vineri, aprilie 11, 2008

MONICA DIACONESCU-Tămăduirea deprimării şi a depresiei

Credinţa Ortodoxă nu face doar constatări, aşa cum nici doctorii buni nu pun doar diagnosticul, ci trec la practica terapeutică. Aşa şi Biserica întrebuinţează leacuri şi vindecă deprimarea. Însuşi Iisus Hristos oferă obosiţilor şi dezamăgiţilor acestei vieţi odihnă şi vindecarea ca pe un dar pentru toţi cei care I-au cerut-o apropiindu-se de El: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi" (Mt.11, 28).
Hristos dăruieşte leacuri speciale acestei boli sufleteşti, dăruieşte pacea de care au nevoie cei deprimaţi: "Pacea Mea o dau vouă, nu precum vă dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze" (Ioan 14,27); dăruieşte dragoste zicând: "In iubire nu este frică" (I Ioan 4, 18).
Sf. Ioan Casian spune: "Pentru vindecarea deprimării, Ziditorul tuturor şi Doctorul sufletelor, Dumnezeu, singurul care cunoaşte bine rănile sufletului, ne îndeamnă nu să rupem legăturile cu oamenii, ci să tăiem relele găsite în interior. Deprimarea se vindecă prin cercetarae oamenilor evlavioşi".
Hristos dăruieşte bucuria Sa: "Bucuria Mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină" (In. 15,11), dăruieşte credoinţa zicând fiecăruia deprimat şi înfricoşat: "nu te teme, crede numai" (Mc. 5,26), dăruieşte nădejdea, sfătuind prin gura Sf. Apostol Pavel: "Bucuraţi-vă în nădejde" (Romani 12,12) şi "să nu vă întristaţi, ca ceilalţi care nu au nădejde" (I Tesaloniceni 1,13).
Sf. Ioan Gură de Aur spune: "există o singură cale de a scăpa de această boală, deprimarea: vieţuirea în virtute" deoarece "deprimarea e mai cumplită decât moartea. Căci atunci când îl clatină numai frica, a făcut pe drept cuvânt totul ca să scape de ea. Dar după ce aceasta instalându-se în om îşi arată firea ei, mâncându-l, devorându-l şi rozându-l cu dinţii.... Tot aşa şi Iona ca să scape de una a fugit spre cealaltă şi cere însăşi moartea spunând: Ia sufletul meu de la mine că e mai bine pentru mine să mor decât să trăiesc (In.4,3)" .
Hristos dăruieşte Duh Sfânt cu roadele Lui, care sunt: "dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia" (Galateni 5,22-23), acelea care-i lipsesc celui deprimat. Deprimarea, spune Sf. Ioan Casian,"se vindecă cu rugăcine, cu nădejdea la Dumnezeu, cu citirea cuvântului lui Dumnezeu şi cu buna întovărăşire " .
Dumnezeu dăruieşte harul, mila şi iertarea păcatelor ca leacuri contra sentimentului de vinovăţie şi izbăvire de greutatea copleşitoare a conştiinţei vinovate tuturor celor care au pocăinţă se apropie de Dumnezeu şi de Tainele Sale în Biserică: Taina Spovedaniei urmăreşte iertarea păcatelor şi împăcarea omului vinovat cu Dumnezeu; Taina Sfintei Împărtăşani spre " lăsarea păcatelor şi viaţa de veci"; Taina Sfântului Maslu spre lăsare păcatelor şi minunata vindecare a fiecărei boli şi, bineânţeles, şi a deprimării.
Pocăinţa şi credinţa prin care bolnavul participă la Taine sunt izbăvitoare. Este cunoscută replica Domnului Iisus Hristos, Cel pe care o rostea după fiecare minunată vindecare: "Credinţa ta te-a mântuit (Mt. 9,22). Pocăinţa este unul dintre cele mai puternice locuri în vindecarea deprimării. Toţi deprimaţii care au experimentat pocăinţa, adică întoarcerea adevărată, s-au vindecat cu desăvârşire şi chiar degrabă.
Cunoaştera de sine, osândirea de sine sau plângerea de sine, asociată cu smerenia şi amintirea de Dumnezeu, dezleagă deprimarea şi dăruiesc pacea şi alinarea.
Viaţa duhovnicească e cel mai bun tratament pentru toate suferinţele sufleteşti şi mai ales pentru deprimare. Dumnezeiscul cult e ca un balsam împotriva deprimării: Sfânta Liturgie, toate sfintele slujbe şi rânduieli sunt ocazii ale adevăratei bucurii a nefericitelor suflete, iar vindecătorii sunt părinţii duhovniceşti, iar aceştia trebuie căutaţi de către bolnavi.
În psihoterapiile medicale majoritatea bolnavilor depresivi sunt trataţi prin chimioterapie şi prin utilizarea antidepresivelor. Mulţi pacienţi îşi vor îneca starea de rău psihic în alcool sau prin stupefiante, medicamente pe care le pot obţine, considerând că depresia este o problemă cu rădăcini adânci pe care nu o pot rezolva prin propriile eforturi.
În zilele noastre, când se pune mare preţ pe satifacţia imediată, majoritarea pacienţilor sunt dezamăgiţi atuncu când medicamentele psihoactive nu înlătură imediat senzaţia de depresie. Speranţele deşarte şi realităţile terapiei medicamentoase nu fac decât să sporească depresia pacientului.
Într-o societate în căutare de satisfacţie, o altă soliţie pentru depresie este ludonimul. Pacienţilor li se sugerează adesea să îşi cumpere ceva nou. Alte soluţii propuse ar fi: să mănânce la restaurant, să caute să se distreze şi să sporească activitatea sexuală. Aceste tratamente, care sunt în concordanţă cu tendinţa omului modern, în cele din urmă, sunt sortite eşecului.
Ca tratament pentru depresie se utilizează la scară largă carbonatul de litiu. Psihofarmacologii presupun că aceste medicamente înlocuiesc un element care lipseşte din biochimia creierului, deşi nu există date precise despre o astfel de intrevenţie. Una dintre problemele intervenţiilor chimice, atât în cazul acestei tulburări, cât şi în cazul altor tulburări psihologice, o cinstituie faptul că medicamentele antidepresive au efecte secundare. Trigliceridele, care reprezintă familia de medicamente cel mai des folosite în prezent pentru tulburări depresive, pot provoca oboseală, somnolenţă excesivă, tulburări de micţiune şi afecţiuni cutanate. Şi chiar organele vitale pot fi afectate de utilizarea îndelungată a carbonatului de litiu, care necesită supravegherea regulată a nivelului acestuia în sânge.
Terapia cu şocuri electrice este uneori utilizată ca ultimă alternativă în cazurile grave de depresie maniacă. Majoritatea psihologilor şi psihiatrilor îşi manifestă rezervare faţă de această metodă de tratament, care poate să ducă la pierderea temporară a memoriei şi la complicaţii mult mai grave.
Din punct de vedere creştin, pacientul poate fi ajutat în două feluri. Dacă depresia maniacă e de natură organică şi nu pur psihologică, intervenţia chimică este uneori necesară, mai ales în cazurile grave. Numai că acel care ia medicamente trebuie să consulte un medic, care va preciza medicamentele la intervale regulate de timp. Efectele secundare acestor medicamente trebuie ţinute sub observaţie atentă.
În al doilea rând, există terapii mai conservatoare pentru depresia maniacă. Pacientul poate fi încurajat să conştientizeze oscilaţiile de comportament şi să încerce să le ţină într-o oarecare măsură sub control. În plus, se pare că gravitatea depresiilor succesive depinde foarte mult de presiunea la care este supus corpul de către perioadele maniacale care le precede.
Un pacient poate fi deprins să aibă un comportament moderat în timpul unor astfel de periade, reducând gravitatea atacurilor depresive care urmează. Prin eforturile pacientului se poate restabili un anumit simţ al echilibrului.
O viaţă spirituală disciplinată şi sobră poate să tempereze exagerarea pacientului în timpul fazelor maniacale.

Niciun comentariu: