De la Marcel din Baia Mare

ZBORURILE
Prima data m-am nascut iarna,era decembrie,zapada si lumea cumpara cadouri. Oricat de anost ar fi,un oras renaste in pragul sarbatorilor de iarna,poleit cu globuri,beteala si luminite.Cu toate astea,cel mai mult urasc iarna.Probabil pentru ca in perioada in care beam rauri de alcool,imi era mai greu sa ajung acasa,impiedicat de frig si de gheata.Vara era bine,puteam ramane pe o banca,dormem 2-3 ore si apoi o luam de la capat. Parintii mei au divortat cand eu aveam 5 ani.Cauza era tot alcoolul,baut de tata.Am fost crescut de bunici intro comuna din judetul Cluj.Primii 4 ani de scoala ii fac in sat,apoi ma mut in Baia Mare cu mama. Din obisnuinta in fiecare vacanta ma reintorceam in sat la bunici.Eram un pusti normal,doar ca nu prea imi iesea tot ce visam,la 13 ani am vrut sa imi iau atestatul de prezentator,dar eram prea tanar.Dezamagit am inceput sa organizez si sa prezint celebrele disco-baluri din anii "80 in caminul cultural.Eram vedeta satului si bunicii ajutati de mama si de tata vitreg mi-au cumparat toata aparatura tehnica necesara.La 14 ani castigam intro saptamana cat bunicul(ceferist)intro luna.Am inceput sa beau,nu beam mult,eram la inceput ,dar beam.Asta se intampla numai la discoteca.Voiam sa fiu mai barbat,teribilism de copil si era si anturajul de asa natura.Trebuia sa merg la liceu.Am dat examen la liceul militar.La toate probele eram beat,asa ca nu am fost surprins sa aflu ca am cazut cu brio.Am intrat la un liceu din Baia Mare(examenele erau mai tarziu)si am continuat sa beau doar in timpul vacantelor,sau la traditionalele serate din liceu ca doar eram printre organizatori.In timpul liceului m-am inscris la un club de planorism-parasutism,am zburat 2 ani in Cluj si 1 an in Baia Mare.Nu mai beam decat iarna de frica sa nu fiu suspendat de la zbor.In timpul liceului din nefericire raman fara amandoi bunicii.Terminarea liceului ma gaseste in postura de absolvent beat.Chefuri,serenade,majorate,banchet toate erau ocazii de neiertat.Mai o bere un vin, o tuica devenisem expert.Si cu toate aceste betii,si nu erau putine,reusesc sa iau bacalaureatul.Ideea de a avea o cariera militara nu ma parasit.Cu cateva zile inainte de a merge la examenul scolii de ofiteri in aviatie,am avut prima intalnire cu doamna in negru.Aveam 18 ani,eram pe bicicleta,beat.A urmat o alta dezamagire,din cauza accidentului,in urma caruia m-am ales cu fractura de clavicula nu m-am putut prezenta la examen.Trebuia sa sustin si probe fizice,care aveau niste baremuri dificil de atins chiar si perfect sanatos,iar eu eram cu un umar in pioneze.Au veni apoi ordinele de incorporare,pentru ca am practicat planorism,am fost chemat de UM din Buzau,dar nu am vrut sa merg,zborul era viata mea si m-ar fi durut sa calc parasute pentru altii,eu nu aveam voie sa sar din cauza accidentului.Pana la urma m-am dus voluntar,am mers la comisariat si in cateva ore am primit ordin de a ma prezenta la o unitate din cadrul Ministerului de Interne din Bucuresti.Ce a urmat?un chef de zile mari,in care fiind pulbere am reusit sa pierd trenul,iar cind am ajuns in Bucuresti eram cu mainile in buzunar,valiza imi fusese furata.Am continuat sa beau si in armata,iesirile in oras,permisiile,concediul toate erau motive pentru un pahar.Ma imbatam rar si beam serios.dar eram rezistent.In decembrie 1985 vine liberare,chiar intre sarbatorile de iarna,alte chefuri alte betii.Ma angajez intro mare intreprindere fac un curs de specializare.Ma casatoresc iar dupa un an se naste fiul nostru.Beam foarte mult in aceea perioada,cinci ore am baut cu colegii,era obisnuita halta de dupa serviciu.Habar nu am cat am turnat in mine,am incercat de multe ori sa dau filmul inapoi dar nu am reusit.Ajuns acasa,ma joc cu copilu,apoi fara nici o explicatie ii dau copilu sotiei ii spun La Revedere si sar de la etajul 4(da patru).Nici psihiatrii nici psihologii nu au reusit sa afle motivul,nu ma certasem cu nimeni,ma intelegeam bine cu sotia,asta chiar daca beam eram un om linistit si aduceam banii in casa ,castigam bine in aceea perioada.un motiv exista,alcoolul.Era iunie 1987 aveam aproape 23 de ani si totul sa-r fi putut termina atunci.Am stat mult in spital peste 4 luni am fost dus pe toate sectiile mai putin la ginecologie si pediatrie.In urma caderii am ramas fara un rinichi,mi-a fost afectat un picior si multe alte complicatii.Cand am intrat in spital aveam 87 de kg si am iesit cu 49.La externare in drum spre casa m-am intalnit cu un coleg care inmarmurit a banguit livid"Da n-ai..?"Nu,n-am murit,sunt viu nu sunt o fantoma,I-am raspuns.Viata a continuat cu controale psihiatrice si betii de pomina inca nu mainvatasem minte.In 1989 faceam revolutie dar revolutia se terminse am fost luat de militie(era pe atunci) si dus la spital in Sighet renumit spital de bolnavi psihici.In 1990 ma transfer cu serviciul la un spital!.Nici un alcoolic nu va putea afirma cu certitudine cand a inceput declinul.Ajunsesem sa ma internez anual la psihiatrie pentru dezalcolizare.Beam cate 4-5 zile intruna,eram beat si de cate 5 ori pe zi,apoi ma opream cateva luni si iar incepeam si tot asa pana cand?.Directorul spitalului,unde culmea lucram si care era medic psihiatru ma pus sa aleg"intre alcool si serviciu".Am renuntat la alcool am obtinut permisul de conducere si am urmat si o scoala tehnica.Dar iar am inceput cu betiile,si pana la urmatoarea intalnire cu moartea nu a mai fost mult.Eram in masina,singur,la intrarea in oras,si ce cautam acolo? nu stiu dar stiu ca eram manga de beat.Am iesit de pe carosabil cu masina si am sarit peste un sant.Se zice ca betivii au un DUMNEZEU a lor,eu il am si l-am avut cu mine.Nu am patit aproape nimic,cateva zgarieturi in schimb masina era un morman de fiare.In urma acestei intamplari iar am renuntat o perioada la alcool.Sa nu bei deloc inseamna pentru unii o eternitate,pentru mine era doar o pauza mai lunga,ziceam ca sunt bine,m-am vindecat,nu mai depind de alcool.Puteam sa beau si eu o bere acolo ca tot omul.Acea bere a fost scanteia care a aprins focul altor sapte luni de betii.Nu m-am oprit decat intrun stalp,la propriu.Impactul a fost atat de violent incat stalpul a intrat pana la parbriz.Accidentul s-a intamplat chiar in oras,bine ca nu a fost nimeni in preajma altfel cine stie ce tragedii as fi generat.M-am uitat in jur iar am vazuto pe "doamna in negru"dar si de date asta eu am scapat,dar masina nu.Se spune ca pisica are sapte vieti,eu cate oi fi avand?Dar mi-a ajuns,de data asta decizia mea este definitiva.Cu ajutorul unui bun prieten,asistent la psihiatrie,am luat legatura cu Asociatia Alcoolicilor Anonimii,si din 2000 sunt cu ei.Cu toata rusinea si regretul,trebuie sa spun ca in 2004 cand aveam 4 ani de abstinenta am recazut,dar din fericire pentru foarte scurt timp si de data asta fara nici o intamplare.Va multumesc