PARADOXURILE AA-ului

1. Ne predam, ca sa invingem. La prima vedere, a te preda nu prea seamana cu a invinge. Dar asa functioneaza metoda AA. Abea am ajuns la fundul sacului intr-un anume aspect al viatii noastre si ne-am izbit de un zid, de care nu mai putem trece; abea dupa ce am atins capatul disperarii si ne-am predat - abea atunci am putut realiza abstinenta implinita, care ne-a fost imposibila intotdeauna inainte. Noi trebuie-si, de fapt asta si facem-sa ne predam ca sa invingem.
2. Daruim ca sa pastram. Pare absurd si imposibil. Cu poti pastra ceva ce dai? Dar, pentru a pastra tot ce ne ofera AA-ul, trebuie sa transmitem altora acest program, fara sa asteptam in schimb nici o recompensa, indiferent de ce natura ar fi ea. Daca credem ca nu ne putem permite sa daruim ceea ce ni s-a dat, gratis si cu generozitate in AA, atunci putem sa ne pregatim linistiti pentru urmatoarea betie...Se va intampla curand. Trebuie sa daruim abstinenta, ca sa ne-o putem pastra.
3. Suferim ca sa ne facem bine. Nu exista nici un mod de a scapa de teribila suferinta a remuscarilor, regretelor, rusinii, stanjenelii, care ne coplesesc, la inceputul insanatosirii noastre. Nu s-a descoperit nici un remediu pentru raul sevrajului, pentru tremuraturi. Durerea este mare, dar pentru noi, necesara. Suferim, ca sa ne insanatosim.
4. Murim, ca sa traim. Acesta este un paradox foarte frumos. Prin practicarea celor 12 pasi AA, vechea noastra viata, condusa de o gandire tulbure si intortocheata, moare treptat, cu tot ce tine de ea. Iar noi dobandim un mod de viata nou, superior. Pe masura ce scapam de defecte, murim intr-o viata si ne nastem intr-alta. Cand incepem programul aa, murim, ca sa traim.