luni, noiembrie 23, 2009

Heroina, PCP (phencyclidine)

Heroina, PCP (phencyclidine), mai cunoscuta ca "Angel Dust", afecteaza memoria, perceptia, puterea de concentrare si judecata si poate declansa comportament violent si psihoze.
Efectele heroinei variaza si consumatorii gasesc dificil sa descrie si sa prezica ce se intimpla sau se poate intampla odata ce s-au drogat. PCP poate cauza nebunie temporara, comportament violent si psihoza. Consumatorii vor fi adesea deziluzionati de capacitatile lor si de ceea ce pot sa faca. Ei cred ca pot face lucruri extraordinare. Au fost nenumarate situatii in care consumatorii de heroina au sarit de pe cladiri crezand ca pot zbura. “ Exageram absolut tot ceea ce mi se intampla. Parea totul in regula si pozitiv, dar dupa aceea parca eram cuprins de o ceata intunecoasa care se lasa peste mine si mintea mea. Poti fi intr-o multime de oameni si fara nici un motiv real sa te apuce nebunia si violenta.”spune un consumator heroina
Desi productia de heroina este ilegala in aproape toate tarile lumii aceasta exista in continuare. Uneori poate nici nu este PCP, dar este tot o forma letala a acestui drog. Consumatorii nu pot fi niciodata siguri de ceea ce cumpara, asa ca de fiecare data isi risca viata. Drogurile ilegale sunt definite in termenii dati de formulele lor chimice. Pentru a ocoli aceste restrictii legale, chimistii care se ocupa cu asa ceva modifica structura moleculara a drogurilor interzise prin lege pentru a produce droguri similare. Aceste droguri pot fi chiar mai puternice decat cele pe care le copiau initial. China White si DMA (ecstasy) sunt droguri "imitatii" de care se abuzeaza.
Spread:Drogurile "imitatii" sunt des consumate si pe scara larga. Ecstasy, de exemplu, a fost consumat de cel putin o data de 8% dintre tinerii din Europa de Vest. Este foarte popular la petrecerile techn-rave. Ultima intrare pe "piata sintetica" este "roofise" sau "intalnire-viol-drog", un drog fara gust, ce poate fi strecurat in bautura victimei fara ca aceasta sa stie in scopul de a fi violata sau jefuita dupa ce acesta isi face efectul si viitoarea victima adoarme. Acest drog ii face neajutorati in fata violului sau jafului.
Cum este folosit:
Drogul poate fi inghitit sub forma unei pastile sau a unei solutii, amescatecata in diferite bauturi.

Efect pe tremen scurt:
Specifice pentru ecstasy sunt ca efecte senzatia de gat si gura uscate, transpiratie excesiva si crestere a presiunii sangelui. Drogurile, in general, reduc senzatia de foame si oboseala si stimuleaza abilitatea de coordonare a corpului. Consumatorul lui se va simti relaxat si in completa armonie cu toti prietenii si tot ceea ce il inconjoara.
Supradoza:Consecintele supradozei la ecstasy n-au fost explorate in totalitate inca, dar surse sigure indica posibilitatea dereglarii activitatii inimii, temperatura corpului foarte ridicata care duc la moartea consumatorului.
Efect pe termen indelungat si consecinte:Consumul frecvent si pe tremen indelungat poate conduce la stari de frica, panica si confuzie.

luni, noiembrie 16, 2009

Indienii Huron din America de Nord au un mit despre originea tutunului.

Se spune cã odatã a fost o foamete mare si ca întreg pãmântul era neroditor. Dupã multe rugãciuni, Marele Spirit a trimis o fecioarã fãrã straie sã facã pãmântul din nou roditor si sã salveze oamenii. Ea a atins pãmântul cu mâna stânga si acolo au rãsãrit cartofii si pãmântul a devenit fertil. Apoi l-a atins cu mâna dreaptã si acesta a dat nastere vegetatiei si porumbului. S-a asezat si pe tot pãmântul rãmas a încoltit tutunul. Existã douã interpretãri ale acestei legende:
(1) ca tutunul a fost un dar pentru minte, asa cum cartofii si porumbul au fost pentru stomac
(2) ca tutunul a fost un mesaj (sau un blestem), ce aratã ca darurile zeilor nu sunt nelipsite de pret.
Oricare i-ar fi fost originea, tutunul era extrem de folosit de cãtre amerindieni la vremea la care sosea Columb. În secolul al XVI-lea doi capitani de vas au convins trei amerindieni sã-i însoteascã la Londra. Acestia îsi fãcuserã rezerve serioase de tutun pentru perioada cãlãtoriei, iar unii dintre marinari l-au încercat, le-a plãcut si au realizat cã le este foarte greu sã renunte la el. Pentru a-si satisface propriile nevoi marinarii si exploratorii au plantat terenuri în Africa, Europa si America. Echipajul lui Magellan a lãsat seminte în porturile din Philippine, precum si în alte porturi. Nemtii au adus tutunul de la hotentoti (bosimanii si populatia Bantu din Africa), iar portughezii l-au luat de la polinezieni.Curând, oriunde mergeau navigatorii, tutunul îi astepta si pe la începutul secolului al XVII-lea micile parcele deveniserã mari plantatii, extinse peste tot în lume. Navigatorii fumau oriunde ar fi crescut acesta, asa cã plantatiile s-au extins si mai mult. Ca o boalã contagioasã, fumatul s-a extins de la un numãr mic de indivizi la întreaga populatie. Consumatorii au înteles rapid ceea ce amerindienii stiau de generatii: o datã ce ai început, este greu sã renunti. Tutunul nu poate fi folosit doar la fumat; el se poate si mesteca sau poate fi transformat în pulbere si inhalat sub forma de "prizã". Consumarea plantei neprelucrate sau a frunzelor sale nu este suficientã pentru destindere sau plãcere si nici o altã substantã nu este un substitut adecvat. Pe mãsura ce tutunul pãtrundea în tot mai multe tãri, se lupta împotriva sa aproape întotdeauna, considerat fiind nociv si imoral. Încercãrile de a-i restrânge utilizarea nu au fãcut decât ca tutunul sã devinã mai valoros, iar aplicarea de taxe a încurajat contrabanda. Tutunul a fost folosit adesea ca monedã de schimb datoritã valorii sale ridicate. În cele din urmã, factorii economici au primat pentru mai marii lumii, ajungându-se la câstiguri importante din taxele mai sus mentionate în tãri ca Marea Britanie, Italia, Franta, Rusia, Prusia si mai târziu în Statele Unite. Pe mãsura ce guvernele s-au convins de pericolul folosirii sale, membrii acestora au majorat taxele, simtindu-se astfel cu constiinta împãcatã, asigurându-si totodatã venituri de milioane de dolari. Rãspândirea tutunului, ca si a alcoolului, este rezultatul unui tip de comportament care nu putea fi eliminat nici prin lege, nici prin aplicarea de taxe si nici prin bula papalã. Ravagiile provocate de sifilisul introdus în Lumea Nouã de catre omul alb, pãlesc în comparatie cu numãrul de decesuri si de boli cauzate de tutun în întreaga lume.S-ar putea spune cã astfel, indienii s-au rãzbunat.

Utilizarea in scop medical a nicotinei
Tutunul a fost folosit in cele mai diferite timpuri in tratamentul durerilor de cap, al astmului, gutei, durerilor de urechi, travaliului si chiar cancerului. Diferitele sale efecte in ceea ce priveste comportamentul au fost de asemenea observate.Era folosit de cãtre cãlugãri pentru a inhiba pornirile sexuale, desi Kant privea tutunul ca pe un excitant sexual. Studiile stiintifice asupra fumatului relevã faptul cã multe dintre primele afirmatii referitoare la beneficiile tutunului se bazeazã pe observatii adevãrate. Fumatul este un mod convenabil pentru oameni de a-si regulariza starea sau sentimentele si aduce unele beneficii in controlul asupra greutãtii. Nicotina are cu certitudine si efecte terapeutice, dar largul spectru de efecte dãunãtoare asupra organismului ne face prevãzãtori in aprobarea ei in scopuri terapeutice. In acceptia sa de medicament “auto-administrat” tutunul este foarte convenabil, este legal, relativ ieftin si usor de gãsit. Poate fi folosit aproape oriunde, cantitatea (doza) poate fi controlatã cu usurintã, iar sistemul de administrare convenabil.Tutunul pãtrunde in sânge la câteva secunde de la inhalarea fumului, unde nicotina are efect imediat asupra stãrii de anxietate, de plictisealã sau asupra stresului. Este evident faptul cã fumãtorii folosesc tutunul pentru a-si controla stãrile si emotiile. Este doar o aparentã faptul cã efectele fumatului sunt variate si cã efectele pe termen scurt sunt benefice. Pe termen lung fumatul este nociv pentru sãnãtate si scurteazã sansele de viatã. Insã intelegerea avantajelor poate oferi rãspunsuri la intrebarea “de ce se fumeazã?” si evidentia faptul cã dincolo de avantaje existã efecte secundare care trebuie avute in vedere ulterior dacã se doreste ca tratamentul sã fie pe deplin reusit.
Dependenta de nicotinã
Dupã ce se supune unui proces de recoltare si prelucrare, nicotina este un produs disponibil intr-un sistem foarte avantajos de distribuire, sub formã de tigãri de foi, tigarete, tutun de mestecat sau de prizat.
Sir Francis Bacon este primul care evidentiazã, in secolul al XVI-lea, faptul cã nicotina creeazã dependentã. Mult timp, s-a bãnuit cã tutunul este un drog a cãrui folosire poate duce cu usurintã la aparitia exceselor si cã nicotina era substanta care le provoca. Controversa a rãmas puternicã pânã foarte de curând.Nicotina ajunge la creier mult mai rapid atunci când este inhalatã, decât atunci când este administratã intravenos. Este foarte usor absorbitã prin membranele subtiri ale cavitãtii bucale si ale nasului si este la fel de eficientã când este folositã sub formã de tutun masticabil sau prizã. Ca si in cazul morfinei si heroinei, aparenta tolerare a substantei de cãtre organism duce la folosirea ei crescândã, “doza” rãmânând apoi stabilã pe o lungã perioadã de timp. Oprirea consumului drogului pe o scurtã perioadã de timp conduce la crearea unei stãri de discomfort si la accentuarea dorintei de a-l consuma. Se abuzeazã adesea de droguri atunci când nu este sesizatã o dependentã fizicã evidentã. Oricum, multe droguri provoacã neplacere si discomfort in perioade de abstinentã, iar nicotina nu face exceptie. Studiile fãcute atât pe subiecti umani, cãt si pe animale au arãtat cã efectul pe care il are nicotina asupra organismului este suficient pentru a determina un consum sustinut. Aceasta nu inseamnã cã trebuie ignoratã importanta factorilor de ordin cultural si social. Ceea ce conteazã cu adevãrat este faptul cã efectele pe care le produce, fac din nicotinã o substantã idealã pentru a produce dependentã si a conduce la excese, mai ales dacã avem in vedere faptul cã este atât de usor de procurat. Tot in urma studiilor s-a constatat cã fumatul este o actiune in urma cãreia fumãtorul devine dependent de drogul numit nicotinã.
Efectele nicotinei asupra organismului

Când nicotina este inhalatã in plãmâni, fluxul sangvin arterial preia aceastã substantã si o transportã cãtre creier intr-un interval de zece secunde. Atât in cazul femeilor, cãt si al bãrbatilor, rãspândirea tuturor afectiunilor respiratorii cronice (bronsita, astm, afectiuni respiratorii) este strâns legatã de nivelul fumatului. Este un fapt cert cã fumatul poate afecta anumite aspecte ale sexualitãtii femeiesti. Fumatul a mai mult de o jumãtate de pachet de tigãri pe zi este asociat cu un numãr ridicat de cazuri de infertilitate si sterilitate. Ciclul menstrual neregulat are o cotã ridicatã printre fumãtoare, numãrul potential de ani fertili este redus, iar menopauza se produce mai devreme. Aproximativ 129.000 de oameni mor in fiecare an din cauza cancerului provocat de fumat. Numãrul de cazuri de femei bolnave de cancer pulmonar este mult crescut de când si numãrul fumãtoarelor este in crestere. Fumatul este, de asemenea, cauza principalã in aparitia cancerului laringian, al gurii si al esofagului. Contribuie la aparitia cancerului vezicii urinare, a pancreasului si a rinichilor. Fumatul tigãrilor sau a pipei este adesea implicat in cancerul pulmonar, al gurii si esofagian. Bolile pulmonare cronice se situeazã pe locul al cincilea in ierarhia cauzelor cazurilor de deces din Statele Unite. In anul 1980, 55.000 au murit din cauza afectiunilor pulmonare. Mai mult de sapte milioane de americani suferã in acest moment de bronsitã cronicã si aproape trei milioane de enfizem pulmonar. Afectiunile coronariene ale inimii reprezintã motivul principal al deceselor in Statele Unite, detinând o cotã de 750.000 decese pe an.Fumatul este unul dintre cei trei factori de risc major in afectiunile coronariene ale inimii, celelalte douã fiind tensiunea ridicatã si colesterolul mãrit. Dintre toate sursele generatoare de boli sau moarte in Statele Unite ale Americii, fumatul este prima care trebuie opritã.
Copiii nãscuti de cãtre mame fumãtoare cântãresc in medie cu 300 de grame mai putin decât cei ai unei nefumãtoare. Acest fapt este unul foarte important, deoarece greutatea la nastere este determinantã pentru evolutia ulterioarã a copilului. Se pare cã aceastã scãdere a greutãtii este legatã de cantitatea mai micã de oxigen pe care o primeste fãtul intrauterin. Un alt efect este acela al mãririi posibilitãtilor de avort spontan. De fapt, acest risc este dublu in cazul fumãtoarelor. Existã, de asemenea, o mare varietate de complicatii posibile in timpul sarcinii si al travaliului, risc de hemoragii si de declansare prematurã a nasterii. De asemenea, existã o legãturã certã intre fumat si cazurile de moarte infantilã. Copiii nãscuti din mame fumãtoare se pot dezvolta mult mai incet, sunt predispusi disfunctiilor cerebrale, pot avea o dezvoltare psihicã nearmonioasã si o inteligentã sub medie. Fumatul este, in plus, un important factor de risc pentru stãri de mare agitatie la copii. Faptul cã nu se iau din timp masuri pentru protejarea copilului este un factor de risc pe care mama si-l asumã, iar responsabilitatea acesteia este, cu certitudine, ridicatã. Chiar dacã fumatul nu duce neapãrat la malformatii ale fãtului/copilului, este un factor de risc ce poate fi evitat si responsabilitatea mamei este, intr-adevãr, mare.

miercuri, noiembrie 11, 2009

CAFEAUA

Plantele ce contin cofeinã s-au dezvoltat datoritã ridicatei protectii fatã de actiunea bacteriilor, ciupercilor si insectelor.Cofeina inhibã actiunea bacteriilor si a ciupercilor si cauzeazã sterilitate anumitor insecte, scãzand numãrul acestora. In plus, cofeina pãtrunde in sol si inhibã cresterea buruienilor, ceea ce poate duce la distrugerea plantelor respective. Plantele ce contin cofeinã produc si inmagazineazã cofeinã in seminte de cafea, departe de propriile locatii pentru divizarea celulelor, tocmai pentru a se feri de efectele otrãvitoare/nocive ale acesteia.Cele mai multe plante ce contin cofeinã au fost descoperite si folosite incã din Epoca de Piatrã, adicã aproximativ acum 600.000-700.000 de ani in urmã. Acei oameni mestecau semintele, scoarta si frunzele mai multor plante si asociau probabil consumul de plante ce contineau cofeinã cu modificãrile de comportament si stare. Cafeaua era probabil cultivatã si consumatã pentru a inlãtura oboseala, a stimula vigilenta si a imbunãtãti starea de spirit. La inceput e posibil sã fi fost consumatã sub formã de pastã sau chiar boabe si abia mult mai tarziu s-a descoperit cã prin introducerea in apã fierbinte se pot obtine rezultate sporite. Ceaiul a fost folosit drept bãuturã fierbinte si utilizat ca medicament. Insemnãrile aratã cã in China se folosea incã de acum 4.700 de ani si a pãtruns in Japonia alãturi de alte aspecte de ordin cultural in jurul anului 600 d.Hr., insã a trebuit sã trecã 700 de ani pentru a intra definitiv in viata de zi cu zi a japonezilor.Acestia numesc ceaiul “ch`a”, iar chinezii “t`e” (se pronunta “tai”). Comerciantii germani au adus cu ei ceaiul si, in ciuda costului ridicat, s-a rãspandit rapid in intreaga Europa.Ceaiul era foarte popular in coloniile Americii si pentru a-si intãri statutul de mare putere colonialã, Guvernul britanic instituie o taxã specialã pentru acesta (alãturi de alte câteva articole). Ca rezultat al acestei taxe, colonistii au boicotat importul de ceai si au inceput sã foloseascã substituenti, in special cafea. Boicotul a degenerat intr-o revolutie in data de 16 decembrie 1773, când un grup de revolutionari deghizati in indieni au pãtruns pe trei dintre navele englezesti ce detineau ceai si au vãrsat cotinutul (342 lãzi de ceai) in Golful Boston. Acest incident faimos in istoria Americii, cunoscut sub numele de “The Boston Tea Party”, o datã cu represaliile ce au urmat din partea Guvernului britanic, a ajutat la declansarea Revolutiei Americane. Primele insemnãri referitoare la cafea au fost descoperite in niste documente din secolul al X-lea, de provenientã arabã. Pe de altã parte, existã dovezi cã incã din secolul al VI-lea cafeaua era cultivatã si consumatã in Etiopia. O legenda arabã povesteste cã un tanãr pãstor de capre, a descoperit virtutile stimulente ale tufelor de cafea când caprele sale au mâncat din acestea si au devenit foarte zburdalnice.Boabele de cafea mai erau mestecate incã in Africa secolului al XIX-lea. La inceput arabii au creat un vin prin zdrobirea boabelor de cafea si fermentarea sucului obtinut. La inceputul secolului al XI-lea ei au inceput sã foloseascã boabele pentru a obtine o bãuturã caldã, numitã “qahwah”. Pe mãsurã ce consumul de cafea s-a rãspandit, oamenii au adecvat feluritelor limbi aceastã denumire, devenind “café”, “kaffe”, “koffie”, ”coffee”. Pe la sfârsitul secolului al XVII-lea germanii plantau cafea in insula Java. In urmãtorii 50 de ani, francezii, apoi englezii aveau plantatii in coloniile din Caraibe. Cultivarea cafelei s-a rãspandit in America Centralã si de Sud si la inceputul secolului al XIX-lea Brazilia depãsea Indonezia si devenea principalul exportator de cafea. Pe la 1860, in Statele Unite se consumau trei sferturi din productia mondialã de cafea, mai mult de jumãtate din aceasta provenind din Brazilia.

Utilitatea medicalã a cofeinei
S-a demonstrat cã actiunea cofeinei asupra organismului uman este una de crestere a ritmului respirator prin stimularea acelei pãrti a creierului responsabilã cu nivelul dioxidului de carbon din sânge. Cofeina poate mãri ritmul respirator prin consolidarea actiunii diafragmei, care este principalul muschi implicat in procesul de inspiratie si expiratie. Un studiu a arãtat faptul cã aceasta mai poate fi folositoare si celor cu afectiuni pulmonare, care au probleme respiratorii. Pacientii astmatici au probleme respiratorii datoritã canalelor bronhice comprimate. Medicamentul numit teofilinã a fost indelung folosit in tratamentul astmului deoarece dilata canalele bronhice si usura respiratia. Recent, un studiu a demonstat faptul cã si cofeina are acelasi efect. Cu toate acestea, doza necesarã (echivalentã cu aproximativ nouã cesti de cafea pentru o persoanã de talie medie), produce efecte secundare nedorite: tremur si lipsã de echilibru.
Pe lângã efectele benefice in afectiunile respiratorii, cofeina poate fi folositã cu succes si in provocarea respiratiei la nou-nãscutii care au insuficientã respiratorie. Consumatã o datã cu hrana obisnuitã, cofeina creste ritmul de convertire a hranei in energie. Consumatã intre mese, produce un transfer al grãsimilor din depozitele celulare cãtre fluxul sangvin pentru a fi folosite ca energie. Cofeina este, asadar, un ingredient obisnuit ce nu necesitã prescriptie medicalã. Cofeina este des inclusã in preparate prescrise de medic sau in cele care nu necesitã prescriptie medicalã pentru durerile de cap si in alte analgezice, probabil pentru a contracara efectele depresive ale medicamentelor existente in aceste retete. Cofeina a fost folositã si in cazuri de infertilitate, deoarece creste mobilitatea spermatozoizilor. Oricum, cantitatea folositã pentru a obtine acest efect este foarte mare, iar eventualele efecte secundare sunt necunoscute.

Dependenta de cofeinã
Din punct de vedere tehnic, drogul este o substantã folositã sã previnã ori sã vindece o afectiune sau sã augumenteze starea bunã fizicã sau mentalã a cuiva. De fapt, oamenii folosesc cofeina in toate aceste scopuri, iar aceasta poate rãspunde la toate aceste solicitãri, dar pânã la un anumit punct.Cofeina este cel mai popular drog din lume. Desi cofeina este o substantã chimicã ce poate fi folositã in scopuri medicale sau nu, ea este folositã mai adesea fãrã prescriptie medicalã, pentru efectele sale asupra stãrii si comportamentului. Drogurile consumate in acest scop sunt cunoscute sub numele de “droguri psihoactive”. Heroina, cocaina, marijuana, nicotina, alcoolul si cofeina sunt toate droguri psihoactive.
Cofeina purã este un praf alb cu gust amar ce se aseamãnã cu amidonul. Este solubilã in procentaj moderat in apã la temperatura corpului omenesc si usor solubilã in apa incãlzitã. A fost pentru prima datã extrasã din cafea in 1820, iar din ceai in 1827, dându-i-se numele de “theina”. Curând dupã aceasta s-a descoperit si faptul cã proprietatea de a modifica starea de spirit si comportamentul se datoreazã tocmai cofeinei si in cazul cafelei si in cel al ceaiului. Dupã ceai si cafea, cea mai importantã sursã de cofeinã o reprezintã bãuturile nealcoolice, apoi cacaoa si ciocolata. Ultima sursã importantã este in prescriptia de medicamente si a medicamentelor fãrã prescriptie. Persoanele care consumã in mod regulat cantitãti mari de cafea (mai mult de cinci cesti pe zi) realizeazã adesa cã organismul lor s-a adaptat acestor cantitãti, astfel cã si toleranta la aceastã substantã creste; rezultatul este cã ei trebuie sã mãreascã si consumul pentru ca substanta sã mai aibã efect stimulator. Pe de altã parte, dacã unii renuntã la consumul de cafea pentru un timp, uneori chiar si câteva ore, se pot confrunta cu simptome inverse, cum ar fi oboseala, dureri de cap, iritabilitate datoratã dependentei lor fizice si mentale fatã de acest drog.

Efectele cofeinei asupra organismului
Afirmatiile conform cãrora cofeina stimuleazã activitatea sistemului nervos central - creierul si mãduva spinãrii – se bazeazã pe foarte putine informatii ale sistemului in sine. Existenta acestui stimul se bazeazã mai mult pe aparitia efectelelor drogului asupra stãrii si comportamentului si se presupune cã activitatea creierului este afectatã intr-o anumitã mãsurã. Observatiile fãcute asupra creierului animalelor aratã cã prezenta cofeinei intensificã activitatea celulelor de la suprafata creierului (ceea ce se asociazã unui complex de senzatii si unui anumit comportament) si a structurilor mai adânci (asociate instinctului si emotiei). Studiile legate de actiunea cofeinei asupra activitãtii au arãtat prelungirea timpului in care cineva poate lucra la nivel maxim si scurtarea perioadei de timp necesare pentru recuperarea in urma unei activitati extenuante. O performantã redusã se inregistreazã, insã, in cazul activitatilor in care este necesarã o coordonare foarte bunã si o fermitate a miscãrilor mâinilor. Cofeina afecteazã coordonarea motorie, ceea ce presupune cresterea tremurului bratelor si a mâinilor, uneori numite ”agitatiile cafelei”. Cercetãrile pornite de la ipoteza cã aceasta ar putea contracara efectele alcoolului au fost neconcludente.
In plus, este evident faptul cã bãutul a câteva cesti de cafea nu il poate face pe un individ sub influenta alcoolului sa fie apt sã conducã o masinã. De fapt, cofeina il poate face cu atât mai periculos, deoarece adâncirea simturilor il poate face pe acest potential sofer sã creadã cã poate face lucruri cãrora reactiile si perspicacitatea lui slãbite nu le poate face fatã. In loc sã fie somnoros si inofensiv, el este vigilent si periculos. Desi consumarea cafelei produce reactii diferite, in general aceia care sunt mari consumatori de cafea dorm mai putin decât ceilalti, unii dintre ei putând suferi de anumite forme de insomnie sau de o proastã dispozitie matinalã. Cafeaua creste tensiunea arterialã si mãreste numãrul de bãtãi ale inimii. Desi modificãrile survenite nu sunt mereu semnificative, cresterea tensiunii arteriale poate deveni un aspect periculos pentru aceia care au probleme in acest sens. S-a demonstrat, de asemenea, cã existã o conexiune si cu accelerarea ritmului respirator, ceea ce le este folositor celor care au afectiuni pulmonare sau respiratoriiConsumul mare de cafea creste si cantitatea de acid secretatã in stomac, dar reduce, pe de altã parte actiunea prin care stomacul isi goleste continutul in intestinul subtire. Cofeina incetineste, de asemenea, si trecerea alimentelor prin intestinul subtire, insã o accelereazã in intestinul gros. Toate aceste efecte pot duce la tulburãri digestive sau chiar la ulcer al stomacului sau al intestinului subtire.Pe lângã efectele pe care le are asupra sistemului digestiv, cafeaua si ceaiul reduc capacitatea organismului de absorbtie a anumitor substante nutritive. Duplicarea ADN-lui este un proces foarte important in reproducerea celulelor si a organismelor. Cofeina, datoritã similitudinii cu anumite pãrti critice ale codului genetic, poate interfera cu acest proces, dar poate produce si erori in reproducerea celulelor. Acest lucru poate duce la tumori, cancer si malformatii genetice si devine de maximã importantã in cazul sarcinilor si poate duce sau contribuie la malformatii sau dificultãti la nastere.Desi evidenta nu este concludentã, este mai intelept sã folositi cofeina cu atentie si moderat pe perioada sarcinii.

marți, noiembrie 10, 2009

Violenta domestica (preluare)

Violenta casnica nu este un eveniment singular, ci se manifesta sub forma mai multor tipare comportamentale coercitive exercitate de abuzator asupra victimei. Acest fenomen poate sa apara atat in cadrul unui mariaj, cat si in intr-o relatie de tip homosexual. Copii, intreaga familie si comunitatea au de suferit de pe urma furiei dezlantuite. Dintre efectele imediate instalate asupra victimelor, copiilor si abuzatorilor se pot enumera traumele, bolile cronice, aparitia unor tulburari psihice, decesul (Ganley, 1996). Se estimeaza ca abuzul este unul din factorii cauzatori de suferinta in randul femeilor cu varste cuprinse intre 15 si 44 de ani (Ingrassia&Beck, 1996/1997).
Forme ale abuzului
Scopul principal al abuzului este de a obtine putere si control ( Ganley,1996). Se contureaza 5 forme ale relatiei bazate pe violenta: fizica, emotionala, economica, psihologica, sexuala.
• In abuzul fizic o persoana incearca sa produca suferinta unei alte persoane, modalitate ce nu exclude impuscarea, injunghierea, impinsul, vatamarea prin folosirea unor obiecte contondente, a pumnilor, picioarelor, palmuirea.
• In abuzul emotional, o persoana urmareste sa submineze personalitatea altei persoane, iar modul de realizare merge de la critici, insulte ce dau nastere unor sentimente de inferioritate pana la manipulare.
• In cazul abuzului economic, agresorul aduce victima intr-o pozitie financiara dependenta (Chez, 1994).Abuzatorul este cel care decide modul in care vor fi cheltuiti banii, fapt care poate implica diferite cunostinte financiare sau se poate intersecta cu anumite paliere economice. Exemple ale mentinerii controlului financiar sunt cele in care victimei nu i se permite sa munceasca; se tine o evidenta stricta asupra fiecarui ban cheltuit sau abuzatorul nu accepta ca celalalt sa se angajeze.
• Desi duce la instalarea fricii, abuzul psihologic este o modalitate prin care abuzatorul se asigura ca domina victima. Amenintarea cu violenta poate fi orientata direct asupra victimei sau poate consta in amenintarea cu suicidul. Intimidarea poate fi orientata atat asupra propietatii, a cuiva drag sau a animalului de casa. Abuzatorul poate prelua controlul prin izolare si dezinformare, poate fi o persona subtila sau galagioasa, isi poate urmari scopul in mod subtil sau fatis. Abuzul subtil se poate manifesta prin nerabdarea de a petrece cat mai mult timp posibil cu persoana iubita. Tacticile de dezinformare cuprind minciuni adresate victimei cu scopul de a-i deforma acesteia simtul realitatii (Ganley, 1996).
• Abuzul sexual are doua componente; prima este cea de a determina victima sa intretina un raport sexual contrar dorintei ei; a doua componenta este cea de a incerca sa se submineze sexualitatea unei persoane, in sensul criticarii sau prezentarii intr-o maniera defavorabila a performantelor sale sexuale (Chez, 1994).
Fazele violentei
In toate tipurile de abuz exista anumite cicluri ; primul ciclu consta in faza de escaladare in care se foloseste o gama larga de tactici punitive, victima cade prada sindromului de neajutorare, iar intreaga tensiune acumulata duce la instalarea urmatoarei faze, cea incidenta, cand are loc “atacul”. In aceasta faza, abuzatorul are grija sa se impuna si sa determine teama. De-a lungul celei de-a treia faze are loc o detensionare si de aceea este denumita si faza ”lunii de miere” cand abuzatorul incepe sa aiba regrete, iar victima este manipulata in asa fel incat sa creada ca aceasta greseala nu se va mai repeta.
Originile violentei
Violenta este un comportament invatat in scopul de a obtine putere si control. Invatarea ei are loc atat in familie cat si in societate, prin observatie si reintarire. In cateva culturi (Java, Thai, triburi aborigene din Australia, etc) foarte rar barbatii isi abuzeaza femeile, deoarece acest lucru este condamnat de catre comunitate, iar la primele semne ale aparitiei unui astfel de comportament intre soti comunitatea inceteaza sa-i mai sprijine in vreun fel pe acestia. S-a constatat ca exista o anumita legatura in ceea ce priveste transmiterea comportamentului violent de la o generatie la alta. Acei copii care au fost victimele unui sau mai multor abuzuri fizice, au cele mai mari sanse de a dezvolta un astfel de comportament si in viata de adult. S-a constat ca femeile si barbatii reactioneaza diferit dupa ce au fost martorii unui conflict casnic violent; femeile nu mai raporteaza prezenta unei stari de satisfactie maritala, iar barbatii deprind mecanismul ce duce catre violenta. La maturitate, comportamentul violent este folosit ca metoda de stingere al unui conflict sau de reducere a stresului.
In literatura de specialitate, modelele de comunicare par a fi modificate de deprinderile gresit invatate de a face fata unui conflict. Acest tip de comportament se substituie unor forme de comunicare neinvatate, dar noile modele comportamentale pot fi intelese dupa invatarea unor noi deprinderi observate. Consilierea de catre profesionisti este una din metodele eficiente atunci cand o persoana a fost abuzata sau a abuzat pe cineva. Astazi se pune un mare accent pe tehnicile de control a furiei, lucru ce va mai reduce fenomenul de abuz, cu toate ca cercetarile in acest domeniu mai au un drum lung de parcurs pentru a combate nevoia omului de dominare si control.
Violenta intrarelationala, cunoscuta sub numele de “violenta casnica”, este un comportament abuziv al unei persoane asupra alteia, cu care se afla intr-o relatie intima, cu scopul de a detine control si puterea. Acest comportament este, deseori, un amestec de abuz fizic, sexual, psihologic, economic si/ sau emotional.
Violenta intrarelationala rareori este un incident izolat, deseori este un model ce se repeta si cu timpul poate capata noi dimensiuni. Acest fenomen nu se limiteaza la grupurile etnice, religioase, rasiale sau la anumite clase sociale, orientari sexuale sau grupe de varsta. Desi fiecare situatie este diferita exista cateva elemente comune de atentionare de care ar trebui sa avem grija.
Comparatii intre diferitele tipuri de relatii de violenta afisata si traita de catre femeile si barbatii abuzati
Acest studiu a avut drept scop violenta manifestata si cea traita de catre femeile si barbatii abuzati. Cercetarile de ultima ora arata ca partenerul violent (PV) nu difera prin gen, statistic, cu toate ca , cu o rata crescuta, barbatii au un partener neviolent (PNV). In comparatie cu PV, PNV a fost asociat cu factori demografici si de educatie ( agresiuni in copilarie, probleme de rol, episoade violente in familie, etc). Cei mai importanti factori care determina violenta intr-o relatie sunt varsta, efecte ale consumului de droguri, abuzuri in copilarie, stresul psihologic,sentimentele de inferioritate. Un singur factor important de gen a fost identificat si anume ca femeile care au fost martore in copilarie la abuzul mamei de catre tata au cele mai mari sanse sa-si aleaga un partener violent. Identificarea unor legaturi ale violentei manifestate si traita intr-o relatie cu un PV sau PNV este esentiala in aprecierea si stabilirea unor proceduri de interventie pentru combaterea abuzului.
Imagini socante ale violentei in scoli tot apar in mass-media. Ce se poate face pentru a opri aceste acte fara sens? In primul rand, ar trebui vorbit deschis despre violenta in randul tinerilor.
Pentru a putea discuta aceasta problema, tinerii au nevoie de anumite puncte de sprijin din partea adultilor. Adolescentii sunt expusi violentei prin programele de televiziune, jocurile video, filme si chiar in cadrul propriei familii. Copiii au nevoie de asistenta adultilor pentru a invata si dezvolta comportamente non- violente. Stoparea pornirilor violente in relatiile dintre tineri este o sarcina a intregii societati. Amicii, prietenii, parintii, profesorii, consilierii, oamenii de stat - toti poarta responsabilitatea luptei contra acestei violente si sa preintampine aparitia ei. Trebuie dicutat cu tinerii despre cat de important este bunul simt in dragoste si intr-o relatie. Familia trebuie sa se asigure ca tinerii stiu sa faca fata unei probleme ce apare intr-o relatie de dragoste. Asociatia Americana de Psihologie impreuna cu alte asociatii nationale de profesionisti au publicat un ghid excelent, “ Iubirea nu ar trebui sa-i raneasca pe tineri”, care abordeaza probleme despre violenta din randul tinerilor. Au fost identificate si listate cinci situatii ce presupun violenta relationala si care caracterizeaza cel mai des intalnite situatii tensionate dintre tineri. Aceste exemple ofera o buna ocazie si un punct de plecare in discutia cu tinerii atat acasa, la scoala sau oriunde altundeva in societate. Se pot initia discutii ce se finalizeaza cu solutii constructive si cu descoperirea unor alternative bune atunci cand apar probleme.
Iata cele cinci situatii:
•Kevin se plimba pe culoarul scolii impreuna cu prietenii sai si isi vede iubita la vestiar cu iubita sa si prietenele sale. In momentul in care el trece pe langa ea, fata ii arunca o privire glaciara si spune tare: “ Nu stiu de ce ma mai deranjez sa ies cu tine, ratatule! Cred ca am fost cu tine pentru ca mi-era mila”. Kevin nu stie cu ce ar fi putut sa o supere atat de rau si ii este rusine, deoarece si prietenii lui au asistat la aceasta scen.a. Mesajul: A fi umilit nu e usor. Nu o face.
•Jennie si Tyrone iau pranzul cu prietenii intr-un restaurant. Cei doi incep sa se tachineze unul pe altul, dar totul se transforma in insulte si reprosuri, pe Jennie incepe sa o deranjeze, dar nu se opreste, lucru observat si de Tyrone. Ea se ridica de la masa si spune : “ Pleaca de langa mine, te urasc!” . Tyrone zice: “ Taci!” si o plesneste peste fata. Mesajul: Palma primita nu este altceva decat violenta pura.
•Tony si Emily sunt impreuna de cateva saptamani, iar el a inceput sa se poarte ca si cum ea ar fi proprietatea lui. Tony se plange cand ea petrece timpul alaturi de oricine altcineva, cu exceptia lui. El se asteapta ca ea sa-si petreaca pauzele impreuna cu el, sa ia pranzul amandoi, sa plece acasa cu el, iar in fiecare sfarsit de saptamana sa fie cu el. Emily, de frica sa nu-l piarda, se indeparteaza de toata lumea. Mesaj: O astfel de relatie posesiva nu este altceva decat o forma de abuz
•Christine si Allison sunt in plina cearta. Christine devine din ce in ce mai furioasa pana cand o ia de par pe Allison si o tranteste de perete. Mai tarziu, Christine isi cere iertare spunand: “ Nu sunt mandra ca mi-am pierdut cumpatul, dar chiar mi-am iesit din minti. Ar trebui sa stii cand ma vezi asa sa nu aprinzi paie peste foc, pentru ca imi pierd controlul! “. Mesajul: Imbranceala si jignirea sunt niste comportamente violente; scuzele sunt fara sens. Trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru comportamentele si izbucnirile noastre.
•Fred si Mary ies impreuna de cateva saptamani, iar ea a spus foarte clar ca se limiteaza doar la sarutari si nimic mai mult. Fred devine din ce in ce mai agresiv, neluand in seama dorinta ei. Intr-o buna zi, a incercat sa o forteze, motivand ca ea a cerut acest lucru. Mesaj: Nu te face ca stii ce gandeste partenerul. Ia-te dupa ce spune si nu dupa ce crede. A nu lua in seama dorinta partenerului si a-l forta sa faca ceva ce nu-i convine este o forma de violenta.
Cateodata, dezaprobam un act violent doar prin simpla observare, concluzionand: “Nu-i mare lucru!”. A umili pe altcineva este, totusi, un lucru foarte important, la fel si violul, posesivitatea exagerata. Violenta, in orice forma a ei, este un lucru important, daca nu acum, atunci mai tarziu.

miercuri, noiembrie 04, 2009

ADICTIA SEXUALA

Adictia sexuala Termenul de adictie sexuala pune accentul pe pierderea controlului asupra comportamentului, asemanator cu ce se intampla in dependenta de substante, incadrand aceste cazuri in marele capitol al adictiilor. O problema aparte de incadrare diagnostica o pune dependenta de sex sau adictia sexuala. Este vorba despre pacienti cu o afectare importanta a functionarii lor sociofamiliale si profesionale, din cauza unei compulsiuni sexuale exprimata prin cautarea repetata si necontrolata a activitatii sexuale. Se incadreaza aceasta categorie la parafilii sau nu? Raspunsul clinicienilor nu este unanim. Atunci cand comportamentul compulsiv cuprinde practici perverse, inscrierea in cadrul parafiliilor este evidenta. Dar numerosi pacienti prezinta aceasta compulsiune sexuala pentru un comportament sexual normal, care nu poate fi definit in sine ca pervers. ELEMENTE DEFINITORII ALE ADICTIEI (dupa Brown,1991) Este compulsiva. Conduce la cresterea preocuparilor despre sex. Continua in ciuda problemelor asociate. Este caracterizata prin asumarea riscurilor si a necesitatii de a depasi sau de a se elibera de sentimentele dureroase, asigurandu-se acele mijloace vitale inlaturarii nevoii adictive. Nu este incurajat de atasamentul emotional pentru un partener sexual. Este necunoscuta de catre ceilalti, conduce la cresterea fisurilor din personalitatea adictiva. Adesea, conduce la implicarea in numeroase aventuri. Este o sursa de sentimente de vinovatie si rusine in sexualitatea adictiva. Adesea merge netratata pana la un punct de criza, cum ar fi divortul sau expunerea publica a comportamentului adictiv. Este ciclica, cu obsesionalitate si rationalizari care conduc catre episoade de acting out, urmate de sentimente de teama, rusine, care tind sa opreasca acest comportament, continuat de obsesionalitate si rationalitate. Fara indoiala ca orientarea teoretica a fiecarui sexolog influenteaza incadrarea diagnostica a acestui tip de comportament. Curentul psihofarmacologic, de exemplu, tinde sa considere aceste cazuri ca fiind inrudite cu parafiliile (paraphilia related disorders), din cauza consecintelor similare, comorbiditatii similare si, mai ales, a raspunsului asemanator la medicatie. Psihanalistii considera ca la aceste persoane exista fantezii parafiliace inconstiente, care ies la suprafata in cadrul unei cure psihanalitice, vorbind despre "afectiuni apropiate parafiliilor" (nearparaphilia). In termeni clinici, se considera ca sapte sau mai multe orgasme pe saptamana ar fi o definitie rezonabila a compulsiunii sexuale, de cea mai mare importanta pentru diagnostic ramanand totusi mai putin numarul de orgasme, cat absenta controlului asupra comportamentului. Cu toate ca "normale" in sine, ca act sexual distinct, repetarea lor necontrolata poate fi daunatoare atat subiectului, cat si partenerului, acesta fiind un argument in sprijinul apropierii adictiei sexuale de parafilii. Un punct de vedere pe care il impartasim foloseste termenul de adictie sexuala atunci cand intentiile constiente ale subiectului sunt conventionale, neparafile, ramanand sa se incadreze ca parafilii cazurile cu intentii constiente si punere in practica parafile. 20 de ani este varsta de debut a afectiunii, evolutia fiind cronica sau episodica. Conceptul de dependenta de sex s-a dezvoltat in ultimele doua decenii, o data cu aparitia modelului adictiilor. Esenta adictiei este reprezentata de lipsa controlului asupra comportamentului respectiv, care se repeta si persista in mod inadaptat. Subiectul nu poate rezista impulsului de a adopta acel comportament, traind o perioada prodromala de tensiune, urmata de un sentiment de eliberare o data cu realizarea actului. Comportamentul poate fi mediat de administrarea unei substante (dependenta la alcool si alte substante psihoactive), caz in care, de cele mai multe ori, la dependenta psihologica se adauga si cea fizica. In alte cazuri este vorba despre un comportament repetitiv in sine (jocul patologic, cumparaturile patologice, bulimia etc.). CARACTERISTICILE ADICTIEI SEXUALE (dupa Carnes,1991) Pierderea controlului asupra comportamentului respectiv Consecinte adverse severe (medicale, legale, interpersonale) Persistenta unor comportamente sexuale autodistructive sau de risc Incercari repetate de a limita sau stopa comportamentul Obsesia sexuala sau fantezia sexuala ca mecanism primar de coping Nevoia unei activitati sexuale crescande Schimbari severe de dispozitie legate de activitatea sexuala (de exemplu: depresie, euforie) Un timp neobisnuit de mare pentru a obtine, a desfasura si a-si reveni din activitatea sexuala Interferenta comportamentului sexual cu activitatile sociale, ocupationale sau recreationale In aceasta a doua categorie se inscrie adictia sexuala, in care pacientul se implica in mod compulsiv in activitati sexuale, tentativa de a stopa comportamentulproblema soldandu-se cu o marcata stare de frustrare si disconfort. Individul intra astfel sub semnul repetitiei incontrolabile a aceluiasi comportament, ajungand la o afectare a functionarii sale socioprofesionale si familiale. In secolul al XIX-lea, psihiatrul vienez Krafft-Ebing, in a sa "Psychopathia sexualis", a descris mai multe cazuri de dorinta sexuala anormal crescuta, sub numele de "hiperestezie sexuala", diagnostic relativ superpozabil pe cel actual de adictie sexuala. In prezent, acest diagnostic ramane unul controversat. Cu toate ca nu se regaseste in clasificarea DSM IV, el acopera o realitate clinica greu contestabila. Tablouri clinice care pot trimite la adictia sexuala se intalnesc in donjuanism si nimfomanie. In donjuanism (sau satiriazis), barbatul respectiv isi multiplica intalnirile si cuceririle, aparand ca hipersexual. De obicei, nu se mai arata interesat de o femeie o data cucerita. Spre deosebire de adictia sexuala pura, in donjuanism accentul este pus pe a avea o relatie sexuala cu o noua cucerire si nu pe relatia sexuala in sine. Se presupune ca la baza acestui comportament ar sta sentimente marcate de inferioritate, compensate in acest fel, sau impulsiuni homosexuale latente. In nimfomanie, pacienta prezinta o dorinta excesiva sau patologica de a avea relatii sexuale. Adesea, in nimfomanie exista o nevoie marcata de dependenta si teama de a pierde dragostea, mai mult decat o simpla nevoie de a satisface un impuls sexual. Nimfomania "autentica" este mai mult un exhibitionism (obtinerea satisfactiei sexuale prin expunerea nuditatii corporale, a zonelor erogene sau a organelor genitale). Sunt femei care obtin adevarata placere doar in acest mod, pentru ele actul sexual in sine neavand o valoare deosebita. Este vorba despre persoane a caror viata este sub semnul cautarii permanente a sexului si activitatilor legate de el, petrecand un timp excesiv in aceste activitati si facand tentative nereusite de a stopa acest comportament, a carui oprire declanseaza importante simptome de distres (Kaplan and Saddock, 2000). In clasificarea internationala a maladiilor (ICD-10) se intalneste diagnosticul de "Activitate sexuala excesiva" - F52.7, definita prin prezenta unor pulsiuni sexuale excesive. Din pacate, acest diagnostic trece cu vederea nucleul sau adictiv, care are implicatii majore in terapia acestui tip de comportament. In mod paradoxal, dependentii de sex sufera adesea de tulburari erectile sau de inhibitie orgasmica. Relatia adictiei sexuale cu alte tulburari psihice trebuie investigata cu atentie pentru fiecare pacient, pentru ca adesea ea poate fi asociata unei alte patologii, fie ca o manifestare a acesteia, fie ca o comorbiditate. Dupa G. Abraham, exista depresii care se insotesc de la inceput in mod paradoxal de o crestere a libidoului si nu de o scadere a lui ca in depresia clasica. La randul ei, adictia sexuala, prin dificultatile relationale si functionale pe care le genereaza, poate favoriza aparitia depresiei, a anxietatii. 5% este frecventa adictiei sexuale in Statele Unite ale Americii, 80-90% dintre pacienti fiind barbatii(D. Black 1998). Dupa alti autori raportul de frecventa barbati/femei ar fi de 4/1(S. Levine,2000) In adictia sexuala, de obicei, anamneza revela un lung istoric al tulburarii, cu repetate incercari esuate de a opri comportamentul. Cu toate ca subiectul poate traversa sentimente de culpabilitate dupa ce trece la act, acestea nu previn recurentele. Frecvent intalnita in practica este si asocierea adictiei sexuale cu adictia la substante, ele fiind inalt corelate statistic, mergand pana la 80% in unele studii. Alte comportamente adictive intalnite sunt cele legate de tulburarile alimentare, aproape 40% din pacienti, compulsiunea pentru cheltuieli si cumparaturi, aproape 30%, iar 5% sunt gambleri (jucatori compulsivi). Unii pacienti descriu o nevoie mai mare de a trece la act in perioade de stres ale vietii, atunci cand se simt mai deprimati, anxiosi, colerici, disforici. Exista autori care afirma ca in loturile de adictivi sexuali exista tulburari de timp compulsiv (altele decat adictia) in 100% din cazuri. In alte studii se evidentiaza, pe langa o comorbiditate importanta a celor doua tipuri de adictii, faptul ca existenta unei adictii sexuale este adesea o cauza prea putin cunoscuta de recadere la pacientii cu farmacodependente (J.P. Schneider, R.R. Irons, 2001). Manifestari de adictie sexuala se pot intalni in depresie, tulburari anxioase, tulburarea bipolara, schizofrenie. Din cauza caracterului de "urgenta" a compulsiunii sexuale, pacientii cu adictie sexuala sunt mai inclinati sa adopte conduite sexuale de risc pentru boli cu transmitere sexuala, astfel incat o atentie speciala ar trebui acordata acestor pacienti pentru prevenirea, depistarea si tratarea acestor maladii, in special a infectiei cu HIV. Terapia in adictia sexuala In terapia adictiei sexuale se folosesc cu succes grupuri de tip "Sexaholics Anonymus" (SA), "Sex Addicts Anonymus" (SAA), care urmeaza un program in 12 etape, asemanator cu cel al alcoolicilor anonimi, axat pe un grad de abstinenta fie de la comportamentul adictiv, fie de la sex in general. In terapia adictiei sexuale se mai foloseste psihoterapia individuala orientata pe insight, psihoterapie suportiva, psihoterapie cognitivcomportamentala. Psihoterapia maritala sau de cuplu, la randul ei, ajuta cuplul sa-si restabileasca modul de comunicare, de obicei profund afectata cand unul dintre membrii cuplului prezinta o adictie sexuala. In ceea ce priveste farmacoterapia, exista un beneficiu al antidepresivelor tip inhibitor selectiv de recaptura a serotoninei in adictia sexuala, folosindu-se de fapt un efect secundar de scadere a libidoului pe care il au aceste medicamente. De exemplu, s-au obtinut rezultate pozitive cu Fluoxetin in masturbarea compulsiva. Medicatia hormonala, de tipul Medroxiprogesteron acetat (Depo- Provera), are la randul ei un efect de scadere a libidoului la barbat, dar ramane o medicatie rar utilizata. S-a incercat folosirea antiandrogenilor pentru a controla hipersexualitatea la femei, cu unele rezultate pozitive. Dezavantajul farmacoterapiei actuale in adictia sexuala este scaderea globala a libidoului, inclusiv a celui necesar unei relatii monogame normale, fara sa se atinga nucleul adictiv al acestei patologii. Prof. univ. dr. Florin TUDOSE, Departamentul de Psihiatrie de Legatura, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti

DROGURILE, PRAF SI DURERE

drogurile - praf si pulbere=durere oferta este foarte variata in acest domeniu. exista mult prea multe feluri de droguri pentru a le putea pomeni pe toate in acest material. dar ar trebui sa cunoastem macar cateva din drogurile cele mai des folosite , ca sa nu te mai miri de ce ti se pare ca lumea merge in maini dupa ce ai fumat in discoteca o tigara care seamana cu un carpati sau ai baut un lichid necunoscut. exista trei mari grupe in care se impart drogurile : stimulante, halucinogene si analgezice. drogurile stimulante care actioneaza asupra sistemului nervos si accelereaza activitatea creierului sunt cocaina , amfetaminele si ecstasy. ...cocaina este obtinuta din frunzele de coca si se prezinta sub forma unui praf alb fara miros. are puternice proprietati stimulative. cel mai obisnuit mod de a consuma cocaina este acela de a priza o cantitate mica, o 'linie' , cu ajutorul unui tub. praful ajunge in sange prin intermediul membranei nazale. cocaina poate fi , de asemenea, incalzita , iar fumul rezultat se inhaleaza. cocaina produce o stare foarte puternica de euforie care dureaza aproape 30 de minute, dupa care vine apoi o cadere brusca, adica o puternica depresie si imposibilitatea de a dormi. efectele consumului repetat de cocaina sunt sangerari nazale si chiar congestii nazale. cocaina da o dependenta psihica puternica ...amfetaminele reprezinta cel mai impur drog existent pe piata. se prezinta sub forma unui praf alb-murdar sau gri. pot fi prizate sau dizolvate in lichid pentru injectare. efectele imediate sunt accelerarea batailor inimii si a respiratiei. consumatorul devine imediat mai vivace , mai comunicativ. in foarte scurt timp sunt afectate memoria si atentia , iar un consum pe termen indelungat duce la probleme ale inimii si la diferite boli mintale. ...ecstasy (xtc) este o mixtura de droguri si contine in proportie de 70% o substanta numita mdma. este clasificata ca amfetamina halucinogena. de obicei este alba si comprimata in ...

marți, noiembrie 03, 2009

adictiibz.blogspot.com: ma mai gandesc

adictiibz.blogspot.com: ma mai gandesc

ma mai gandesc


“Nu stiu altii cum sunt,insa eu unul cand ma gandesc…” Ion Creanga:”Amintiri din copilarie”.

$

Eu personal probabil ca as fi continuat sa beau cu ocaua mare,daca nu mi-as fi dat seama ca vinovatia mea fata de celalalt ma face sa ma simt vinovat in fata mea insumi,…in sinele meu inchis,…si asta nu numai pentru ca beam,ci mai degraba beam pentru ca sa nu ma mai simt asa. Ma refer la alte aspecte ale existentei personale,ci nu numai-sau nu neaparat-la bautul meu abuziv propriu-zis. Nasoala treaba,…mai ales cand alcoolul nu mai ajuta la nimic. Nici tu sa uiti,nici sa treci peste,atata timp cat nici nu poti sa-ti dai intru totul dreptate,nici n-ai cum sa-ti rascumperi greseala,si nici nu poti sa uiti ceea ce poate ca ti-ai dorit sa uiti. Dupa ce am renuntat la consum,am dat de alte abuzuri,…diverse. N-am facut nici un efort sa mi le amintesc,…ba dimpotriva,abuzurile au iesit la iveala-de data asta- nestingherite. Posibil ca asta sa fi avut in vedere filozoful grec care sustinea ca e mult mai bine sa suporti raul facut de altul decat sa-l comititi tu. Simti c-ai gresit-si in felul asta ti-ai gresit tie insuti-dar nu prea poti si nici nu vrei sa aflii de ce si exact cum ? Cui ii convine sa se simta vinovat in fata cuiva de rang mai mic sau mai mare? Darami-te sa-si mai si recunoasca public vinovatia/daca nu e fortat de imprejurari sa o faca? Conflictul acesta cu sinele launtric propriu da un simtamant de jena si penibilitate in relatie cu altii. Ar putea fi chiar “rusinos”. Efectul usor sesizabil este agresivitatea,fie ea launtrica sau manifestata,fie ea asupra celuilalt,fie asupra propriei persoane. Sincer vorbind,eu n-am de unde sa stiu cat de timorat ar putea sa fie cel care mie mi s-ar putea parea ca isi da aere de superioritate. Dar nici nu ma intereseaza sa aflu. Pasii zic ca singura solutie e sa recunosti si sa incerci sa indrepti si sa repari acolo unde inca se mai poate,fara insa a face un rau si mai mare decat cel ce a fost déjà savarsit. Pentru asta insa se cere sa fii lucid,adica treaz. Asa si incepe de fapt toata treaba:”singura cerinta” este sa-ti doresti sa fii si sa te mentii treaz,adica lucid si constient in acelasi timp. Numai ca,eu personal n-as fi avut cum sa ma simt confortabil in abstinenta,si sa ma si pot purta natural si firesc pe trezie pana ce nu mi-am facut un inventar al propriei persoane. De fapt,precizarea care vine textual se refera la “un inventar moral amanuntit”, lucru care nu ar putea fi facut decat in legatura cu “celalalt”,in cadrul unor diverse relatii umane,omenesti. Din cate mi-a fost dat mie sa inteleg nici unul dintre oameni n-ar putea-chiar daca ar vrea- sa fie cu totul sincer fata de un altul,pana ce nu reuseste sa fie absolut sincer cu sine insusi. Deci-pentru rezolvarea unor probleme personale delicate,care ar putea presupune solutii initial dureroase- trebuie sa fii lucid si treaz. Asta ar putea fi valabil pentru cineva care s-a gandit macar o data in viata sa repare cate ceva din greselile pe care le-a facut,sau macar sa nu mai comita altele la fel. Sau macar sa nu-i mai lase pe copiii lui/sau ai ei sa comita altele”la fel”. Nu prin constrangere,ci prin constientizare. In ciuda consecintelor evidente,nu se stie prea bine -eu cel putin nu-mi pot da seama de la bun inceput- unde,cand si fata de cine am gresit,dar exista o filozofie conform careia orice esec se poate transforma intr-un mod constructiv in ceva folositor,prin constientizarea-fara frica-a cauzelor si a efectelor. Exista si o indrumare in acest sens,din aproape in aproape,ca de la om la om. Astea toate functioneaza intre oameni care au o problema asemanatoare,in ciuda faptului ca fiecare si-ar putea vedea problema altfel. Poate ca si pentru asta este recomandat propriul scris pe hartie,cu caracter-cel putin initial-“secret”. Dificultatea-in existenta personala a fiecaruia- vine din faptul ca ”celalalt” ar putea fi oricare alta persoana din viata reala,cotidiana. Consiinta de grup exista peste tot : acasa,in familie,in bloc,pe scara,pe strada,in trafic,la sedinta,in birou sau in atelier,la servici,etc. De aici si reglementarile rutiere sau regulamentele de ordine interioara. Vinovati si tapi ispasitori sunt peste tot. Unora le pasa,altora chiar nu le pasa de loc-cel putin asa mi se pare mie-si nici macar n-au nevoie sa bea pentru asta. Majoritatea cetatenilor se opresc instinctiv dintr-un baut/sau din “altceva” ce ar putea degenera in consecinte imprevizibile. Asta mie imi lipseste,desi mi-am dorit/si chiar am incercat intotdeauna sa fiu un bun cetatean. Uneori am si reusit. Dar nu intotdeauna. Asa ca…”Da capo al fine” $:I

Astazi imi reamintesc ca Dumnezeu este interesat mai degraba in evolutia generala a constiintei prin constientizarea umana lucida si onesta decat de faptul ca eu as putea sau nu sa beau ca un om normal,adica (sa beau/sa fiu) normal,mk

COMPORTAMENTUL ADICTIV

Irina Novac, psiholog-consultant la clinica Sancos.
De studiul dependenţelor, sau adicţiilor (de la englezul adiction – dependenţă), se ocupă câteva ştiinţe: psihologia, sociologia, medicina. La hotarul secolului XXI în baza acestor discipline s-a format o ştiinţă nouă, adictologia, care studiază aşa dependenţe ca, cea de droguri, de alcool, de tutun, de computer şi de jocuri de noroc, de muncă, dar şi cele alimentare, de dragoste şi de sex, de obiecte şi evenimente.
Comportamentul adicţional se caracterizează prin tendinţa de a ieşi din realitate prin intermediul stării psihice. Pentru realizarea acestui scop omul îşi „formează” păreri personale, care pot deveni deprinderi, stereotipuri.
Abaterea îi este necesară omului, însă în cazul adicţiilor ea devine un stil de viaţă şi omul cade în capcană.
Problema adicţiilor începe atunci, când tendinţa de a evada din realitate începe să domine în conştiinţa omului, devine o ideie principală, duce omul la o rupere de realitate.
Clasificarea adicţiilor
Adicţii chimice (farmaceutice) sunt legate de folosirea mai multor substanţe cu scopul schimbării stării psihice: alcool, droguri, tutun, preparate somnifere şi sedative. Formele ne-chimice înclud jocurile computerizate şi de noroc (gambling), dependenţe emoţionale (adicţii sexuale şi de dragoste), dependenţă de muncă, adicţia de cheltuire a banilor, adicţia relaţiilor şi multe altele.
Veriga de trecere dintre adicţiile chimice şi cele nechimice – supra-alimentaţia sau suportarea foamei (bulimia şi anorexie nervoasă).
Substanţele adicţiilor se împart în următoarele tipuri:
• Substanţe psihoactive (alcool, droguri ş.a.m.d.).
• Activitate, implicare în proces (hobby, joc, muncă ş.a.m.d.).
• Oameni, alte obiecte şi fenomene ale realităţii din jur, care stârnesc anumite stări emoţionale.
Urmări ale comportamentului adicţional
Comportamentul adicţional schimbă relaţiile cu persoanele apropiate. Exterior persoana rămâne aceeaşi, în „interiorul” lui locuieşte o personalitate adicţională cu logica sa, cu emoţiile sale, cu vaslorile sale.
La apariţia dependenţelor contribuielipsa unor limite concrete dintre membrii familiei, ce duce la neştirea obligaţiilor fiecăruia dintre membrii familiei. Şi dacă acel membru al familiei nu este în stare să facă faţă obligaţiilor pe care le are, de care se atârnă în cel mai conştiincios mod, apare senzaţia de vinovăţie, de care persoana încearcă să scape prin metode adicţionale. La toate acestea pot contribui particularităţile personale; traumele psihologice, mai ales cele din copilărie; încordarea emoţională a mamei, cât timp apare, se transmite către copil, lipsindu-l de simţul de siguranţă; particularităţile educaţiei din timpul copilăriei, care contribuie la fixarea asupra fricii, complexului de vinovăţie şi de inferioritate.
Mecanismul de fugă de realitate arată astfel: metoda aleasă de persoană a avut rezultatul aşteptat şi s-a întărit în conştient ca o soluţie care lucrează şi care asigură o stare bună. E mult mai uşor de repetat din nou şi din nou, de exemplu, consumarea alcoolului în situaţii grele. Mai apoi întâlnirea cu greutăţile, care necesită luarea unor decizii grele, automat este substituită cu metoda de evadare de probleme încercată odată, problema nerezolvată rămânând pe altă zi. Apare „viaţa dublă”, care constă din viaţa normală precedentă şi viaţa cu realizări adicţionale, acest fapt duce la schimbarea hotărârilor, motivărilor şi a sistemului de valori.
Particularităţile comportamentului adicţional la vârsta de adolescenţă
Motivul principal al comportamentului adolescenţilor, predispuşi la forme adicţionale de comportament, este fuga de la realitatea insuportabilă.
Însă cel mai des se întâlnesc cauze interioare, aşa ca retrăirea din cauza nereuşitelor şcolare şi conflictele cu părinţii, profesorii, colegii, simţul de senzaţia de singurătate, pierderea scopului vieţii... De la toate acestea adolescentul vrea să fugă, să înăbuşe şi să schimbe starea sa psihică, fie chiar şi pe un timp, însă în „direcţia potrivită”.
Viaţa personală, activitatea şcolară şi mediul înconjurător cel mai des pentru un adolescent apar în culori sumbre, întoarse, monotone.
Acestor copii nu le reuşeşte să găsească în realitatea din jur nici o sferă de activitate, care ar putea atrage atenţia şi să stârnească o reacţie emoţională. Şi doar după folosirea substanţelor psiho-active, ei ajung la simţul de ridicare fără a îmbunătăţi real situaţia. Ei sunt în grup, ei sunt acceptaţi şi înţeleşi.
Pe parcurs situaţia din micro şi macro mediul devine tot mai insuportabilă şi mai conflictuală. Aşa apar dependenţa şi mai mare şi respingerea de la autenticitatea realităţii.
Terapia comportamentului adcţional – în următoarele direcţii:
• Conştientizarea de către adict conţinutul şi sensul problemelor sale.
• Analiza surselor şi participarea persoanelor, care sunt legate de adict.
• Lămurirea caracterului conţinutului dependenţei, inclusiv analiza emoţiilor ascunse de vinovăţie, ruşine, înjosire. Analiza strategiei dependenţei (control, apărare, concurenţă).
• Conştientizarea faptului, că situaţia, în care a nimerit adictul, nu este una ieşită din comun şi el poate miza pe ajutor.
• Training emoţional, posibilitatea de a compara intimitatea şi calitatea emoţii; învăţarea adictului să poată analiza trecutul şi să regleze contactele interpersonale neformale cu înţelegerea faptului, că el poate primi o susţinere emoţională reală de la anumite persoane.

COMPORTAMENTUL ADICTIV

De studiul dependenţelor, sau adicţiilor (de la englezul adiction – dependenţă), se ocupă câteva ştiinţe: psihologia, sociologia, medicina. La hotarul secolului XXI în baza acestor discipline s-a format o ştiinţă nouă, adictologia, care studiază aşa dependenţe ca, cea de droguri, de alcool, de tutun, de computer şi de jocuri de noroc, de muncă, dar şi cele alimentare, de dragoste şi de sex, de obiecte şi evenimente.
Comportamentul adicţional se caracterizează prin tendinţa de a ieşi din realitate prin intermediul stării psihice. Pentru realizarea acestui scop omul îşi „formează” păreri personale, care pot deveni deprinderi, stereotipuri.
Abaterea îi este necesară omului, însă în cazul adicţiilor ea devine un stil de viaţă şi omul cade în capcană.
Problema adicţiilor începe atunci, când tendinţa de a evada din realitate începe să domine în conştiinţa omului, devine o ideie principală, duce omul la o rupere de realitate.
Clasificarea adicţiilor
Adicţii chimice (farmaceutice) sunt legate de folosirea mai multor substanţe cu scopul schimbării stării psihice: alcool, droguri, tutun, preparate somnifere şi sedative. Formele ne-chimice înclud jocurile computerizate şi de noroc (gambling), dependenţe emoţionale (adicţii sexuale şi de dragoste), dependenţă de muncă, adicţia de cheltuire a banilor, adicţia relaţiilor şi multe altele.
Veriga de trecere dintre adicţiile chimice şi cele nechimice – supra-alimentaţia sau suportarea foamei (bulimia şi anorexie nervoasă).
Substanţele adicţiilor se împart în următoarele tipuri:
• Substanţe psihoactive (alcool, droguri ş.a.m.d.).
• Activitate, implicare în proces (hobby, joc, muncă ş.a.m.d.).
• Oameni, alte obiecte şi fenomene ale realităţii din jur, care stârnesc anumite stări emoţionale.
Urmări ale comportamentului adicţional
Comportamentul adicţional schimbă relaţiile cu persoanele apropiate. Exterior persoana rămâne aceeaşi, în „interiorul” lui locuieşte o personalitate adicţională cu logica sa, cu emoţiile sale, cu vaslorile sale.
La apariţia dependenţelor contribuielipsa unor limite concrete dintre membrii familiei, ce duce la neştirea obligaţiilor fiecăruia dintre membrii familiei. Şi dacă acel membru al familiei nu este în stare să facă faţă obligaţiilor pe care le are, de care se atârnă în cel mai conştiincios mod, apare senzaţia de vinovăţie, de care persoana încearcă să scape prin metode adicţionale. La toate acestea pot contribui particularităţile personale; traumele psihologice, mai ales cele din copilărie; încordarea emoţională a mamei, cât timp apare, se transmite către copil, lipsindu-l de simţul de siguranţă; particularităţile educaţiei din timpul copilăriei, care contribuie la fixarea asupra fricii, complexului de vinovăţie şi de inferioritate.
Mecanismul de fugă de realitate arată astfel: metoda aleasă de persoană a avut rezultatul aşteptat şi s-a întărit în conştient ca o soluţie care lucrează şi care asigură o stare bună. E mult mai uşor de repetat din nou şi din nou, de exemplu, consumarea alcoolului în situaţii grele. Mai apoi întâlnirea cu greutăţile, care necesită luarea unor decizii grele, automat este substituită cu metoda de evadare de probleme încercată odată, problema nerezolvată rămânând pe altă zi. Apare „viaţa dublă”, care constă din viaţa normală precedentă şi viaţa cu realizări adicţionale, acest fapt duce la schimbarea hotărârilor, motivărilor şi a sistemului de valori.
Particularităţile comportamentului adicţional la vârsta de adolescenţă
Motivul principal al comportamentului adolescenţilor, predispuşi la forme adicţionale de comportament, este fuga de la realitatea insuportabilă.
Însă cel mai des se întâlnesc cauze interioare, aşa ca retrăirea din cauza nereuşitelor şcolare şi conflictele cu părinţii, profesorii, colegii, simţul de senzaţia de singurătate, pierderea scopului vieţii... De la toate acestea adolescentul vrea să fugă, să înăbuşe şi să schimbe starea sa psihică, fie chiar şi pe un timp, însă în „direcţia potrivită”.
Viaţa personală, activitatea şcolară şi mediul înconjurător cel mai des pentru un adolescent apar în culori sumbre, întoarse, monotone.
Acestor copii nu le reuşeşte să găsească în realitatea din jur nici o sferă de activitate, care ar putea atrage atenţia şi să stârnească o reacţie emoţională. Şi doar după folosirea substanţelor psiho-active, ei ajung la simţul de ridicare fără a îmbunătăţi real situaţia. Ei sunt în grup, ei sunt acceptaţi şi înţeleşi.
Pe parcurs situaţia din micro şi macro mediul devine tot mai insuportabilă şi mai conflictuală. Aşa apar dependenţa şi mai mare şi respingerea de la autenticitatea realităţii.
Terapia comportamentului adcţional – în următoarele direcţii:
• Conştientizarea de către adict conţinutul şi sensul problemelor sale.
• Analiza surselor şi participarea persoanelor, care sunt legate de adict.
• Lămurirea caracterului conţinutului dependenţei, inclusiv analiza emoţiilor ascunse de vinovăţie, ruşine, înjosire. Analiza strategiei dependenţei (control, apărare, concurenţă).
• Conştientizarea faptului, că situaţia, în care a nimerit adictul, nu este una ieşită din comun şi el poate miza pe ajutor.
• Training emoţional, posibilitatea de a compara intimitatea şi calitatea emoţii; învăţarea adictului să poată analiza trecutul şi să regleze contactele interpersonale neformale cu înţelegerea faptului, că el poate primi o susţinere emoţională reală de la anumite persoane.
Irina Novac, psiholog-consultant la clinica Sancos.

duminică, octombrie 25, 2009

PERSONALITATEA SI DROGURILE

La începutul mileniului trei omenirea se confruntă cu un fenomen ce a luat o amploare nebănuită în urmă cu câţiva ani. Dacă în urmă cu un deceniu în România piaţa de desfacere a drogurilor se afla la un nivel scăzut, teritoriul ţării noastre fiind folosit mai mult pentru tranzit spre ţările occidentale, în prezent, în ciuda problemelor de natură socială şi economică, România a devenit un punct de atracţie pentru cei care vând iluzii şi distrug vieţi din ce în ce mai tinere. Realitatea este crudă, „moartea albă” este prezentă printre noi şi stă la pândă gata să-i înhaţe pe cei care şi-au pierdut busola, care nu mai au încredere în nimeni şi nimic şi care nu ştiu ce vor de la ei înşişi. Sunt tineri care s-au rătăcit sau care nu ştiu să se regăsească încă, să-şi dea un rost şi să-şi stabilească un rol în relaţiile cu ceilalţi şi cu propria viaţă
Desigur, sunt mulţi, foarte mulţi adolescenţi care se gândesc la cariera lor viitoare, la viaţa lor în comunitate, într-o posibilă familie sau într-un posibil colectiv de muncă. Sunt foarte mulţi adolescenţi care citesc, cercetează, caută, lucrează, învaţă pentru atingerea unor performanţe superioare, de excepţie. Sunt mulţi adolescenţi care îşi dau seama că viaţa înseamnă dăruire, angajare, responsabilitate, care ştiu că în viaţă sunt multe obstacole, proleme, dificultăţi şi că depăşirea fiecăreia dintre ele înseamnă o oportunitate a creşterii valorii lor intrinseci, a maturizării lor reale. Şi totuşi, din ce în ce mai mulţi tineri o iau pe calea de pe care cu greu se mai pot întoarce. Ceva îi îndeamnă să-şi distrugă viitorul şi să producă suferinţă celor apropiaţi şi de aceea sunt uşor de recrutat de către comercianţii de droguri .
Cauzele care îi împing pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe. Cei mai mulţi încep să consume droguri din pura curiozitate de a cunoaşte efectele pe care le au asupra lor sau din dorinţa de a avea noi senzaţii, noi trăiri, vor să atingă o anumită stare fizică şi psihică de bine, de exaltare şi de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teribilismul. Consumul de droguri poate fi incitant sau provocator. Unii sunt tentaţi să înfrunte riscurile fără a fi opriţi de cuvinte ca: „PERICOL” sau „MOARTE” . Dorinţa de afirmare în faţa grupului precum şi teama că vor fi respinşi, că vor fi izolaţi de către grup dacă refuză propunerile aşa-zişilor „iniţiaţi”, îi fac pe aceştia să nu ia în considerare riscurile la care se expun.
O altă cauză este presiunea grupului ; în funcţie de nivelul stimei lor de sine, de gradul de profunzime al idealului lor în viaţă, de raporturile cu familia, de rezultatele lor şcolare, de imaginea pe care o au despre sine şi pe care vor s-o creeze celorlalţi, adolescenţii au capacităţi diferite de rezistenţă la presiunea pe care anturajul lor o exercită. Este foarte important să ştii cum să spui „NU” ceea ce demonstrează că ai o personalitate puternică. Este important ca tinerii să fie ei înşişi chiar dacă ceilalţi gândesc diferit. Problemele în familie, la şcoală, cu prietenii, precum şi izolarea de colectivitate constituie o altă cauză care îi determină pe tineri să evadeze din realitate consumând droguri. Unii le consumă pentru a ascunde sau pentru a depăşi problemele zilnice pe care le au şi aici putem menţiona: divorţul părinţilor, abuzul sau indiferenţa părinţilor sau a şcolii.
Dacă elevul vede în relaţia cu educatorul sau cu părinţii un suport viguros şi constant în susţinerea şi dezvoltarea personalităţii sale, dacă se poate exprima pe sine însuşi, dacă relaţia dintre ei este autentic umană, atunci este puţin probabil ca el, adolescentul, să-şi dorească să respingă o asemenea realitate, să iasă „dincolo” de ea, să caute prietenia unor aşa-zişi „adevăraţi”prieteni, să caute bucurii iluzorii.
Trebuie să înţelegem că utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent şi temporar problemele. Acestea vor continua să existe şi chiar se pot agrava. Prin consumul de droguri, indiferent că acestea se numesc cocaină, heroină, canabis,LSD-25 sau chiar alcool, toxicomanul caută să atingă fericirea , caută depăşirea momentelor dificile, a singurătăţii, a excluderii. Toxicomanul vede în droguri soluţia de a accede la o bucăţică de viaţă în care timpul să nu mai conteze. Pentru o perioadă scurtă, efemeră, consumatorul cunoaşte „iluzia păcii, a calmului sau a forţei”. Dar după aceste „binefaceri” îşi fac apariţia şi efectele nedorite cum ar fi: dependenţa şi efectele toxice asupra sistemului nervos, asupra inimii sau a altor organe interne. La început, majoritatea drogurilor crează o trecătoare dispoziţie de bunăstare fizică, o senzaţie de euforie, o linişte sau o exaltare psihică dorite cu aviditate de indivizii care se dedau la consumul acestora.
Mai târziu, personalitatea consumatorului este puternic afectată; apar viziuni şi tulburări de comportament precum şi erori de percepţie şi de judecată pentru ca în final activitatea practică a toxicomanului să fie nulă, viaţa normală, dacă mai există aşa ceva, să dispară pentru totdeauna, carenţele morale precedă decăderea intelectuală. Apare şi se manifestă delincvenţa prin furturi, escrocherii, şantaj şi uneori acte de violenţă care pot merge până la crimă.
În final putem spune că tinerii care depind de mijloace exogene pentru a obţine senzaţia de împlinire şi pentru a scăpa de dificultăţi merită atenţia şi tot sprijinul nostru. O viaţă dependentă de drog nu poate fi decât un mod de trai jalnic, demn de compătimit, de aceea este important să fim întotdeauna atenţi pentru ca cei de lângă noi să nu fie nevoiţi să apeleze la droguri; să fie suficient să respecte , să discernă, să înceapă o acţiune, un proiect şi să le finalizeze considerând că orice problemă în viaţă este în fond o oportunitate de a demonstra lumii şi lor înşişi că au puterea de a nu se lăsa doborâţi de pericolele care pândesc la fiecare colţ de stradă şi că pot spune cu mândrie: „VIAŢA E PREA FRUMOASĂ PENTRU A FI TRANSFORMATĂ ÎN COŞMAR CONSUMÂND DROGURI”.
Eseu realizat de: PROF. MARIAN GĂLOIU
http://www.e-referat.net/referate/psihologie/personalitatea-si-drogurile

NU MA POT ABTINE ( FRUSTRARE SI ADICTIE)

Mi-am propus sa abordez problema adictiei, care cred ca afecteaza pe o mare parte dintre noi. Dat fiind ca este un subiect vast, nu-mi propun sa ating decat aspectele legate de relatia adictiei cu frustrarea si mecanismele psihice implicate. Mai intai este necesar sa precizam termenii. Adictia este acea dependenta fata de un obiect, o substanta sau o activitate, in lipsa careia o persoana traieste un disconfort major. Aceasta poate merge de la adictia fata de anumite alimente, pana la adictia fata de alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, jocuri pe computer sau internet. Frustrarea este o stare sau o senzatie provocata de absenta unui lucru dorit care ne creeaza satisfactie. Una dintre modalitatile comode de a “rezolva“ frustrarile o constituie gasirea unor substitute cat mai “ieftine” pentru placerile de care te simti privat, pentru ca nu-ti poti permite costurile necesare satisfacerii lor.
Desigur, frustrarea apare adesea in viata noastra, ba chiar este necesara in anumite cazuri pentru dezvoltarea noastra, atat ca indivizi, cat si ca societate. As indrazni sa afirm ca in istoria omenirii, frustrarea a fost unul dintre motoarele principale ale evolutiei, de la omul primitiv care a inceput sa-si fabrice unelte pentru a-si procura hrana si cele necesare traiului, pana la omul modern care fabrica masini, telefoane, calculatoare, etc., pentru a avea un standard de viata mai bun. Pe de alta parte au fost si perioade de foamete si lipsuri, care au produs maladii precum ciuma si holera, cauzand moartea unor populatii intregi.
Cand o persoana intelege necesitatea frustrarii si o accepta, daca aceasta nu-i pericliteaza viata, are un caracter adaptativ, fiind o premisa a dezvoltarii sale. Masura acceptarii frustrarii depinde de structura personalitatii si de experienta de viata a fiecaruia, radacinile aflandu-se si undeva in copilarie. Un copil care a fost invatat gradat cu diverse frustrari, in doze suportabile, va accepta frustrarea mai usor decat unul caruia i s-a oferit totul de-a gata, nu i s-a refuzat nimic, sau decat un copil care a fost frustrat foarte mult si brutal, ajungandu-se pana la lipsa hranei, a medicamentelor, jucariilor, etc. Poate ca nu intamplator incidenta drogurilor este mai puternica in randul tinerilor care provin din familii foarte bogate sau foarte sarace.
Astfel sunt persoane care sunt predispuse la dependenta de anumite lucruri care le provoaca placere, datorita gradului redus in care suporta frustrarea si gestioneaza relatia cu aceasta. Din pacate, varsta la care incep sa se manifeste aceste dependente este undeva in perioada adolescentei, cand nu exista suficienta maturitate si discernamant pentru a evalua consecintele ulterioare ale acestui comportament. La asta se adauga atitudinea unora dintre parinti, fireasca pe de o parte data fiind ingrijorarea lor, care interzic adolescentului accesul la aceste surse de “placere”, fara sa ofere in schimb acestuia suport suficient sau alte lucruri care sa le abata atentia de la factorii de risc (tutun, droguri, computer, alcool, etc.). Un alt context care favorizeaza aparitia si dezvoltarea adictiei este neglijenta unor parinti, datorata lipsei de timp sau altor factori, adolescentul atunci avand la indemana toate tentatiile oferite de catre anturajul acestuia sau de catre sursele de informare mass-media (Tv, internet, filme etc.), fara a fi insotit de catre o persoana matura care poate discerne sau pune limite cu blandete si fermitate in acelasi timp.
Aici deschid o paranteza referitoare la contextual social din prezent si la “explozia informationala” cu care ne confruntam. Acum, in Romania exista peste 10 posturi de Televiziune cu acoperire nationala, care emit aproape nonstop, situatia fiind asemanatoare si in privinta posturilor de radio. In urma cu 4 ani am participat la realizarea unui studiu de audienta TV, in calitate de operator de interviu si am constatat ca durata medie de vizionare a emisiunilor TV este de circa 7-8 ore pe zi, la un esantion reprezentativ pentru populatia Romaniei. Dar schimbarea cea mai radicala priveste domeniul computerelor si mai ales al Internetului. Rapida dezvoltare tehnologica si diversificarea serviciilor in domeniu au facut ca astazi aproape o treime din familiile ce locuiesc in capitala tarii, Bucuresti, sa aiba in folosinta un computer, iar accesul la Internet sa fie din ce in ce mai dorit de catre cei care folosesc computerul.
Al doilea aspect pe care il abordez se refera la asa numita societate de consum. Folosesc termenul de “consum” in sens larg, de la consumul la propriu al unui aliment, pana la consumul oricarui produs sau serviciu, cum ar fi consumul de mass-media sau consumul produselor de arta. Consumatorul de astazi din Romania este dotat in primul rand cu o telecomanda (cum am mai spus, circa 7-8 ore pe zi, cat durata medie de somn), adica are acces liber la informatie, fiind bombardat zilnic cu zeci de jurnale de stiri din care afla ce grozavii s-au mai petrecut pe Pamant si cu sute de reclame, care il indeamna sa consume, de la detergent la pampersi. Imi vine acum in minte o secventa dintr-o reclama la un hypermarket, in care se spune: “aici gasesti tot ce-ti doresti”. Oare intreaga planeta a devenit un imens hypermarket? Pe mine denumirea asta ma duce cu gandul la hipertrofie. De fapt, iei un carucior, intri ca intr-un oras imbelsugat cu sute de strazi, te plimbi printre mii de rafturi, iar prin fata ochilor iti defileaza sute de mii de produse care asteapta sa fie cumparate si tot felul de “superoferte”, care mai de care mai tentante. Si te grabesti, fiindca traim in vremea in care timpul inseamna bani, vezi mult, cumperi o mica parte si pleci. Nimic mai firesc. Nu stiu insa cum ramane cu dorinta, amintita in reclama. Rareori se intampla sa-ti doresti in mod special ceva si sa vii doar pentru acel lucru. Am impresia ca ceva din dinamica dorintei face ca atunci cand foarte multe lucruri potential dezirabile sunt la indemana ta, dorinta ta pentru ceva anume sa se diminueze mult.
Pe acest fond, acum face figura pentru mine problema alegerii, care constituie un moment important al contactului autentic cu sine si cu ceilalti, precum si o premisa a maturizarii Eului. In ultima perioada s-au relativizat mult valorile si criteriile de apreciere ale acestora, astfel incat reperele sunt din ce in ce mai instabile. Poate ca era fireasca dizolvarea anumitor dogme morale, religioase si culturale, care ingustau campul constiintei. Individul de astazi este mai liber, are mai multe orizonturi deschise, dar adesea este si mai dezorientat. Sau mai bine zis – in termeni Gestalt – figurile nu mai pot fi desprinse atat de usor de fond si atunci alegerea este mai dificil de facut. In acelasi timp, sunt promovate modele valorice de conjunctura, in special in mass-media vizuala, care are cel mai puternic impact asupra publicului. Emisiunile TV sunt pline de “vedete”, dornice de a-si etala “valoarea”, iar oamenii care au intr-adevar valoare (scriitori, savanti, artisti) au aparitii sporadice si la ore nepotrivite. Iar privitorul are de “ales” dintre vedete din sport (mai ales fotbalisti), din lumea show-bizului, oameni de afaceri, comedianti, politicieni si, mai nou, s-a incetatenit termenul de “vedeta de televiziune”. Nu doresc sa fac un proces de intentie mass-mediei, fiecare post de televiziune urmarindu-si propriul interes, adica sa aiba o audienta cat mai mare. Cred ca responsabilitatea se afla deopotriva si la celalalt “capat al telecomenzii”, la telespectator, care nu mai are rabdare sa vada sau sa asculte lucruri importante, “se muta” de pe un post pe altul, in dorinta de “a consuma” cat mai mult si mai repede din ceea ce i se ofera. Poate ca de aceea fast-food-urile au cunoscut o dezvoltare atat de rapida in ultimii ani.
Daca s-a spus ca sec. XX a fost secolul vitezei, iar cineva a indraznit sa afirme ca “sec. XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, eu risc sa spun ca, in ritmul asta, sec. XXI va trece neobservat, astfel ca urmasilor nostri s-ar putea sa li se para ca nici n-a fost. Serios vorbind, dictonul latin “carpe diem” (traieste clipa) s-ar putea transforma in ceea ce Mircea Eliade, istoricul religiilor, descria in anii 30, ca pe o inlocuire a faptului de a trai in lume cu faptul de a fi trait de lume, de evenimente. Individul nu-si mai alege propriul mod de viata, ci devine “o frunza in bataia vantului”. Imaginea pe care o am este aceea a unui om care este impins si tras de tot felul de lucruri din jurul sau, mai degraba decat sa se miste in armonie cu acestea.
In consecinta, in contextul actual, pentru persoanele predispuse catre adictie, este destul de dificil sa faca fata atator ispite, iar interdictia nu cred ca este varianta cea mai eficienta in asemenea situatii, fiindca duce la cresterea dorintei si doar amana pentru un timp problema. Eu nu m-am putut abtine sa scriu ce cred. Voi va puteti abtine?
Autor: Beches Viorel, psihoterapeut
bechesviorel@yahoo.com
Sursa: Revista PsihoLife

miercuri, octombrie 14, 2009

De la Marcel din Baia Mare

ZBORURILE
Prima data m-am nascut iarna,era decembrie,zapada si lumea cumpara cadouri. Oricat de anost ar fi,un oras renaste in pragul sarbatorilor de iarna,poleit cu globuri,beteala si luminite.Cu toate astea,cel mai mult urasc iarna.Probabil pentru ca in perioada in care beam rauri de alcool,imi era mai greu sa ajung acasa,impiedicat de frig si de gheata.Vara era bine,puteam ramane pe o banca,dormem 2-3 ore si apoi o luam de la capat. Parintii mei au divortat cand eu aveam 5 ani.Cauza era tot alcoolul,baut de tata.Am fost crescut de bunici intro comuna din judetul Cluj.Primii 4 ani de scoala ii fac in sat,apoi ma mut in Baia Mare cu mama. Din obisnuinta in fiecare vacanta ma reintorceam in sat la bunici.Eram un pusti normal,doar ca nu prea imi iesea tot ce visam,la 13 ani am vrut sa imi iau atestatul de prezentator,dar eram prea tanar.Dezamagit am inceput sa organizez si sa prezint celebrele disco-baluri din anii "80 in caminul cultural.Eram vedeta satului si bunicii ajutati de mama si de tata vitreg mi-au cumparat toata aparatura tehnica necesara.La 14 ani castigam intro saptamana cat bunicul(ceferist)intro luna.Am inceput sa beau,nu beam mult,eram la inceput ,dar beam.Asta se intampla numai la discoteca.Voiam sa fiu mai barbat,teribilism de copil si era si anturajul de asa natura.Trebuia sa merg la liceu.Am dat examen la liceul militar.La toate probele eram beat,asa ca nu am fost surprins sa aflu ca am cazut cu brio.Am intrat la un liceu din Baia Mare(examenele erau mai tarziu)si am continuat sa beau doar in timpul vacantelor,sau la traditionalele serate din liceu ca doar eram printre organizatori.In timpul liceului m-am inscris la un club de planorism-parasutism,am zburat 2 ani in Cluj si 1 an in Baia Mare.Nu mai beam decat iarna de frica sa nu fiu suspendat de la zbor.In timpul liceului din nefericire raman fara amandoi bunicii.Terminarea liceului ma gaseste in postura de absolvent beat.Chefuri,serenade,majorate,banchet toate erau ocazii de neiertat.Mai o bere un vin, o tuica devenisem expert.Si cu toate aceste betii,si nu erau putine,reusesc sa iau bacalaureatul.Ideea de a avea o cariera militara nu ma parasit.Cu cateva zile inainte de a merge la examenul scolii de ofiteri in aviatie,am avut prima intalnire cu doamna in negru.Aveam 18 ani,eram pe bicicleta,beat.A urmat o alta dezamagire,din cauza accidentului,in urma caruia m-am ales cu fractura de clavicula nu m-am putut prezenta la examen.Trebuia sa sustin si probe fizice,care aveau niste baremuri dificil de atins chiar si perfect sanatos,iar eu eram cu un umar in pioneze.Au veni apoi ordinele de incorporare,pentru ca am practicat planorism,am fost chemat de UM din Buzau,dar nu am vrut sa merg,zborul era viata mea si m-ar fi durut sa calc parasute pentru altii,eu nu aveam voie sa sar din cauza accidentului.Pana la urma m-am dus voluntar,am mers la comisariat si in cateva ore am primit ordin de a ma prezenta la o unitate din cadrul Ministerului de Interne din Bucuresti.Ce a urmat?un chef de zile mari,in care fiind pulbere am reusit sa pierd trenul,iar cind am ajuns in Bucuresti eram cu mainile in buzunar,valiza imi fusese furata.Am continuat sa beau si in armata,iesirile in oras,permisiile,concediul toate erau motive pentru un pahar.Ma imbatam rar si beam serios.dar eram rezistent.In decembrie 1985 vine liberare,chiar intre sarbatorile de iarna,alte chefuri alte betii.Ma angajez intro mare intreprindere fac un curs de specializare.Ma casatoresc iar dupa un an se naste fiul nostru.Beam foarte mult in aceea perioada,cinci ore am baut cu colegii,era obisnuita halta de dupa serviciu.Habar nu am cat am turnat in mine,am incercat de multe ori sa dau filmul inapoi dar nu am reusit.Ajuns acasa,ma joc cu copilu,apoi fara nici o explicatie ii dau copilu sotiei ii spun La Revedere si sar de la etajul 4(da patru).Nici psihiatrii nici psihologii nu au reusit sa afle motivul,nu ma certasem cu nimeni,ma intelegeam bine cu sotia,asta chiar daca beam eram un om linistit si aduceam banii in casa ,castigam bine in aceea perioada.un motiv exista,alcoolul.Era iunie 1987 aveam aproape 23 de ani si totul sa-r fi putut termina atunci.Am stat mult in spital peste 4 luni am fost dus pe toate sectiile mai putin la ginecologie si pediatrie.In urma caderii am ramas fara un rinichi,mi-a fost afectat un picior si multe alte complicatii.Cand am intrat in spital aveam 87 de kg si am iesit cu 49.La externare in drum spre casa m-am intalnit cu un coleg care inmarmurit a banguit livid"Da n-ai..?"Nu,n-am murit,sunt viu nu sunt o fantoma,I-am raspuns.Viata a continuat cu controale psihiatrice si betii de pomina inca nu mainvatasem minte.In 1989 faceam revolutie dar revolutia se terminse am fost luat de militie(era pe atunci) si dus la spital in Sighet renumit spital de bolnavi psihici.In 1990 ma transfer cu serviciul la un spital!.Nici un alcoolic nu va putea afirma cu certitudine cand a inceput declinul.Ajunsesem sa ma internez anual la psihiatrie pentru dezalcolizare.Beam cate 4-5 zile intruna,eram beat si de cate 5 ori pe zi,apoi ma opream cateva luni si iar incepeam si tot asa pana cand?.Directorul spitalului,unde culmea lucram si care era medic psihiatru ma pus sa aleg"intre alcool si serviciu".Am renuntat la alcool am obtinut permisul de conducere si am urmat si o scoala tehnica.Dar iar am inceput cu betiile,si pana la urmatoarea intalnire cu moartea nu a mai fost mult.Eram in masina,singur,la intrarea in oras,si ce cautam acolo? nu stiu dar stiu ca eram manga de beat.Am iesit de pe carosabil cu masina si am sarit peste un sant.Se zice ca betivii au un DUMNEZEU a lor,eu il am si l-am avut cu mine.Nu am patit aproape nimic,cateva zgarieturi in schimb masina era un morman de fiare.In urma acestei intamplari iar am renuntat o perioada la alcool.Sa nu bei deloc inseamna pentru unii o eternitate,pentru mine era doar o pauza mai lunga,ziceam ca sunt bine,m-am vindecat,nu mai depind de alcool.Puteam sa beau si eu o bere acolo ca tot omul.Acea bere a fost scanteia care a aprins focul altor sapte luni de betii.Nu m-am oprit decat intrun stalp,la propriu.Impactul a fost atat de violent incat stalpul a intrat pana la parbriz.Accidentul s-a intamplat chiar in oras,bine ca nu a fost nimeni in preajma altfel cine stie ce tragedii as fi generat.M-am uitat in jur iar am vazuto pe "doamna in negru"dar si de date asta eu am scapat,dar masina nu.Se spune ca pisica are sapte vieti,eu cate oi fi avand?Dar mi-a ajuns,de data asta decizia mea este definitiva.Cu ajutorul unui bun prieten,asistent la psihiatrie,am luat legatura cu Asociatia Alcoolicilor Anonimii,si din 2000 sunt cu ei.Cu toata rusinea si regretul,trebuie sa spun ca in 2004 cand aveam 4 ani de abstinenta am recazut,dar din fericire pentru foarte scurt timp si de data asta fara nici o intamplare.Va multumesc

marți, octombrie 13, 2009

Sa ne mai descratim fruntile...macar din cand in cand!

FILOZOFII:
Daca intr-o zi femeia pe care-o iubesti ti-e infidela si iti trece prin cap sa te arunci de pe balcon, adu-ti aminte ca ai doar coarne, nu si aripi.
Bunica mea a fost o femeie dura. A ingropat trei soti, cu toate ca doi dintre ei doar motaiau.
Inteligenta ma urmareste mereu,dar eu sunt mai rapid.
Fugi de tentatii dar incet, sa te poata ajunge.
Alcoolul omoara incet-incet. Nu conteaza, te grabesti?
Nevasta este persoana care este mereu langa noi sa ne ajute in rezolvarea marilor probleme pe care nu le-am fi avut daca n-ar fi fost langa noi.
Sexul e ca jocul de carti: daca n-ai o partenera buna, mai bine ai avea o mana buna.
O dieta echilibrata inseamna cate o prajitura in fiecare mana.
Nu lua niciodata un somnifer si un laxativ in aceiasi seara.
Mersul la biserica nu te face credincios, asa cum statul intrun garaj nu te face masina...
Judecata buna vine in urma experientelor rele, iar acestea vin in urma judecatii rele.
Experienta este un lucru minunat: iti permite sa recunosti o greseala atunci cand o repeti.
Este mai usor sa obtii iertarea decat permisiunea.
Constiinta este aceea care sufera atunci cand restul partilor fiintei tale se simt atat de bine.
Greutatea normala: nu trebuie sa cantaresti mai mult decat frigiderul tau.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii - nu li se intampla prea des.
Daca trebuie sa alegi intre doua rele - alege-l pe cel pe care nu l-ai mai incercat pana atunci.
Nu testa niciodata adancimea apei cu ambele picioare.
Dragostea eterna dureaza 3 ani.
Nu te baga in lumea drogurilor; suntem si asa destul de multi .
A avea constiinta curata inseamna a avea memorie proasta.
Cel care se naste sarac si urat are mari sanse ca atunci cand o sa creasca sa isi dezvolte ambele calitati.

vineri, ianuarie 02, 2009

De ce este necesara consilierea psihologica in alcoolism

In ultima vreme am primit tot felul de semnale de la clientii mei care au avut probleme cu alcoolul ,care mi-au dovedit ca am avut dreptate . Consilierea individuala facuta inaintea celei de grup da rezultate neasteptate . Si asta pentru ca de fapt alcoolul a fost un substitut al unor carente afective , sau consecinta unor probleme nerezolvate din trecut . Numai dupa rezolvarea problemelor care dusesera la alcool i-a ajutat sa-si descopere resursele pentru a lupta cu acest flagel . Si nu cred ca exista satisfactie mai mare pentru un psiholog decat sa primeasca mesaje de multumire de la familiile carora li s-a redat linistea .
,,Sunt primele sarbatori pe care le-am putut petrece cu bucurie in familie, asa cum n-o mai facusem de ani de zile" imi scrie o sotie, al carei sot a avut probleme cu alcoolul ani de zile . ,,Au fost ani cand eu si copiii eram alungati din casa dupa ce el bea un pahar in plus...nu speram sa mai putem trai linistiti impreuna ...si totusi minunea s-a intamplat.." imi scrie alta .
Deci fratilor se poate ...alcoolul nu-i un dusman ce nu poate fi invins . Sotiile, mamele, surorile , familiile in general pot fi un sprijin important pentru psihologul ce-l ajuta pe individ sa constientizeze ce multe lucruri sunt importante in viata , ca a trai frumos si sanatos este o arta pe care o putem manui cu dibacie. Totul e sa vrem ...Daca altii au reusit , noi de ce nu ?
Psiholog consilier familie-cuplu , Niculina Ciuperca