Când văd schimbarea având loc cu mine şi cu
alţi oameni, ştiu că Programul funcţionează. Când un reporter tv l-a
întrebat pe filosoful Jung dacă crede în Dumnezeu, acesta a răspuns
şoptit: Eu nu cred eu ştiu . Ştiu eu că Programul funcţionează?

Rugăciunea de azi
Arată-mi finaluri fericite, vieţi refăcute, personalităţi
reechilibrate, punţi reconstruite, pentru a nu pune pe baza credinţei
faptul că Programul funcţionează. Fie ca eu să-l văd funcţionând
pentru alţii şi pentru mine. Fie ca eu să fiu recunoscător pentru
succesul real înregistrat de Program. Fie ca această certitudine să
mă ajute să găsesc credinţa de care am nevoie pentru a urma cei 12
Paşi.

Ce să-mi amintesc azi
Programul funcţionează.
trimisa de meditatii_sfdimitrie@yahoogroups.com