joi, iulie 24, 2008

REGULI DE VIATA

BAGAJUL VIETII

TRATAMENTUL ALCOOLISMULUI, UN ECLECTISM INFORMAT-de Dr. Radu Vrasti

Exista astazi o multitudine de procedee si metode de terapie a
alcoolismului. In fata acestei pletore, unii au afirmat ca nici una din
aceste terapii nu este cu adevarat eficace, altii au incercat sa demonstreze
ca o anumita metoda este mai buna ca alta si, in fine, nu putini au spus ca
toate abordarile terapeutice ale alcoolismului au aceeasi valoare.
Miller & Hester, (1986) au aratat ca nici una din aceste
asertiuni nu este pe deplin adevarata si ca "motivul de
speranta si optimism in domeniul alcoolismului nu este
prezenta unei singure abordari foarte eficace ci, mai curand,
a unei multimi de alternative efective si promitatoare,
fiecare din ele putand fi eficace pentru un tip diferit de
alcoolic. Pentru multi indivizi, gasirea unei interventii
acceptabile si eficace, printre multe altele, reprezinta cea
mai buna solutie".
Aceasta competitie intre metodele terapeutice ale alcoolismului
vine din incertitudinile din natura si etiologia alcoolismului. Prezentam
mai jos cateva din "modelele" explicative ale alcoolismului, intr-o ordine
oarecum istorica, astfel ca utilizatorul acestui manual sa aiba o informatie
si un ghid pentru ca el sa descopere care model descrie cel mai bine
conceptia lui actuala si cum aceasta trebuie sa se schimbe sau nu (Miller
& Hester, 1989).

Modelul moral: prezinta alegerea personala a individului ca si cauza a
problemelor date de consumul de alcool. Individul alcoolic prezinta un "deficit
spiritual" si un comportament lipsit de onestitate care-l face sa calce normele
si regulile sociale. Faptele comise sub influenta alcoolului nu pot fi scuzate,
responsabilitatea personala fiind pe primul plan. Interventia ar fi de competenta
bisericii in special.
Modelul temperantei infatiseaza alcoolismul ca o consecinta a faptului ca
alcoolul este disponibil. Potrivit acestui model alcoolul este o substanta
daunatoare care nu poate fi consumata cu moderatie, exista doar alternativa
sobrietatii si cea a consumului care va duce treptat la alcoolism si moarte. Aici
cauza problemelor date de alcool este alcoolul in sine si nu individul.
Interventia adecvata ar fi restrangerea disponibilitatii si chiar interzicerea
alcoolului.
Modelul bolii prezinta alcoolicul ca o persoana diferita de ceilalti fiind caracterizat
de incapacitatea de a bea cu moderatie. Simptomul central al acestei
boli este pierderea controlului cantitatii consumate, incapacitatea de a restrange
singur consumul. Aceasta boala este privita ca ireversibila pentru acesti
indivizi si astfel se poate spune ca "alcoolismul nu este cauzat de alcool".
Exista multi alcoolici in lume care nu au baut niciodata alcool si astfel nu au
descoperit ca sunt astfel! Interventia posibila consta in identificarea acestor
indivizi, informarea asupra conditiei lor, acceptarea diagnosticului si indemnul
spre abstinenta daca ei doresc sa ramana in viata.
Modelul educational vede in lipsa de educatie, de cunoastere si de valente
culturale una din deficientele nucleare ale alcoolicului si clameaza valoarea
preventiva a mijloacelor educative si de informare asupra consecintelor
consumului de alcool.
Modelul caracteriologic gaseste in tulburarile de personalitate una din
radacinile principale ale alcoolismului. Se considera ca ar exista chiar o
"personalitate alcoolica" care ar justifica nivelul neobisnuit de mare al unor
mecanisme de defensa, mai ales defensele primitive asociate tulburarilor de
dezvoltare (de ex. negarea) si, ca o consecinta logica, rezolvarea alcoolismului
ar face apel la reformularea pozitiva a personalitatii.
Modelul conditionarii se bazeaza pe teoria invatarii conditionate a lui Pavlov
si a conditionarii operante a lui Skinner. Premisa modelului este ca bautul
excesiv este un obicei invatat si conditionat datorita consecintelor pozitive ale
consumului, precum reducerea tensiunii psihice. Subiectul cauta aceste efecte
si fiecare consum reintareste comportamentul de cautare si conditioneaza
subiectul spre a continua consumul. Acest model a generat o serie de
interventii terapeutice precum terapia aversiva cu disulfiram (Antalcool) si alte
terapii comportamentale.
Modelul biologic se bazeaza pe procesele fiziologice si genetice care au fost
gasite asociate cu alcoolismul precum asocierea crescuta a alcoolismului la
gemeni, frecventa crescuta la descendentii alcoolicilor, anumite anormalitatii
metabolice sau o senzitivtate crescuta a creerului alcoolicilor. Interventiile
dezirabile ar putea fi: decelarea grupelor de inalt risc, tratamentul
farmacologic pentru corectarea dezordinilor metabolice, sfatul genetic, etc.
Modelul invatarii sociale: In acest model principiile invatarii sunt extinse la
interactiunea dintre individ si ambianta in formarea modelului de consum de
alcool. Acest model pune accent pe influenta exercitata de egali sau parteneri,
pe competenta de coping (capacitatea de a depasi probleme), pe factorii
mediationali ai relatiei individ-ambianta, toti ducand la generarea unor scheme
cognitive specifice, precum expectatiile legate de consumul de alcool. Interventiile
vizeaza schimbarea prietenilor, evitarea modelelor de consum,
construirea unei noi strategii de coping si o restructurare a schemelor
cognitive.
Modelul sistemic general vede comportamentul individului ca o parte inerenta
a sistemului social. Actiunile individului nu pot fi intelese fara a lua in
considerare relatiile lui cu ceilalti si cu diferitele nivele ale sistemului la care
individul apartine. Cel mai adesea, familia este sistemul care este luat in
considerare. In acest caz, alcoolismul individului apare ca produsul relatiilor
disfunctionale din familie, a strategiilor ei disfunctionale de coping. Tot in
aceast model, copilul care provine dintr-o familie de alcoolici, copilul de
alcoolic, este privit ca rezultat al atmosferei familiale care-l vulnerabilizeaza si
ii structureaza scheme cognitive care-l transforma mai tarziu intr-un alcoolic.
Conform acestui model, interventia terapeutica trebuie sa se adreseze familiei
ca un tot.
Modelul sociocultural: Se considera ca exista o puternica legatura intre credintele
si stereotipurile culturale si modelul consumului de alcool. Astfel, de la
tipurile de bauturi alcoolice la cantitatile si situatiile de consum, de la
atitudinea publicului la nararea lui, toate caracteristicile consumului pot fi
considerate determinate cultural. Astfel, acest model aduce in lumina responsabilitatea
ambiantei in actiunile individului. Interventiile recomandate sunt
cele care au un impact larg asupra societatii, mai ales cele de politica sociala a
alcoolului (disponibilitate, taxare, reclama, varsta legala de consum, etc.).
Modelul sanatatii publice este un model integrativ care ia in considerare cei
trei factori importanti: agentul (alcoolul), gazda (individul cu variabilele sale)
si ambianta (culturala, societatea, etc.). Acest model recunoaste ca alcoolul
este un agent daunator care plaseaza pe cei ce-l consuma, mai ales pe cei
susceptibili, intr-o grupa de risc, iar factorii ambientali pot influenta aceasta
relatie printr-o atitudine publica toleranta, prin disponibilitatea crescuta si
publicitatea produselor alcoolice. Interventiile generate de acest model sunt
diverse si se adreseaza celor trei factori simultan, incorporand o varietate larga
de strategii alternative.
Metoda detectiei precoce si a interventiei rapide la consumatorul dauntor
de alcool la nivelul retelei medicale primare, descrisa in acest manual, se
inscrie in viziunea deschisa de modelul sanatatii publice.
In acest manual se foloseste categoria diagnostica de "consum
daunator/nociv de alcool". Conform Clasificarii
Internationale a Bolilor a Organizatiei Mondiale a Sanatatii,
versiunea 10-a, prin consum daunator de alcool se intelege:
"Un model de consum al alcoolului care cauzeaza daune
sanatatii. Daunele pot fi fizice (ca in cazul hepatitei) sau
mentale (de ex. tulburari depresive). La fel, evidenta ca acest
model daunator de consum a continuat cel putin o luna sau a
aparut in mod repetat in ultimele 12 luni
".