marți, noiembrie 03, 2009

ma mai gandesc


“Nu stiu altii cum sunt,insa eu unul cand ma gandesc…” Ion Creanga:”Amintiri din copilarie”.

$

Eu personal probabil ca as fi continuat sa beau cu ocaua mare,daca nu mi-as fi dat seama ca vinovatia mea fata de celalalt ma face sa ma simt vinovat in fata mea insumi,…in sinele meu inchis,…si asta nu numai pentru ca beam,ci mai degraba beam pentru ca sa nu ma mai simt asa. Ma refer la alte aspecte ale existentei personale,ci nu numai-sau nu neaparat-la bautul meu abuziv propriu-zis. Nasoala treaba,…mai ales cand alcoolul nu mai ajuta la nimic. Nici tu sa uiti,nici sa treci peste,atata timp cat nici nu poti sa-ti dai intru totul dreptate,nici n-ai cum sa-ti rascumperi greseala,si nici nu poti sa uiti ceea ce poate ca ti-ai dorit sa uiti. Dupa ce am renuntat la consum,am dat de alte abuzuri,…diverse. N-am facut nici un efort sa mi le amintesc,…ba dimpotriva,abuzurile au iesit la iveala-de data asta- nestingherite. Posibil ca asta sa fi avut in vedere filozoful grec care sustinea ca e mult mai bine sa suporti raul facut de altul decat sa-l comititi tu. Simti c-ai gresit-si in felul asta ti-ai gresit tie insuti-dar nu prea poti si nici nu vrei sa aflii de ce si exact cum ? Cui ii convine sa se simta vinovat in fata cuiva de rang mai mic sau mai mare? Darami-te sa-si mai si recunoasca public vinovatia/daca nu e fortat de imprejurari sa o faca? Conflictul acesta cu sinele launtric propriu da un simtamant de jena si penibilitate in relatie cu altii. Ar putea fi chiar “rusinos”. Efectul usor sesizabil este agresivitatea,fie ea launtrica sau manifestata,fie ea asupra celuilalt,fie asupra propriei persoane. Sincer vorbind,eu n-am de unde sa stiu cat de timorat ar putea sa fie cel care mie mi s-ar putea parea ca isi da aere de superioritate. Dar nici nu ma intereseaza sa aflu. Pasii zic ca singura solutie e sa recunosti si sa incerci sa indrepti si sa repari acolo unde inca se mai poate,fara insa a face un rau si mai mare decat cel ce a fost déjà savarsit. Pentru asta insa se cere sa fii lucid,adica treaz. Asa si incepe de fapt toata treaba:”singura cerinta” este sa-ti doresti sa fii si sa te mentii treaz,adica lucid si constient in acelasi timp. Numai ca,eu personal n-as fi avut cum sa ma simt confortabil in abstinenta,si sa ma si pot purta natural si firesc pe trezie pana ce nu mi-am facut un inventar al propriei persoane. De fapt,precizarea care vine textual se refera la “un inventar moral amanuntit”, lucru care nu ar putea fi facut decat in legatura cu “celalalt”,in cadrul unor diverse relatii umane,omenesti. Din cate mi-a fost dat mie sa inteleg nici unul dintre oameni n-ar putea-chiar daca ar vrea- sa fie cu totul sincer fata de un altul,pana ce nu reuseste sa fie absolut sincer cu sine insusi. Deci-pentru rezolvarea unor probleme personale delicate,care ar putea presupune solutii initial dureroase- trebuie sa fii lucid si treaz. Asta ar putea fi valabil pentru cineva care s-a gandit macar o data in viata sa repare cate ceva din greselile pe care le-a facut,sau macar sa nu mai comita altele la fel. Sau macar sa nu-i mai lase pe copiii lui/sau ai ei sa comita altele”la fel”. Nu prin constrangere,ci prin constientizare. In ciuda consecintelor evidente,nu se stie prea bine -eu cel putin nu-mi pot da seama de la bun inceput- unde,cand si fata de cine am gresit,dar exista o filozofie conform careia orice esec se poate transforma intr-un mod constructiv in ceva folositor,prin constientizarea-fara frica-a cauzelor si a efectelor. Exista si o indrumare in acest sens,din aproape in aproape,ca de la om la om. Astea toate functioneaza intre oameni care au o problema asemanatoare,in ciuda faptului ca fiecare si-ar putea vedea problema altfel. Poate ca si pentru asta este recomandat propriul scris pe hartie,cu caracter-cel putin initial-“secret”. Dificultatea-in existenta personala a fiecaruia- vine din faptul ca ”celalalt” ar putea fi oricare alta persoana din viata reala,cotidiana. Consiinta de grup exista peste tot : acasa,in familie,in bloc,pe scara,pe strada,in trafic,la sedinta,in birou sau in atelier,la servici,etc. De aici si reglementarile rutiere sau regulamentele de ordine interioara. Vinovati si tapi ispasitori sunt peste tot. Unora le pasa,altora chiar nu le pasa de loc-cel putin asa mi se pare mie-si nici macar n-au nevoie sa bea pentru asta. Majoritatea cetatenilor se opresc instinctiv dintr-un baut/sau din “altceva” ce ar putea degenera in consecinte imprevizibile. Asta mie imi lipseste,desi mi-am dorit/si chiar am incercat intotdeauna sa fiu un bun cetatean. Uneori am si reusit. Dar nu intotdeauna. Asa ca…”Da capo al fine” $:I

Astazi imi reamintesc ca Dumnezeu este interesat mai degraba in evolutia generala a constiintei prin constientizarea umana lucida si onesta decat de faptul ca eu as putea sau nu sa beau ca un om normal,adica (sa beau/sa fiu) normal,mk

Niciun comentariu: