luni, noiembrie 16, 2009

Indienii Huron din America de Nord au un mit despre originea tutunului.

Se spune cã odatã a fost o foamete mare si ca întreg pãmântul era neroditor. Dupã multe rugãciuni, Marele Spirit a trimis o fecioarã fãrã straie sã facã pãmântul din nou roditor si sã salveze oamenii. Ea a atins pãmântul cu mâna stânga si acolo au rãsãrit cartofii si pãmântul a devenit fertil. Apoi l-a atins cu mâna dreaptã si acesta a dat nastere vegetatiei si porumbului. S-a asezat si pe tot pãmântul rãmas a încoltit tutunul. Existã douã interpretãri ale acestei legende:
(1) ca tutunul a fost un dar pentru minte, asa cum cartofii si porumbul au fost pentru stomac
(2) ca tutunul a fost un mesaj (sau un blestem), ce aratã ca darurile zeilor nu sunt nelipsite de pret.
Oricare i-ar fi fost originea, tutunul era extrem de folosit de cãtre amerindieni la vremea la care sosea Columb. În secolul al XVI-lea doi capitani de vas au convins trei amerindieni sã-i însoteascã la Londra. Acestia îsi fãcuserã rezerve serioase de tutun pentru perioada cãlãtoriei, iar unii dintre marinari l-au încercat, le-a plãcut si au realizat cã le este foarte greu sã renunte la el. Pentru a-si satisface propriile nevoi marinarii si exploratorii au plantat terenuri în Africa, Europa si America. Echipajul lui Magellan a lãsat seminte în porturile din Philippine, precum si în alte porturi. Nemtii au adus tutunul de la hotentoti (bosimanii si populatia Bantu din Africa), iar portughezii l-au luat de la polinezieni.Curând, oriunde mergeau navigatorii, tutunul îi astepta si pe la începutul secolului al XVII-lea micile parcele deveniserã mari plantatii, extinse peste tot în lume. Navigatorii fumau oriunde ar fi crescut acesta, asa cã plantatiile s-au extins si mai mult. Ca o boalã contagioasã, fumatul s-a extins de la un numãr mic de indivizi la întreaga populatie. Consumatorii au înteles rapid ceea ce amerindienii stiau de generatii: o datã ce ai început, este greu sã renunti. Tutunul nu poate fi folosit doar la fumat; el se poate si mesteca sau poate fi transformat în pulbere si inhalat sub forma de "prizã". Consumarea plantei neprelucrate sau a frunzelor sale nu este suficientã pentru destindere sau plãcere si nici o altã substantã nu este un substitut adecvat. Pe mãsura ce tutunul pãtrundea în tot mai multe tãri, se lupta împotriva sa aproape întotdeauna, considerat fiind nociv si imoral. Încercãrile de a-i restrânge utilizarea nu au fãcut decât ca tutunul sã devinã mai valoros, iar aplicarea de taxe a încurajat contrabanda. Tutunul a fost folosit adesea ca monedã de schimb datoritã valorii sale ridicate. În cele din urmã, factorii economici au primat pentru mai marii lumii, ajungându-se la câstiguri importante din taxele mai sus mentionate în tãri ca Marea Britanie, Italia, Franta, Rusia, Prusia si mai târziu în Statele Unite. Pe mãsura ce guvernele s-au convins de pericolul folosirii sale, membrii acestora au majorat taxele, simtindu-se astfel cu constiinta împãcatã, asigurându-si totodatã venituri de milioane de dolari. Rãspândirea tutunului, ca si a alcoolului, este rezultatul unui tip de comportament care nu putea fi eliminat nici prin lege, nici prin aplicarea de taxe si nici prin bula papalã. Ravagiile provocate de sifilisul introdus în Lumea Nouã de catre omul alb, pãlesc în comparatie cu numãrul de decesuri si de boli cauzate de tutun în întreaga lume.S-ar putea spune cã astfel, indienii s-au rãzbunat.

Utilizarea in scop medical a nicotinei
Tutunul a fost folosit in cele mai diferite timpuri in tratamentul durerilor de cap, al astmului, gutei, durerilor de urechi, travaliului si chiar cancerului. Diferitele sale efecte in ceea ce priveste comportamentul au fost de asemenea observate.Era folosit de cãtre cãlugãri pentru a inhiba pornirile sexuale, desi Kant privea tutunul ca pe un excitant sexual. Studiile stiintifice asupra fumatului relevã faptul cã multe dintre primele afirmatii referitoare la beneficiile tutunului se bazeazã pe observatii adevãrate. Fumatul este un mod convenabil pentru oameni de a-si regulariza starea sau sentimentele si aduce unele beneficii in controlul asupra greutãtii. Nicotina are cu certitudine si efecte terapeutice, dar largul spectru de efecte dãunãtoare asupra organismului ne face prevãzãtori in aprobarea ei in scopuri terapeutice. In acceptia sa de medicament “auto-administrat” tutunul este foarte convenabil, este legal, relativ ieftin si usor de gãsit. Poate fi folosit aproape oriunde, cantitatea (doza) poate fi controlatã cu usurintã, iar sistemul de administrare convenabil.Tutunul pãtrunde in sânge la câteva secunde de la inhalarea fumului, unde nicotina are efect imediat asupra stãrii de anxietate, de plictisealã sau asupra stresului. Este evident faptul cã fumãtorii folosesc tutunul pentru a-si controla stãrile si emotiile. Este doar o aparentã faptul cã efectele fumatului sunt variate si cã efectele pe termen scurt sunt benefice. Pe termen lung fumatul este nociv pentru sãnãtate si scurteazã sansele de viatã. Insã intelegerea avantajelor poate oferi rãspunsuri la intrebarea “de ce se fumeazã?” si evidentia faptul cã dincolo de avantaje existã efecte secundare care trebuie avute in vedere ulterior dacã se doreste ca tratamentul sã fie pe deplin reusit.
Dependenta de nicotinã
Dupã ce se supune unui proces de recoltare si prelucrare, nicotina este un produs disponibil intr-un sistem foarte avantajos de distribuire, sub formã de tigãri de foi, tigarete, tutun de mestecat sau de prizat.
Sir Francis Bacon este primul care evidentiazã, in secolul al XVI-lea, faptul cã nicotina creeazã dependentã. Mult timp, s-a bãnuit cã tutunul este un drog a cãrui folosire poate duce cu usurintã la aparitia exceselor si cã nicotina era substanta care le provoca. Controversa a rãmas puternicã pânã foarte de curând.Nicotina ajunge la creier mult mai rapid atunci când este inhalatã, decât atunci când este administratã intravenos. Este foarte usor absorbitã prin membranele subtiri ale cavitãtii bucale si ale nasului si este la fel de eficientã când este folositã sub formã de tutun masticabil sau prizã. Ca si in cazul morfinei si heroinei, aparenta tolerare a substantei de cãtre organism duce la folosirea ei crescândã, “doza” rãmânând apoi stabilã pe o lungã perioadã de timp. Oprirea consumului drogului pe o scurtã perioadã de timp conduce la crearea unei stãri de discomfort si la accentuarea dorintei de a-l consuma. Se abuzeazã adesea de droguri atunci când nu este sesizatã o dependentã fizicã evidentã. Oricum, multe droguri provoacã neplacere si discomfort in perioade de abstinentã, iar nicotina nu face exceptie. Studiile fãcute atât pe subiecti umani, cãt si pe animale au arãtat cã efectul pe care il are nicotina asupra organismului este suficient pentru a determina un consum sustinut. Aceasta nu inseamnã cã trebuie ignoratã importanta factorilor de ordin cultural si social. Ceea ce conteazã cu adevãrat este faptul cã efectele pe care le produce, fac din nicotinã o substantã idealã pentru a produce dependentã si a conduce la excese, mai ales dacã avem in vedere faptul cã este atât de usor de procurat. Tot in urma studiilor s-a constatat cã fumatul este o actiune in urma cãreia fumãtorul devine dependent de drogul numit nicotinã.
Efectele nicotinei asupra organismului

Când nicotina este inhalatã in plãmâni, fluxul sangvin arterial preia aceastã substantã si o transportã cãtre creier intr-un interval de zece secunde. Atât in cazul femeilor, cãt si al bãrbatilor, rãspândirea tuturor afectiunilor respiratorii cronice (bronsita, astm, afectiuni respiratorii) este strâns legatã de nivelul fumatului. Este un fapt cert cã fumatul poate afecta anumite aspecte ale sexualitãtii femeiesti. Fumatul a mai mult de o jumãtate de pachet de tigãri pe zi este asociat cu un numãr ridicat de cazuri de infertilitate si sterilitate. Ciclul menstrual neregulat are o cotã ridicatã printre fumãtoare, numãrul potential de ani fertili este redus, iar menopauza se produce mai devreme. Aproximativ 129.000 de oameni mor in fiecare an din cauza cancerului provocat de fumat. Numãrul de cazuri de femei bolnave de cancer pulmonar este mult crescut de când si numãrul fumãtoarelor este in crestere. Fumatul este, de asemenea, cauza principalã in aparitia cancerului laringian, al gurii si al esofagului. Contribuie la aparitia cancerului vezicii urinare, a pancreasului si a rinichilor. Fumatul tigãrilor sau a pipei este adesea implicat in cancerul pulmonar, al gurii si esofagian. Bolile pulmonare cronice se situeazã pe locul al cincilea in ierarhia cauzelor cazurilor de deces din Statele Unite. In anul 1980, 55.000 au murit din cauza afectiunilor pulmonare. Mai mult de sapte milioane de americani suferã in acest moment de bronsitã cronicã si aproape trei milioane de enfizem pulmonar. Afectiunile coronariene ale inimii reprezintã motivul principal al deceselor in Statele Unite, detinând o cotã de 750.000 decese pe an.Fumatul este unul dintre cei trei factori de risc major in afectiunile coronariene ale inimii, celelalte douã fiind tensiunea ridicatã si colesterolul mãrit. Dintre toate sursele generatoare de boli sau moarte in Statele Unite ale Americii, fumatul este prima care trebuie opritã.
Copiii nãscuti de cãtre mame fumãtoare cântãresc in medie cu 300 de grame mai putin decât cei ai unei nefumãtoare. Acest fapt este unul foarte important, deoarece greutatea la nastere este determinantã pentru evolutia ulterioarã a copilului. Se pare cã aceastã scãdere a greutãtii este legatã de cantitatea mai micã de oxigen pe care o primeste fãtul intrauterin. Un alt efect este acela al mãririi posibilitãtilor de avort spontan. De fapt, acest risc este dublu in cazul fumãtoarelor. Existã, de asemenea, o mare varietate de complicatii posibile in timpul sarcinii si al travaliului, risc de hemoragii si de declansare prematurã a nasterii. De asemenea, existã o legãturã certã intre fumat si cazurile de moarte infantilã. Copiii nãscuti din mame fumãtoare se pot dezvolta mult mai incet, sunt predispusi disfunctiilor cerebrale, pot avea o dezvoltare psihicã nearmonioasã si o inteligentã sub medie. Fumatul este, in plus, un important factor de risc pentru stãri de mare agitatie la copii. Faptul cã nu se iau din timp masuri pentru protejarea copilului este un factor de risc pe care mama si-l asumã, iar responsabilitatea acesteia este, cu certitudine, ridicatã. Chiar dacã fumatul nu duce neapãrat la malformatii ale fãtului/copilului, este un factor de risc ce poate fi evitat si responsabilitatea mamei este, intr-adevãr, mare.