miercuri, aprilie 30, 2008

MEDITATIA ZILEI DE 30 Aprilie

În Program suntem învăţaţi că “credinţa fără fapte este moartă”. Cât este oare de adevărat acest lucru pentru persoanele dependente? Dacă o persoană dependentă nu încearcă continuu să-şi îmbunătăţească viaţa spirituală prin practică şi sacrificiu de sine pentru alţii, el/ea nu va putea supravieţui unor încercări şi slăbiciuni care vor apărea. Dacă el/ea nu lucrează, se va întoarce cu siguranţă la dependenţa activă, sau poate va muri. Atunci credinţa va fi moartă cu adevărat. Cred eu, prin credinţa mea, că pot fi cu adevărat de folos celor care mai suferă încă?

Rugăciunea de azi

Fie ca credinţa mea în Puterea Superioară şi în puterea de influenţă a Programului să-mi fie multiplicată pe măsură ce o transmit celorlalţi care încearcă să se recupereze din dependenţa de alcool. Să fiu sigura că ajutându-i pe ceilalţi nu îmi plătesc doar datoriile, dar este şi singura cale prin care ştiu să îmi continui creşterea spirituală şi să mă menţin în abstinenţă.

Ce să-mi amintesc azi

Cu cât împărtăşesc mai multă credinţă cu atât voi avea şi eu mai multă.



DUPA SARBATORI DIN NOU IN LUMEA REALA

Sărbătorile pascale au trecut. A fost frumos, cu clipe innălţătoare ca in fiecare an dar acum ne reintoarcem la traiul cotidian cu toate implicatiile sale. Pentru a nu incepe posomorâţi tumultul zilnic, să-l ascultam pe Jeremy&Celine Dion cu "Dans Un Autre Monde". Poate ne vine si vreo idee...???

MEDITATIA PENTRU 29 APRILIE
Când am venit pentru prima dată în Program, am fost uimit de atmosfera continuă de veselie. Îmi dau seama astăzi că veselia şi buna dispoziţie îşi au folosul lor. Cei din afară pot să fie şocaţi să vadă că noi izbucnim în râs când auzim o experienţă tragică trecută. Dar oare dE ce să nu râdem? Acum ne-am recuperat, şi I-am ajutat pe alţii să se recupereze. Ce alt motiv ar mai fi nevoie pentru a ne veseli decât acesta? Am început eu să îmi recapăt simţul umorului?

Rugăciunea de azi
Fie ca Dumnezeu să-mi dea din nou simţul umorului. Fie ca eu să apreciez umorul sănătos care este muzica de fond a veseliei noastre reciproce în abstinenţă. Fie ca eu să râd cât de mult pot, dar cu un râs defensiv al ego-ului, prin care îmi bat joc de slăbiciunea altuia, dar nici râsul forţat atunci când sunt călcat în picioare, ci acel râs sănătos care ne ajută să vedem lucrurile în perspectivă. Fie ca eu să nu cred că acest râs nu este relevant. Am învăţat doar că este irelevant să mă iau pe mine prea în serios.

Ce să-mi amintesc azi
Simţul umorului este un semn al sănătăţii.