Drogurile si alcoolul

AlcoolulBăuturile alcoolice au fost folosite aproape in intreaga lume, incă din timpuri străvechi.Există consemnări ale folosirii acestora de către vechile civilizatii incă din anul 6.000 i.Hr. Producerea vinului isi are originea in Orientul Mijlociu, unde vita-de-vie dădea roade fără ingrijiri speciale. Vechiul Testament ii atribuie lui Noe plantarea primei culturi de vită-de-vie, considerându-l si prima persoană care s-a imbătat. In orasul sumerian Nippur, berea si vinul erau folosite ca băuturi tonice in scop medical si incă din anul 2.000 i.Hr. manifestarile religioase ale vechilor egipteni si ale asirienilor includeau petreceri la care se consumau băuturi alcoolice si care durau zile de-a rândul. Unul dintre cei mai populari zei egipteni, Osiris, era considerat a fi primul cultivator al vitei-de-vie si cel ce produsese berea din cereale. Este de asemenea interesant de stiut faptul că un faraon ce a trăit acum aproximativ 5.000 de ani a scris primul epitaf dedicat unui alcoolic.In Grecia, betia nu era un fapt cunoscut inaintea aparitiei noului zeu Dionysos (zeul vitei-de-vie si al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea i.Hr., consumarea băuturilor alcoolice devenise o parte importantă a vietii de zi cu zi. Grecii erau insă destul de inteligenti pentru a remarca faptul că, desi vinul poate crea o stare plăcută, poate, de asemenea, să-l determine pe un individ să facă lucruri pe care in mod normal nu le-ar fi făcut sau chiar să-si iasă din minti. Filosofi greci, cum fi Socrate sau Platon recomandau cumpătarea si incriminau abuzul de alcool. Oricum, se stie că sfaturile lor au fost adesea ignorate, intre cei care le-au ignorat aflându-se si Alexandru cel Mare, despre care se crede că ar fi murit in timpul unei petreceri la vârsta de 33 de ani, după ce cucerise intreaga lume cunoscută. E posibil ca betia pe scară largă să fi dus la căderea Babilonului, in anul 539 i.Hr. Persii au atacat si distrus orasul in timpul unui festival când toti locuitorii erau beti. Romanii au fost familiarizati cu vinul de către greci, si, desi ei au cucerit Imperiul Grec, ei au fost de fapt cuceriti de cultura greacă, de zeii lor, si de dragostea grecilor pentru consumul vinului. Romanii au transformat sărbătorile bahice (Dionysos a devenit Bachus, in latina) in manifestări de o amploare necunoscută la acea vreme, caracterizate prin excese alimentare si de alcool, orgii sexuale, ceremonii religioase stranii, crime ritualice. Consumul băuturilor alcoolice era răspândit printre reprezentantii claselor superioare si printre conducătorii Imperiului Roman, vânzarea si folosirea acestora ajungând până in Spania, Franta, Germania si Insulele Britanice. Pe măsura ce luxul, avaritia si ambitia au condus spre declinul Romei, lăcomia si băutura i-au aruncat pe impărati in decadentă si moarte.Crestinismul a ajutat la instaurarea unei pozitii moderate fată de consumul de băuturi alcoolice, dar, chiar si atunci, vinul a devenit un aspect important in anumite ritualuri religioase, găsindu-si “victime” printre preoti. Astfel, băuturile alcoolice s-au extins de la o tară la alta, fiind transformate in functie de tipul de fructe existent si de gusturile locuitorilor: vodka obtinută din cartofi in Rusia, whiskey, bere, gin, coniac in Europa, berea in Insulele Britanice, “saki” in Japonia, “soma” in China, “chica” si “pulque” in America de Sud, romul in Insulele Caraibe. In sfârsit, oricine are acces (si o anumita preferintă) la băuturile alcoolice. Dependenta de băuturile alcooliceFaptul că alcoolul este un dar al zeilor este o credintă persistentă de-a lungul secolelor. Alcoolul a fost considerat tămăduitor al bolilor, un tonic pentru sănătate, un intăritor in caz de tristete sau depresie si o necesitate in ritualurile religioase. Doar abuzul era incriminat, iar betivii, cei care abuzau de darul lui Dumnezeu, erau priviti ca niste păcătosi. Alcoolul a fost acceptat in timp ce alcoolicii sau cei ce abuzau de alcool erau priviti ca alcătuind o nefericită minoritate de persoane cu o personalitate slabă, victime ale propriei lor lipse de tărie. In 1956, la mai mult de douăzeci de ani dupa infiintarea “Alcoolicilor Anonimi”, Asociatia Medicală Americană” a recunoscut alcoolismul ca fiind o afectiune ce creează dependentă, desi fusese caracterizată astfel incă din secolul al XIX-lea.Există două tipuri de afectiuni raportate la alcool: alcoolismul de tip “gamma” si cel de tip “delta”. Comună ambelor tipuri este “toleranta”, ceea ce se referă la faptul că organismul devine din ce in ce mai putin expus efectelor consumului sustinut de alcool si “adaptarea metabolismului”, ceea ce presupune faptul că organismul isi modifică procesele metabolismului pentru a le adapta prezentei alcoolului. Ambele tipuri duc la dependentă fizică si simptome specifice.Alcoolicul de tip gamma manifestă din momentul in care incepe să bea, o incapacitate de a controla cantitatea de alcool consumată, fiindu-i specifică si alternanta de perioade de mare consum de alcool si perioade de abstinentă. Pe de altă parte, alcoolicii de tip delta sunt de obicei incapabili să se abtină de la consumul de alcool. Ei beau, in general, cantităti mai mici de alcool decât cei de tip gamma si sunt astfel mai “treji”, dar consumul acestor băuturi continuă intreaga zi. Există si alte teorii. Una este aceea că alcoolicii sunt victime ale bolii si că viitorul le va rezerva serioase complicatii. Această teorie este acceptată pe scară largă, dar nu se sustine deoarece nu toti alcoolicii trec prin aceste etape sau nu comportă caracteristicile bolii. Nu explică, de asemenea, de ce unii alcoolici sunt capabili să renunte definitiv la băut. Un timp a fost la modă o anumită teorie ce incerca să explice alcoolismul, sustinând că alcoolicii suferă de tulburări de personalitate si că aceasta ar fi cauza excesului de alcool. Expertii au fost de acord cu faptul că nu există ceva asemănător personalitatii unui alcoolic, dar problemele existente inaintea creării dependentei vor influenta insănătosirea individului si vor determina reintrarea in societate a acestuia. Unii cercetători sustin că alcoolismul se bazează pe un comportament dobândit/ invătat, astfel că alcoolicii ar trebui să invete să-si controleze consumul de alcool, renuntarea completă nefiind necesară. Nu este luată aici in calcul posibilitatea ca intr-adevăr dependenta de alcool să aibă la bază mecanisme psihice. Este acceptat pe scară largă faptul că abstinenta de la alcool este singura cale practică ce ajută alcoolicul să se reintegreze. O teorie mai complicată fată de aceste studii teoretice este cea numită“teoria holistică”, care afirmă că alcoolismul este un mod de viată, influentat de interactiunea cu oameni, locuri si evenimente. Atât studiile, cât si teoria holistică tind spre a afirma că alcoolismul este mai degrabă un obicei prost, nu o boală, ci o consecintă a tensiunilor interne sau externe ce exercită asupra individului. Teoria holistică chiar recunoaste faptul că tratamentul aplicat ar trebui sa includă o dietă corespunzatoare, antrenamente fizice, dezvoltarea unor abilităti sociale si formarea unui sistem de asistentă socială.Adevărul este că alcoolismul este termenul folosit pentru a descrie cea mai severă formă de abuz de alcool si variază in functie de greutatea fiecărui individ si in functie de stările psihice si psihologice.Comportamentul alcoolicului este anormal, corpul lui reactionând slab la stimuli.Efectele alcoolului asupra organismuluiAlcoolul afectează corpul in două feluri:(1) intră in contact cu gura, esofagul, stomacul si intestinele unde are o actiune iritantă si “anesteziantă” (cauzând lipsa senzatiei de durere cu sau fără pierderea constiintei), (2) doar 20‰ din cantitatea de alcool ingerată este absorbită in stomac, restul de 80‰ este absorbit prin peretii intestinali direct in sânge, ajungând in fiecare celulă a corpului.Fiecare ratie de alcool va produce o intoxicare. Ceea ce face alcoolul este să incetinească functionarea celulelor si a organelor până când ajung să isi desfăsoare activitatea cu mult mai putină eficientă.El afectează creierul intervenind in activitatea centrilor care coordonează echilibrul, perceptia, vorbirea si gândirea. Produce dificultati in vorbire si erori in procesul de gândire. Mai sunt afectati centrii coordonării, apărând astfel “simptomele” clasice: mersul impleticit, căzăturile, ajungându-se pana la imposibilitatea de a mai tine un chibrit aprins in mână. In mod paradoxal, desi incetineste functiile organismului, alcoolul duce la disparitia inhibitiilor. Emotiile sunt exprimate mult mai usor, deoarece acea parte a creierului care ne ajută să ne controlăm comportamentul este scoasă din functie sau se relaxează excesiv astfel incât emotiile devin exagerate. Dacă se consumă indeajuns de mult alcool persoană va adormi sau, in cazuri extreme, va intra in comă. Consumarea alcoolului in cantităti mari măreste riscul aparitiei cancerului gurii, limbii, faringelui, laringelui si al esofagului, probabil datorită actiunii sale iritante bolile ficatului cauzate de excesul de alcool includ inflamarea ficatului, hepatita, ciroza si cancerul ficatului. Lipsa acută de anevrina (vitamina B1) poate cauza atacuri de cord, combinate de obicei cu edemuri (colectarea de fluid in tesuturi). Alcoolul măreste riscul aparitiei bolilor de inimă, a infarcturilor si determină cresterea presiunii sângelui. Alte afectiuni cauzate de abuzul de alcool includ: gastrita, pancreatita, neurita (afectiuni nervoase) si ulcerul digestiv. Persoanele care consumă alcool in cantitati prea mari au sanse mai mari decât altele să sufere de anxietate, paranoia sau depresie. Sansele aparitiei dementei sunt, de asemenea mult crescute. Pe scurt, organismul se poate adapta efectelor negative produse de alcool. Dar după ceva vreme el devine incapabil să isi mai pastreze echilibrul si isi vor face aparitia efecte dezastruoase. Este tot ceea ce poate face ficatul pentru a neutraliza toxinele din organism. Dacă după o o oarecare perioadă se renuntă la alcool, efectele negative apărute pot să dispară. Dacă această perioadă se prelungeste insă prea mult pot să apară transformari ireversibile. Alcoolul poate produce sterilitate si tinde să incetinească dezvoltarea fătului, la fel cum o face cu functiile celulelor si organelor. Poate determina disfunctionalităti structurale si functionale, chiar retardarea. Aceste disfunctionalităti, cunoscute sub numele “sindromul alcoolului la făt”, conduc la dezvoltarea incompletă a membrelor, diformităti faciale si dezvoltarea anormală a creierului, ceea ce dă nastere la dificultati de ordin intelectual si motor. Experienta a demonstrat că riscul avortului spontan este mult mai mare la femeile care consumă alcool in exces, ca si cel al nasteri unor copii subdezvoltati sau cu dereglări comportamentale. Acesti copii se dezvoltă mult mai incet decat cei ai mamelor care practică abstinenta.CafeauaPlantele ce contin cofeină s-au dezvoltat datorită ridicatei protectii fată de actiunea bacteriilor, ciupercilor si insectelor.Cofeina inhibă actiunea bacteriilor si a ciupercilor si cauzează sterilitate anumitor insecte, scăzand numărul acestora. In plus, cofeina pătrunde in sol si inhibă cresterea buruienilor, ceea ce poate duce la distrugerea plantelor respective. Plantele ce contin cofeină produc si inmagazinează cofeină in seminte de cafea, departe de propriile locatii pentru divizarea celulelor, tocmai pentru a se feri de efectele otrăvitoare/nocive ale acesteia.Cele mai multe plante ce contin cofeină au fost descoperite si folosite incă din Epoca de Piatră, adică aproximativ acum 600.000-700.000 de ani in urmă. Acei oameni mestecau semintele, scoarta si frunzele mai multor plante si asociau probabil consumul de plante ce contineau cofeină cu modificările de comportament si stare. Cafeaua era probabil cultivată si consumată pentru a inlătura oboseala, a stimula vigilenta si a imbunătăti starea de spirit. La inceput e posibil să fi fost consumată sub formă de pastă sau chiar boabe si abia mult mai tarziu s-a descoperit că prin introducerea in apă fierbinte se pot obtine rezultate sporite. Ceaiul a fost folosit drept băutură fierbinte si utilizat ca medicament. Insemnările arată că in China se folosea incă de acum 4.700 de ani si a pătruns in Japonia alături de alte aspecte de ordin cultural in jurul anului 600 d.Hr., insă a trebuit să trecă 700 de ani pentru a intra definitiv in viata de zi cu zi a japonezilor.Acestia numesc ceaiul “ch`a”, iar chinezii “t`e” (se pronunta “tai”). Comerciantii germani au adus cu ei ceaiul si, in ciuda costului ridicat, s-a răspandit rapid in intreaga Europa.Ceaiul era foarte popular in coloniile Americii si pentru a-si intări statutul de mare putere colonială, Guvernul britanic instituie o taxă specială pentru acesta (alături de alte câteva articole). Ca rezultat al acestei taxe, colonistii au boicotat importul de ceai si au inceput să folosească substituenti, in special cafea. Boicotul a degenerat intr-o revolutie in data de 16 decembrie 1773, când un grup de revolutionari deghizati in indieni au pătruns pe trei dintre navele englezesti ce detineau ceai si au vărsat cotinutul (342 lăzi de ceai) in Golful Boston. Acest incident faimos in istoria Americii, cunoscut sub numele de “The Boston Tea Party”, o dată cu represaliile ce au urmat din partea Guvernului britanic, a ajutat la declansarea Revolutiei Americane. Primele insemnări referitoare la cafea au fost descoperite in niste documente din secolul al X-lea, de provenientă arabă. Pe de altă parte, există dovezi că incă din secolul al VI-lea cafeaua era cultivată si consumată in Etiopia. O legenda arabă povesteste că un tanăr păstor de capre, a descoperit virtutile stimulente ale tufelor de cafea când caprele sale au mâncat din acestea si au devenit foarte zburdalnice.Boabele de cafea mai erau mestecate incă in Africa secolului al XIX-lea. La inceput arabii au creat un vin prin zdrobirea boabelor de cafea si fermentarea sucului obtinut. La inceputul secolului al XI-lea ei au inceput să folosească boabele pentru a obtine o băutură caldă, numită “qahwah”. Pe măsură ce consumul de cafea s-a răspandit, oamenii au adecvat feluritelor limbi această denumire, devenind “café”, “kaffe”, “koffie”, ”coffee”. Pe la sfârsitul secolului al XVII-lea germanii plantau cafea in insula Java. In următorii 50 de ani, francezii, apoi englezii aveau plantatii in coloniile din Caraibe. Cultivarea cafelei s-a răspandit in America Centrală si de Sud si la inceputul secolului al XIX-lea Brazilia depăsea Indonezia si devenea principalul exportator de cafea. Pe la 1860, in Statele Unite se consumau trei sferturi din productia mondială de cafea, mai mult de jumătate din aceasta provenind din Brazilia. Utilitatea medicală a cofeineiS-a demonstrat că actiunea cofeinei asupra organismului uman este una de crestere a ritmului respirator prin stimularea acelei părti a creierului responsabilă cu nivelul dioxidului de carbon din sânge. Cofeina poate mări ritmul respirator prin consolidarea actiunii diafragmei, care este principalul muschi implicat in procesul de inspiratie si expiratie. Un studiu a arătat faptul că aceasta mai poate fi folositoare si celor cu afectiuni pulmonare, care au probleme respiratorii. Pacientii astmatici au probleme respiratorii datorită canalelor bronhice comprimate. Medicamentul numit teofilină a fost indelung folosit in tratamentul astmului deoarece dilata canalele bronhice si usura respiratia. Recent, un studiu a demonstat faptul că si cofeina are acelasi efect. Cu toate acestea, doza necesară (echivalentă cu aproximativ nouă cesti de cafea pentru o persoană de talie medie), produce efecte secundare nedorite: tremur si lipsă de echilibru. Pe lângă efectele benefice in afectiunile respiratorii, cofeina poate fi folosită cu succes si in provocarea respiratiei la nou-născutii care au insuficientă respiratorie. Consumată o dată cu hrana obisnuită, cofeina creste ritmul de convertire a hranei in energie. Consumată intre mese, produce un transfer al grăsimilor din depozitele celulare către fluxul sangvin pentru a fi folosite ca energie. Cofeina este, asadar, un ingredient obisnuit ce nu necesită prescriptie medicală. Cofeina este des inclusă in preparate prescrise de medic sau in cele care nu necesită prescriptie medicală pentru durerile de cap si in alte analgezice, probabil pentru a contracara efectele depresive ale medicamentelor existente in aceste retete. Cofeina a fost folosită si in cazuri de infertilitate, deoarece creste mobilitatea spermatozoizilor. Oricum, cantitatea folosită pentru a obtine acest efect este foarte mare, iar eventualele efecte secundare sunt necunoscute.Dependenta de cofeinăDin punct de vedere tehnic, drogul este o substantă folosită să prevină ori să vindece o afectiune sau să augumenteze starea bună fizică sau mentală a cuiva. De fapt, oamenii folosesc cofeina in toate aceste scopuri, iar aceasta poate răspunde la toate aceste solicitări, dar până la un anumit punct.Cofeina este cel mai popular drog din lume. Desi cofeina este o substantă chimică ce poate fi folosită in scopuri medicale sau nu, ea este folosită mai adesea fără prescriptie medicală, pentru efectele sale asupra stării si comportamentului. Drogurile consumate in acest scop sunt cunoscute sub numele de “droguri psihoactive”. Heroina, cocaina, marijuana, nicotina, alcoolul si cofeina sunt toate droguri psihoactive.Cofeina pură este un praf alb cu gust amar ce se aseamănă cu amidonul. Este solubilă in procentaj moderat in apă la temperatura corpului omenesc si usor solubilă in apa incălzită. A fost pentru prima dată extrasă din cafea in 1820, iar din ceai in 1827, dându-i-se numele de “theina”. Curând după aceasta s-a descoperit si faptul că proprietatea de a modifica starea de spirit si comportamentul se datorează tocmai cofeinei si in cazul cafelei si in cel al ceaiului. După ceai si cafea, cea mai importantă sursă de cofeină o reprezintă băuturile nealcoolice, apoi cacaoa si ciocolata. Ultima sursă importantă este in prescriptia de medicamente si a medicamentelor fără prescriptie. Persoanele care consumă in mod regulat cantităti mari de cafea (mai mult de cinci cesti pe zi) realizează adesa că organismul lor s-a adaptat acestor cantităti, astfel că si toleranta la această substantă creste; rezultatul este că ei trebuie să mărească si consumul pentru ca substanta să mai aibă efect stimulator. Pe de altă parte, dacă unii renuntă la consumul de cafea pentru un timp, uneori chiar si câteva ore, se pot confrunta cu simptome inverse, cum ar fi oboseala, dureri de cap, iritabilitate datorată dependentei lor fizice si mentale fată de acest drog.Efectele cofeinei asupra organismuluiAfirmatiile conform cărora cofeina stimulează activitatea sistemului nervos central - creierul si măduva spinării – se bazează pe foarte putine informatii ale sistemului in sine. Existenta acestui stimul se bazează mai mult pe aparitia efectelelor drogului asupra stării si comportamentului si se presupune că activitatea creierului este afectată intr-o anumită măsură. Observatiile făcute asupra creierului animalelor arată că prezenta cofeinei intensifică activitatea celulelor de la suprafata creierului (ceea ce se asociază unui complex de senzatii si unui anumit comportament) si a structurilor mai adânci (asociate instinctului si emotiei). Studiile legate de actiunea cofeinei asupra activitătii au arătat prelungirea timpului in care cineva poate lucra la nivel maxim si scurtarea perioadei de timp necesare pentru recuperarea in urma unei activitati extenuante. O performantă redusă se inregistrează, insă, in cazul activitatilor in care este necesară o coordonare foarte bună si o fermitate a miscărilor mâinilor. Cofeina afectează coordonarea motorie, ceea ce presupune cresterea tremurului bratelor si a mâinilor, uneori numite ”agitatiile cafelei”. Cercetările pornite de la ipoteza că aceasta ar putea contracara efectele alcoolului au fost neconcludente. In plus, este evident faptul că băutul a câteva cesti de cafea nu il poate face pe un individ sub influenta alcoolului sa fie apt să conducă o masină. De fapt, cofeina il poate face cu atât mai periculos, deoarece adâncirea simturilor il poate face pe acest potential sofer să creadă că poate face lucruri cărora reactiile si perspicacitatea lui slăbite nu le poate face fată. In loc să fie somnoros si inofensiv, el este vigilent si periculos. Desi consumarea cafelei produce reactii diferite, in general aceia care sunt mari consumatori de cafea dorm mai putin decât ceilalti, unii dintre ei putând suferi de anumite forme de insomnie sau de o proastă dispozitie matinală. Cafeaua creste tensiunea arterială si măreste numărul de bătăi ale inimii. Desi modificările survenite nu sunt mereu semnificative, cresterea tensiunii arteriale poate deveni un aspect periculos pentru aceia care au probleme in acest sens. S-a demonstrat, de asemenea, că există o conexiune si cu accelerarea ritmului respirator, ceea ce le este folositor celor care au afectiuni pulmonare sau respiratoriiConsumul mare de cafea creste si cantitatea de acid secretată in stomac, dar reduce, pe de altă parte actiunea prin care stomacul isi goleste continutul in intestinul subtire. Cofeina incetineste, de asemenea, si trecerea alimentelor prin intestinul subtire, insă o accelerează in intestinul gros. Toate aceste efecte pot duce la tulburări digestive sau chiar la ulcer al stomacului sau al intestinului subtire.Pe lângă efectele pe care le are asupra sistemului digestiv, cafeaua si ceaiul reduc capacitatea organismului de absorbtie a anumitor substante nutritive. Duplicarea ADN-lui este un proces foarte important in reproducerea celulelor si a organismelor. Cofeina, datorită similitudinii cu anumite părti critice ale codului genetic, poate interfera cu acest proces, dar poate produce si erori in reproducerea celulelor. Acest lucru poate duce la tumori, cancer si malformatii genetice si devine de maximă importantă in cazul sarcinilor si poate duce sau contribuie la malformatii sau dificultăti la nastere.Desi evidenta nu este concludentă, este mai intelept să folositi cofeina cu atentie si moderat pe perioada sarcinii. Indienii Huron din America de Nord au un mit despre originea tutunului. Se spune că odată a fost o foamete mare si ca întreg pământul era neroditor. După multe rugăciuni, Marele Spirit a trimis o fecioară fără straie să facă pământul din nou roditor si să salveze oamenii. Ea a atins pământul cu mâna stânga si acolo au răsărit cartofii si pământul a devenit fertil. Apoi l-a atins cu mâna dreaptă si acesta a dat nastere vegetatiei si porumbului. S-a asezat si pe tot pământul rămas a încoltit tutunul. Există două interpretări ale acestei legende: (1) ca tutunul a fost un dar pentru minte, asa cum cartofii si porumbul au fost pentru stomac(2) ca tutunul a fost un mesaj (sau un blestem), ce arată ca darurile zeilor nu sunt nelipsite de pret. Oricare i-ar fi fost originea, tutunul era extrem de folosit de către amerindieni la vremea la care sosea Columb. În secolul al XVI-lea doi capitani de vas au convins trei amerindieni să-i însotească la Londra. Acestia îsi făcuseră rezerve serioase de tutun pentru perioada călătoriei, iar unii dintre marinari l-au încercat, le-a plăcut si au realizat că le este foarte greu să renunte la el. Pentru a-si satisface propriile nevoi marinarii si exploratorii au plantat terenuri în Africa, Europa si America. Echipajul lui Magellan a lăsat seminte în porturile din Philippine, precum si în alte porturi. Nemtii au adus tutunul de la hotentoti (bosimanii si populatia Bantu din Africa), iar portughezii l-au luat de la polinezieni.Curând, oriunde mergeau navigatorii, tutunul îi astepta si pe la începutul secolului al XVII-lea micile parcele deveniseră mari plantatii, extinse peste tot în lume. Navigatorii fumau oriunde ar fi crescut acesta, asa că plantatiile s-au extins si mai mult. Ca o boală contagioasă, fumatul s-a extins de la un număr mic de indivizi la întreaga populatie. Consumatorii au înteles rapid ceea ce amerindienii stiau de generatii: o dată ce ai început, este greu să renunti. Tutunul nu poate fi folosit doar la fumat; el se poate si mesteca sau poate fi transformat în pulbere si inhalat sub forma de "priză". Consumarea plantei neprelucrate sau a frunzelor sale nu este suficientă pentru destindere sau plăcere si nici o altă substantă nu este un substitut adecvat. Pe măsura ce tutunul pătrundea în tot mai multe tări, se lupta împotriva sa aproape întotdeauna, considerat fiind nociv si imoral. Încercările de a-i restrânge utilizarea nu au făcut decât ca tutunul să devină mai valoros, iar aplicarea de taxe a încurajat contrabanda. Tutunul a fost folosit adesea ca monedă de schimb datorită valorii sale ridicate. În cele din urmă, factorii economici au primat pentru mai marii lumii, ajungându-se la câstiguri importante din taxele mai sus mentionate în tări ca Marea Britanie, Italia, Franta, Rusia, Prusia si mai târziu în Statele Unite. Pe măsura ce guvernele s-au convins de pericolul folosirii sale, membrii acestora au majorat taxele, simtindu-se astfel cu constiinta împăcată, asigurându-si totodată venituri de milioane de dolari. Răspândirea tutunului, ca si a alcoolului, este rezultatul unui tip de comportament care nu putea fi eliminat nici prin lege, nici prin aplicarea de taxe si nici prin bula papală. Ravagiile provocate de sifilisul introdus în Lumea Nouă de catre omul alb, pălesc în comparatie cu numărul de decesuri si de boli cauzate de tutun în întreaga lume.S-ar putea spune că astfel, indienii s-au răzbunat.Utilizarea in scop medical a nicotineiTutunul a fost folosit in cele mai diferite timpuri in tratamentul durerilor de cap, al astmului, gutei, durerilor de urechi, travaliului si chiar cancerului. Diferitele sale efecte in ceea ce priveste comportamentul au fost de asemenea observate.Era folosit de către călugări pentru a inhiba pornirile sexuale, desi Kant privea tutunul ca pe un excitant sexual. Studiile stiintifice asupra fumatului relevă faptul că multe dintre primele afirmatii referitoare la beneficiile tutunului se bazează pe observatii adevărate. Fumatul este un mod convenabil pentru oameni de a-si regulariza starea sau sentimentele si aduce unele beneficii in controlul asupra greutătii. Nicotina are cu certitudine si efecte terapeutice, dar largul spectru de efecte dăunătoare asupra organismului ne face prevăzători in aprobarea ei in scopuri terapeutice. In acceptia sa de medicament “auto-administrat” tutunul este foarte convenabil, este legal, relativ ieftin si usor de găsit. Poate fi folosit aproape oriunde, cantitatea (doza) poate fi controlată cu usurintă, iar sistemul de administrare convenabil.Tutunul pătrunde in sânge la câteva secunde de la inhalarea fumului, unde nicotina are efect imediat asupra stării de anxietate, de plictiseală sau asupra stresului. Este evident faptul că fumătorii folosesc tutunul pentru a-si controla stările si emotiile. Este doar o aparentă faptul că efectele fumatului sunt variate si că efectele pe termen scurt sunt benefice. Pe termen lung fumatul este nociv pentru sănătate si scurtează sansele de viată. Insă intelegerea avantajelor poate oferi răspunsuri la intrebarea “de ce se fumează?” si evidentia faptul că dincolo de avantaje există efecte secundare care trebuie avute in vedere ulterior dacă se doreste ca tratamentul să fie pe deplin reusit. Dependenta de nicotinăDupă ce se supune unui proces de recoltare si prelucrare, nicotina este un produs disponibil intr-un sistem foarte avantajos de distribuire, sub formă de tigări de foi, tigarete, tutun de mestecat sau de prizat. Sir Francis Bacon este primul care evidentiază, in secolul al XVI-lea, faptul că nicotina creează dependentă. Mult timp, s-a bănuit că tutunul este un drog a cărui folosire poate duce cu usurintă la aparitia exceselor si că nicotina era substanta care le provoca. Controversa a rămas puternică până foarte de curând.Nicotina ajunge la creier mult mai rapid atunci când este inhalată, decât atunci când este administrată intravenos. Este foarte usor absorbită prin membranele subtiri ale cavitătii bucale si ale nasului si este la fel de eficientă când este folosită sub formă de tutun masticabil sau priză. Ca si in cazul morfinei si heroinei, aparenta tolerare a substantei de către organism duce la folosirea ei crescândă, “doza” rămânând apoi stabilă pe o lungă perioadă de timp. Oprirea consumului drogului pe o scurtă perioadă de timp conduce la crearea unei stări de discomfort si la accentuarea dorintei de a-l consuma. Se abuzează adesea de droguri atunci când nu este sesizată o dependentă fizică evidentă. Oricum, multe droguri provoacă neplacere si discomfort in perioade de abstinentă, iar nicotina nu face exceptie. Studiile făcute atât pe subiecti umani, căt si pe animale au arătat că efectul pe care il are nicotina asupra organismului este suficient pentru a determina un consum sustinut. Aceasta nu inseamnă că trebuie ignorată importanta factorilor de ordin cultural si social. Ceea ce contează cu adevărat este faptul că efectele pe care le produce, fac din nicotină o substantă ideală pentru a produce dependentă si a conduce la excese, mai ales dacă avem in vedere faptul că este atât de usor de procurat. Tot in urma studiilor s-a constatat că fumatul este o actiune in urma căreia fumătorul devine dependent de drogul numit nicotină.Efectele nicotinei asupra organismuluiCând nicotina este inhalată in plămâni, fluxul sangvin arterial preia această substantă si o transportă către creier intr-un interval de zece secunde. Atât in cazul femeilor, căt si al bărbatilor, răspândirea tuturor afectiunilor respiratorii cronice (bronsita, astm, afectiuni respiratorii) este strâns legată de nivelul fumatului. Este un fapt cert că fumatul poate afecta anumite aspecte ale sexualitătii femeiesti. Fumatul a mai mult de o jumătate de pachet de tigări pe zi este asociat cu un număr ridicat de cazuri de infertilitate si sterilitate. Ciclul menstrual neregulat are o cotă ridicată printre fumătoare, numărul potential de ani fertili este redus, iar menopauza se produce mai devreme. Aproximativ 129.000 de oameni mor in fiecare an din cauza cancerului provocat de fumat. Numărul de cazuri de femei bolnave de cancer pulmonar este mult crescut de când si numărul fumătoarelor este in crestere. Fumatul este, de asemenea, cauza principală in aparitia cancerului laringian, al gurii si al esofagului. Contribuie la aparitia cancerului vezicii urinare, a pancreasului si a rinichilor. Fumatul tigărilor sau a pipei este adesea implicat in cancerul pulmonar, al gurii si esofagian. Bolile pulmonare cronice se situează pe locul al cincilea in ierarhia cauzelor cazurilor de deces din Statele Unite. In anul 1980, 55.000 au murit din cauza afectiunilor pulmonare. Mai mult de sapte milioane de americani suferă in acest moment de bronsită cronică si aproape trei milioane de enfizem pulmonar. Afectiunile coronariene ale inimii reprezintă motivul principal al deceselor in Statele Unite, detinând o cotă de 750.000 decese pe an.Fumatul este unul dintre cei trei factori de risc major in afectiunile coronariene ale inimii, celelalte două fiind tensiunea ridicată si colesterolul mărit. Dintre toate sursele generatoare de boli sau moarte in Statele Unite ale Americii, fumatul este prima care trebuie oprită. Copiii născuti de către mame fumătoare cântăresc in medie cu 300 de grame mai putin decât cei ai unei nefumătoare. Acest fapt este unul foarte important, deoarece greutatea la nastere este determinantă pentru evolutia ulterioară a copilului. Se pare că această scădere a greutătii este legată de cantitatea mai mică de oxigen pe care o primeste fătul intrauterin. Un alt efect este acela al măririi posibilitătilor de avort spontan. De fapt, acest risc este dublu in cazul fumătoarelor. Există, de asemenea, o mare varietate de complicatii posibile in timpul sarcinii si al travaliului, risc de hemoragii si de declansare prematură a nasterii. De asemenea, există o legătură certă intre fumat si cazurile de moarte infantilă. Copiii născuti din mame fumătoare se pot dezvolta mult mai incet, sunt predispusi disfunctiilor cerebrale, pot avea o dezvoltare psihică nearmonioasă si o inteligentă sub medie. Fumatul este, in plus, un important factor de risc pentru stări de mare agitatie la copii. Faptul că nu se iau din timp masuri pentru protejarea copilului este un factor de risc pe care mama si-l asumă, iar responsabilitatea acesteia este, cu certitudine, ridicată. Chiar dacă fumatul nu duce neapărat la malformatii ale fătului/copilului, este un factor de risc ce poate fi evitat si responsabilitatea mamei este, intr-adevăr, mare.HEROINA PCPHeroina, PCP (phencyclidine), mai cunoscuta ca "Angel Dust", afecteaza memoria, perceptia, puterea de concentrare si judecata si poate declansa comportament violent si psihoze. Efectele heroinei variaza si consumatorii gasesc dificil sa descrie si sa prezica ce se intimpla sau se poate intampla odata ce s-au drogat. PCP poate cauza nebunie temporara, comportament violent si psihoza. Consumatorii vor fi adesea deziluzionati de capacitatile lor si de ceea ce pot sa faca. Ei cred ca pot face lucruri extraordinare. Au fost nenumarate situatii in care consumatorii de heroina au sarit de pe cladiri crezand ca pot zbura. “ Exageram absolut tot ceea ce mi se intampla. Parea totul in regula si pozitiv, dar dupa aceea parca eram cuprins de o ceata intunecoasa care se lasa peste mine si mintea mea. Poti fi intr-o multime de oameni si fara nici un motiv real sa te apuce nebunia si violenta.”spune un consumator heroinaDesi productia de heroina este ilegala in aproape toate tarile lumii aceasta exista in continuare. Uneori poate nici nu este PCP, dar este tot o forma letala a acestui drog. Consumatorii nu pot fi niciodata siguri de ceea ce cumpara, asa ca de fiecare data isi risca viata. Drogurile ilegale sunt definite in termenii dati de formulele lor chimice. Pentru a ocoli aceste restrictii legale, chimistii care se ocupa cu asa ceva modifica structura moleculara a drogurilor interzise prin lege pentru a produce droguri similare. Aceste droguri pot fi chiar mai puternice decat cele pe care le copiau initial. China White si DMA (ecstasy) sunt droguri "imitatii" de care se abuzeaza. Spread:Drogurile "imitatii" sunt des consumate si pe scara larga. Ecstasy, de exemplu, a fost consumat de cel putin o data de 8% dintre tinerii din Europa de Vest. Este foarte popular la petrecerile techn-rave. Ultima intrare pe "piata sintetica" este "roofise" sau "intalnire-viol-drog", un drog fara gust, ce poate fi strecurat in bautura victimei fara ca aceasta sa stie in scopul de a fi violata sau jefuita dupa ce acesta isi face efectul si viitoarea victima adoarme. Acest drog ii face neajutorati in fata violului sau jafului. Cum este folosit:Drogul poate fi inghitit sub forma unei pastile sau a unei solutii, amescatecata in diferite bauturi.Efect pe tremen scurt:Specifice pentru ecstasy sunt ca efecte senzatia de gat si gura uscate, transpiratie excesiva si crestere a presiunii sangelui. Drogurile, in general, reduc senzatia de foame si oboseala si stimuleaza abilitatea de coordonare a corpului. Consumatorul lui se va simti relaxat si in completa armonie cu toti prietenii si tot ceea ce il inconjoara. Supradoza:Consecintele supradozei la ecstasy n-au fost explorate in totalitate inca, dar surse sigure indica posibilitatea dereglarii activitatii inimii, temperatura corpului foarte ridicata care duc la moartea consumatorului. Efect pe termen indelungat si consecinte:Consumul frecvent si pe tremen indelungat poate conduce la stari de frica, panica si confuzie.MarijuanaDe-a lungul timpului marijuana a fost folosită in diferite culturi pentru schimbarea stării de spirit, a perceptiei, cu alte cuvinte pentru a atinge o treaptă mai inaltă de constientizare. Efectele sale variază de la mărirea capacitătii creative, până la provocarea experientelor mistice si la mentinerea ridicată a capacitătilor senzitive. Dupa alcool, marijuana este cea mai populară din asa numitele “droguri recreative”.Ea a mai fost folosită insă si in alte scopuri. In unele triburi primitive din America de Sud, Africa si India, “cannabis” a fost folosită in cadrul ceremoniilor religioase si in scopuri medicale. Minerii africani obisnuiau să o folosească pentru a le usura munca dificilă, iar jamaicanii o consumau la sfârsitul zilei pentru a le inlătura oboseala. Ca drog a fost utilizată in diferite părti ale lumii timp de secole, iar in Statele Unite mai ales in secolul XX. Prima mentionare scrisă apare intr-o carte de medicină intitulată”Tratat despre plante”, in China secolului al II-lea i.Hr., unde era folosită ca anestezic incă de acum 5.000 de ani. Vechii asirieni, persii, romanii si indienii foloseau acest drog pentru a controla spasmele musculare, pentru a calma durerea, cât si in tratarea indigestiei. Marijuana era folosită curent in medicina traditională din Africa si Asia. In secolul al IX-lea, asirienii incepuseră să o folosească ca tămâie. Incă din 1611 marijuana era cultivată in Jamestown, Virginia. In secolul al XIX-lea era folosită in tratarea spasmelor musculare, a durerilor de cap, a travaliului, insomniei si a durerilor menstruale. Este incă folosită ca medicament in Orientul Mijlociu si in Asia.Întrebuintarea medicală a marijuaneiCanabisul si derivatele sale pot fi utile în tratarea glaucomului si a anumitor afectiuni oculare legate de nervul optic sau chiar si în cecitate. Altă posibilitate de utilizare este legată de tratamentul stărilor de greată si de vomă, metoda asociată chimioterapiei in cazul pacientilor cancerosi. Alte medicamente recunoscute ca având acest efect nu au fost la fel de eficiente. În 1973 câtiva pacienti cu leucemie -o formă de cancer- au fumat considerabil marijuana si au descoperit că le reduce starea de greată si că a actionat ca un veritabil stimulent pentru apetit. Scăderea apetitului si scăderea în greutate sunt probleme majoreîn tratarea pacientilor cancerosi. Canabisul a fost considerat ca o metodă de tratament si în cazurile de astm, anxietate, convulsii si depresii. Unii cercetatori au sugerat că marijuana este si un relaxant muscular, un calmant pentru dureri si un agent ce luptă împotriva durerilor. Comitetul Institutului de Medicină consideră că potentialul terapeutic detinut de marijuana, canabis si derivatele acestora necesită cercetări ulterioare, în scopul de a le explora potentialul în cadrul tratamentelor medicale. Totusi, fără prescriptie medicală, potentialele daune asupra organismului depăsesc calitătile cunoscute ale acestora. Efectul marijuanei asupra corpului omenescDupă trei sau patru decenii de studii în acest domeniu, cercetătorii au găsit dovezi referitoare la efectele dăunătoare ale fumatului asupra căilor respiratorii.Fumatul marijuanei este, de asemenea, nociv. Actul fumatului este legat de aparitia asmului, bronsitelor, emfizemelor, a afectiunilor cardiace si a numeroase forme de cancer, vizând în special plămânii. Fumatul este, de asemenea, legat de cresterea complicatiilor din timpul sarcinii si a travaliului. Un copil cu mama fumătoare poate avea o greutate mai mică la nastere decât copilul unei nefumătoare. Fumul tigărilor cu marijuana contine multe dintre substantele specifice fumului de tigări obisnuite, cum ar fi monoxidul de carbon si gudronul. Pe de altă parte însă, contine si alti ingredienti: marijuana are 50% mai mult gudron decât tutunul, fumul său este încă si mai iritant si are un efect si mai puternic asupra căilor respiratorii superioare (sinusurile si laringele). De asemenea, irită si traheea si bronhiile si cu cât fumul este mai adânc tras în plămâni si retinut la acest nivel mai mult timp, cu atât este mai mare si gradul de intoxicare. Fumul lezează tesuturile si celulele plămânilor responsabile cu apărarea împotriva virusilor si infectiilor. Este foarte posibil ca fumatul marijuanei, ca si cel al tutunului, să cauzeze tumori canceroase. Existăîn marijuana ciuperci, bacterii, ierbicide si alte substante chimice care pot contamina planta însăsi si dăuna plămânilor sau altor organe. Ierbicidele, în special una numită paraquat poate afecta plămânii, inima, ficatul, glandele suprarenale, muschii, splina si cortexul (acea parte a creierului care "gândeste"). Munca inimii este îngreunată. Cresterea numărului de bătăi ale inimii si a presiunii sângelui poate fi comparată cu aceea pe care o suferă o persoană aflată intr-o stare de stres extrem. Totodată, presiunea sângelui poate scădea pâna la valori anormale. Are loc cresterea nivelului de monoxid de carbon si descresterea nivelului de oxigen. De asemeni, sistemul imunitar, care protejează organismul împotriva virusilor, bacteriilor si infectiilor. Marijuana afectează, de asemenea, si sistemul imunitar care protejează omul împotriva virusilor, infectiilor si bacteriilor. S-a mai descoperit că aceasta interferează cu celulele care joacă un rol important in lupta împotriva virusilor si cancerului. Folosită ocazional, marijuana poate stimula sau inhiba performantele sexuale, dar utilizatorii frecventi se plâng de o descrestere a apetitului sexual. Numărul spermatozoizilor descreste si mobilitatea le este diminuată, ceea ce poate avea importante efecte în fertilitate. Marijuana poate afecta sistemul endocrin care controlează hormonii si metabolismul si poate cauza o crestere a situatiilor de dezagregare a cromozomilor si astfel a defectelor la nastere ale copiilor. Este stiut că marijuana cauzează modificări asupra chimismului creierului. Este inhibată actiunea acetilcolinei -un neuron ce transferă informatia de la o celulă la alta- explicându-se astfel efectul negativ al marijuanei asupra memoriei. Fumatul marijuanei are un spectru larg de implicatii si la nivelul comportamentului si stărilor afective. Ea împiedică coordonarea miscărilor, pierderea abilitătilor si a functiilor perceptuale si senzoriale. Rapidele schimbări de stare pot produce scurte perioade de anxietate, confuzie sau chiar forme asemanatoare nebuniei. În concluzie marijuana este un drog care nu trebuie folosit nici măcar accidental.Dependenta de marijuanaO serioasă amenintare cauzată de utilizarea repetată a oricărui tip de drog, inclusiv marijuana, este folosirea abuzivă a acestuia. Cei ce abuzează de un drog sunt aceia care nu numai că il folosesc in mod curent, ci cred că nu pot trăi fara el. Aceasta stare este numită“dependentă”.O persoană care abuzează de marijuana sau de oricare alt drog, actionează in general astfel datorită unor probleme de natură psihologică. Abuzul de marijuana trebuie tratat in acelasi fel ca in cazul abuzului de oricare alt drog: cu suport psihologic din partea unui personal calificat, cât si din partea familiei si prietenilor. In timp ce unii consumatori de marijuana sunt deschisi in a admite acest lucru, cei mai multi il ascund. Este mult mai usor de recunoscut un prieten sau o rudă consumatoare de marijuana, deoarece putem mult mai usor observa schimbările de comportament. Unele semne de avertisment in cazul abuzului de marijuana sunt: (1) ochi iritati,(2) tuse cronică,(3) tinută neingrijită, (4) menstră neregulată la femei,(5) iritabilitate, (6) lapsusuri, (7) schimbări recente, vizibile, de personalitate, (8) paranoia, suspiciune si ostilitate, (9) stări de trecere de la pasivitate la agresivitate fără un motiv clar, (10) stare de oboseală si apatie sau de depresie si letargie, (11) dificultăti de vorbire, (12) schimbarea dietei alimentare, (13) scădere bruscă a realizărilor scolare, (14) posesie a oricărui drog,(15) disparitia nejustificată a unor sume de bani ai familiei, (16) acuzarea unor stări neplăcute in mod frecvent, fără găsirea unor explicatii de ordin medical, (17) probleme relationale sau frecvente dispute cu prietenii, (18) comportament ascuns, incluzând instrăinarea si retragerea,(19) permanente discutii despre marijuana sau utilizarea ei. Dacă cineva observă o combinatie a acestor simptome la o persoană pe care o iubesc sau la care tin, utilizatorul trebuie să fie pus in fata acestora si indrumat să se trateze. Dependentul lasă adesea urme ale utilizarii drogului, ca strigăt de ajutor si atragere a atentiei.AmfetamineleAmfetaminele sunt droguri, medicamente care măresc viteza de reactie a corpului. Ele fac inima să lucreze mai repede si pompează adrenalina in sistem. Initial sintetizate intre cele două războaie mondiale, au fost folosite ca drog militar pentru a le da soldatilor mai multă energie si a le mari viteza. Uzul medical al amfetaminelor era un lucru obisnuit in anii 50 si 60 cand erau folosite in mod sălbatic pentru combaterea depresiei si pentru scăderea in greutate. Oricum, marea majoritate a firmelor ce le produceau au fost incet eliminate de pe piată. Cel mai comun tip de amfetamine int[lnite pe străzi este o pudră albă numită Amfetamina sulfat. Aceasta este o pudră produsă ilegal, cu concentratii diferite: intre 6% si 10% puritate care, de obicei, costă intre 5 si 10 lire sterline per gram si cu puritate intre 25 si 35% costă intre 25 si 35 lire sterline/gram. Amfetaminele Sulfat pot fi prizate pe nas, linse de pe deget sau injectate. Unii le fumează, dar din cauză că nu ard prea bine această metodă nu este foarte intâlnită. Există de asemenea o formă de amfetamină, numită speed, in mod obisnuit numită gheată (dar si cristal, sticlă si inghetată), desi este destul de rar intâlnită. Are efecte similare, dar durează până la 39 de ore si este considerată de profesionisti ca fiind mai puternică si produce o mai mare dependentă decât crack.